Ce-am facut de pandemia asta

Stiti vesnicele intrebari care apar cu cateva saptamani (luni) inainte de Revelion? Si, tu ce faci de Revelionul asta? Si, tu ce faci vacanta/concediul asta? Ete ca m-a intrebat Dana ce am facut eu de pandemia asta. Daca asteptati tips and tricks de productivitate si zen, you've come to the wrong place! Am avut zile si zile pentru ca singurul meu obiectiv major a fost sa nu o iau razna complet. 

Faza 1: Panica

Desi eram oarecum pregatita psihic sa inceapa sa apara cazuri si la noi, nimic nu m-a pregatit pentru cum m-am simti de fapt in primele doua saptamani. Eram non stop pe worldometer, nu ratam stirile sub nici o forma, iar cu cateva minute inainte de buletinele importante imi bubuia inima in piept. Realizam ca sunt irationala, vedeam tonul alarmist si stupiditatea, dar let's face it, nu are cum sa nu iti fie frica avand in vedere tara in care traim! A fost prima oara dupa aproape 10 ani cand am facut un atac de panica de manual. Inainte de declararea starii de urgenta am mers sa cumpar paine si am batut tot Sibiul descoperind doar rafturi goale peste tot. Faina si drojdie nu mai era de ceva zile! Am ajuns acasa si am cazut psihic! Rau! Apoi am mai facut o criza de anxietate la Lidl, in saptamana dinainte de Paste cand m-am trezit cu oameni suindu-se la propriu pe mine la raionul de fructe si legume. In tot timpul asta, dezinfectam compulsiv manere si intrerupatoare, spalam podeaua de 3 ori pe zi si aveam mainile crapate si sangerande.

Am inceput sa ma invat cu noua stare de lucruri si cu faptul ca ma impiedicam de barbat si de copil prin casa 24/7 si incet incet am intrat in ceea ce am ajuns sa numesc noul normal. Pentru mine care sunt oricum un om care se simte cel mai bine acasa la el, toata treaba asta nu suna chiar asa rau. Fara musafiri neanuntati, fara iesiri neplanificate, a introverts Heaven! Mhhhmmm! 

Faza 2: Furia

Dupa ce am lasat-o mai moale cu stirile, am inceput sa am nervi! Nervi nene! Pe ai mei care respirau prea zgomotos si cereau de mancare prea des! Pe vecinii care scoteau (si inca scot) copiii in turma in fata blocului in timp ce eu ii spun fii-mi ca noi iesim doar cand nu e lume cateva minute! Pe Guvern! Pe omenire! Pe divinitate! Pe oricine si orice! In faza aia m-as fi luat cu coronavirusul de gat si l-as fi bagat in pamant sa ii tai capatana ca in basmele cu zmei!

Nu ma puteam concentra la nimic, aveam attention span de vrabiuta bezmetica si ma simteam nedreptatita! Era frumos afara, as fi putut in sfarsit sa ies cu copilul la plimbari lungi, puteam face drumetii in padure, incepea sezonul de inghetata pe promenada in centru si uite-ne aici! In faza asta am decis ca desi trebuie sa ramanem cumpatati, balconul trebuie amenajat. Am luat mobila pentru terasa si in fiecare zi cu soare, acolo ne-am mutat cartierul general. Asta a ajutat mult! 

In etapa asta am mancat mai mult decat era cazul. De plictiseala, de nervi, de ce o fi. In general prostii, ca asa se face. Habar nu am daca m-am ingrasat au ba, nu detin cantar, il consider o unealta a Diavolului care nu are ce cauta in viata mea!

Faza 3: Acceptarea

Desi nu am inceput sa dorm mai bine, am inceput sa fiu calma. Nu m-am mai agitat pentru prostia altora, am devenit de-a dreptul lenesa cu mersul la aprovizionari, mergand si o data la 10 zile in supermarket in loc de o data pe saptamana ca la inceput. Aici am inceput sa devin si eu mai umana. Am vazut cateva filme pe Netflix (de seriale cam fug de cand ma stiu pentru ca orice are potential de adictie la mine e periculos), am inceput in sfarsit sa pot citi fara sa imi mai fuga gandul la alte minuni, m-am apucat de organizat sertare si rafturi, ce face tot omul in pandemie. Am incercat si eu smecheria aia cu facutul de sport si m-a tinut 3 zile, ca orice minune.

Am incercat sa pricep mecanismul ciudat care m-a facut sa detest gatitul. Ador sa gatesc de cand ma stiu si tot eu gateam si inainte, la fel de multe mese pe zi. Ei acum surori si frati, nu stiu cum sa fug mai iute! Sper sa imi revin ca e trist! 

Faza 4: Introspectie si planuri de viitor

Asta e partea care mi-a placut mie cel mai tare. Pandemia asta mi-a dat timp de gandit. Nu numai ganditul ala la nivel filozofic, gobal "ce se va intampla cu omenirea?". Nu, ganditul ala pe care nuil facem pentru ca zicem ca "nu avem timp", dar de fapt ne e frica de ce am putea gasi inauntrul nostru. Am purtat cu mine niste discutii interesante, ca la psiholog. Am ajuns la niste concluzii destul de previzibile, dar care pentru mine sunt a big deal! M-am gandit cum mi-ar placea sa se petreaca viata mea de acum incolo. Cu toate astea mi-am promis ca nu o sa mai planific fiecare minut pentru ca ce sa vezi, de aia i se rupe Universului, de planurile mele exacte! Iote ce ne-au mers tuturor planurile pentru 2020! Stiu ca starea de fapt dinainte nu mai exista! E parte din istorie si daca noi vrem sa continuam ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, socul va fi maricel. Trebuie sa ne obisnuim cu situatia, cu altfel de viata si sa intelegem ca e foarte posibil sa traim cu covidut deasupra capului pentru multa vreme.

Eu una nu o sa ma avant in petreceri extinse, nu o sa ma pup si imbratisez cu lumea pe strada (ba chiar sper ca si oamenii cunoscuti dar nu foarte apropiati sa ma scuteasca de obiceiurile astea latine pe care nici inainte nu le apreciam). Nu o sa incep sa merg la cumparaturi o data la 2 zile. Cel mai probabil nu o sa plecam nicaieri vara asta. And I am fine, desi mi se rupe inima de dorul marii, pe care nu am vazut-o nici anul trecut cand eram in plina amenajare a apartamentului. O sa facem drumetii in familie la munte daca va fi permis. O sa ne gandim daca e safe sau nu sa ne vedem cu membrii din familia extinsa. Probabil sotul va incepe sa mearga mai des pe la birou, iar eu cu Katia o sa iesim mai mult in aer liber, evitand zonele aglomerate. Nu imi e frica, sunt sigura ca o sa fim ok, dar sa iti iei masuri de precautie inca o vreme mi se pare normal si logic!

Voi continua sa evit conspirationistii, pesimistii, ulta optimistii si voi face lucrul care mi se pare cel mai important acum: voi lua zi cu zi, ma voi bucura de ea si din sirul ala de zile se va chema ca traiesc!

 

Cele 5 produse esentiale pentru mine

Desi pasiunea pentru cosmetice m-a purtat de-a lungul anilor printre multe flacoane si cutiute colorate, s-a intamplat uneori sa mai gasesc si niste mici comori de care n-a mai fost chip sa ma despart. Produsele acelea la care ma intorc mereu, care stiu ca nu dau gres, care sunt super eficiente si in studiul de caz aici de fata s-au nimerit si ieftine. Constantele vietii mele de beautyholica instabila emotional. 

Le mai tradez si pe ele in cautarile mele de "the next best thing", dar ma intorc spasita. Sunt mereu si ele acolo, pe un raft, cumparate a nu stiu cata oara, asteptand sa admit ca nimic nu le detroneaza si fidelitatea (sau rutina) e cea mai indicata. Evident ca sunt mai mult de 5 produse de genul acesta la mine in casa, dar cele despre care va povestesc sunt veteranele. Le-am mai lăudat de-a lungul timpului, dovada ca dragostea nu moare! Exista posibilitatea ca la un moment dat sa ma dez-indragostesc de ele? Evident! Pe moment va prezint insa cele mai de durata relatii cosmetice din viata mea!

Crema pentru maini emolienta-regeneranta cu ulei de catina si masline de la Cosmetic Plant. Veterana absoluta pe care o folosesc constant de mai bine de 10 ani. Eram insarcinata cand am descoperit-o, aveam mainile praf si le-a salvat. Restul este istorie. Am cumparat nenumarate tuburi de-a lungul anilor, am convins (fara sa exagerez) cateva zeci de femei sa o incerce si nici una nu a fost dezamagita. Cu cremele de maini am o mica obsesie si nitica dependenta. E una din categoriile pe care nu le pot reduce niciodata, scap mereu fraiele si am mai mult decat imi trebuie. Cu toate astea, dintre toate cremele scumpe si ieftine cumparate si incercate, tot asta e prima mea recomandare si cea care mi se pare cea mai eficienta.

Va las review-ul facut acum 10 ani, ca sa ne amuzam un pic de stangacie, poze si asa mai departe. Esentialul insa e acelasi. M-am prins eu de atunci ca am gasit un Sfant Graal! Crema asta face cat greutatea ei in aur si NU imi lipseste niciodata din casa. Indiferent ca ma spal pe maini pana imi crapa, ca folosesc dezinfectant pana ajung ca sarpele, ca stau cu mainile in detergenti uitand iar sa port manusi, this baby can fix everything!

Apa micelara Garnier pentru ten sensibil a reusit sa ma convinga inca de la prima sticluta ca nu mai vreau alta micelara. Aici nu am prea avut abateri si de vreo cativa ani (sa fie vreo 5-6? Am pierdut sirul!) numai pe ea o folosesc. Sigur, daca aud de ceva mega revolutionar, I'll try it, dar momentan suntem intr-o relatie pe termen destul de lung. Nu am mare lucru sa va spun despre ea, banuiesc ca o cuoaste toata lumea. Nu e genul de produs cu artificii, care produce schimbari wow. Este in schimb mega eficienta, spornica si tenul meu o iubeste.

E blanda cu tenul, e un pas rapid pentru a te asigura ca nu te culci cu pielea yucky trezindu-te a doua zi in taramul caintei cu doua coarne crescute in frunte! O folosesc in zilele cand nu ma machiez deloc, ca prim pas pentru indepartarea prafului si impuritatilor acumulate. O folosesc cand sunt machiata minimalist si cand nu are rost sa fac nspe pasi pentru demachiere. O folosesc si la sfarsitul unei rutine de demachiere cu crema/lapte sau ulei demachiant atunci cand am purtat machiaj de diva cu toate cele si vreau sa ma asigur ca nu ramane urma de nimic pe fata. Nu cred zau sa gasiti ceva mai ieftin si mai bun! Cand inca mai am ceva resturi in sticla veche, deja una noua asteapta la rand!

Bioderma Sensibio Gel moussant este pasul imediat urmator dupa micelara Garnier. Am descoperit gelul acesta de curatare acum vreo 4 ani si de atunci l-am inselat de multe ori. Am gasit cateva produse care fac treaba la fel de buna, nu am de ce sa mint! Cu toate astea, fac ce fac si tot la el revin dupa o vreme. N-as stii sa va spun exact de unde dependenta asta (era sa zic codependenta, dar ma indoiesc ca el sufera prea tare dupa mine), probabil il asociez cu ritualul de ingrijire in mod automat. Imi place ca tenul ramane catifelat dupa ce il folosesc, nu usuca deloc pielea si totusi o curata perfect. As putea linistita sa ma bazez doar pe el in zilele fara machiaj, dar paranoia nu ma lasa! Daca nu l-ati incercat il recomand cu caldura, eu zic ca merge cam pe orice tip de ten desi el e recomandat in principiu pentru pielea sensibila.

Balsamul de buze Apivita este o dragoste mai recenta. Vreo 3 ani sa zicem? De cand am descoperit intreaga gama nu a mai fost cale de intoarcere. La fel ca la cremele de maini, balsamul de buze este un produs unde imi place mereu sa incerc ceva nou. De incercat incerc, dar mereu exista si un minunat Apivita undeva in stoc, ca sa fiu sigura ca buzele mele raman multumite pe deplin. Pana acum nu am intalnit nimic mai emolient, nimic care sa isi faca treaba la fel de bine.

 Nu e genul de balsam pe care il reaplici de 500 de ori pe zi, ceea ce arata ca functioneaza pe bune. Nu se simte nici lipicios/unsuros ca sa te scoata din sarite, dar nici nu dispare dupa 5 secunde. Acum il am pentru a 5-a oara cred pe cel cu musetel care are si spf 15. Pentru mine este unul din preferatele absolute, alaturi de cel cu trandafir pe care nu il mai gasesc de cateva luni si mi-e frica sa nu fie scos din gama. Au multe sotimente, inclusiv cele cu merisoare si rodie care coloreaza discret buzele. Incercati si vedeti care e preferatul vostru!

Niacinamide 10% + Zinc 1% de la The Ordinary este un produs pe care nu o sa insist azi pentru ca urmeaza sa va detaliez ce si cum in alt articol. Pot spune doar ca dupa ce l-am incercat prima oara in urma cu doi ani, am ramas fan pe viata. Indiferent ce produse introduc sau scot in rutina de ingrijire a pielii, el ramane undeva acolo, in rotation, fac ce fac si nu renunt la el. Am cumparat deja vreo 5 sticlute pe putin si nu am de gand sa ma opresc. Imediat ce întrerup folosirea lui (am incercat de vreo doua ori) se vede clar schimbarea in rau. Tenul meu iubeste "serul" acesta si arata de 10 ori mai bine de cand il aplic constant. Va invit sa studiati un pic proprietatile niacinamidei si sa decideti daca ar fi sau nu benefica pentru tenul vostru. Dupa cum spuneam, o sa revin in scurt timp cu un articol mai detaliat, dar chiar si dupa articolul acela tot va incurajez sa va faceti propriul research, pentru ca suntem extrem de diferite, iar pielea noastra nu va reactiona niciodata la fel cu a altcuiva.

Dupa cum vedeti, aceste 5 produse sunt toate super basic. Nimic high end sau cu ambalaj fancy. I love high end si amabalaje fancy, dar se pare ca baza e formata tot din chestiile alea fara pretentii care "tac si fac"! Nu e musai ca produsele noastre preferate sa emane lux și glam prin toți porii, important e sa își facă treaba bine!

Dati de stire in comentarii daca vreunul din ele e si pe lista voastra scurta de favorite. Si as fi curioasa sa stiu care sunt la voi cele 5 produse cumparate obsesiv, care va plac maxim si care nu va lipsesc niciodata din casa! 

Top carti citite in 2020

Un lucru sigur nu s-a schimbat cat timp am lipsit de pe blog: apetitul pentru lectura. 2019 a fost lent spre final in materie de lecturi, dar am descoperit si acolo cateva "nestemate" care se pierd in negura contului meu de Goodreads pentru ca nu am apucat sa discut despre ele nicaieri. M-am gandit sa va vorbesc despre ce a fost sub lumina reflectoarelor pentru mine in cele 4 luni de la inceputul anului. Chiar daca ma asteptam ca in lunile astea de #stauacasa cititul sa fie activitatea de capatai, nu a fost cum speram. Netflix, Youtube, gatitul si alte cele mi-au rapit multele ore pe care eu le vizualizam, intr-un scenariu ideal, petrecute cu cartea in mana! Chiar si in conditiile astea, am 4 titluri de prezentat. Oricat am incercat, nu mi-a iesit de un top 3 sau un top 5, sa ma scuzati!

Drum in noapte de Kristin Hannah nu a fost la fel de aproape de 5 stele ca alte opere ale ei. Iubesc ce scrie autoarea asta, are un potential enorm, dar nu mereu reuseste sa livreze 100%. Am simtit cumva ca Drum in noapte era perfecta ca scenariu de film hollywodian.

Si atunci ce cauta pe lista de preferate? Printre clisee si momente previzibile, printre dialoguri stangace, cartea asta vorbeste despre cum o decizie mica poate afecta pe termen lung multi oameni. Cum le poate schimba vietile, distrugand echilibrul fragil al fericirii. Jude Farraday este o mama perfecta. Sau cel putin asta aspira sa fie de 18 ani, de cand gemenii Mia si Zach sunt centrul universului ei. Familia stralucitoare, bogata si fericita, condusa cu o mana de fier in manusa de matase de Jude! Cand Lexi Baill se muta in comunitatea lor, devenind cea mai buna prietena a Miei, Jude o primeste cu bratele deschise. Viata lui Lexi a fost un lung sir de orfelinate si familii adoptive dupa ce mama sa a murit. Cel mai mare cosmar al lui Lexi este sa nu semene vreodata cu cea care i-a dat viata, o dependenta de droguri care trecuse prin inchisoare de prea multe ori. Curand Lexi si Zach se indragostesc nebuneste, ajung sa formeze un cuplu, iar legatura trio-ului de aur devine inseparabila. Totul pare sa fie minunat pana cand cu cateva zile inainte de finalul liceului o decizie proasta le schimba viitorul. 

Va spun sincer ca pe alocuri a fost efectiv enervant de citit! Eu am naravul asta de a ma implica sufleteste, de a empatiza cu personajele, iar aici am avut dificultati in a simpatiza cu adevarat, total, pe cineva. A fost ca in viata reala cand iti dai seama ca fiecare om are defecte si unele dintre ele te pot enerva mai mult decat ar fi cazul! In cele din urma, cu ce ramai citind Drum in noapte? Cu o lectie a iertarii, a curajului de a merge mai departe chiar si in cele mai grele zile si cu dorinta de a face alegerile corecte chiar si dupa ce ai facut una gresita!

A fost odata un rau de Diane Setterfield a venit la 6 ani (am verificat pe Goodreads, mi se parea mult mai recenta) dupa ce am citit A treisprezecea poveste de aceeasi autoare. Nu m-a dezamagit!

Acest roman istoric vireaza un picut spre gotic desi nu e povestea clasica de groaza la care te gandesti cand ai de a face cu acest stil. In noaptea solstitiului de iarna, cea mai lunga noapte din an, la Lebada, un han de pe malul Tamisei unde localnicii se intalneau ca sa depene povesti, cea mai fantastica poveste incepe chiar sub privirile lor. In pragul usii apare un barbat ranit tinand in brate trupul neinsufletit al unei fetite. Dupa cateva ore, spre uluirea tuturor satenilor din Radcot, copilul revine la viata. Nu vorbeste, nimeni nu stie de unde vine, dar exercita asupra tuturor o vraja de neinteles. Fiecare tese propria poveste despre copil si trei familii extrem de diferite o revendica pe micuta ca fiind "a lor". Helena si Anthony Vaughan cred ca si-au regasit dupa doi ani fiica rapita, Robert si Bess Armstrong simt ca isi intampina nepoata, copilul fiului lor ratacitor, iar Lily White, servitoarea umila a preotului din sat cauta sa isi regaseasca sora cea mica. Cine are dreptate si de unde vine de fapt copilul?

Desi actiunea pare sa se desfasoare lent, te tine cu sufletul la gura mai ceva decat un thriller clasic. Legendele care se impletesc in poveste ii dau un aer suprarealist si totusi simti ca ai de a face si cu un mister clasic, de carte cu detectivi. Plasarea temporala in epoca victoriana confera atmosfera aceea de poveste cu spirite din romanele lui Dickens si parca vezi aburii ridicandu-se de pe Tamisa de cate ori intorci paginile. 

Fetita din scrisoare de Emily Gunnis mi-a amintit de o carte citita in vara lui 2017, Ce a lasat in urma ei de Ellen Marie Wiseman. Daca traiti cu impresia ca tortura si azilele cu secrete intunecate sunt elemente ce tin de trecutul indepartat al Evului Mediu, va invit sa cititi aceste doua carti. Ambele au la baza cercetari istorice care o sa va ridice parul maciuca de groaza.

In 1956, tanara Ivy Jenkins ramane insarcinata si este trimisa de familie la St. Margaret, o casa pentru mame necasatorite, dispusa sa primeasca nefericitele femei care devenisera o pata pe obrazul respectabil al rudelor. Acolo ele traiesc departe de ochi iscoditori. Ferecate, in intuneric, purtand secrete si dureri atat de mari incat vor traversa generatiile. 

In 2017, Samantha Harper, o tanara jurnalista descopera o scrisoare din trecut care o tulbura peste masura. Este scrisa de una dintre fetele inchise la St.Margaret, iar Sam incepe sa investigheze povestea acesteia, descoperind din ce in ce mai multe crime care se leaga in mod total inexplicabil de femeia care a scris acele randuri si de copilul acesteia. Asezamantul urmeaza sa fie demolat in cateva zile, iar Sam simte ca este esential sa ii descopere secretele inainte ca acestea sa fie ingropate in istoria tenebroasa a cladirii. Legaturile personale care incep sa se iveasca o determina pe tanara sa riste din ce in ce mai mult pentru a putea povesti o istorie veche de 60 de ani. 

Ritmul cartii este alert, investigatia te tine cu sufletul la gura, e un thriller foarte bun din punctul meu de vedere. Da, mi-am dat seama de unele lucruri cu mult inainte sa se intample, dar asta e defect dat de prea multe romane citite la viata mea. Cu toate ca am intuit corect deznodamantul, au existat multe intorsaturi de situatie care m-au facut sa ma indoiesc de rationamentul meu si m-au aruncat in prag de criza de inima (ok, exagerez, dar intelegeti voi!).

Un semn de intrebare este o jumatate de inima de Sofia Lundberg m-a strigat pe nume pentru ca e scris de autoarea unei alte carti care mi-a placut enorm anul trecut. Dupa ce am citit Caietul cu nume pierdute am stiut ca Sofia Lundberg o sa ramana in mintea mea.

Elin Boals duce la New York o viata perfecta. Este fotograf de succes, casatorita de multi ani cu iubirea vietii ei, Sam, avand o fiica de 17 ani, dansatoare profesionista, Alice. Picture perfect? Ne dam destul de repede seama ca lui Elin ii lipseste ceva, ca ascunde ceva, iar viata ei perfecta se crapa pe la cusaturi. In clipa cand primeste cateva randuri de la prietenul ei din copilarie Fredrik, trecutul de care a fugit, navaleste cu amintirile lui nedorite, iar amintirea copilariei ei in Suedia ii da peste cap echilibrul greu castigat. A incercat sa uite, iar apropiatii ei nu stiu nimic despre acele zile din viata ei, si-a fabricat un alt trecut, o poveste noua care se potriveste mai bine cu ce ar fi vrut sa fie. 

Casnicia ei este in impas, relatia cu fiica sa la fel, iar Elin incepe sa inteleaga ca toata durerea reprimata a lasat urme adanci pe care le-a negat zeci de ani. E incompleta si trebuie sa se intorca in acele locuri care au frant-o pentru totdeauna, intr-o incercare disperata de a se regasi si de a salva ce a construit cu truda.

Este o carte dureros de citit. Felul in care copilaria isi pune amprenta asupra oamenilor nu poate fi negat. Traumele, abuzurile, lipsurile materiale, nu sunt simple "probleme" pe care le depasesti cu ambitie si determinare. Nu poti sa te transformi cu o fluturare de bagheta si chiar peste ani, ele ramn acolo. Au fost si aici unele "sughituri" pe parcurs, niste inadvertente si stangacii in scriitura, dar overall, buna carte!

Daca ati citit vreuna din carti, hai sa povestim in comentarii, iar daca vreuna dintre ele v-a atras atentia in urma mini recenziilor mele, ma bucur maxim si va astept cu impresii. Voi incerca pe viitor sa vin cu o singura carte, punctual, cum faceam pe vremuri, ca sa nu se mai acumuleze kilometri de informatie si text.

Cum pot doua luni sa iti reconfigureze lumea

Nu vi se pare ironic ca in ultima postare vorbeam despre cat de inflexibila sunt si cat nu imi place sa ies din ritm, iar apoi zbang m-am trezit ca sunt parte dintr-un ditamai valul de nesigurante si necunoscut? Ei bine, cel putin stiu sigur ca pentru multi lunile astea au adus schimbari de perspectiva si de focus, ca ne-au dat palme dupa ceafa si ne-au facut sa ne raportam diferit la toate plangerile noastre meschine de zi cu zi. Mai stiu si ca din pacate sunt si mai multi care nu o sa ramana cu nimic din toata povestea asta, multi care o sa uite dupa cateva saptamani, multi care o sa nege dimensiunea istorica a acestor zile. Din punctul meu de vedere, viata nu va mai fi la fel si nici nu ar trebui sa mai fie! 

Banuiesc ca nu doar eu am vazut in perioada asta masti cazand, oameni disparand in neant pentru ca in afara cazului cand au nevoie fizic sa ii ajuti cu ceva, nu simt nevoia sa te caute niciodata. Cercul meu de prieteni si cunoscuti a devenit brusc foarte mic si intr-un fel ma bucur. Mereu am fost genul de om care prefera nitica distantare sociala sincera in locul relatiilor artificiale, de complezenta, eventual presarate cu bezele din varful buzelor si imbratisari tepene. Desi sunt o fire sociabila, recunosc ca sunt nitel tepoasa si foarte selectiva, iar daca e sa fiu complet sincera, greu ma scoti din habitatul meu natural. Acum cu atatea mijloace de "tinut legatura" te-ai astepta ca lumea sa fie acolo chiar daca nu e. Ei bine, in foarte putine cazuri am auzit vesti daca nu am fost eu prima care a sunat, a dat mesaje, a cautat. Si in general asta fac, sunt omul care intreaba de sanatate, care vrea sa stie cum e fiecare, cheltuindu-ma in sapte zari si primind in schimb zgomot de greierasi. 

A fost o perioada de autoreflectie (doooh cat de gol a ajuns sa sune cuvantul asta), de exorcizare, de nervi zilnici si frustrari mici si mari. Am reusit sa ma simt un om nasol la sfarsitul majoritatii zilelor, dar cumva mi-am spus ca aia e, lucrez cu ce avem la indemana. La fel ca trei sferturi de planeta mi-am dereglat si eu complet programul de somn si am functionat pe mult prea multa cafea neagra, dulciuri si junk food in general. Am gatit atat de mult incat nu visez altceva decat o ciorba facuta de altcineva decat de mine! Am facut curat obsesiv si totusi daca ar veni cineva in vizita (good thing ca nu vine), tot haos ar reusi sa gaseasca.  Am incercat sa "fiu productiva" si apoi am zis "fuck this shit!" Nu pot sa fiu productiva cand mintea mea rumega non stop tot felul de probleme!

Overall suntem bine. Toti ai casei. Izolati, cu nervii nitel zdruncinati, dar bine. "O sa treaca" la un moment dat, dar pentru mine personal, nimic nu ar mai putea fi la fel ca inainte. Firea mea e departe de optimism, dar cumva stiu ca o sa inhamam iar boii la caruta curand. Cum va arata caruta aia dupa lunile astea, n-as stii sa va spun! Cert este ca daca avea cineva impresia ca beneficiaza de timp nelimitat, probabil ca acum s-a prins ca nu e asa! Daca cineva mai credea in cat de buni si empatici sunt oamenii, probabil a avut niste socuri extreme in zilele astea care au aratat cine pe unde se plaseaza ca nivel de implicare sociala si inteligenta (si la mansarda si emotionala). 

Indemnurile la calm si zen extrem au venit in general de la cei care nu pot pricepe ca dincolo de universul lor destul de privilegiat exista oameni care in lunile astea au pierdut cam tot. Orice urma de siguranta firava pe care o aveau. Nu e cazul nostru, noi ne tinema creierul si mainile ocupate, dar nu putem baga capul in pamant ca strutul. Nu toti sunt bine! Nu poate fi mereu totul despre noi noi noi. Self care si self love nu poate fi mereu egoism si individualism. Poate unii nu stiu cum e in alti papuci, poate traiesc zilnic doar cu ce le e familiar. Pentru ei nu se va schimba mare lucru.

Dupa atata singuratate, izolare si distanta poate vom invata sa alegem mai bine pe ce irosim minutele alea pretioase si pe cine am vrea cu adevarat in preajma. Cat de importante sunt lucrurile alea pentru care ne rupem zilnic spinarile, cat de important este sa "parem" in loc sa fim? "Imparatul este gol!" cam asta am observat. Stilul de viata cu poleiala perfecta de pe social media pare si mai fortat din izolare si nu tine de cald. Hainele de firma afisate ostentativ nu te feresc de virus mai bine decat hainele celor imbracati din second hand. Innebunesti fara mers la cafenele, mall, salon, dar poti trai si fara, here u are, alive and kicking. Prioritatile s-au schimbat si au revenit spre ce trebuia sa conteze mereu. Cat de om e fiecare. Indiferent de statut social, nivel de educatie sau financiar, masca dupa masca a picat. Pacat ca unii le vor relua din cui incercand sa pretinda in continuare ca aceea e fata lor reala! 

Poate unele paragrafe suna a hate sau predici goale. Imi asum lucrul asta, dar va spun sincer ca nu despre asta este vorba. As fi ipocrita sa pretind ca mie nu imi plac lucrurile frumoase, ca eu cumpar doar strictul necesar din orice, ca sunt vreo Mother Teresa! Not the case! Ideal ar fi insa ca acele "extra added bonuses" din viata noastra sa nu fie "lumina care ne ghideaza" si nici "scuipatul in ochii" celor care nu sunt pe aceeasi treapta cu noi. Whatever that means! Sigur ca imi lipseste o plimbare prin Pepco si Nobila Casa. Sigur ca as fi avut de probat niste colanti in Decathlon si o rochie in H&M. Normal ca as fi mancat o inghetata din aia buna pe promenada in centrul orasului! Will I survive without them!! Evident!

Sper ca toata lumea e bine! Va astept cu feedback in comentarii. Revin curand cu niste recenzii de carte si vreo doua produse faine descoperite in ultima vreme. Asta ca sa schimbam un pic tonul acestui articol!

Scurt update

Finalul de 2019 a fost cu multa agitatie. Mutatul la "noi acasa" (apartament de fapt si nu chiar al nostru ci partial al bancii momentan) ne-a dat peste cap orice calcule si orice rutina. Poate sunt mai ardeleanca decat estimam, dar iesirile din ritm si lucrurile care nu sunt "ca in grafic" ma indispun si ma scurtcircuiteaza grav. Realizez in ultimii ani ca sunt o persoana anxioasa si cam inflexibila si cum o dau nu prea reusesc sa gasesc partea pozitiva la asa ceva!

A urmat un job de scurta durata care era tare misto dar nu mi se potrivea 100% si pac, picatul intr-o noua pasa tare proasta din care inca nu am reusit sa ies. Adaugati in combinatie primele doua luni din 2020 care au fost presarate cu atatea episoade de boli si nopti nedormite de  sunt pe trei sferturi zombi si aveti rezumatul existentei mele recente.

Azi dimineata, pe la 5 si un pic cand vajaia vantul afara de ma surzea am simtit ca e inevitabil. Mi-e dor de locul meu relativ pustiu de pe Internet. Habar nu am ce mai urmeaza, navighez fara tinta sperand sa gasesc una cat mai curand, cu senzatia ca in ureche nu imi ticaie un ceas ci direct o bomba.

Ce sa asteptati de la mine in caz ca mai citeste careva pe aici? (radio silence, crickets...) Un amalgam din toate cele ale mele. Cu carti, cu viata de zi cu zi, descoperiri si stil de viata, cate un pic de beauty ici si colo, dar va avertizez ca mai putin decat inainte caci in mod surprinzator am devenit destul de cumpatata si multumita cu putine produse.

Cu aceste scurte randuri, iata-ma, in da house, cu dureri articulare de la lipsa de exercitiu pe taste. Sper ca va bucurati ca sunt vie, eu sigur ma bucur!

Cum a (re)devenit calcatul o placere - Tefal Ultimate Pure

Cand am invatat sa calc "cum trebuie"eram prin gimnaziu. Stiu ca mi se parea distractiv (I can see all those eyerolls), pentru ca pana atunci treburile casnice minore pe care le facusem nu aveau vreun rezultat spectaculos. Calcatul de asternuturi si haine imi dadea in schimb un rezultat finit palpabil care facea sufletul meu de ciudata sa cante! 

Fast forward vreo 20 de ani, multe tone de haine calcate si o casa doar a mea de intretinut, calcatul clar nu mai e distractiv. E doar o sarcina enervanta pe lista aia lunga de tot. Il evit cat pot de mult, dar sunt prea ocd ca sa ies eu sau ai mei cu haine sifonate, asa ca tot sfarsesc injurand in barba si netezind cute. 

De-a lungul anilor am detinut 2 fiare (roarrrr) de calcat Tefal si cu mana pe cord deschis va spun ca nu as schimba brandul asta. Nu am avut modele fancy smancy, chestii basic, setarile esentiale, dar si-au facut treaba cu brio si au fost super longevive. Ultimul amic functiona inca corespunzator doar ca am reusit eu sa ii compromit talpa calcand la temperatura prea mare o tesatura cam sintetica.. Poveste lunga si trista.

Cand am primit mail ca am fost acceptata in campania #buzztefal2019 am topait maxim de se inchina barbatul ca ma bucur sa iau in teste un fier de calcat de zici ca ia el in teste vreun Bentley! N-a fost chiar departe de adevar!

Mai oameni, upgrade, upgrade, dar sincer Tefal Ultimate Pure FV9845E0 mi-a depasit asteptarile! In primul rand, cotofana fiind, va spun ca imi place designul lui de mor si faptul ca e rose gold imi usureaza anxietatile mormanelor de haine! Inarmata cu el si cu un pahar de vin, totul devine mai simplu! 

Este cel mai puternic fier de calcat pe care Tefal il produce la ora actuala (3200 W) si se incalzeste in cateva secunde dupa ce il bagi in priza, asigurand un abur de pana la 60g/min, in functie de tipul de material calcat. De asemenea, functia Turbo (jet de aburi) elibereaza 260g abur pe minut netezind orice cuta incapatanata. Functia de abur vertical mi-a fost de un real folos la netezit draperiile pe care le agatasem incretite cu totul la geamuri de cum ne-am mutat! Sistemul Micro-Calc Filter filtreaza 100% aburul, protejand impotriva depunerilor de calcar si a reziduurilor. In felul acesta nu te vei trezi cu pete pe materialele sensibile! Are si functie antipicurare, iar jetul pentru stropire e fin.

Filtrul e super usor de detasat si curatat, fara batai de cap! Va recomand cu caldura sa folositi totusi doar apa distilata sau "apa pentru calcat", nu apa de la robinet daca vreti sa prelungiti viata oricarui fier de calcat! Nu vrem sa il stresam totusi, chiar daca sistemul Microcalc retine particulele de calcar mai mari de 0.2 mm.

Imi place ca rezervorul de apa este mai mare decat eram eu obisnuita, asa ca nu il reumplu de 100 de ori cand am parte de sesiuni asidue de sauna. Inca o caracteristica gandita special pentru oamenii imprastiati ca mine si care alearga sa faca 10 lucruri deodata, este functia de oprire automata. Aceasta se activeaza dupa 30 de secunde daca fierul este uitat cu talpa la orziontala si dupa 8 minute daca fierul este lasat in pozitie verticala, pe suport! Peace of mind in caz ca ma striga copilul sa il ajut la teme si uit ca mi-am lasat ajutorul de nadejde in alta camera! Macar stiu ca nu dau foc la casa!

Talpa lui Tefal Ultimate Pure este nr. 1 în alunecare, Durilium AirGlide Autoclean ce nu necesita o intretinere regulata. Sterg ocazional cu o laveta umeda si that's it! Si treaba cu alunecatul talpii chiar e pe bune. Ma simt ca in reclamele alea care par uneori super fortate, cand fierul se duce singur pe material, kilometri si kilometri. E atat de simplu tot procesul asta incat...aproape ca a inceput sa imi placa din nou sa calc! Aproape! Oricum intreaga sarcina mi-a fost mult usurata de acest companion.

Daca ar fi sa ii gasesc un singur mic dezavantaj as spune ca e un picut mai greu dar adevarul e ca nu e grav. Avand in vedere toate minunile pe care stie sa le faca, chiar mi se pare ca aceasta e o problema minora, o falsa problema daca vreti sa spuneti!

All in all, experienta cu Tefal Ultimate Pure FV9845EO a fost una excelenta si chiar as recomanda oricui fierul asta de calcat. De fapt deja l-am tot recomandat in sapte zari! My domestic goddess side is happy!

Kit-ul de vacanta Sensiblu

In cadrul campaniei #buzzsensiblu am avut ocazia sa testez niste produse inte

resante, de la branduri cu care personal nu mai avusesem nici o intalnire pana acum. Un singur micut dintre cele patru imi era cunoscut si va vorbisem deja pe larg despre el. Azi va voi prezenta pe scurt opinia mea despre aceste produse.

In primul rand ideea campaniei mi s-a parut simpatica pentru ca stim toate cat e de utila o "colectie" de mini produse pe care sa le poti cara cu tine peste tot si care sa iti satisfaca nevoile de baza. Fix asa au gandit cei de la Sensiblu kit-ul de vacanta iar eu l-am apreciat pe deplin desi sfarsitul nostru de vacanta a fost cam...atipic.

Voi incepe cu mini samponul uscat Batiste, varianta original. Pe dumnealui il cunosc de multi ani si stiti ca il foloseam cu spor intr-o vreme. Oricare versiune de Batiste incercata isi face treaba, doar ca scalpul meu sensibil si mofturos ma impiedica sa folosesc prea des sampon uscat, altfel se razvrateste. Dupa cum am observat insa, daca ma rezum la a-l folosi o data pe saptamana, toate sunt bune si frumoase. La sfarsitul zilei ma spal temeinic pe cap si gata.

Samponul uscat Batiste e inventia aia minunata care te salveaza de la un par lipit de cap pentru ca ai avut o zi atat de lunga incat perspectiva de a iti spala parul la miezul noptii te ingrozeste. E o solutie rapida pentru momentele cand chiar nu ai timp de spalat, uscat si coafat. Sprayez la radacina parului, las putin pudra sa se absoarba, apoi pieptan bine si gata. Nu mi se pare ca parul ramane imbacsit si asta e excelent! Desigur, un pic de senzatrie de "ceva" ramane pe par, dar nu e deranjant si la mine personal nu se vede. Gama Batiste e foarte mare, vedeti ce vi se potriveste voua si in caz ca ati descoperit ceva anume, dati si aici de stire!

Produsul care m-a surprins cel mai mult este deodorantul cu rodie de la Dr.Organic. De-a lungul timpului, in incercarea de a fi mai constienta de implicatiile deodorantului asupra sanatatii mele, am incercat diverse versiuni naturale. Niciuna nu a fost eficienta pentru mine. Nu ma deranja faptul ca transpiram ci faptul ca miroseam dupa cateva ore, ori treaba asta clar e a big no no pentru mine.

Cand am vazut in cutie deodorantul asta fara aluminiu, sls, parabeni si alcool, sincera sa fiu nu am sperat la mare lucru. Boy, I was wrong!! Formula deodorantului acestuia a fost ceva mai lichida decat eram eu obisnuita si la inceput mi se parea ciudat. Mi-a placut ca e roll-on, my favorite kind of deodorant si dupa o vreme m-am obisnuit si cu faptul ca se usca putin mai greu la subrat. Mirosul este unul destul de puternic (banuiesc ca in acele ingrediente de origine naturale sunt si ceva extracte de citronella pentru ca eu aia simt mai mult decat mirosul de rodie), dar pe mine personal nu m-a deranjat deloc. Am vrut sa o initiez si pe Katia in tainele deodorantului pentyru ca e unul atat de safe, dar ei nu i-a placut mirosul si nu a mers. Banuiesc ca e strict chestiune de gusturi!

Ce pot sa va spun despre performantele lui? Ei bine, il aplicam la 7 dimineata in zile cu 35 de grade, umblam de nebuna toata ziua, alergam prin parc dupa copil, fugeam pe santier pana seara pe la 22 si totusi cand ajungeam acasa nu miroseam a transpiratie. Deloc!! Ceea ce mi se pare extraordinar!! De transpirat da, transpiram, as minti sa spun ca nu. Am inceput sa fug de antiperspirante heavy duty stiind ca inhibarea procesului natural al transpiratiei nu e ok deloc. Pentru mine 19-20 de ore in care deodorantul asta ma pastra proaspata inseamna ceva WOW! Mi se pare foarte potrivit si pentru preadolescenti tocmai pentru ca e atat de curat, iar experienta mea cu el a fost una "blanda", lipsita de orice iritatii si incidente.

Sunt acum tare curioasa sa incerc si alte produse din gama Dr. Organic si planuiesc o vizita in Sensiblu sa cercetez problema. La fel, daca aveti ceva recomandari, le astept. Valabil si pentru urmatoarele branduri despre care va voi vorbi. Toate produsele lor sunt potrivite pentru vegani si vegetarieni, treaba care mi se pare foarte faina.

Crema pentru protectie solara cu morcov, susan si shea de la L'Erbolario a venit ca un mic rasfat pe final de vara. De la L'Erbolario am incercat acum o vesnicie o crema de maini cu ulei de masline, care mi-a placut, dar s-a pierdut apoi in engura istoriei. M-am bucurat sa redescopar acest brand italienesc de produse fitocosmetice, comercializate in exclusivitate in farmaciile Sensiblu.

Tubul de 75 ml, solar prin culoare si continut si-a castigat locul direct in poseta. Dimensiune perfecta, spf 30, sign me in. Pot sa va spun ca m-a incantat din prima mirosul acestei creme, care mi-a adus aminte de cremele cu factor de protectie pe care le foloseam in copilarie. E mirosul ala de crema de plaja cu un twist vintage. Nu as putea sa explic oricat as incerca, dar m-a purtat direct pe plaja, pe vremea cand alergam cu galetusa dupa mine.

Crema este potrivita pentru piele ultransensibila si poate fi folosita fara probleme si pentru copii. Ceea ce am si facut. Am aplicat cu incredere produsul atat pe tenul meu act si pe al Katiei si nu am intampinat probleme.Eu am folosit cu generozitate si pe decolteu si umeri in zilele in care stateam mai mult in soare decat era planificat si rochiile mele nu erau chiar potrivite cu arsita. Nu am suferit nici o arsura solara, nu mi-am simtit tenul incarcat din cauza acestui produs, asadar ma declar multumita. Fata de spf-ul pe care il folosesc in general pe ten, acesta este putin mai dens, dar vad ca porii mei nu au avut de protestat.

Asadar L'erbolario primeste un vot de incredere si o vizita pentru a cerceta gama lor cu lacramioare (moartea mea e mirosul de lacramioare) si probabil si pe cea cu iris.

Produsul pe care l-am descoperit cu incantare in cutie a fost spray-ul repelent impotriva tantarilor si a capuselor, de la Dr. Hart. Stiam ca urmeaza sa primesc spray-ul cu pantenol pentru arsuri si am sarit in sus de bucurie cand am vazut repelentul in locul lui! Am tot vrut sa il incerc si nicicum nu imi iesea in cale! M-am plans de-a lungul timpului ca sunt magnet pentru tantari! Daca sunt intr-o camera cu al meu sot, posesor de fix acceasi grupa sanguina, toti tantarii il ignora pe el cu gratie si ma ciuruiesc pe mine. Si cand spun ciuruiesc, I ain;t even kiddin!! Vara asta ca supliment, orice intalnire cu tantarii s-a lasat cu niste umflaturi enorme care dupa cateva zile se transformau in vanatai. Cu capusele nu am avut intalniri desi frecventam fara frica locuri cu vegetatie abundenta. Eu glumesc spunand ca nu cred in capuse, ca sunt un mit si nu o sa ma intalnesc cu ele in aceasta viata! 

Tantarii insa...Seara de seara la gradina cand mergeam sa gospodarim, ajungeam inevitabil sa mai adaug cate o ciupitura noua. Cel putin una.Ente Dr.Hart! 

Spray-ul are sistem clasic de dozare, iar produsul se distribuie uniform, cu usurinta. Poate fi aplicat direct pe piele sau pe haine si e safe de folosit si pe copii de peste trei luni, continand doar ingrediente naturale. Pus direct pe piele arata in primele minute ca o lotiune de corp foarte lichida, are un aspect "laptos". Din cauza uleiului de eucalipt si lamaie din compozitie se simte rece pe piele, iar daca va stiti cu alergii la uleiuri naturale poate nu e produsul pentru voi. Eu una nu am avut probleme deloc. Mirosul e intens medicinal, asa ca daca va deranjeaza acest aspect, skip it! Eu sunt dispusa sa miros a eucalipt timp de circa doua ore (dupa care mirosul incepe sa dispara) daca nu ma mai mananca tantarii.

Poate fi aplicat si pe haine si nu pateaza deloc. Actiunea sa este de circa 6-8 ore, dar eu va spun cinstit ca l-am testat pentru maxim 3 ore. Si da, chiar functioneaza. Cand il folosesc nici un tantar nu a mai avut pofta de mine! Thank you Lord, praise Jesus! Ba chioar mi s-a parut amuzant ca pentru prima oara in istoria de 15 ani a familie noastre, a fost atacat si al meu sot! Serves him right!:))

Eficienta repelentului nu poate fi negata, singurul inconvenient pe care l-as putea gasi fiind pentru cei cu alergii la mirosuri intense de uleiuri naturale. Altfel, 10 pe toata linia, e noul meu aliat! 

Concluzia despre kit-ul #buzzsensiblu?! Mi-a placut experienta, mi-a deschis orizonturi noi spre niste branduri cu care nu am avut contact si cu siguranta o sa sondez rafturile Sensiblu in cautare de noi comori mai putin cunoscute. Mai ales ca de acolo ma aprovizionez frecvent cu balsamul meu de buze preferat Apivita!