Cat People (1982) asta seara la Cinemateca Patria

Vineri 28 noiembrie la Cinemateca Patria, Brasov:
ora 20:00: Seara fantastică/ Film Cult
Oamenii-felină / Cat People (SUA, 1982)
Regia: Paul Schrader
Cu: Nastassja Kinski, Malcolm McDowell, John Heard
Horror, dramă
Durata: 118 min.

Tagline: An erotic fantasy for the animal in us all.
Cat People (1982) este remake-ul filmului omonim al lui Jacques Tourneur din 1942. La exact 40 de ani distanta, Paul Schrader face un film straniu, cu sensibilitati de pop art si un erotism flamboyant (plus tusa de incest), cu o distributie stranie dar spellbinding-Nastassja Kinski (as Irena Dubrovna, numele vine din filmul original), Malcolm McDowell, Annette O'Toole si...John Heard, pe muzica electrica a lui Giorgio Moroder, cu care Schrader a facut si American Gigolo (1980). Un score senzational, atmosferic, nominalizat la Globul de Aur (ca si piesa-titlu-Oscar robbed).

Scenograf (production designer) este genialul Ferdinando Scarfiotti (omul lui Bertolucci-Conformistul, Ultimul imparat, The Sheltering Sky, dar si Barrocco de André Téchiné), creditat la fel ca si la Scarface al lui De Palma ca "visual consultant", pentru ca nu era in sindicat. Culorile de orange, si verzuliu predomina, asigurind conceptul vizual extrem de special.
Piesa lui David Bowie, Cat People (Putting Out Fire), (compusa de Moroder) este de-a dreptul incendiara, Tarantino a refolosit-o in soundtrackul de la Inglourious Basterds intr-un moment -cheie.

E unul din filmele mele preferate din adolesecenta, prima oara l-am vazut la video, alb-negru, prin 1984, si eram pe vremea aceea (ca si acum :) indragostit de Nasty (ce nu face un Tess la cinema la vremea lui :), Bun companion cu The Hunger, care iese un an mai tirziu, al lui Tony Scott. Are un onirism aparte si un erotism senzual pervers - se simte pasiunea regizorului pentru starul sau (Schrader a avut o idila tumultoasa cu fata lui Kinski pe platou), si un parfum de decadenta si subversivitate.

"Previously, I've made films about daydreams - this is my first film about nightmares . . . It's about what goes on when the lights go out - the unconscious world inhabited by erotic fantasies, and what Cocteau [Jean Cocteau] calls the 'sacred monsters' . . . When you're dealing with the fantastic, you need a place where people would accept it (the myth) . . . New Orleans [where this film is set] is one of those towns where you think almost anything can happen - and probably has!"

---Paul Schrader---

LMA Enzo G. Castellari

Astazi il maestro Enzo G. Castellari (Enzo Girolami) a implinit 76 de ani. Auguri !
L-am ratat anul trecut la festivalul Grossmann, unde era invitat de onoare, mare pacat ca nu am ajuns !

Filmul meu preferat, Quel maledetto treno blindato, ACEL BLSTEMAT TREN BLINDAT, la cinema la noi in 1978, despre care am scris pe larg aici
Unul din cel mai chull filme ale copilariei mele (alaturi de Lumea Atlantidei, Taramul uitat de timp, Revansa, Sub patru steaguri, Seaua de argint, Pentru un pumn de ceapa, Zorro-astea pina la Razboiul stelelor si Superman). (2014: adaug Tunurile din navarone...si Uraganul ca atunci nu stiam ca e prost)...Probabil cel mai bun comando de razboi (Cinci pentru infern revazut nu e atit de khull, exceptindu-l pe Klaus Kinski), pina la 10 ani. Folosind hipnoza regresiva
s-ar putea afla ca am patit ceva in timpul vizionarii acestor filme di guerra (mi-a sugerat un prieten de curind), din moment ce primul film pe care l-am vazut ever a fost Ziua cea mai lunga.

read more"> asa sau:
http://aldmovieland.blogspot.ro/2007/09/film-cult-82007-acel-blestemat-tren.html
si care, banuiesc ca stiti, s-a numit in engleza Inglorious Bastards si a fost referentiat si updatat de Tarantino in INGLORIOUS BASTERDS, filmul meu preferat al lui QT, alaturi de Reservoir Dogs.
In curind o sa dau filmul lui Tarantino la Cinemateca Patria, si sper in double bill cu Quel maledetto treno blindato !!!!

Les Blank RIP

always three they are...asa se zice despre morti, ca vin in trei, dupa Roger Ebert si Bigas Luna s-a dus si Les Blank. Acesta avea 77 de ani si e un nume ilustru in documentaristica. Cel mai faimos titlu din filmografia, BURDEN OF DREAMS (1982), despre chinuita productie (mai ceva ca Apocalypse Now, sau Apocalypse wow) la FITZCARRALDO, al lui Herzog, cu Klaus Kinski :). Aici Herzog si echipa lui in jungla amazoniana au trecut chiar un vapor peste un munte, sarcina biblica si indienii figuranti s-au oferit sa-l omoare pe Kinski pentru el (asta cind Kinski nu vroia sa-l omoare si sa-i sara la git lui Herzog :), chestii care par azi funny dar NU au fost, documentate si in filmul lui Werner Herzog despre Kinski, Mein Liebster Feind :)
most famously a facut si scurt metrajul Werner Herzog Eats His Shoe (1980), in care Herzog, ca urmare a pierderii unui pariu cu documentaristul Erol Morris, si-a mincat singur pantoful (well, nu chiar a la Chaplin in Goana dupa aur)...
aici integral (20 de minute, Tom Luddy de la Telluride, Maestru de ceremonii)
dar Les Blanks facut si multe documentare muzicale, despre muzica cajun din texas, Ry Cooder si in 1970 "'The Blues According to Lightnin' Hopkins".

necrolog pe indiewire si fragmente din filmele sale inclusiv linkul pe hula unde se poate vedea integral Burden of Dreams !
*
“I think he’s a national treasure. Although his films are not well known at the moment, they’ll take their place. Films are great when they live a long time, and I think Les’s will live.”

Taylor Hackford

Roger Ebert RIP

"I'll see you at the movies."

Roger Ebert
Un alt moment trist si care inchide o epoca, aflu pe mail de la colegul de critica, my Siskel, AC, tirziu in noapte, ca Roger Ebert, cel mai cunoscut si renumit critic american, a murit pe 4 aprilie la Chicago, acolo unde a si scris toata viata, pentru Chicago Sun-Times. Avea 70 de ani si un cancer laringian care l-a impiedicat sa mai vorbeasca in ultimii ani. Orice om familiarizat cu lumea filmului ar trebui sa fi auzit de Ebert, sa-l fi citit. A devenit faimos de la emisunea Siskel & Ebert, At The Movies, unde cei doi au inventat tipul de review Thumbs Up, Thumbs Down.


Indiferent ca erai sau nu de acord cu el, a fost exponentul unui criticism prietenos, de televiziune, orientat publicului larg, educational, educativ. Scria peste 200 de cronici de film pe an, omniprezent la toate festivalurile de film, de la Cannes la Sundance. L-am vazut cu Andrei, la Cannes, de mai multe ori, la Pavilionul American, si chiar chiar dupa operatia din 2006, care l-a lasat fara grai, dar nu si fara condei. La panelul de atunci a foslosit un device, laringofon, de tipul celui lui Darth Vader !
Pe linga cronici, Ebert a scris carti de film (biografia sa se intituleaza LIFE ITSELF), si a facut chiar comentarii la dvduri, de la Citizen Kane, Casablanca, la Floating Weeds de Yasujiro Ozu (Ebert despre Ozu pe Criterion aici), Beyond the Valley of the Dolls al lui Russ Meyer, film pe care neapologetic, l-a si scris !
*
Tribut din partea Holllywoodului, Spielberg, Scorsese si Harvey Weinstein aici
si de pe vulture, 10 videoclipuri cu Ebert vorbind dsepre filme, un soi de top ten.
aici, alaturi de Scorsese, despre cela mi bune filme ale anilor '90.
si aici articolul final al lui Ebert, o justificata LEAVE OF PRESENCE, aparut pe blogul sau cu 2 zile inainte de a muri.
Steve James (Hoop Dreams, pe care Ebert l-a declarat filmul sau preferat al anilor '90, v. clipul de mai sus), Steve Zaillian si Martin Scorsese ca producator sunt in lucru cu un documentar despre Ebert, Life Itself.


iata si Top ten-ul lui Roger Ebert, publicat in 2012 in Sight & Sound decennial poll:
2001: A Space Odyssey-Stanley Kubrick
Aguirre, the Wrath of God-Werner Herzog, cu Klaus Kinski :)
Apocalypse Now-Francis Ford Coppola
Citizen Kane-Orson Welles
La Dolce Vita-Federico Fellini
The General-Buster Keaton
Raging Bull-Martin Scorsese
Tokyo Story- Yasujiro Ozu
The Tree of Life-Terrence Malick
Vertigo-Alfred Hitchcock

Werner Herzog despre Ebert in EW:
'the good soldier of cinema'

Jess Franco RIP

a murit Jesus Franco, papa-ul exploitation-ului espanol. Avea 82 de ani. Jess "Jesus" Franco este unul din cei mai prolifici regizori din lume, aproape 200 de filme. O tona de schlock, si cumva omonimul lui Roger Corman in Europa, dar mult mai ireverent si dezlantuit orgisatic si sexual. Contele lui Dracula, cu Christopher Lee, Herbert Lom in rolul lui Abraham Van Helsingsi Klaus Kinski as Renfield, (1970), sau Jack Spintecatorul cu Klaus Kinski (1976) sunt clasice bad movies, la fel ca si seria cult cu Contele Orloff inceputa cu The Awful Dr. Orloff (1962), cu Howard Vernon.
Dar e faimos mai ales pentru Venus in Furs (1969), sado-maso cu Klaus Kinski :), dupa de Sade (asa orientativ), film ultracult, cunoscut si sub titlul de Paroxismus si inca vreo 20 de titluri alternative...

iata aici colectie de afise de filme de Jess Franco
alte titluri instructive: The Diabolical Dr. Z (1966), The Blood of Fu Manchu (1968), Vampyros Lesbos (1971), Exorcism (1975), Bloody Moon (1981), Faceless (1988). Ultimul film, Al Pereira vs. the Alligator Ladies, in 2012.

RIP Damiano Damiani

? Quien Sabe ? veteranul regizor si scenarist italian Damiano Damiani, s-a dus si el. Avea 90 de ani ! Ultimul film in 2002. Ultimul film pe care l-am vazut al sau, acum un an, Un uomo in ginocchio din 1980. Primul film al sau pe care l-am vazut si preferatul meu, Goodbye e Amen (Un ostatic in plus, 1978), cu Tony Musante si John Steiner. La noi la cinema, in anii 80, la fel ca L-avertimento, 1980, cu Giuliano Gemma. TV, La Piovra. Clasice, Io paura, Confesiunile unui comisar de politie, Giorno de la Civetta. Western- Quien Sabe-A Bullet for the General, 1966, si parodie western, Un genio, un pollo, due compari, ambele cu Klaus Kinski. Atitudine politica hotarita, de stinga.
"the most American of Italian directors"

zice criticul de film Paolo Mereghetti

Damiano Damiani (23 July 1922 - 7 March 2013)


Genericul si inceputul de la Goodbye & Amen, cu muzica de Guido si Maurizio de Angelis, unul din filmele care mi-au schimbat viata :)

Django Unchained la Cinemas !

Spaghetti Western Flashback:
Duminica 3 februarie spre luni 4, la ora 1 am, pe B1 TV la emisiunea lui Florin Barbu, CINEMAS, da iara, da iara (nah, stiu ca e tirziu si nu se da in reluare, si da, am vrut sa vin cu palarie...dar eram bolnavvv....) vorbesc cu el si cu Ileana Birsan, o tarantinessa cam dezamagita ;) despre Django, chained, unchained si overchained, de la Corbucci si Franco Nero la Tarantino si Foxx, si da, the D is silent. Si va marturisesc ca modul cum era arata poanta asta in scenariul original era mai cool, ca si alte chestii excluse din film. N-am stabilit exact cit de mult imi place, pt ca e film-cult si place mai mult ce place si ce nu, anulam sau nu mai enumeram ; > si sigur il mai vedem :-)

live streaming aici

si nu uitati, HIS NAME IS KING vine de la pedofilul Klaus Kinski ;>

iar ca soundtrackul e cel mai cult, este, mai ales pentru Nicaragua (noua Bolivie ;>) si Brother Deje, well remember: To Old to Die Young (thx, Quentin for this one !), & I Got a Name - Jim Croce (from The Last American Hero, rediscovered), and surely The Good, the bad and the ugly trinita / trinity : Bacalov, Ortolani & Morricone ! I Giorni Dell'Ira, with a bitty taste of Freedom and James Brown ! talk 'bout Broomhilda Von Shaft ! mare fraier Will Smith (and Warrren B, Kurt R, Kevin C, Ali G, and Joseph GL for the same fancy pants reasons....)

Vacanze per un massacro (1980)

am facut o seara Fernando Di Leo, ce mod mai bun :D decit a-ti petrece noaptea de simbata, rainchecks et all :P
N-am vazut filme de Di Leo pina in 1997 la Milano Calibro 9, care nu m-a impresionat atit de tare, si apoi am vazut I padroni della Citta, aka Mr. Scarface (1976), care m-a dezamagit asa de tare, incit am uitat ca l-am vazut, pina asta seara, cind susceptibil l-am reluat, si mi-am amintit pe parcurs de ce nu mi-a placut (e un riff al lui Underworld USA de Sam Fuller, cu un actor neamt, Harry Baer, care semana cu Hugh Jackman tinar, cu Al Cliver si cu un Jack Palance pus pe toate afisele, dar care pare desul de putin si not so impressive). Pentru un revenge movie cu un inceput excelent pe slow motion, devine prea comic si inegal, cu o secventa buna de actiune, showdownul de la final.
Datorita pasionatilor de la raro Video/Nocturno, Il Cinema Segretto Italiano, filmele lui Di Leo au aparut pe dvd, cu extra-uri, interviuri cu el, nu toate dar suficiente pentru a-ti face o parere. Asa numita "trilogie a millieu-lui, intre 1972-1973, pentru care a fost comparat cu Melville, Milano Calibro 9, Il Boss si La Mala Ordina. Acesta din urma l-am vazut acum citeva luni si m-a impresionat profund, mai
s-a parut cel mai bun Di Leo in afara de Avere vent'anni !
Acum am vazut si La Bestia uccide a sangue freddo (1971), un slasher, sex giallo, interesant pentru ca e cu Klaus Kinski si Margaret Lee, si Vacanze per un massacro (1980), apropiat de Canni Arrabiatti the one-off al lui Mario Bava, un entry special in seria de home invasions (Straw Dogs, Last House on the Left, Death Weekend, etc), cu Joe Dellasandro in rolul principal. Extrem de kinky, cu sex gratuit dar atmosfera interesanta si bine regizat si din nou downbeat si nihilist asa cum sunt filmele lui Di Leo. Muzica lui Luis Bacalov m-a impresionat din prima, extrem de familiara. M-am gindit ca a folosit QT in Inglorious Basterds, dar finalmente am luat soundtrackul la Milano Calibro 9 sa-l reascult scriind despre Di Leo si m-am prins. Tema principala din Vacanze (intitulat in engleza Madness) e cea cintata de trupa Osanna in Milano, anume Prelude. Ea se reia, si Di Leo recicleaza muzica-high concept :D

Basically, e un film in 4 personaje, killerul pe fuga (Joe D.) si un cuplu (Gianni Macchia & Patrizia Behn), plus sora ei Paola (Lorraine De Selle), cam defecta la cap, dezinhibata sexual si nimfomana. Atmosfera de huis clos, si un macguffin cu niste bani ascunsi, duc filmul in zona de film noir, dar cote-ul de sexualitate subversiva un-PC si anti-burgheza il duc peste zona exploitation. inteleg ca inintil a fost un proiect al lui Mario Gariazzo, care ramine creditat la story, dar interventia lui Di Leo a dus filmul in alta zona.

7 din 10/ 3 1/2 din 5
dvd raro video/nocturno, 1.85.1
transfer cam subtire, nimic pe disc decit filmografia/biografia lui Di Leo. Tare ar fi fost bun un interviu !

recuperari: Dead of Winter (1987)

DofW e regizat profesionist (chiar virtuos) de Arthur Penn, filmat in Ontario, Canada, cu exterioare de adevarate furtuni de zapada, cu Mary Steenburgen in tripu rol (!), Roddy MacDowall as the crazed butler, cu accent britanic si amintind de Anthony Perkins, si Jan Rubes, artist de opera cehoslovac, care a devenit actor de film la batrinete si a murit anul trecut (ar fi trebuit cica sa fie cu Klaus Kinski dar a refuzat, again good choices Klaus :(), intr-un joc de-a soarecele si pisicile, very much Hitchcock (clin d'oeil Notorious, Rear Window, Vertigo), dar si gen Wait Until Dark, un huit-clos, care ar fi putut fi piesa de teatru. Bazat pe filmul din 1945 de Jospeh H. Lewis, My name is Julia Ross(de unde si numele doctorului, Lewis!!!). Foarte atmosferic, cu muzica de pian de Richard Einhorn . Este si cam penultimul film a lui Penn, inainte de glumitza Penn & Teller get Killed (1989) si 2 TV movie-uri.
A nu se confunda cu horror-ul de anul trecut, aka Lost Signal (2007).

DVD extras (MGM): trailer
3 1/2 din 5, 7 din 10 !!!

E Dio disse a Caino (1970)

pe locul 28 in topul westernurilor spaghetti, acest film de Antonio Margheriti (aka Anthony Dawson), completez, completez, am vazut anul acesta 1 comando-Commando Leopard (mit Kinski als boseguy), un Vietnam-L'ultimo Caccaitore (1980), un canibali-vitenam-comando: Apocalypse domani/ Cannibal Apocalypse (1980), un indiana jones ripoff-I sopravvissuti della città morta aka Ark of the Sun God (1983), si un western (Ride the Hard Ride) de Margheriti, nu Marghareti cum zice Eli Roth in Ingloriuos Basterds, plus efectele speciale din Giu la testa. Acesta ar fi considerat cel mai bun western al lui Margheriti/Dawson.



tragedie antica, western gotic ? atmosfera horror de parca s-ar petrece intr-un castel, vintul suiera, intuneric, clopotul bate, muzica de orga, orasul e pustiu...
Kinski as hero? anti-hero coming for revenge, intunecat, instopabil.

m-am gindit mult la High Plain Drifter al lui Clint ca inspiratie de aici
e unul din rarele roluri principale (si pozitive daca pot sa ma exprim asa, nu includ Herzog) ale lui Kinski, care numai in 1970 a aparut in 7 filme (din care 6 italienesti de gen), dintre cele peste 50 care le-a facut cu ei (zice ca-l plateau cash si lua banii cu valiza).
Tricoul lui rosu in schimb nu m-a excitat (mi-a adus mainte de unul purtat de Terence Hill later on), dar poate au vrut sa dea culoarea profondo rosso sangue de la vendetta...titlul se explica intr-o grafica finala unde e dat citatul biblic
o cronica excelenta aici pe situl lui Margheriti in italiana
care zice ca Eastwood s-ar fi inspirat din lumina la Unforgiven, la ultimul act cam asa pare...
showdown-ul final intr-o camera cu oglinzi multiple, cuprinsa de flacari, citeaza din Lady from Shanghai (la fel ca si Man from the Golden Gun, etc)
muzica de Carlo Savina, cintecel nepotrivit pe generic, "Rocks, Blood and Sand"
(desi titul n-ar zice) cintat de Don Powell
copie dublata atroce in engleza, se vede clar ca toti actorii, inclusiv Kinski vorbesc italiana...

trailerul german cu vocea originala a lui der Klaus KK !
3 1/2 din 10/ 7 din 10

Cele ce plutesc (2009)

cum m-am intors la Bucuresti nu am putut rata noul film al lui Daneliuc, atit de proaspat incit nu apare inca nici pe imdb si nici pe situl oficial al regizorului. Cum el i-a desfiintat pe criticii de film, mai ales in momentul in care
l-au votat cu 2 productii din filmografie in top 10 all time de film romanesc, nici eu nu ma simt obligat sa discut despre acest personaj, de altfel fascinant, probabil cel mai talentat regizor al generatiei sale, dar care se pare ca a inebunit cu totul. Am mai scris ca mi-a placut anteriorul Marilena, un adevarat film psihotronic, dar cel dinainte Legiunea straina cred ca e cel mai prost Daneliuc. Punct. In noul sau film, facut rapid si pe neve, se pare ca a abordat un gen nou, ceva intre neo-realism si pasunism, cu elemente de Miorita, Fefeleaga si Baltagul mixate in stirile de la ora cinci, mediu rural. Valentin Popescu are rol de Klaus Kinski in acest "giallo" maroniu, intre Ossesione de Visconti si Antichristul de Baragan (sau de Mehedinti), curat/murdar Lars Von Trier romanesc !!!

am auzit ca initial se numea "Cadavrul dusmanului meu" , dupa un proverb taoist cam asa: "Dacă priveşti destul de mult timp o apă curgătoare, vei vedea plutind cadavrul duşmanului tău" !!!!
am gasit pe net linkul catre cartea lui Daneliuc (176 pag.), la Curtea veche,
Cele ce plutesc - variaţiuni pe tema unui scenariu !!! iar fragmentul dat dezleaga din mister:

"

Lui Zidan i se păru că aude ceva, o muzică de un fel cunoscut, auzită pe unde umblase. Căuta să străpungă pâcla odată cu soarele ce ieşea de după pădure, da, o canţonetă din alea, manele de italieni, mai ascultase, într-o limbă strâmbată, napoletană; lăsase-n baracă, probabil, aparatul deschis. Sau pe apă venea, de la vreun pescar de pe-acolo, aşa cum plutim, ca toate cele ce plutesc peste noi.“

mi-as cumpara cartea sa patrund mai bine miezul dar mi-e teama ca nu o sa fie asa...



eram shase in sala ice ige si 3-d de la Patria (luni la 15.30 se-ntelege), din care doi care se lingeau si s-au lins tot filmul(apropo de schetciul de stand up comedy cu Giorgio Popo care povestea de asta la cinema Victoria din Cluj), nu stiu cum au reusit la gerul din sala si schelaiturile de ciine de pe ecran (personajele au o canistra de ciini in mijlocul nicaierului, pe malul Dunarii). Unul din cei shase era un mosh cam homeless care a preferat sala pt 5 ron strazii...
apoi am avut o discutie destul de aprinsa cu Magdalena Stanciu (de la cinemadreaming) la telefon care mi-a zis ca filmele lui Daneliuc ii fac sila/repulsie (Acesta lehamite ?)
muzica de Petru Marinescu cu aer de tango argentinian pizzolesc (12 monkeys vs dead dogs) si pe genericul final unde apare si titlul, un cintec italienesc, vechi si romantic...

more on zombierama lui zombieshase care zice:

danieliuc at his most coherent and surprisingly artistisque. poata daca se intzelegea ceva din ce zic personajele ar fi fost chiar un film bun. pe bune nu s-a intzeles/auzit absolut nimic. dar pe scurt cele ce plutesc este cu unu cam retard casatorit cu o pizdoaica pe care o bulanejte si el si cu tacsu. si ulterior si nijte tzigani. evident duduia nu este foarte pulevolenta deci atunci cand o violeza tziganii este vorba de un gest bine-meritat si nu cu mult mai siluitor decat atunci cand o penetreaza barabatsu sau socrusu. chestia ar fi ca socru vrea sa i se plateasca bani grei de la tzigani ca sa nu depuna violata plangere. si tziganii ba ii dau ba nu-i dau si filmu este dsp cat de jegnantzi sunt romanii cat de junghiuri sunt tziganii si arata al draq de bine. in mizeria lui de mal de fluviu atemporal pe care vin plutind diverse chestii. trebe sa-l revad in bucurejti. poate o sa se auda ceva sau poate or sa-i puna subtitluri.

bah, io l-am auzit bine...

deocamdata atit, pe cinemagia mai sunt niste commenturi de pitbull si un newcomer, "carevasazica"...

iar filmul a facut 116 spectatori in primul w/e dar Daneliuc ne ameninta cu o caravana in 24 de orase..pe banii cui dom'le ?

Tage 2: Adam resurrected, John Rabe si Lord Jim

cam asa, trei filme, de fapt 2 1/2 pentru ca de la Rabe am plecat...
tough sa coordonezi totul, in primul rind m-am trezit cu mult mai tirziu decit am prevazut, dupa 2 nopti de cite 5 ore si agitatie, seara de 5 am petrecut-o on kreuzberg, cartier de baruri, dar o bere nu s-a transformat intr-o suta, desi a doua zi am descoperit Casa cu 100 de beri, circiuma festivalului, unde cea nefiltrata Weih...e o minune ! Am intrat la un screening pentru market la Adam Resurrected al lui Paul Scharder, filmat in mare parte in Romania acum 2 ani (am aflat prea tirziu si am ratat ceea ce putea fi un megainterviu cu Schrader)...e un fel de Zbor deasupra unui cuib de cuci meets Schindler's List cu elemente de Santa Sangre al lui Jodorowsky!
more details later, dar e cel mai bun rol al lui Jeff Goldblum, de la Musca incoace si of all his career, punct. Filmul e prezenat in Berlinale Special, dar Goldblum ar fi meritat mai mult coverage !
am iesit de la un screening cu John Rabe, filmul care se da azi, un megabuget biopic de razboi despre un reprezentant de al Siemens la Nanking, un alt fel de good nazi/ german, cu Urlich Tukur si Steve Buscemi ! o gramada de bani pe eceran pt un Tv movie unicefist, cu avioane japoneze CGI care aruncau bombe peste saracii chinezi !
iar seara, dupa doi bretwursti, unul cu ceapa calita (extra 50 de eurocenti)intre diferite posibilitati, printre care se anuntase si o petrecere sigura, dar ce e sigur in ziua de azi !?, am riscat si m-am dus in Sony center in cineart, la LORD JIM, si da, dupa ce au intrat toti cei cu bilete (mi-am luat si eu pentru simbata la PATTON), am intrat lejer si m-am minunat timp de 2 ore si 20 ! Copia superb restaurata in 2006 la Columbia (am cumparat dvdul la Cannes anul trecut), cu tot cu audio, se vede cristal, Peter O'Toole e mai tinar ca oricind, desi cam dubleaza rolul din Lawrence, inteleg ca Richard Brooks nu a fost total fidel lui Conrad dar LORD JIM dupa 44 de ani e un clasic !!! Eli Wallach, Curt Jurgens, James Mason, Paul Lukas sunt excelenti, mai ales Eli cu accent francez, Curt intr-un rol de tipul Klaus Kinski, pe care azi l-ar juca Udo Kier ! Dalilah Lavi, beautiful, locatii exotice dar si aerul de Apocalypse Now conradian, toate proiectate grandios pe 70 de mm, considerat pina azi cel mai fidel procedeu de captare pe pelicula cu cea mai vie imagine si cea mai buna lumina !

top 20 spaghetti westerns

am gasit un sit genial dedicat westernurilor spaghetti, the spaghetti western database (SWDB-da, Relik, tu ar fi trebuit sa-l faci !!!), si topul lor 20, cu care sunt in majoaritate de acord, minus Sartana pe care nu l-am vazut si Cimetero senza croce pe care am sa-l vad soon. dar mai am la rind E Dio disse a Caino, cu fabulosul Klaus, mr. Kinski.


in fine, iata topul, pentru cine nu vrea sa deschida linkul...
01. The Good, the Bad & the Ugly Sergio Leone 1966 (1.540 points)

02. Once Upon a Time in the West Sergio Leone 1968 (1.331 points)

03. For a Few Dollars More Sergio Leone 1965 (1.320 points)

04. The Great Silence Sergio Corbucci 1968 (932 points)

05. A Fistful of Dollars Sergio Leone 1964 (918 points)

06. Django Sergio Corbucci 1966 (808 points)

07. The Big Gundown Sergio Sollima 1966 (727 points)

08. The Mercenary/A Professional Gun Sergio Corbucci 1968 (537 points)

09. Death Rides a Horse/Man to Man Giulio Petroni 1967 (517 points)

10. Companeros Sergio Corbucci 1970 (502 points)

11. A Fistful of Dynamite/Duck, You Sucker! Sergio Leone 1971 (449 points)

12. Face to Face Sergio Sollima 1967 (429 points)

13. A Bullet for the General Damiano Damiani 1966 (420 points)

14. My Name is Nobody S. Leone;T.Valerii 1973 (306 points)

15. Cemetery without Crosses Robert Hossein 1968 (272 points)

16. Day of Anger Tonino Valerii 1967(270 points)

17. Django, Kill... If You Live, Shoot! Giulio Questi 1967 (269 points)

18. Run, Man, Run Sergio Sollima 1968 (253 points)

19. Keoma Enzo G. Castellari 1976 (233 points)

20. Sabata Gianfranco Parolini 1969 (209 points)

Little Dieter Needs to Fly (aka Rescue Dawn)

29.12.07
varianta "Hollywood", adica reeditarea documentarului lui Werner Herzog despre Dieter Degler din 1997 cu Christian Bale in rolul acestuia.


Adica RESCUE DAWN. pentru care toti cei trei actori au slabit pina-n 20 de kilograme si peste, Bale (dar nici chiar la nivelul Masinistului), Steve Zahn si Jeremy Davies (scary) respectiv. Filmat in Tailanda, contine trademarkuri Herzog (fluturele pe gardianul vietnamez, a la Kinski in Mein Liebster Feind, piticul Jumbo, ciinele, jungla si cadrele de natura, naturalism si serenitate, o piesa de Popol Vuh), dar si concesii mainstream (inceput, final, freeze, slow motion, muzica acoperitoare de Klaus Badelt). Finalul mi-a amintit totusi si Midnight Express, ca depasire a infernului, si The Killing Fields, si pasaje de John Milius (Flight of the Intruder, Farewell to the King). Am citit despre el descris precum "Zbor deasupra unui cuib de bambus"....Mi l-am imaginat ca intreg actul II din Vinatorul de cerbi, cu cei trei prieteni-Bale /De Niro, Davies pe post de Walken desi aduce cu John Savage la look, cam asa s-a intimplat ce s-a intimplat cu Michael Vronski si prietenii sai in Vietnam...Dar cuvintele lui Dieter adresate camarazilor de arme amintesc ca e un film de Herzog si nu de Spielberg: "Empty that which is full. Fill that which is empty. If it itches, scratch it."

un articol excelent despre Herzog si productie din Guardian aici.

pe locul cinci in topul anului 2007 din Slant. Un film excelent care a trecut oarecum neobservat, de la premiera mondiala la Toronto in septembrie 2006. Steve Zahn ar merita un Oscar de rol secundar. Mi-ar fi placut sa-l pot vedea pe ecran si nu pe dvd, dar asa am ascultat confesiunea lui Herzog pe post de comentariu audio.
patru stele din cinci (8 din 10).

Acel blestemat tren blindat /Quel maledetto treno blindato aka Inglorious Bastards (1978)

aka film cult # 8/2007:

adica Quel maledetto treno blindato. Sau Inglorious Bastards pt. Tarantino. Sau Counterfit Commando. Sau Deadly Mission. Sau Hell's Heroes. 1978/ Regia Enzo G. Castellari. Unul din cel mai chull filme ale copilariei mele (alaturi de Lumea Atlantidei, Taramul uitat de timp, Revansa, Sub patru steaguri, Seaua de argint, Pentru un pumn de ceapa, Zorro-astea pina la Razboiul stelelor si Superman). (2014: adaug Tunurile din Navarone...si Uraganul vine de la Navarone...pt ca atunci nu stiam ca e prost). Probabil cel mai bun comando de razboi (Cinci pentru infern revazut nu e atit de khull, exceptindu-l pe Klaus Kinski), pina la 10 ani.
Folosind hipnoza regresiva s-ar putea afla ca am patit ceva in timpul vizionarii acestor filme di guerra (mi-a sugerat un prieten de curind), din moment ce primul film pe care l-am vazut ever a fost Ziua cea mai lunga. back to ze muuvie...Titlul e unul din cele mai tari ever..ACEL, nu acest, nu acesta, nu trenul...faza e ca el apare in story abia in actul 3...Peter Hooten aduce a Paul Newman in Cool Hand Luke iar pe Bo Svenson il stiam din Legenda serifului din Tennessee. Fred Williamson era negrul pur si simplu (pina la Chocolate Mousse din Top Secret), pe Jim Brown l-am vazut mult mai tirziu. Italianul cu mustata (Nick aka Michel Pergolani), care seamana cu Tom Savini si cu Harry Shearer in Spinal Tap. Mi s-a parut de megabuget si extrem de serios, si i-l datorm tot lui Sam"the man" Peckinpah, care afacut Crucea de fier in 1977 si a revigorat genul si italienii s-au apucat de facut pastise (cum e cea a lui lenzi, From Hell to Victory, aka Sub patru steaguri, din 1979). Filmul l-a impresionat si pe Tarantino mega-tare, care a preluat tiltul american (Inglorious B. ) pentru proiectul lui de "guys on a mission" care acum se numeste cica "once Upon a Time in Nazi Ocupied France" (io cred k o sa fie subtitlu doar)...

Un alt factor cult e genericul si muzica lui Francesco Di Masi care seamana cu Desteapta-te Romane. Si Udo Kier care nu e-n film desi eu, bazat pe informatii false de pe imdb (chaiar acum vad pe board re: prezenta lui in film). nemtii, baieti destepti, nesuparaciosi ca sunt bad guy in film, au scos si dividiul la Koch Media anul asta.

iata un screenshot cu o scena destul de suprarealista care nu aparea in filmul pe care l-am vazut io cind eram mic (dar ha ha l-am vazut acum fiind mare)



si voila, afisul german care of course are starul lor in film, pe unul din favoritii mei, mr. Raimund Harmstrof (care a jucat si la Serge Nicolaesco si cu Bud Spencer si din pacate s-a sinucis in 1998 !!!) care insa apare doar 10 minute in film....




coda (14.10.08): Scenariul lui Tarantino disecat de new york magazine ! intretimp a aparut si discul american pe 3 discuri -inglorious bastards-the explosive edition !