Se afișează postările cu eticheta muzică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzică. Afișați toate postările
marți, 23 decembrie 2014
marți, 9 decembrie 2014
Dascălul de colinde
Ştefan Hruşcă va susţine în Postul Crăciunului aproximativ 30 de concerte de colinde în mai multe oraşe din ţară şi din străinătate, în turneul numit "Dascălul de colinde". Dar noi ascultăm astăzi :)
sâmbătă, 6 decembrie 2014
De astăzi încep colindele...
Şi toată perioada dintre Sf. Nicolae (6 decembrie) şi Sf. Ioan (7
ianuarie) se cânta colinde - atât cele referitoare la Naşterea
Domnului, cât şi cele de Anul Nou. He, he!
Bucurie! La mulţi ani, Nicoleta! La mulţi ani, Nicolae!
marți, 14 octombrie 2014
... şi au trecut 2 ani!
Cu bune şi cu rele, cu obsesii, renunţări, vacanţe, depresii, absenţe, dureri şi bucurii! Vă mulţumesc tuturor că aţi fost alături de mine în toate acestea! Şi vă îmbrăţişez pe toţi odată, cu mare drag! :)
ps. Elly, mi-e dor de tine!
Şi pentru că marţi e zi cu cântec în blogsferă, vă las şi eu o bucurie de melodie :)
duminică, 14 septembrie 2014
Hori străvechi din Ţara Lăpuşului şi a Maramureşului
Ca în fiecare an, Muzeul Ţăranului prăznuieşte Ziua Crucii cu expoziţii, târg de icoane, conferinţe, filme şi muzică tradiţională. La ediţia din acest an, cea de-a cincea, a Zilelor Muzeului Ţăranului mi-am propus să merg la concertul de muzică tradiţională din Maramureş, susţinut de Nicolae Piţiş şi Casandra Hauşi (aseară). Pe Casandra o cunosc de vreo doi ani şi sunt tare bucuroasă să o întâlnesc la fiecare concert pe care-l are prin Bucureşti. Dar, să vă povestesc puţin despre ei...
MARIA CASANDRA HAUŞI s-a născut în Baia Mare, Maramureş. A prins de la bătrânii locului meşteşugul fără vârstă al Horilor în grumaz (horea lungă).
Ucenică a şcolii înalte de muzică din Cluj la clasa de canto a profesorilor Alexandru Fărcaş şi Gheorghe Roşu şi laureată a Marelui Premiu şi Trofeului Maria Tănase, a marcat şi celebrat intrarea DOINEI în Patrimoniul Imaterial UNESCO prin lansarea albumului de muzică tradiţională intitulat generic DOINA – Horea Lungă – Cântec arhaic românesc din Maramureş.
Despre acest gen muzical, pe care l-a făcut cunoscut prin turnee în ţară şi străinătate, mărturiseşte că este universul ei fără margini unde şi-a găsit casa.
Anul acesta în perioada septembrie – octombrie va fi una din vocile care vor crea un peisaj românesc nemaivăzut în incursiunea muzicală a turneului Roots Revival Romania dedicat Mariei Tănase.
NICOLAE PIŢIŞ - “Niculaie a lui Ion a lui Iacob din Fundătura din Lăpuşul Românesc”.
De
mic copil a cântat la clăci şi la nunţi “din gură”, “din frunză”, cu
fluierul, trâmbiţa, claneta. Din 2012 deţine titlul de “Tezaur Uman Viu”, proiect iniţiat de către Ministerul Culturii şi Unesco.
În 1976, a cântat pe coloana sonoră a filmului românesc Pintea, regizat de Mircea Moldovan, protagonist Florin Piersic.
Din 1999 a colaborat cu artişti ca Grigore Leşe, Ioan Pop şi Grupul Iza. Cu aceştia a umblat în lumea largă: Elveţia, Germania, Franţa, Polonia, Austria. Din 2007 horeşte în toată ţara, mai mult alături de Maria Casandra Hauşi. Aceasta din urmă îi urmează cu sfinţenie darurile binecuvântate.
În 1976, a cântat pe coloana sonoră a filmului românesc Pintea, regizat de Mircea Moldovan, protagonist Florin Piersic.
Din 1999 a colaborat cu artişti ca Grigore Leşe, Ioan Pop şi Grupul Iza. Cu aceştia a umblat în lumea largă: Elveţia, Germania, Franţa, Polonia, Austria. Din 2007 horeşte în toată ţara, mai mult alături de Maria Casandra Hauşi. Aceasta din urmă îi urmează cu sfinţenie darurile binecuvântate.
Atâta cuminteţie nu am mai văzut la un bărbat până acum...! Iar vocea... cum a început să cânte m-a aruncat într-o altă lume, alt timp şi alt spaţiu. Păcat că nimeni, în afară de Casandra, nu şi-a dorit să ucenicească la dânsul şi să ducă mai departe acest gen muzical excepţional.
Marius Sabo, vioară (ceteră); Adrian Iercoşan, chitară (zongoră); Dănuţ Gheorghe Florea, dobă.
Spectacolul a început pe lumină şi s-a încheiat târziu.
Au glumit şi au cântat cu multă bucurie "din gură", la fluier sau acompaniaţi.
I-am adus Casandrei un buchet de Ochii Doamnei, care s-a încadrat perfect în decor :)
Duminică plăcută tuturor!
marți, 9 septembrie 2014
marți, 24 decembrie 2013
Primiţi cu colinda?
Asta-i sara cea frumoasă!
Zilele acestea de sărbătoare să le petreceţi cu bucurie, cu linişte în suflet şi cu tihnă!
Să ne mângâiem sufletele unul celuilalt cu chipul luminos, cu zâmbete şi inimă curată.
Vă-mbrăţişez cu mare drag pe toţi şi vă mulţumesc pentru că sunteţi!
postarea participă la rubrica Meloman pentru o zi, găzduită de SoriN
marți, 17 decembrie 2013
marți, 3 decembrie 2013
marți, 26 noiembrie 2013
That's The Way It Is
Dacă
doreşti să participi,
publică pe blogul tău o melodie preferată
şi înscrie
articolul la "Meloman pentru o zi"!marți, 19 noiembrie 2013
marți, 12 noiembrie 2013
marți, 29 octombrie 2013
marți, 22 octombrie 2013
marți, 15 octombrie 2013
Ce bine că eşti!
pentru melomanii de marţi
"...iată-mă
nevoit de-a mă băga puţin în seamă. Şi pentru că-mi este foarte greu a
vorbi de mine însumi, am să încerc un autoportret, o schiţă la prima
mână. Un greco-machedon, brăilean de meserie, locuitor
al plaiului mioritic. Artist în viaţă, muzician, umil slujitor al celor
ce m-ascultă. În timpul liber - un civil ca oricare altul, slăşluind
cuminte, pe lângă casa omului. Cititor de presă şi telespectator de ştiri, optimist incurabil uneori, altruist peste măsură alteori, încăpăţânat din cale-afară mai tot timpul. Mi s-a mai spus Elefantis,
Grecu’, Dom’ Preşedinte, Tătăielu’ sau Protuberanţă scenică (asta-i a
lui Andrieş!). Şi ce dacă? Mă bucur ca un copil când sunt băgat în
seamă, iubit, răsfăţat, alintat. Deşi cred în mine şi în ceea ce fac,
uneori mă consider mult prea artist pentru un civil de rând iar alteori,
prea civil pentru un artist. E războiul gemenilor din mine. Habar n-am şi nici măcar nu mă interesează cine va ieşi învingător. În rest sunet,
lumini, paiete, sclipici, autografe, fani, orgolii, modestii, trăiri,
falsităţi, nisip, apă, vânt… Va pup!"
Nicu Alifantis
marți, 1 octombrie 2013
E vreme de şoptit ....
... în această după-amiază de toamnă rece .. la lumina caldă a unei veioze, cu ceai şi multe cărţi...
Eşarfă în dar...
... pentru melomani.
Mircea
Baniciu, zis “Tetea”, mi-a inspirat dintotdeauna o doză zdravănă de
bună-dispoziţie în amestec cu o substanţă tonifiantă peste care se
presară puţin energizant…Da, frumosul şi talentatul trupei Phoenix mi
s-a lipit de suflet ca marca de
scrisoare şi de-atunci mi-e greu s-o mai dezlipesc. Îmi amintesc cu
drag, că puşti fiind, atunci când îl priveam, îmi doream să ajung ca el.
Dacă nu aşa de frumos, măcar la fel de talentat. Viaţa mi-a oferit în
1975 minunata şansa, întâi de a-l cunoaşte, apoi de-a ne împrieteni,
de-a lucra împreună şi de-a rămâne apropiaţi până în ziua de azi.
Credeţi-mă că nu-i puţin lucru, pentru că bănăţeanu’ e greu de suportat !
Talentat, simpatic, plin de haz, mândru, este plin de generozitate dar
şi de exigenta în acelaşi timp în a-şi oferi prietenia. Dintr-un tunet
ce se rostogoleste în mii şi mii de reverberaţii, glasul său devine
tandru, sensibil până în adâncul fiinţei sale şi dincolo de ea. Dacă e
adevărat că râsul îngraşă, ei bine, omul acesta poate fi introdus în
categoria celor ce dăuneaza grav sănătăţii. Privindu-l de multe ori,
cred că aşa s-ar putea materializa bucuria de-a trăi. Pentru toate astea
îl iubesc eu pe Baniciu şi mi-e drag până la emoţie şi sunt mândru că
din când în când mă atinge ca o mângâiere zâmbetul său, fluturat ca o
eşarfă...
Nicu Alifantis
marți, 24 septembrie 2013
Respect...
.. de meloman.
Ce zice unul despre celălalt...
" Voi începe cu Mircea Vintila, zis
“Ciocu”. Ne-am cunoscut în 1974 la Bucureşti, la Teatrul Ion
Creangă.
Din acea seară şi pâna în prezent, i-am purtat şi-i port un respect
deosebit şi îl admir pentru tot ce-a făcut şi face ca om şi ca artist.
Nu mi-a fost dat vreodată să aud pe cineva vorbind urât de Mircea. De
fapt este greu, imposibil aş spune, pentru că Cioculeţ, cum îl alintăm
noi, este întruchiparea bunătăţii, generozităţii, amabilităţii,
delicateţei, politeţei. Nonconformismul său este charmant, ghiduşiile
sale sunt delicioase, umorul său este absolut contagios. Şi pentru a nu
mă pierde într-o banală descriere, voi îndrăzni a spune despre el
astfel: Mirific şi enigmatic lord, purtând în plete arome de ceai şi
miresme de pipă din indepartate Indii, cutreieră brambura toate
cotloanele sufletelor noastre, aşa, fără motiv, fără vre-o vină, aidoma
sunetului unei cochilii de scoică. E ca şi cum ai asculta, în tihna unui
han, povesti cu ochi albaştri, cu feţi-frumoşi şi cu mirune cosânzene
spuse-n şoaptă seara, atât de-n şoaptă şi atât de-n seară, încât nici
vântul să nu cuteze a respira printre şuviţele de sunet blonde, ce cad
nevinovate, plăpânde şi tandre peste noi, ca o purpură de stele, ca o
binecuvântare, ca o adiere..." - Nicu Alifantis
Vă plac gusturile mele?!! :)
marți, 17 septembrie 2013
marți, 30 iulie 2013
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)