La 6 ani

Aici lucrurile doar se ghicesc.
Se vad pe larg in noul nostru cuibuşor de nebunii.

CUM SE FACE O PINATA - 2

Circulă pe facebook, în spirit de glumă, evident, şi fără a aduce nicio ofensă gospodinelor împătimite de arta fotografică, o imagine cu o tipă care fotografiază un pui copios în timp ce îi dă soţului să mănânce  o conservă spunându-i: Asta e pentru tine, puiul e pentru poză. 

Glumai-i glumă, şaga-i şagă, dar câteodată cu toţii ne lăsăm duşi de val şi tindem să credem doar ceea ce vedem, că doar vorba aia, o imagine valorează mai mult decât o mie de cuvinte, pentru că, zice lumea, nu contează doar ceea ce facem noi, contează şi ceea ce vede lumea că facem. 

Conform acestui principiu, cred că uneori cine intră pe blogul meu vede doar cutia de conserve, pentru că puiul îl ţinem ascuns doar pentru noi. Dar pentru că ştim să facem şi multe lucruri minunate (asta pentru cazul în care au adormit lăudătorii) m-am hotărât să vă mai arăt din minunăţiile ce ne ies din mânuţele noastre şi pe care am tot amânat să le arătăm. 

Acum câţiva ani, când era mare nebunie cu desenele cu pinata, am făcut prima noastră pinata, un superb personaj multicolor inspirat din film. Am remarcat că, deşi au trecut ani buni de când am publicat articolul, încă mai primim cel puţin 100 de vizitatori săptămânal doar pentru acest articol. Este unul dintre cele mai vizualizate articole ale noastre. De aceea am scos de la naftalină aparatul de fotografiat pentru a vă inspira şi a vă face poftă să faceţi una dintre cele mai de efect jucării de petrecere: pinata.

 Există foarte multe modele, unele mai complexe, altele adaptabile, gen stea sau inimioară pe care se poate lipi ce imagine preferă copilul.

Cea mai simplă  piñata, după părerea mea,  este modelul Hello Kitty.

Iată de ce este nevoie: 1 pahar de faină, 2 pahare de apă, 1 balon mare (cât mai rotund), hârtie de ziar, 2 role de hârtie igienică albă, carton nu prea gros alb, negru şi galben, hârtie creponată roşie sau roz pentru fundiţă, sfoară, lipici, aracet, capsator, cutter, foarfecă, creion, diverse dulciuri ambalate individual. Vă poate fi de mare ajutor un pistol de lipit cu batoane de plastic.

Etapele realizării unei piñata sunt următoarele:

 1. Umflaţi un balon şi legaţi-l.

2. Amestecaţi apa cu faina până ce se formează o pastă omogenă.

3. Tăiaţi ziarul în fâşii scurte (~8x12cm) şi scufundaţi-le în amestecul obţinut.

4. Lipiţi cu atenţie fâşiile pe balon. Puteţi lăsa capătul neacoperit sau îl puteţi tăia mai târziu.

5. Aşteptaţi să se usuce.

 6. Adaugaţi în sens invers (perpendicular pe primele) încă un strat (pentru a deveni mai tare carcasa).

7. Lipiţi o bucată de sfoară în jurul balonului (pe verticală), având grijă să lăsaţi capetele destul de mari în afară, pentru a putea fi folosite ulterior la legarea piñatei.

8. Mai repetaţi o dată operaţiunea 6.

9. După ce s-a uscat, taiaţi capătul balonului şi scoateţi-l afară. Gaura pe care o faceţi să vă poată permite să introduceţi bomboanele.

11. Umpleţi piñata cu dulciuri sau cu alte mici surprize plăcute care ar putea fi pe placul copiilor.

12. Lipiţi peste gaura facută un capac de carton sau fâşii de ziar îmbibate în aracet. Nu uitaţi să-i faceţi şi urechile din nişte conuri de carton.

Etapele 1-12 necesită un timp mai mare de lucru, prin urmare e recomandabil să o realizaţi cu cîteva zile înaintea evenimentului pentru care o pregătiţi.

 13. Decoraţi piñata:

Pentru decor se poate folosi hârtie creponată albă, dar cea mai ieftină şi cea mai la îndemână soluţie este hârtia igienică.

Luaţi o rolă de hârtie igienică, împărţiţi-o imaginar în trei pe verticală, iar partea  superioară secţionaţi-o cu cuterul la intervale de ~1,5 cm. Întoarceţi rola cu partea inferioară în sus şi o secţionaţi la fel din 1,5 în 1,5 cm, dar tăieturile să fie pe mijlocul decupajelor de jos (tăieturile de sus nu trebuie sa fie în prelungirea celor de jos). 

Îndoiţi banda de hârtie astfel obţinută în aşa fel încât „zdrenţurile” să se suprapună aproape un cm şi lipiţi-o circular pe balon. Porniţi din partea de jos a balonului înspre urechi. Pistolul de lipit cu plastic vă conferă mai multă viteză la lucru. Când aţi terminat de aranjat hârtia, lipiţi ochii, gura şi mustăţile.

14. Agăţaţi piñata cu ajutorul sforii, în aşa fel încât aceasta să atârne în aer şi copiii să o poată lovi.

 

 Pinata aceasta am pus-o cu dedicaţie pentru câteva cititoare fidele ale  blogului, care ştiu că mă urmăresc de un timp bun şi tot au avut nesfârşită răbdare să îmi treacă lenea şi să mă apuc de lucru, arătându-vă ceea ce facem când nu suntem pe net. 

Printre ele se numără şi Cătălina şi comunitatea de mame creative de pe Sunt mămică.ro, care m-a primit cu drag în mijlocul ei şi despre care ştiu că are printre ideile sale de meşteşugit şi modele de pinata, dar un model frumos în plus nu strică niciodată. 

Petrecere frumoasă!6peecerii.

Distrac_ie placuta!

...inca un inger.

            

                Mă aflam în secţia de pediatrie a spitalului Oncologic. Pe hol era forfotă, ca întotdeauna. Erau copii care se jucau, chiar dacă unii mergeau cu perfuzoarele după ei, erau mame care nu-i scăpau din ochi, prieteni, asistente, vizitatori. Erau râsete, priviri admirative şi încurajatoare, zâmbete, vorbe bune. Era viaţă, o filă din viaţa unor copii care o trăiau din plin. 
              Dintr-odată holul s-a golit. Un grup mare de medici a trecut de-a lungul coridorului şi în urma lui s-a făcut linişte. Toate mamele au fost sfătuite discret să-şi introducă puii în camere, toţi musafirii au fost îndemnaţi să-şi amâne puţin vizita,  toate infirmierele s-au mobilizat şi în câteva minute întreaga secţie era pustie.
             Plutea un aer nefiresc.  De fapt, cred că doar eu l-am simţit aşa, pentru toţi cei de acolo era doar o zi de muncă.
             Am aflat că totul s-a făcut pentru protecţia celor prezenţi, pentru că urmau imagini cu un profund impact emoţional. Evident că m-am conformat, am respectat sugestia celor de acolo şi am plecat.
            Când uşile liftului s-au deschis şi am văzut targa goala, am ştiut instantaneu că în clipa aceea s-au deschis odată cu ele şi braţele Domnului pentru a primi în ele încă un înger.
           

          O emoţionantă poveste de sezon despre copilarie, despre vise, despre prietenii care ne asteaptă cuminti sa ne intoarcem la ei periodic de oriunde ne duc pe noi grijile cotidiene. Cunosc eu câţiva buni prieteni care nu se supără că sunt vizitaţi doar la Crăciun.  Un extraordinar filmulet scurt, are doar două minute, descoperit graţie Corinei.http://prima-zi.blogspot.ro/

             Zi magică!

dupa pui de morosan...

               Fotografia de mai jos se încadrează cu succes în categoria numită succint: doi moldoveni stabiliţi în Ardeal de aproape 20 de ani au făcut o moroşancă, dac'o fo' musai...

 

sau la fel de bine s-ar încadra în categoria: serbarea de Crăciun la grădi.
Seară faină!

umor propriu, se sezon

In seara asta Paulei i-a ieşit o bubiţă supărătoare sub năsuc.
Din discuţia cu ea:
 - Tocmai acum, de Crăciun, s-a găsit bubiţa asta asta să îţi apară sub nas?
 - O, dar e şi o parte bună, a spus ea veselă şi veşnic optimistă, măcar e roşie...
:)

in atelierul lui Mos Craciun

                  Astăzi fetiţa mea cea mică, împreună cu toţi colegii ei de grădiniţă, a fost în vizită la o fabrică renumită de globuri.

                 Avem aici, în relativa apropiere, o făbricuţă cochetă, care de câţiva ani buni face globuri deosebite din sticlă. E drept, că unele dintre ele sunt făcute mai mult pentru export decât pentru piaţa românească.
                  Şi tot de câţiva ani buni cei de la fabrică au porţile larg deschise, în apropierea sărbătorilor, şi nu numai, pentru copiii care se anunţă în vizită şi sunt generoşi cu ei.
                  Şi Paula a fost cu clasa ei acu vreo trei ani şi a venit extrem de încântată de acolo.
                De Georgia nici nu mai spun.

            

                Astăzi ne-a vorbit numai de spiriduşii Moşului, de pile magice care tăiau globurile, de sclipici şi bucurie.
                 A adus acasă două globuleţe tare drăguţe. Pe unul l-a primit, pe celălalt l-a cumpărat. Mi-a mărturisit că a pus ochii, ca să o citez, pe un alt globuleţ, dar l-a luat altcineva, aşa că ea a cumpărat unul cu o căsuţă, dar nouă ne-a plăcut tare mult.
                  Colecţia noastră de globuri de sticlă pictate manual s-a mai îmbogăţit puţintel.

              Pentru ea, dar şi pentru toţi cei mici, a fost ca şi cum ar fi intrat în atelierul lui Moş Crăciun.
               Exact ca în celebra reclamă de la mastercard:
                Globurile de Crăciun: între 3 şi 6 lei.
                Bucuria copilului meu: de nepreţuit!

Propozitia exclamativa

Din seria "Perluţe de la grădiniţă", de la grădiniţa Georgiei:

Educatoarea: Aveţi idee ce e o propoziţie exclamativă?
Un băieţel: Da, da, eu ştiu! Şi mami lucrează la ea.
.......................................................................
Educatoarea: Da-mi exemplu de o propozitie exclamativa!
Georgia: Doamne, ce frumos e Luca!
:):)::)::):):):)

Mai pot spune ceva?  Propoziţia ei e corectă din toate punctele de vedere.

Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat...

                   Va amintiti melodia:
                    Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
                    Anii au trecut in zbor si lumea le-a uitat.
                  Am citit poezioara asta si mi-am amintit nu doar de celebra melodie ci si de motivul precis pentru care am scos televizorul din casa, de ce fetita mea are tableta, dar nici  nu stie unde este, nu a pus mana pe ea din primavara anului trecut, are telefon, dar doar pentru a vorbi, fara jocuri sau net pe el, are acces oricand la tehnica moderna, dar nu are nevoie de ea. Pentru noi asta e un motiv de bucurie, ca nu are nevoie, nu simte nevoia de a sta cu ochii in ecran si cu mainile pe butoane. In schimb, de cand a inceput scoala, a citit cate o carte pe saptamana.
              Si poezioara de care aminteam:

de luat aminte...

                   Dacă nu te ocupi cum trebuie de educaţia copiilor tăi, cred că orice altceva ai face bine nu contează prea mult.
                                                                                                          J. Kennedy

dovleacul caleasca

 Tocmai am văzut o idee tare simpatică.
O idee simplă, nu foarte greu de realizat, in ton cu sezonul.
Curând, foarte curând, va începe nebunia cu dovleceii sculptaţi. Nouă ne plac. Sculptam dovleci toamna de când eram copilă mică la bunicii mei şi nu doar de acum, de când importăm sărbători cu nemiluita.
Aşadar:

Îi puteţi sculpta trăsura Cenuşăreasei.
Zâna cea bună a avut nevoie de o vrajă, noi doar de puţină îndemânare.
Spor!

Decalog pentru parinti

Acest decalog a fost conceput de Ministerul afacerilor interne împreună cu Agenţia naţională antidrog.

10 sfaturi pentru părinţi pentru a-şi ţine copiii aproape de ei şi departe  de droguri 1. Fii parte activă din viaţa lor! Fă-ţi timp mai mult pe care să-l petreci cu copiii tăi.    Interesează-te de activităţile lor si fă-ţi o obişnuinţă în a petrece timp cu ei.  Petrecutul timpului în familie este la fel de  important ca şi servitul mesei împreună cel puţin o dată pe zi .  Când ies în oraş, să nu-ţi fie jenă să-i întrebi unde  şi cu cine pleacă.  Ajutaţi-i să-şi aleagă prietenii. 2. Ascultă-ţi  copiii !   Arătând ca eşti pregătit şi dispus să-ţi asculţi copiii, îi vei face  să se simtă mai deschişi în a vorbi cu tine.  În timpul conversaţiei încearcă să nu-i întrerupi ori să reacţionezi în vreun fel.    Rişti să se oprească din povestit. Pe timpul discuţiei lasă la o parte orice  altă preocupare.  Urmăriţi-i cu atenţie şi  încurajaţi-i să vă povestească tot ce au de spus.  Cereţi-le sfatul în diferite probleme ale familiei.  În acest fel le arătaţi că sunt importanţi şi că părerea lor contează. 3. Fii tu însuţi un model pentru ei!   Când vine vorba de droguri nici nu se pune problema să spui ,,fă cum zic eu, nu cum fac eu”.  Dacă şi tu foloseşti droguri, fie ele şi legale, nu te aştepta ca fiul sau fiica  ta să ţină cont de sfatul tău.  Este important să nu subestimezi influenţa comportamentului tău asupra lor atunci când vine vorba de alcool, tutun, ori de alte substanţe. 4. Fii sincer cu ei! Este normal ca tu să nu ştii totul despre droguri.  Este important să fii mereu informat, iar dacă nu ştii n-ar trebui să te prefaci că poţi răspunde la orice întrebare. Fii pregătit să spui “nu ştiu, dar voi putea afla pentru tine”.  Daca eşti sincer şi ai o poziţie clară, copiilor le va veni mai uşor să fie şi ei sinceri cu tine. 5. Alege un moment potrivit! Asigură-te că ai ales momentul potrivit să discuţi despre droguri cu copiii tăi, aşteptând să apară oportunităţile.  Asta ar putea sa se întâmple când urmăriţi toţi la televizor  o emisiune care are legătură cu subiectul sau când vă vorbesc despre prietenii lor, despre cineva de la şcoală sau din cartier care experimentează sau consumă regulat astfel de substanţe. 6. Păstrează-ţi calmul! Când vine vorba despre droguri, este foarte important să fii calm şi raţional.  E bine sa nu ai reacţii exagerate. Nu ridiculiza, pentru că acest lucru poate face ca discuţiile ulterioare despre droguri să fie mai dificile, făcându-i pe copii să manifeste rezistenţă la acest subiect. 7. Evită conflictele!  Este dificil de rezolvat o problemă atunci când există şi un conflict.  Încearcă să asculţi cu atenţie şi punctul  de vedere al copilului. Nu încerca să-l impui doar  pe al tău.  Dacă totuşi apare o confruntare, opreşte diplomatic conversaţia şi reia-o atunci când se calmează apele. 8. Comunică permanent! Odată ce ai început o discuţie despre droguri este important să laşi subiectul deschis   şi pentru alte runde de discuţii pe această problemă.  E bine să începi să vorbeşti cu ei de timpuriu şi să fii disponibil să continui comunicarea  în orice moment. 9. Stabileşte reguli şi limite clare! În general, copiii se aşteaptă şi la reguli.   Implicându-i în fixarea câtorva reguli, îi poţi încuraja să dovedească mai multă responsabilitate în menţinerea lor.  Odată ce aţi hotărât asupra acestora, stabiliţi împreună şi consecinţele, în cazul în care  nu sunt respectate.  Discutaţi şi puneţi-vă de acord asupra modului în care vor reacţiona dacă se vor găsi în conjuncturi sau  situaţii limită, legate de traficul sau  consumul de  droguri.  Oferă-le certitudinea că se pot baza pe ajutorul tău, că îi poţi  lua din oraş oricând  va fi nevoie.  Cu toate astea, este indicat să ştie că ţie nu ţi-ar plăcea ca ei să se expună unor astfel de situaţii. 10. Focusează-te  pozitiv!   Recunoaşte-le comportamentele pozitive şi încurajează-i de fiecare dată când fac ceva bine.   Încurajează-le iniţiativele pozitive şi stimulează-le  percepţia pozitivă despre propria valoare.  Întăreşte-le respectul de sine şi ajută-i sa se convingă că în acest fel vor putea să se bucure de încrederea şi respectul celorlalţi.               Material prelucrat de specialiştii ANA de pe site-ul: www. drugs.health.gov.au

Gradinita muzicala

Grădinița muzicală

     Începând din 30 septembrie 2015 Grădinița muzicală își redeschide porțile pentru copii cu vârste cuprinse între 5-6 ani.

 Noi am dus-o şi pe surioara mai mare, când era la vârsta grădiniţei, evident, iar astăzi vrem să mergem şi cu mezina. 

Mezina care e tare muzicala de felul ei şi tocmai  că am aflat că doamna de violoncel îi caută deja pentru ea unul de 1/8.

Nocturna bibliotecilor

                 Sambata seara, pe o vreme din aia ploioasa in care nici sa scoti afara un catel nu te tragea inima,  am fost cu fetele la Nocturna bibliotecilor. Pentru noi nu a fost primul eveniment de acest fel, am mai participat si in alti ani, asa ca fetele stiau oarecum la ce sa se astepte si le-a placut mult.

                  Pentru copii Teatrul Puck a pus in scena Cenusareasa, un spectacol realizat cu mult umor, ceea ce tututor copiilor le-a mers la suflet. Pe langa asta a fost si un spectacol pentru adulti, sa aiba partintii şi bunicii la ce se uita cat copiii sunt ocupati.

                         In ambele fotografii cu public, luate de pe site-ul bibliotecii, doar surioara mai mare a iesit in cadru. Cea mica era si ea pe acolo, dar nu se vede.

                         Au facut si un atelier de quilling, şcolăriţa noastră cea îndemânatică realizând niste semne de carte tare drăguţe, unele dintre ele păstrându-le, pe altele făcându-le cadou.
                    Ceea ce mie mi-a plăcut în mod deosebit e că atelierul acesta la care a participat i-a reaprins dorinţa de a face quilling, aşa ca imediat ce am revnit acasă şi-a scos toate fâşiile de hârtie colorată (şi nu are deloc puţine) şi s-a reapucat de făcut tot felul de minunăţii.
                        Cei mai mari au avut o vanatoare de comori in biblioteca si tot felul de alte activitati distractive. Noua ne plac mult activitatile de acest gen si abia mai asteptam sa iesim si sa ne simtim bine. Chiar dacă nu am stat prea mult din motive de foame si sete subită, tot ne-a plăcut şi am adunat câteva amintiri superbe.

sport extrem

           Soţul meu le invaţă pe fete sa facă flotari.
           Cea mare e mai receptivă, mai determinata, deja face tot mai multe si tot mai bine; deşi ea chiar nu e o fire competitivă.
           Cea mică nu se lasă nici ea deloc, sunt preferatele ei, deşi mai nou cochetează cu baletul.
           Recent am descoperit pe net o imagine pe care sper doar soţul să o vadă, fetele zic eu că nu e cazul.

            Parcă o aud: Culcat, Barbie, culcat! 

Asa crestem noi, cei mici...

             Mezina.
            Are numai 5 ani şi-un pic. E compusă numai din zâmbet şi energie. Un mic boţ în mişcare.
            Marea ei realizare de vara asta e că-l spune pe r. L-a spus mai greu, mai târziu.
            E povestitoare mare. Toată ziua are câte ceva de povestit. E toată numai cuvinte.
            Acum mi se confesează. E supărată pe fetele mai mari, pe sora ei şi pe alte două fetiţe, o vecinuţă care se joacă mereu cu ea şi îi este parteneră de năzdrăvănii, o puştoaică mai mică decât ea şi o fetiţă venită în vizită din Italia. Au supărat-o şi a venit să-mi spună oful.
            Vorbeşte şi gesticulează şi se uită în ochii mei.
            Am vrut să le spun ceva, dar nu le-am mai spus. M-am gândit că nu o să le placă dacă le spun. Dacă nu le place şi se întristează?  Nu am vrut să fie triste şi de aceea nu am mai vorbit. Doar m-am gândit. Nu le-am mai spus. Să nu se supere!
           Creşte puiul mamei! Ştie deja că poţi răni  pe cineva cu un cuvânt. Ştie şi, cel mai important, e că poate alege să nu o facă.
           Se maturizează!

dintre aşternuturi...

       Două fete ciudăţele are mama.
       Una, pe care dacă vrei să o trezeşti, o acoperi. Simte imediat şi începe foiala. Aşa e ea.
       Cealaltă, pe care dacă vrei să o trezeşti, o descoperi. Simte imediat şi începe foiala. Aşa e ea.
       Acum dorm amândouă. Le acoperă, cu aripile lui, un înger.
       Bună dimineaţa!

Teodora. Paula-Teodora.

               Astăzi e Cuvioasa Teodora de la Sihla în calendarul nostru creştin-ortodox, aşa că e şi ziua ei, a primei mele născute.
               Teodora mea timidă, sensibilă, îndemânatică, cuminte, ascultătoare, mereu fericită şi căreia i se încreţesc a zâmbet ochii când aude că mai are încă un motiv de sărbătoare. Teodora mea cu suflet bun şi mereu atentă la toţi ceilalţi. Teodora mea cea jucăuşă, veselă şi optimistă. Responsabilă. Fericită în rolul ei de surioară mai mare. Protectoare...
                Eu sunt mama-cioară, prin urmare, vă rog mult, lasaţi-mă să-mi laud puiul.

 

             Atât de fragedă, te-asemeni
                               Cu floarea albă de cireş,
                                                 Şi ca un înger dintre oameni
                                                                  În calea vieţii mele ieşi.
Paula-Teodora. Azi doar Teodora.
La multi ani, puiul nostru inocent si senin!

Paula si rochita facuta de ea

           De când a început să priceapă şi să perceapă mai bine lumea din jurul ei, Paula a mers la diferite cursuri care i-au plăcut şi care au fascinat-o la momentul respectiv, bineînţeles pe lângă cele pe care le făcea deja la grădiniţă: cursuri de engleză,  dans modern, şah...
           Aşa se face că a mers de-a lungul anilor la balet, teatru de păpuşi, pictură, dansuri populare. Toate aceste cursuri au ajutat-o în moduri diferite, de la buna relaţionare cu alţi copii de vârsta ei, la postură dreaptă, gestionarea emoţiilor, cunoaşterea propriei persoane, dobândirea disciplinei, încrederea în ea şi în partenerul de scenă, scăparea (parţială) de timiditate, trac şi emoţii. Pe toate le-a făcut atâta vreme cât a simţit atracţie şi disponibilitate sufletească pentru ele.
            În ultimul an a renunţat la dansuri populare, că era prea obosită şi a considerat că violoncelul îi ocupă suficient timp încât nu a mai simţit nevoia de nimic suplimentar. Dar de la începutul semestrului II, de când a auzit de un curs de design vestimentar, m-a rugat să o las să meargă.
         Cursul l-a făcut săptămânal şi a aprins în ea foarte multă pasiune. A avut profesoare nişte fete foarte tinere şi foarte talentate, care crează pentru un cunoscut magazin din mall şi care le-a învăţat pe fetiţe să-şi facă singure tutu-uri, ii, broşe, huse pentru telefoane. Ceea ce mi-a plăcut la ele e că le lăsau pe fete să-şi manifeste întreaga creativitate, fără nicio oprire şi fără nicio limită la material, culoare sau accesorii.
          Rochiţa pe care a creat-o la aceste ateliere, ca şi ia făcută, a fost croită de ea după un şablon, a fost însăilată de ea, iar la final profesoara a cusut-o la maşină, deşi între timp Paula a învăţat să coase şi ea la maşină şi chiar se descurcă foarte bine.
              Aceasta este ultima creaţie din acest an şcolar, o rochiţă înflorată de vară, purtată de însăşi creatoarea ei:

 

 

                Pentru prima ei rochiţă, eu zic că nu e deloc rău şi că are potenţial, nu-i aşa?