Acum două sau trei ierni am văzut pe facebook bijuteria aceasta
Recunosc că nu am îndrăznit să o cer Moşului. M-am gândit la ea, poate mi-o aduce, poate nu, dar nu am avut curaj să dau voce gândului meu. De văzut, nu am văzut nicăieri de cumpărat, aşa că a rămas doar un vis...
Până vara asta, când, răscolind prin tot felul de nimicuri într-un talcioc german, am găsit ceva asemănător.
Nu e identic, dar seamănă...
E un obiect mai mic, nu cu forme atât de sofisticate şi de elaborate, dar îşi face rolul şi ies biscuiţi buni.
L-am pus la treabă folosind o reţetă simplă pentru fursecuri, pe bază de unt, făină, zahăr... De post nu am încercat, deoarece nu sunt un fan al margarinei, nici nu ştiu dacă ar ieşi fursecuri cu margarină; cu unt şi cu untură am încercat de mai multe ori, dar cu margarină nu. Am auzit că există unt de cocos, dar incă nu l-am găsit prin comerţ, prin urmare nu l-am probat.
Noi l-am dat puţin cu ulei, că altfel se prindea aluatul de el.
În fotografia cealaltă am văzut că au pus făină, dar mie mi se umpleau găurile de la făină
şi nu se mai cunoştea modelul, prin urmare am preferat uleiul.
Imaginile acestea cu biscuţi le împachetez frumos şi le trimit cadou. Aş trimite şi aroma şi mireasma şi giugiuleala din bucătărie care însoţeşete de regulă aceste momente atât de râvnite, dar sunt ceva mai dificil de împachetat. Le trimit alături de un gând bun pentru Cristina, mama şi gazda de luna aceasta a Paradei "Virtual Hug", pentru Wish, că a venit sezonul care-i place ei atât de mult, pentru Ana, fără un motiv special, doar de drag.
Seară bună!