motivational

Mai multe ganduri gasiti   aici,  aici si  aici 

M-am mutat

Ma gasiti in  căsuţă nouă.
Vă aştept cu drag să-mi treceţi pragul!

Din marea lume a internetului

Prietena mea, şi soră de suflet, Ştefania, tocmai a pus pe net un joculet din multele care se gasesc berechet pe net si care, uneori, ne fac să ne cheltuim din preţiosul timp, doar aşa, ca sa avem apoi de ce ne jelui că suntem veci ocupaţi.
Jocul zice aşa:

Citatul găsit de mine în Poveşti nemuritoare:
"- Bine-ai venit, Făt-Frumos! zise împăratul, am auzit de tine, da' de văzut nu te-am văzut."

Acum, care e calitatea, vă las pe voi a o ghici.
:)

Ministrul sexy...

 Suntem o ţară sexy şi rea...
Ieri plângeam, astăzi râdem, de necaz, dar tot râs se numeşte şi acesta.
Până acum am avut eleve sexy, profesoare sexy, sexy brăilence, sexy moldovence, ardelence, oltence, sexy secretare, sexy poliţeste, maneliste, dar încă un ministru sexy nu am avut. Şi poate, dacă totuşi se milostiveste Cel Bun de noi, nici nu o să avem, decât doar în categoria: fuse, fuse şi se duse...

 De dus, s-a dus, dar era mult mai bine dacă, cei aleşi de noi şi de la care o ţară întreagă aşteaptă o soluţie salvatoare şi atât de mult promisa schimbare în bine, să fi făcut o numire adevărată de ministru şi nu un tânăr defilând în lenjerie intimă. Să pui un rezident la sănătate mi se pare o enormă jignire la adresa tuturor medicilor buni şi foarte buni din ţara asta. Oricât de promiţător ar fi, oricât de îndepărtat şi nesemnificativ ar fi trecutul  lui de manechin, e totuşi mult prea mult să fie numit un om pe care nimic din prezent nu-l recomandă pentru o asemenea funcţie.
Acum ultimile zvonuri se referă la faptul că un nou nume de ministru care se vehiculează ar fi cel al doctorului Achimaş Cadariu  de la Institutul Oncologic din Cluj, un doctor extraordinar, de care am auzit doar lucruri bune spuse se zeci de paciente pe care le-a avut.
De când am aflat mă tot gândesc oare ce e în mintea unor oameni care pun pe acelaşi taler al balanţei un om de talia doctorului Achimaş cu un tip care defilează cu o blană de nevăstuică în cap.
Mă bucur că totuşi, din când în când, competenţa învinge alegerile strict politice.

Cuvântul anului viitor

             Am vazut la o fată tare dragă mie, la  Anca , un joculet, asa ca am intrat in horă...
             Eu sunt fanul cuvintelor care definesc un an, nici unul trecut, nici unul ce va să vină.
             Dar...

            Acest cuvânt te va ghida pe tot parcursul anului 2016! Te va sprijini în grijile de zi cu zi și situațiile care pot părea fără speranță. Acest cuvânt îți va arăta mereu șansele și perspectivele în situații dificile, astfel încât să nu trebuiască să-ți faci griji. A fost selectat special pentru tine, primește-l!
           Aşadar: devin înţeleaptă!
          Of! Până şi calculatorul ştie că îmbătrânesc...

~Jurnalul unei femei simple~

Afară ... este o zi superbă de toamnă!

Mă gândesc ... tot la factorul vreme.Trece mult prea repede. Astăzi când am văzut scrisă data undeva, foarte mare, am conştientizat că suntem deja la mijlocul lui noiembrie. Un pic mai avem şi vine iarna peste noi.  Din locurile de unde învăţăm ... de la copiii noştri, uneori, de la prieteni, de la bătrâni, altădată.

Sunt recunoscătoare pentru că...  am apucat să mergem cu fetele puţin în vacanţă, să simtă şi ele vacanţa.

Din bucătărie... multe pere, mere, gutui în  compot, fructe de sezon.

Cu ce sunt îmbrăcată...  o tunică neagră cu inserţii roşii.

Citesc... lucrări şi diverse articole.

Ceea ce astept (sper) ... să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem.

Ce mai meşteresc... nu multe.  Ascult... nimic, fac linişte că doarme mezina.  În casă... e un moment de linişte.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să vorbesc cu oamenii şi să mă încarc cu poveştile lor de viaţă, cu experienţele lor, cu bucuria vieţii. Zilele trecute... am avut o experienţă tare plăcută. Am mers la o prietenă şi ea îşi chemase un măcelar să o ajute. La bunica mea în sat, când se tăia porcul, fiecare gospodină făcea din el ce îi trecea prin cap şi ce ştia că preferă şi consumă familia ei. La prietena mea în sat nu e aşa. Când se taie porcul sau alte animale mari, chemi un măcelar şi el îţi face toate preparatele. Aşa se face că am putut vedea direct la treabă un măcelar din zona Bucovinei, din Ciumârna, pe care l-am ajutat şi eu cum m-am priceput şi de la care am furat câteva secrete. Deh! vegană fiind nu-mi strică să ştiu câteva secrete legate de prepararea cărnii :) Domnul acesta, un bătrânel de 75 de ani pe care nu-i arăta defel, este un cunoscut meşter popular din zonă, face instrumente din acelea cu care se încondeiează ouăle la Paşte şi este şi un rapsod vestit, cântând la 4 instrumente. Ce mai, pentru mine a fost o încântare să petrec câteva ceasuri bune în compania lui.  Serile trecute... le-am petrecut frumos. Într-una din ele am fost la un spectacol de zile mari susţinut de prietenul meu Leon Magdan. Eu recunosc că pentru mine e o bucurie să cunosc un asemenea om deosebit. Le-a dăruit fetelor un joc, turnul din Hanoi, şi de atunci ele au o nouă preocupare: în cât timp termină jocul. Deocamdată recordul în familie îl deţine Paula cu 21 de minute.  Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... implică ceva activitate profesională.

Aici e o imagine  pe care doresc să  o împărtășesc:

cu un meniu specific anotimpului în care suntem.  Pâine, brânză şi struguri. O bucurie şi o încântare pentru simţuri. Bine, merge şi fără brânză, dar voi puteţi să vă mai bucuraţi de ea acum până nu vine postul Crăciunului.                    

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Mai participă la acest proiect al jurnalului:

Cristina 

Corcodusha (cea de la care a pornit ideea)

Catrinel

Corina

Claudia

Anca

Maria

Corina

Iuliana

 Dana

Gabriela

O weekend plăcut şi relaxant să aveţi!

despre genuri si clasificari

            Copiii mei de la şcoală au avut de învăţat genul liric. Acum, ştie toată lumea, genul liric e mai greu de învăţat, că nimănui nu-i e aşa de dragă poezia. Mă rog, mai sunt şi excepţii (care se fac profesorii de română), dar nu despre ele vreu să vorbesc, nu de excepţii, ci de toţi ceilalţi cărora poezia li se pare destul de bolovănos de analizat cu toată rima ei curgătoare şi ritmul ei melodios.
             Copiii mei de la şcoală stăpânesc, în schimb, foarte bine genul epic. Şi cum credeţi că analizează ei genul liric? Exact, spunând ce nu este genul epic. M-am tot dat peste cap, nu chiar ca Greuceanu, dar pe-aproape, să le tot explic pe înţelesul lor şi să le dau exemple din care să înţeleagă. Le tot spun că masa e masă pentru caracteristicile ei, nu pentru că nu este scaun, dulap sau raft de cărţi. Le spun că floarea e floare pentru ceea ce o face pe ea să să fie floare, nu pentru că nu este iarbă, frunză sau copac.
              Copiii mei uneori înţeleg, alteori nu. Dar copiii mei, se pare, că au contaminat cu neînţelegerea lor o jumătate de ţară. Sau ţara îi contaminase deja pe ei, nu ştiu, rămâne în discuţie.
              Mă uit cu stupoare că tot mai multă lume se comportă ca şi copiii aceştia ce abia acum şi-au atins prima dată buletinul.
              Nu pot spune nimănui că mie nu îmi place o caracteristică a lui X (fie X cine vreţi voi să fie: preşedinte, premier, ministru, inspector, doctor, asistent, primar, jurnalist, băiatul care vă aduce pizza) că deja mi se sare la beregată: aha, nu ţi-e ruşine, ţii cu Y (care e la fel, om din aceeaşi listă), ai uitat că a furat ţara, că ne-a jefuit, că.... şi că.... şi că... şi din nou că... şi te credeam altfel, nu să ţii cu neruşinaţii ăştia. Şi până să apuc a deschide a doua oară gura nici nu mai am la ce să o deschid că deja am o etichetă mare lipită pe frunte: eu sunt omul lui Y, tipul ăla nenorocit, chiar dacă eu doar spusesem că nu-mi place cum gândeşte sau cum îi stă cravata lui X. Că în lista mea de preferinţe ar fi Z, Q sau W nu are nicio importanţă. Totuşi, am bănuiala mea că lucrurile astea se referă doar la lucruri politice, de parcă politica asta ar fi pus stăpânire pe minţile oamenilor. Spun lucrul ăsta pentru că dacă cuiva nu-i place ce scriu eu aici, atunci eu voi fi considerată vinovată şi nu vecina mea de la casa cu ferestre înalte, dar dacă aş spune că  nu îmi place nu ştiu ce lege aprobată de cineva, lucrurile s-ar schimba radical. Pentru că, se vede treaba, nici ceilalţi nu au făcut legi mai bune.            
                  Nu ştiu cum se vede lucrul acesta la televizor, că eu nu mă uit la el, dar pe net se vede tare urât. Şi e extinsă plaga aceasta nu numai la persoane, ci şi la locuri, clădiri, instituţii. Dacă spui cuiva că ţii cu Spitalul eşti automat clasificat drept un ateu înrăit posedat de duhuri necurate, dacă fraternizezi cu Biserica eşti un îndoctrinat spălat pe creier de către popi, dacă eşti de partea Smurd-ului clar că ţi-ai vândut sufletul străinilor şi crezi că ai tăi nu sunt buni de nimic, dacă ţii cu Poliţia atunci precis ai ceva de ascuns, dacă vorbeşti de bine Presa atunci nici măcar bunul Dumnezeu nu te mai scoate din gura lumii, dacă.... Şi acest dacă tot poate continua, că nimeni nu ascultă lucrul bun sau lucrul rău pe care vrei să îl spui, ci e înverşunat să spună el ce vrea el să spună.
                 Toate astea le simt de multă vreme, dar acum parcă e mai acutizat ca oricând.  Dar până una-alta las filosofia în pace şi mă duc la lucrările copiilor mei să mai citesc despre genul liric care este gen liric pentru că nu are personaje.
                 Zi uşoară!

Viata...

Viaţa  nu e perfectă! Viaţa nu uşoară! Viaţa nu e veşnică!
Viaţa e bună! Viaţa e unică! Viaţa e un dar!
Viaţa e a noastră!
Astăzi a fost o zi bună şi m-am bucurat de ea. Mâine vreau să vă povestesc despre viaţa pe întuneric.

Invitatie la sezatoare

            Pentru doamnele si domnitele din Cluj, dar nu numai, pasionate de tot ce inseamna lucru de mana, am gasit o invitatie la o şezătoare initiată de Muzeul Etnografic.
            Mie recunosc că mi-a plăcut tare mult imaginea de pe afis cu tânăra ţărăncuţă care îşi ia firul direct din oiţă şi împleteşte din el un covoraş/brâu/preş cu modele tradiţionale. Mi s-a părut suficient de amuzantă încât să-mi stârnească interesul.

               Când eram copiliţă, cam tot aşa cum sunt fetele mele acum, mergeam la şezătoare, la clacă în sat cu bunica mea. Ei bine, ea era cea harnică, eu eram mai mult un copil de gheme. Seara, mai ales în serile de iarnă, dar şi ziua uneori de după prânz şi până pe-nserate, se adunau femeile şi lucrau. Pe vremea aceea se torcea, se depăna, se împletea mult în special ciorapi de lână, diverse vestuţe sau ilice cum le spuneam noi când eram mici. 
               Am foarte multe amintiri de la asemenea şezători, unele învăluită într-o atmosferă aparte, că pe atunci nu erau în toate serile curent electric, ci stăteam mai mult la lumina lămpilor şi a flăcărilor din plitele pe care coceam mere sau cartofi copţi. 
                Sper să apuc să fac şi eu un drum pănă acolo sămbătă. Chiar sunt curioasă câtă lume mai este interesată de ideea de şezătoare...

acasa, seara...

Aşa cred şi eu: nu contează unde merg, important e că întotdeauna mă bucur că ajung acasă.

Iar din seara asta e mai verde şi mai oxigenat în căsuţa noastră: am adus florile în casă.
După ce am observat că erau 7 grade in seara asta şi am tot auzit că deja ninge în alte părţi de ţară mai feerice, am zis că e cazul să introducem florile în casă, asta după ce au stat toată vara afară pe pervazul ferestrelor. Acum pervazele exterioare sunt golaşe, dar cele interioare s-au inverzit subit.
O săptămână frumoasă, dragilor!

Decalog pentru parinti

Acest decalog a fost conceput de Ministerul afacerilor interne împreună cu Agenţia naţională antidrog.

10 sfaturi pentru părinţi pentru a-şi ţine copiii aproape de ei şi departe  de droguri 1. Fii parte activă din viaţa lor! Fă-ţi timp mai mult pe care să-l petreci cu copiii tăi.    Interesează-te de activităţile lor si fă-ţi o obişnuinţă în a petrece timp cu ei.  Petrecutul timpului în familie este la fel de  important ca şi servitul mesei împreună cel puţin o dată pe zi .  Când ies în oraş, să nu-ţi fie jenă să-i întrebi unde  şi cu cine pleacă.  Ajutaţi-i să-şi aleagă prietenii. 2. Ascultă-ţi  copiii !   Arătând ca eşti pregătit şi dispus să-ţi asculţi copiii, îi vei face  să se simtă mai deschişi în a vorbi cu tine.  În timpul conversaţiei încearcă să nu-i întrerupi ori să reacţionezi în vreun fel.    Rişti să se oprească din povestit. Pe timpul discuţiei lasă la o parte orice  altă preocupare.  Urmăriţi-i cu atenţie şi  încurajaţi-i să vă povestească tot ce au de spus.  Cereţi-le sfatul în diferite probleme ale familiei.  În acest fel le arătaţi că sunt importanţi şi că părerea lor contează. 3. Fii tu însuţi un model pentru ei!   Când vine vorba de droguri nici nu se pune problema să spui ,,fă cum zic eu, nu cum fac eu”.  Dacă şi tu foloseşti droguri, fie ele şi legale, nu te aştepta ca fiul sau fiica  ta să ţină cont de sfatul tău.  Este important să nu subestimezi influenţa comportamentului tău asupra lor atunci când vine vorba de alcool, tutun, ori de alte substanţe. 4. Fii sincer cu ei! Este normal ca tu să nu ştii totul despre droguri.  Este important să fii mereu informat, iar dacă nu ştii n-ar trebui să te prefaci că poţi răspunde la orice întrebare. Fii pregătit să spui “nu ştiu, dar voi putea afla pentru tine”.  Daca eşti sincer şi ai o poziţie clară, copiilor le va veni mai uşor să fie şi ei sinceri cu tine. 5. Alege un moment potrivit! Asigură-te că ai ales momentul potrivit să discuţi despre droguri cu copiii tăi, aşteptând să apară oportunităţile.  Asta ar putea sa se întâmple când urmăriţi toţi la televizor  o emisiune care are legătură cu subiectul sau când vă vorbesc despre prietenii lor, despre cineva de la şcoală sau din cartier care experimentează sau consumă regulat astfel de substanţe. 6. Păstrează-ţi calmul! Când vine vorba despre droguri, este foarte important să fii calm şi raţional.  E bine sa nu ai reacţii exagerate. Nu ridiculiza, pentru că acest lucru poate face ca discuţiile ulterioare despre droguri să fie mai dificile, făcându-i pe copii să manifeste rezistenţă la acest subiect. 7. Evită conflictele!  Este dificil de rezolvat o problemă atunci când există şi un conflict.  Încearcă să asculţi cu atenţie şi punctul  de vedere al copilului. Nu încerca să-l impui doar  pe al tău.  Dacă totuşi apare o confruntare, opreşte diplomatic conversaţia şi reia-o atunci când se calmează apele. 8. Comunică permanent! Odată ce ai început o discuţie despre droguri este important să laşi subiectul deschis   şi pentru alte runde de discuţii pe această problemă.  E bine să începi să vorbeşti cu ei de timpuriu şi să fii disponibil să continui comunicarea  în orice moment. 9. Stabileşte reguli şi limite clare! În general, copiii se aşteaptă şi la reguli.   Implicându-i în fixarea câtorva reguli, îi poţi încuraja să dovedească mai multă responsabilitate în menţinerea lor.  Odată ce aţi hotărât asupra acestora, stabiliţi împreună şi consecinţele, în cazul în care  nu sunt respectate.  Discutaţi şi puneţi-vă de acord asupra modului în care vor reacţiona dacă se vor găsi în conjuncturi sau  situaţii limită, legate de traficul sau  consumul de  droguri.  Oferă-le certitudinea că se pot baza pe ajutorul tău, că îi poţi  lua din oraş oricând  va fi nevoie.  Cu toate astea, este indicat să ştie că ţie nu ţi-ar plăcea ca ei să se expună unor astfel de situaţii. 10. Focusează-te  pozitiv!   Recunoaşte-le comportamentele pozitive şi încurajează-i de fiecare dată când fac ceva bine.   Încurajează-le iniţiativele pozitive şi stimulează-le  percepţia pozitivă despre propria valoare.  Întăreşte-le respectul de sine şi ajută-i sa se convingă că în acest fel vor putea să se bucure de încrederea şi respectul celorlalţi.               Material prelucrat de specialiştii ANA de pe site-ul: www. drugs.health.gov.au

Intors pe dos

               "Inside Out"  - "Întors pe dos" a fost unul dintre filmele de animaţie ale verii, iar, după cum probabil aţi remarcat, filmele de animaţie de mult nu mai sunt doar pentru copii.
               Nu am să vă spun povestea filmului, poate doar că e un film despre emoţii. Despre cele 5 emoţii esenţiale ale noastre: bucurie, tristeţe, dezgust, frică, furie. În film fiecare emoţie e un personaj, ba chiar un personaj drăguţ, construit după chipul şi asemănarea persoanei care o posedă. Iar persoana îşi schimbă mereu stările în funcţie de emoţia care preia controlul.
              Se încearcă astfel să se explice conexiunea între ceea ce simţim la un moment dat în cop, cu ceea ce se întâmplă în creierul nostru şi de ce acţionăm sau reacţionăm în anumite feluri în situaţii diverse de viaţă. Şi cu asta gata, că am spus că nu despre film vreau să vorbesc, dar mă cam ia valul.
               Am văzut recent un infografic, realizat pe baza emoţiilor care ne arată cum se pot crea şi alte stări şi trăiri umane pornind şi combinând emoţiile de bază.

             Mi-a plăcut mult pentru că face vizibil domeniu simţirii.
            Mi s-a părut mai mult decât interesant că face o radiografie a stărilor sufleteşti şi, chiar dacă noi ne comportăm uneori de parcă suntem experţi în toate, nu strică să afli mereu lucruri noi despre tine. Nu strică spre exemplu să ştii că dacă eşti anxios, anxietatea se compune din frică şi tristeţe, sau că ura se naşte din furie şi frică, iar prea multă bucurie îţi crează strări de extaz.
            Cu cât cunoşti mai multe lucruri despre emoţii, cu atât ajungi mai uşor la cunoaşterea de sine, iar asta e un lucru bun, zic eu, pentru că ne poate fi de mare folos într+un proces de autoanaliză sau, mergând mai departe, într-un proces de schimare.
             La urma urmei, nu e chiar atât de rău să fii întors pe dos, nu-i aşa?

de vară. una caldă, una rece

Cea rece nu provine de la ploaie, din păcate. Ştiu că în unele regiuni chiar ar trebui şi în alte părţi se fac procesiuni şi slujbe pentru ploaie, dar nici la noi încă nu a venit, deşi aici parcă nu se simte chiar acut lipsa ei.
Dar să revin, recele meu provine de la ceva ce de obicei se asociază, paradoxal,  cu febra şi anume: examenele. Examenul de bac mai precis, care a fost simplu şi nu foarte solicitant, cu elevi bine pregătiţi, dar care mi-a răpit totuşi bucuria de a merge la serbarea mezinei. Mezina care a fost Scufiţa roşie...
Şi acum ceva cald, din seria plăcerilor culinare de vară.
Am mâncat astăzi, pentru prima dată în viaţa mea, o supă de vişine. O supă de vişine făcută cu budincă de vanilie, vin, cuişoare, scorţişoară, piper. Nici nu o pot descrie pe deplin. Demenţială!
Am servit-o caldă, deşi cică e şi mai şi rece, cu îngheţată de vişine în ea. Eu am primit-o ca felul unu, deşi bag de seamă că se poate repede transforma în desert. Dar cum nu am voie îngheţată, revin la cald, că e mai bine.
Bucuraţi-vă de vară, dragilor, că trece! Aşa, cât ne frăsium noi, ba că e prea cald, ba că e rece, trece!

Turul ciclist "Cartile copilariei pe bicicleta"

             Despre turul ciclist caritabil, "Carţile copilariei pe bicicletă", am aflat încă din octombrie când  am participat la Opera Naţională împreună cu Paula la un concert caritabil susţinut de Alexandra Coman  în sprijinul proiectului "Cărţile copilăriei în fiecare casă". Evenimentul a avut loc sub înaltul patronaj al ASR Principele Nicolae al României pe care l-am ascultat vorbind şi despre acest tur ciclist. 

                Mă rog, intre noi fie vorba, nu e chiar o plăcere să-l auzi vorbind pe print, deoarece stâlceşte nu tocmai graţios limba romana, dar compensează printr-o inima bună si mult entuziasm. A! şi prin faptul că e frumos de pică...
             Aşadar, în perioada 23 aprilie şi 3 mai 2015, Alteța Sa Regală Principele Nicolae al României  pedalează 1000 de kilometri alături de campionul național la ciclism, Alex Ciocan, dar şi de alţi biciclişti care vor să li se alăture. Traseul porneşte din Sighetu Marmaţiei şi continuă în Dej, Cluj Napoca, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Sinaia, București, Călărași şi Constanța. Scopul este  implementarea programului „Cărţile copilăriei” în cât mai multe localităţi din ţară. Toate fondurile strânse vor fi direcționate pentru donații de carte în mediile defavorizate și oricine dorește să susțină inițiativa poate contribui cu o donație pe site-ul www.asociatiacurteaveche.ro/pebicicleta.
            Trebuie sa recunoastem, e o initiativă jos pălăria pentru că e nevoie de mult curaj si determinare pentru asa ceva şi de o conditie fizica tare buna (nu e chiar floare la ureche să străbaţi 13 judeţe în 9 zile) şi pentru că avem cu toţii nevoie de promovarea lecturii în rândul copiilor ce provin din medii defavorizate.
Jos pălăria pentru prinţ!
Jos pălăria pentru editură!
Programul complet aici!

Vineri

E vineri. Vineri inainte de 8 martie.
In casa sunt multe flori, multe culori si multe parfumuri.
Si foarte multe bomboane. La astea nu am voie, asa ca doar le privesc, ca si pe primele.
Fetele pregatesc de zor ceva secret, doar de le stiut.
Ar putea fi o zi aproape romantica, dar am cursuri inca cinci ore incepand de la 3. Si maine alte 8 ore.
Ah! si eu numai inimioare am in cap.
Dar nu ma las

Zi frumoasa sa aveti!

Gentuta portocala - kit creativ

Se ia/ se cumpără/ se primeşte  cadou (în cazul nostru) un kit creativ care are toate elementele pentru a crea o gentuţă de toată frumuseţea. Setul conţine toate materialele textile (forme din fetru decupate şi perforate, fermoar) şi din plastic (acul) necesare pentru confecţionarea unei genţi în formă de portocală, plus instrucţiunile de utilizare.
Se ia apoi o fetiţă musai harnică şi interesată

împreună cu o bunicuţă care să o supravegheze şi să-i îndrume mânuţele muncitoare

şi se lucrează intensiv, ba pe faţă, ba pe dos, după necesităţile modelului.

Se ia apoi cealaltă fetiţă şi se repetă aceeaşi operaţiune

Rezultatul final nu va înceta să apară.

În aceeaşi colecţie am mai văzut şi un portofel în formă de felie de pepene verde.
Spor la lucru!

Cea mai deprimanta zi a anului

 Poate nu stiati:

Oamenii de știință au hotărât că ziua de luni, 19 ianuarie, este cea mai deprimantă zi a anului 2015, fenomenul având numele de ”Blue Monday”.

Academicianul Ciff Arnell a venit pentru prima dată cu ideea de ”Blue Monday” în anul 2005, după ce acesta a analizat mai mulți factori și a ajuns la concluzia că cea de-a treia zi de luni din an este cea  mai depresivă.

Starea de spirit proasta este determinata de vremea urata (aici nu ar putea să-i contrazică nimeni), promisiunile facute de Revelion pe care nu le-am putut indeplini, datoriile acumulate in luna decembrie si problemele cu greutatea, arata Ziare.com.

Bine că a trecut!
Cele 3 ceasuri rele de mâine sunt nimic pe lângă cea mai deprimantă zi a anului...
:)

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 3 ianuarie 2015, prima sambata din acest an.

Afară ... e frig. Nu ninge, deşi ştiu că în perioada aceasta toată lumea tânjeşte după puţină zăpadă, mai ales ca se anunta tot felul de coduri, dar la noi zapada  e încă puţină.

Mă gândesc ... că acesta este primul jurnal pe acest an. Anul trecut mi-a facut placere sa ma relaxez completand aici.

Din locurile de unde învăţăm ... unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin.

Sunt recunoscătoare pentru ...  fiecare zi minunată şi pentru că sunt răsfăţată aproape în fiecare zi cu câte un dar frumos...

Cu ce sunt îmbrăcată ... comod.

Citesc ...   am terminat de citit Nebunul de Savatie Bastovoi. Mi-a imprumutat-o o prietena tare draga. Senzatia pe care am simtit-o cand am terminat-o a fost ca deja facem lista cu persoane carora doream sa le-o daruiesc.

Ceea ce aştept (sper) ... să avem un an cu multe bucurii de fiecare zi şi să fim sănătoşi cu toţii.

Ce mai meşteresc ... astăzi soţul e meşteşugarul casei, face câteva feţe de masă.

În casă ... e linişte, doar Paula canta la violoncel. 

Uneori mai scartaie...

Georgia vine langa mine:

-Auzi cum canta violoncelul?

-Da, e ok, zic eu.

- De ce spui ok, e de rau!!!

Deh! e critica de mititica! :) Nu ca nu ar avea cu cine semana, tragandu-se din doua fecioare.

Din bucătărie... tocmai am facut pentru fete niste pateuri cu sunculita si telemea, iar pentru mine am pus curmale.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă pregătesc de sărbătoare.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

si inca una

  iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.

Idee preluată de la Corcodusa. 

Mai participă la acest proiect:

Cristina

Catrinel

Corina

Marilena

Anca

Maria

Corina

Un weekend frumos şi spor la pregătirile pentru saptamana ce urmeaza să aveţi!

De noi depinde!

De noi depinde
sau cel putin...
asa ne place sa credem,
asa ne amagim.
Adevarul e ca depinde de noi si de inca 18 milioane de oameni.

O seara cu adevarat placuta va doresc, indiferent ce inseamna asta pentru fiecare dintre voi!

ibelieveinloveagain

Şi totuşi există iubire,
Şi totuşi, există blestem,
Dau lumii, dau lumii de ştire:
Iubesc, am curaj şi mă tem...
Am aflat de curând că în China cea cu 3 milioane de divorţuri doar în ultimul an, se face o campanie masivă împotriva divorţului. După toate ştirile, se pare că a devenit un flagel social.
Pentru că dragostea e mai mult decât o iluzie:


Şi acum am să vă provoc pe voi toţi, aici sau pe propriile bloguri, după cum simţiţi, să îmi spuneţi sincer: Cum vi se pare femeia din videoclip? Manipulatoare? Machiavelică? Vicleană? Înspăimântătoare sau doar speriată?
A devenit dragostea doar un clişeu? Altceva ţine doi oameni împreună? Merită căsătoria să lupţi pentru ea? Merită să apelezi la trucuri pentru a o păstra?
Aţi sfătui pe cineva să facă la fel?