Eu sunt păpădia floare...

Astăzi am avut serbarea de sfârşit de an. Sfârşit de grupa mică, mai precis.

                                                       Eu sunt păpădia floare
                                                       Ruptă din raza de soare...

                                         Eu sunt mica păpădie 
                                         Cu rochiţa aurie

                                         Pretutindeni înfloresc

                                          Şi copiii mă iubesc
                                          Pentru că-i înveselesc.

           Iar aici suntem toate trei fetele

       plus bunica şi Pufi.
       A fost o serbare tare frumoasă. Ea a fost veselă, cuminte, şi-a spus rolul cu plăcere, ceea ce contează foarte mult.
       A fost o zi de vară, uşor caniculară, dar frumoasă!

Traditional vs. modern

Cu ocazia serbărilor din ultima vreme, surioara mai mare a experimentat mai multe ţinute.
Pentru serbarea Abecedarului a avut o rochiţă adusă de iepuraşul de Paşte graţie naşei noastre de la Iaşi, care a avut grijă să-i trimită scrisoarea la timp.

Minunatele bucle sunt rodul muncii vecinuţei noastre, dar nu s-au bucurat de o prea mare apreciere din partea beneficiarei, deoarece nu-i plăcea deloc cum miroase fixativul.
Pentru următoarea serbare,deoarece avea spectacol de dansuri populare, am mers pe varinata tradiţională: ie, poale, catrinţă şi brâu, toate ţesute şi cusute manual. Doar povestea iei e ceva mai complicată.  Ea are trei ii. Una tradiţională, cu floricele roşii, dar cu mâneci lungi şi din pânză groasă. Cum în ziua aceea termometrul din maşină arăta 36 de grade,  ia noastră autentică era exclusă. Cea de-a doua e pe un fel de pânză topită, dar cu floricele albastre, care nu se asortau cu poalele ei înflorate. Astfel că am mers pe varianta a treia, ia stilizată, cumpărată din mall.

Aşa se face că la poalele noastre cusute cu floricele am avut ie H&M.
Şi pentru că tot a fost ziua iei, am să vă arăt o ie tradiţioanlă, pe care am purtat-o tare demult, când eram în anul întâi de facultate şi am mers în satul (lui) Coşbuc la festivalul Nunta Zamfirei.

Pentru că nu m-am complicat să scanez fotografia originală, am făcut o fotografie după fotografie (deci fiţi îngăduitori), că pe atunci se făceau pozele pe film. Deh! vremuri apuse...