La 6 ani

Aici lucrurile doar se ghicesc.
Se vad pe larg in noul nostru cuibuşor de nebunii.

Un tort de 10

 Un tort de 10 pentru o fetiţă de 10!
                      10 din toate punctele de vedere, dar şi 10 ani minunaţi dăruiţi tuturor celor ce o iubesc

 

 

                           mimoza mea care se alinta şi ea, iar în fundal e sărbătorita, finuţa noastră

                Tortul diplomat a fost unul dintre cele trei pe care le-a avut la ziua ei şi a fost extrem de delicios. Nu a fost făcut în casă, ci cumpărat de la o cofetărie, dar noua ne-a plăcut tare mult, motiv suficient să fie trimis , ca îmbrătisare pentru sărbătorită evident,  la provocarea "Virtual Hug" din aceasta luna, gazduita de Xandrinne!
                La multi ani, Mirunico!

Omul dulce de zapada

    ia te uită, toţi grămadă, 'nalţă omul de zăpadă...
           Din aceeaşi serie a dulciurilor de Crăciun care a implicat munca întregii familii, se numără şi omuleţul de zăpadă, el fiind oarecum frate cu tortul căsuţă. A fost proiectat iniţial clopoţel, dar providenţa a vrut ca el să fie om de zăpadă, că de! oricum de altul nu am avut parte de sărbători, că ninsoarea a venit mult mai târziu pe meleagurile noastre.

        

                Omul dulce de zăpadă a fost făcut din blat de tort şi umplut cu o cremă de unt. Pentru că am avut doritori care au cerut informaţii suplimentare privitoare la crema cu unt şi nucă care a fost folosită la tortul căsuţă, vin acum cu detalii. 2-3 linguri de zahăr se amestecă cu 2 linguri de cacao, apoi se adugă 1 pahar de lapte, se omogenizează bine şi compozia rezultată se pune la foc mic. Când începe să fiarbă se adaugă 1 pachet de unt până la dizolvarea lui totală când se adaugă o tabletă ciocolată de menaj. Se ţine pe foc amestecând mereu până ciocolata se topeşte complet şi se adaugă nucă măcinată cât cuprinde. Pentru aromă se poate pune şi esenţă de rom. Pentru omul de zăpadă, crema a cuprins şi bucăţelele de la blat care au rămas după tăierea formei şi a ieşit mai mult decât delicioasă.
                Aşa a arătat tortuleţul simplu, învelit în cremă şi ornat cu frişcă

                                   şi aşa a arătat după ce a fost gătit în strai de sărbătoare. 

                        Reţeta aceasta o dedic Carolinei, cu regretul că nu am apucat să ne înfruptăm din tortul ei şi cu promisiunea că tot venim noi la unul, mai ales că acum şi-a făcut curajul de a reveni după o pauză de blog. Iar  această postare o înscriu (în ceasul al doisprezecelea, la propriu) în provocarea "Virtual hug", gazduita luna aceasta de Maria - Zambetania ♥

Casuta din turta dulce se intoarce

                Crăciunul are multe arome, multe mirosuri, multe culori, multe texturi. Ele sunt diferite, mereu altele, mereu schimbătoare de la om la om. Crăciunul are la noi musai miros de portocale, de cozonac, de sarmale, de colăcei, de vin fiert, de turtă dulce. De căsuță de turtă dulce mai precis.

             Tradiționala căsuță din turtă dulce.
             Și anul acesta fetele au vrut neapărat să avem o căsuță din turtă dulce. E visul lor de copil. E una din puținele pretenții culinare pe care le emit la sărbători și, poate tocmai de aceea, este respectată de noi adulții familiei și se ține cont de ea.
          În marile lanțuri de magazine din lume sunt deja celebre kiturile pentru o asemenea căsuță. Ele se cumpără, se montează cu grijă respectând instrucțiunile și sunt gata într-un timp mai scurt sau mai lung, în funcție de îndemânarea fiecăruia.
Noi nu am avut un asemenea kit, deși ne propunem de ceva vreme să achiziționăm unul,  așa că a trebuit să fim noi și arhitecții și meșterii zidari, fapt ce a complicat semnificativ lucrurile, dar le-a făcut și de poveste.

           În cazul nostru, meșterul principal a fost bunica, care a lucrat sub stricta supraveghere a beneficiarului de drept, care a fost totodată și șef de șantier, nepoțica cea mică.
            Inițial, primul proiect înaintat spre aprobare prevedea o decupare în formă de căsuță a blatului, lucru ce nu a fost pe placul beneficiarului, care a cerut în mod strict ca structura să fie rezistentă și să stea în picioare.
             Ca urmare a unei cerințe atât de ferme, bunica a reanalizat situația, a făcut noi studii geodezice și a debutat construcția făcând o temelie rezistentă din chec și cremă de mascarpone.
               Evident, fiind o construcție de o asemenea amploare au apărut rapid câțiva muncitori necalificați, care și-au oferit serviciile, dar fiindcă au fost prinși furând din materialele de construcție, au fost rapid alungați din bucătărie.

          Pentru construcția etajului s-a folosit blat de tort  și cremă de unt cu nucă, fapt ce a convenit noilor norme impuse de papilele gustative ale proprietarei..
        Tencuiala a fost asigurată din cremă de patiserie, iar zăpada de pe casă din frișcă.
          Ca orice căsuță care se respectă a avut uși, ferestre, și horn de cea mai delicioasă calitate.
           Dacă vă grăbiți tare de tot, vă mai putem servi cu o felie!

P.S.: Căsuța de acum doi ani a avut și ea un succes fenomenal și o puteți vedea aici.

Jurnalul unei femei simple si gazda a paradei imbratisarilor virtuale

Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 7 august 2015.

Afară ... a fost o zi superbă! Nu este nici foarte inăbuşitor, e vreme plăcută. Am auzit că în împrejurimi a plouat...

Mă gândesc ... ca  Imbratisarea virtuala din luna aceasta ma are gazda pe mine si eu, prin urmare, trebuie să fiu o gazda buna si sa trimit si eu in eter gandurile mele frumoase catre persoane dragi, pe care le citesc intotdeauna cu placere. Trebuie sa recunosc ca, daca e ceva ce nu-mi place la jocurile de genul acesta, e momentul nominalizarilor, atunci când din multimea de oameni dragi trebuie să alegi. Asta cred ca e angoasa mea, alegerea. Daca nominalizezi doar o persoana, e ca si cum celelalte nu ar fi la fel de valoroase, ceea ce evident ca nu e real. Daca nominalizezi pe toata lumea, ca e pentru oricine citeste,  e asa, un talmes balmes, ca toti citesc dar nu e ca si cum ar fi ceva  personal. E un fel de toata lumea numita si nimeni nimerita, asa mi se pare mie... Ca sa numesti personal 50 de oameni, iar nu e o afacere. Dar partea buna e ca sunt foarte multe luni la rand, asa ca avem timp sa ne dedicam mereu intre noi vorbe frumoase si incurajari la nevoie.

Din locurile de unde invatam ... din modestie, din simplitate, din tradiţie.

Sunt recunoscătoare pentru că...  am apucat să ne strângem multe amintiri frumoase vacanţa aceasta.

Din bucătărie...  bucate de post.

Cu ce sunt îmbracată...  o rochiţă albastră.

Citesc... Trilogia Bartimaeus de Jonathan Stroud. Amuleta din Samarkand am început-o încă din Germania, la recomadarea soţiorului meu, azi-dimineaţă am terminat Ochiul golemului, iar acum am început Poarta lui Ptolemeu. Ce mai una-alta, m-a prins!

Ceea ce astept (sper) ... să mi se aşeze favorabil unele planuri medicale, chiar dacă eu am cam tras chiulul .

Ce mai meşteresc... nu multe.

Ascult... cum sporovăiesc fetele.

În casa... e un moment de tihnă şi odihnă, fetele se pregatesc de culcare.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... e sa vorbesc cu oamenii.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... să mergem cu cortul undeva pe munţii din apropierea Clujului.

Aici sunt trei dintre imaginile  pe care doresc să  le împărtășesc, de la un botez memorabil:

 

 

cu torturi dulci si delicioase pe care le-a primit bebelusul de la oameni scumpi si dragi care il iubesc si pe care acum le trimit si eu virtual către Teodora (că doar e ziua ei de nume astăzi), Catrinel si Anca, fara vreun motiv anume, doar cu drag.

iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.

Idee preluată de la Corcodusa. 

                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...

                              La multi ani sarbatoritilor zilei!

                                                          

Petrecerea de 10 ani

              Petrecerea de 10 ani am făcut-o la iarbă verde, la picnic, iar mai apoi acasă, în a doua parte a ei. Toată lumea ne-a întrebat cum de au fost aşa puţini copii invitaţi, dar ne-am temut de ploaie, că toate ştirile şi previziunile nu erau deloc îmbucurătoare şi nu ştiam, dacă trebuia să venim acasă, unde să încapă toţi. Prin urmare, cu toată părerea de rău, lista a fost scurtă. De fapt, au fost cu trei copii mai mult decât apar în poze, dar asta e un alt defect de-al meu, nu stau cu aparatul după mine, m-am trezit când plecaseră deja unii dintre ei.
               Am ales un parc foarte aproape de noi, un parc un pic mai sălbatic, nu foarte aglomerat, unde am putut sta liniştiţi pe iarbă, să ne jucăm raţele şi vânătorii, fotbal, volei şi tot ce ne-a mai trebuit. Am avut parte de toată intimitatea necesară. Copiii s-au mai plimbat pe alei,  au avut şi un loc unde au făcut desene mari cu creta, unde au jucat şotron.
              Vremea a ţinut cu noi, a ţinut cu ea, sărbătorita, în ciuda tuturor avertizărilor. A fost soare şi foarte cald şi plăcut. O vreme de mai superbă. După tort au venit şi primele picături de ploaie,  ocazie cu care ne-am mutat acasă cu toţii. Evident, am încăput fără probleme şi copiii s-au simţit cu toţii foarte bine. Atât de bine încât, deşi primii învitaţi au sosit înainte de ora 1, ultimii au plecat cu mult după 8 seara.

                                           alături de colegi de clasă şi prieteni totodată

                     şi, apropo, deşi i-am explicat cum e cu îmbrăcămintea la iarbă verde,
                                    nu am putut să o fac să renunţe la rochiţă şi pace bună,
                        de cea mai mică nici nu mai spun, am o bănuială că pe ea mama ei a
                                       născut-o cu rochiţă cu tot :)))

 

      şi mari şi mici ne-am relaxat cu toţii şi fiecare a făcut ce i-a plăcut mai mult

                                echipa de exploratori merge  în acţiune, în recunoaştere...

                             cu verişorul ei preferat, Iulian, la nunta căruia viseză în fiecare zi
       că va fi domnişoară de onoare, mă rog, intre noi fie vorba, el încă nu visează
                                                      (la nuntă, nu la domnişoara de onoare)

                                dacă priviţi cu atenţie veţi observa un hoţ mic prins la furat
                                     cu degeţelul în tortuleţul surioarei

 

                                      aceeaşi hoţoaică făcuse nevăzută prima inimioară

                                     gaşca de copii şi gaşca de ursuleţi

                                     presimt că vom avea cândva o petrecere pentru întâlnirea de
                                                     10 ani a ursuleţilor.

              La mulţi ani, iubita noastră! Să ai un an spornic, cel puţin la fel de frumos ca ziua de mai în care te-ai aniversat!

O fată de 10

S-a trezit, s-a dat jos din pat, şi-a strecurat mâinile după gâtul meu şi mi-a şoptit: Te iubesc! Apoi a continuat: Azi pare să fie o zi frumoasă!
Nu, nu a făcut parte dintr-un vis, ci e aievea.
E fetiţa mea cea mare. Frumoasă. Curioasă. Nerăbdătoare.
Nerăbdătoare să împlinescă 10 ani. Îi va împlini mâine, dar îi sărbătoreşte astăzi.
10 pe 10.
10 ani pe 10 mai.

 

Şi azi e chiar frumos...

O imbratisare dulce

Stiu ca e inca oarecum mijlocul saptamanii si abia numai de maine dupa-amiaza incepe lumea sa se gandeasca la tot felul de dulcegarii,  dar nu ma pot abtine sa nu va fac pofta cu ceva dulce, ca tot imi arde de sarbatorit in ultimele zile.
Asa ca va invit pe toti la o felie, cat de mare doriti voi, de tort apetisant cu fructe.

 

Aceasta postare face parte din seria provocarilor Virtual Hug a carei gazda este luna aceasta Aura. 
Imi pare rau ca nu m-am invrednicit de o reteta completa, dar cu timpul sunt oarecum in plop, cu toate ca nu am vrut sa treaca si luna aceasta fara sa particip, ca imi sunteti cu toatele dragi si ma gandesc mereu cu drag la voi.