Galileo Galilei – astronomul care a descoperit sateliţii lui Jupiter
Unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă ai lumii este Galileo Galilei, un astronom care prin descoperire sale despre spaţiul cosmic a schimbat percepţia despre locul planetei Pământ în univers.
În secolul al XVI-lea era universal acceptat că Pământul este în centrul universului şi că soarele se roteşte în jurul său, la fel ca şi celelalte planete descoperite până atunci. A fost nevoie de câţiva oameni de ştiinţă care şi-au riscat libertatea şi viaţa pentru a demonstra că, în realitate, Pământul nu este altceva decât una dintre planetele care se roteşte în jurul soarelui.
Unul dintre aceştia a fost Galileo Galilei. Născut în localitatea italiană Pisa în 1564, Galilei a studiat medicina, matematica şi fizica înainte de a se dedica astronomiei. Până în 1610, el a făcut numeroase descoperiri în matematică şi fizică, inclusiv elemente care astăzi par banale precum parabola, dar şi diverse ecuaţii prin care a demonstrat că legile naturii sunt matematice.
Telescopul lui Galileo şi sateliţii lui Jupiter
În 1608, olandezul Hans Lippershey inventează telescopul, iar o descriere a acestuia ajunge la urechile lui Galilei. Pe baza cunoştinţelor sale, el reuşeşte să construiască un instrument similar şi să îl perfecţioneze ulterior pentru ca luneta să mărească de 3 ori şi, mai târziu, de până la 30 de ori. Este momentul în care realizează că poate câştiga bani cu acest instrument, util atât pentru marinarii aflaţi pe vase în mijlocul mărilor, cât şi pentru a vedea cerul.
Deloc surprinzător având în vedere pregătirea sa, Galilei utilizează propriul telescop în principal cu scopul de a studia cerul. În ianuarie 1610, el observă trei stele fixe în apropierea lui Jupiter, însă în următoarele zile constată că ele îşi schimbă radical poziţia, iar una dintre ele dispare complet. Este momentul în care Galilei realizează că nu se uită la trei stele fixe, ci la trei sateliţi ai planetei Jupiter: Io, Europa şi Callisto. Ceva mai târziu a descoperit un al patrulea, Ganymede.
Noutăţi despre Lună şi Saturn
Galileo îşi continuă studiile şi face numeroase alte descoperiri în domeniul astronomiei. După descoperirea celor mai mari sateliţi ai lui Jupiter, el observă o serie de elemente inedite şi despre Lună, satelitul natural al Pământului. Iniţial, el descoperă fenomenul de libraţie, şi anume oscilaţia periodică a Lunii faţă de poziţia sa medie. Ulterior, chiar dacă telescopul nu era unul performant raportat la cele din prezent, el intuieşte că pe Lună există munţi şi cratere, ca urmare a luminilor şi umbrelor pe care le vede.
Planeta Saturn este de asemenea obiectul de studiu al lui Galileo, însă în acelaşi timp îi da şi cele mai mari bătăi de cap. Iniţial, este tentat să creadă că inelele din jurul ei sunt două planete. Studiile repetate îl contrariază şi mai mult, întrucât la un moment dat nu mai observă “cele două planete” din cauza faptului că inelele erau orientate direct spre Pământ.
Galileo descoperă Neptun fără să-şi dea seama
Galileo nu se opreşte însă aici, întrucât devine unul dintre primii europeni care observă petele solare, regiuni întunecate pe suprafaţa discului solar cauzate de o temperatură mai scăzută (circa 4.200 de grade Celsius) comparativ cu temperatura discului solar, de circa 5.700 de grade Celsius. Totuşi, la vremea respectivă şi în absenţa unor instrumente mai eficiente, el interpretează că a observat tranzitul planetei Mercur.
Ulterior, el observă şi Calea Lactee, galaxia din care face parte şi sistemul nostru solar, pentru ca în 1612 să se uite prin telescop la planeta Neptun. Totuşi, la vremea respectivă nu a realizat că Neptun este o planetă nouă din cadrul sistemului solar.
Teoria heliocentrică
Cele mai multe descoperiri astronomice făcute de Galilei, în special cea legată de sateliţii lui Jupiter, confirmau teoria heliocentrică dezvoltată de Nicolaus Copernic pe parcursul secolului al XVI-lea, potrivit căreia Pământul şi celelalte planete se învârt în jurul soarelui. Aceasta era însă sprijinită de numai câţiva oameni de ştiinţă, printre care şi Johannes Kepler, ca urmare a presiunilor făcute de Biserica Catolică, care susţinea teoreia geocentrica formulată de Ptolemeu şi care afirma că Pământul este în centrul universului.
De altfel, inclusiv Galileo a fost nevoit să accepte tacit punctul de vedere al bisericii, însă menţiunile făcute în cartea “Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”, în care promovează ideile heliocentriste în detrimentul teoriei geocentrice, îl aduc pe Galileo în faţa justiţiei.
Acuzat de erezie, Galileo este condamnat la închisoare, însă pedeapsa a fost ulterior schimbată în arest la domiliciu. Acesta este, de altfel, şi modul în care încetează din viaţă în 1962 la vârsta de 77 de ani.
Meritele sale pentru dezvoltarea ştiinţei şi, mai ales, a astronomiei sunt însă recunoscute pe deplin prezent, iar dacă vrei să reţii câteva sfaturi date de Galileo pe parcursul vieţii noi îţi recomandăm două:
- “Toate adevărurile sunt simple de înţeles după ce le descoperi. Ideea este să le descoperi”.
- “Nu-l poţi învăţa nimic pe om. Poţi doar să-l ajuţi să descopere singur”.