Leapsaaaa

La aproape o luna de cand am primit leapsa asta, am reusit si eu sa imi fac timp sa o ‘rezolv’, hai sa vedem ce iese, dar iniante de toate: multumesc Mona ca te-ai gandit la mine si acum sa vedem ce iese:

1.Faci ceea ce vrei cu adevarat?

In ultimele luni chiar am incercat sa fac asta, nu a fost chiar cea mai buna combinatie, dar a fost destul de fun cat a fost, acum o mai fac doar rar, cand bugetul, dar mai ales programul imi permit.

2.Din promisiunile facute, cate ai indeplinit?

Cand promit ceva am mare grija la cuvintele pe care le aleg cand formulez promisiunea pentru ca imi tin mereu promisiunile.

3.Cate persoane ai urat in ultimii ani si cat mai conteaza acum?

Nu stiu daca am urat pe cineva, displacut maxim, in prezent incerc sa urasc pe cineva, dar nu reusesc, asa ca raman doar la sentimentul, pentru prima data in cei 21 de ani ai mei, de regret profund ca am intalnit acea persoana si sper sa nu mai conteze in viitorul apropiat.

4.Ti-e teama sa incerci?

Raspunsul asta o sa fie socant pentru cei care ma mai cunosc de pe blog sau din alte imprejurari, dar, in prezent am ajuns la nivelul ala de maturitate[ so scary, i know] in care ma gandesc ce efect vor avea actiunile mele pe viitor, deci nu mai fac chiar atat de multe lucruri noi, nu mai incerc chiar tot ce imi trece prin minte fara sa trec prin filtrul asta inainte si sa imi pun intrebari gen “si cum o sa ma afecteze asta pe viitor?”

5.Care e diferenta dintre tine si marea majoritate a oamenilor?

Asta este o intrebare grea, foarte grea chiar. Nu stiu, sunt o persoana excentrica, fac foarte multe lucruri diferit fata de marea majoritate.

6.Care e prioritatea ta acum?

Facultatea, vreau sa repar ce am stricat pe primul semestru, munca- o sa povestesc intr-un articol viitor despre noua mea pozitie acolo, si sa imi pun lucrurile in ordine in viata pentru ca este un haos.

7. Daca ai putea sa calatoresti in trecut, ce sfat i-ai da copilului din tine?

Sa nu isi mai doreasca niciodata sa se maturizeze pana cand nu o sa fie cu adevarat nevoie, sa se bucure de copilul care a fost mereu si sa ramana asa cat mai mult, si cel mai important, sa nu faca niciodata ce am facut eu deja incepand cu luna octombrie anul trecut!

8.Munte sau ocean?

Ambele, dar in urmatoarea ordine: mare si dupa munte.

9.Filmul preferat?

Nu cred ca am asa ceva, imi plac foarte multe filme, o sa zic gen preferat: comedy romance

10.Cafea sau ceai?

Cafea zilnic, ceai cand suntem bolnaviori.

Dat fiind ca leapsa asta a circulat pe bloguri acum o luna, nu o sa nominalizez pe nimeni, dar o sa las  totusi un set de intrebari in cazul in care doreste cineva sa raspunda la ele intr-un comentariu sau blog:

1. Ce preferi, sa te maturizezi cat mai repede sau sa ramai copil mereu?

2. Merita sa faci sacrificii pentru o persoana?

3. Prietenie sau interes?

4. Cand a fost ultima data cand ai ras cu lacrimi?

5. Ii permiti copilului din tine sa iasa la iveala macar o data pe saptamana?

6. Cand ai putin timp liber preferi sa faci ceva productiv sau sa te relaxezi?

7. Preferi sa iesi sa mananci in oras sau acasa?

8. Cu cate persoane din trecut mai pastrezi legatura cu adevarat?

9. Putini prieteni sau multe cunostinte?

10. Traiesti clipa sau analizezi situatia?

Un om mai bun

Acum ceva timp i-am dat cuiva melodia asta pentru ca in acel moment am simtit ca acea persoana ma face sa ma simt ca fiind un om mai bun, cea mai mare greseala a mea din ultimul timp, dar piesa inca imi place

Constientizare

Cel mai urat sentiment posibil? Sa stii ca ai avut exact ce iti trebuia, exact ce era perfect pentru tine din toate puntele de vedere si sa il pierzi, si sa stii ca ti-ai pierdut sansa. Dar cel mai frumos sentiment e atunci cand te uiti in urma si iti e dor, iti place cine erai atunci, iti place cum erai atunci cand stiai ca totul o sa fie ok daca o sa ti se spune doar “o sa fie ok, sunt aici”, dar apoi te intorci in prezent si iti dai seama ca nu mai vrei asta, iti dai seama ca prezentul nu mai seamana deloc cu trecutul, iti dai seama ca iti este dor de amintiri, nu de persoana efectiv. Si da, asta este un sentiment al naibii de placut. Da, inca iti e dor, dar stii ca nu poti sa faci nimic, pentru ca nu ai cum sa te intorci in timp sa retraiesti toate acele momente, dar in acelasi timp esti fericit ca ai acele amintiri si stii ca au fost unice si stii ca oricum nu le poti avea din nou pentru ca persoana care era in trecut nu mai “exista” si in prezent, sunt doua persoane complet diferite. 

Persoana din trecut? Ai vrea sa o reintalnesti asta e clar, dar persoana din prezent? Esti complet neutru cand vorbesti cu ea, nu ti se mai opreste respiratia asteptand un raspuns la mesaj, nu iti mai bate inima cu 5438834 km/h cand vezi ca ti-a raspuns la mesaj, nu mai simti nimic cand trec zile fara iti dea macar un mesaj, esti pur si simplu ok. Si nu, nu inseamna ca ai trecut penste, inseamna ca pur si simplu ai realizat ca iti e dor de trecut, iti e dor de momente, iti e dor de vorbe, dar nu iti e dor de persoana efectiv, nu, chiar deloc.

Timpul trece

Cu foarte greu constientizez ca a trecut timpul, nu imi vine sa cred ca mai am 2 luni si fac 20 de ani, nu imi vine sa cred ca in aproximativ o luna intru in prima sesiune, ceea ce implina automat ca deja s-a dus aproape jumatate din primul an de facultate, dar cel mai greu imi vine sa cred ca o parte dintre prietenii mei au ajuns in acel punct in care sunt pregatiti sa stea in fata unui preot si sa spuna cu tarie “DA”. Zilele trecute am primit o invitatie de la un prieten foarte bun care anul asta termina facultate. Ce invitatie? Dupa cum v-ati dat seama din fraza anterioara, o invitatie la nunta lui. Inca nu imi vine sa cred, sincer. Cand a trecut timpul? Cand am crescut asa mult? Ar trebui sa incep sa constientizez si eu lucrurile astea, nu? Adica eu inca ma comport foarte copilareste si am ajuns deja la punctul in care primesc invitatii la nunti si mai mult decat atat, vor sa fiu si domnisoara de onoare, ceea ce implica sa particip foarte activ la nunta. Normal ca raspunsul meu impulsiv a fost acelasi pe care il vor da ei in fata atator persoane si a unui preot: “da”, dar acum incep sa constientizez ca pana la vara nu mai e chiar atat de mult, ca timpul o sa treaca foarte repede si ca deja trebuie sa inceapa pregatirile. Mie mi s-au atribuit niste sarcini destul de simple, nu pot spune ca e exagerat de greu, dar totusi, daca nu o sa fie perfect tocmai din cauza lucrurile care trebuie sa le fac eu? Trebuie sa gasesc un fotograf bun, sa aleg un buchet pentru mireasa, sa merg la degustat torturi( asta mi se pare cea mai tare chestie posibila, ever) si sa ajut mireasa cu sfaturi oricand are nevoie de mine. Si da, imi iau foarte in serios aceste atributii. Deja am inceput sa caut buchete de flori, dar nu gasesc nicaieri o florarie care sa imi ofere posibilitatea de a aranja un buchet cu flori de vara inca de acum, asa ca am trecut la urmatoarea sarcina: fotograful. V-am mai povestit ca pentru mine fotograful este foarte important si asta este unul din motivele pentru care de o saptamana tot caut. Nu vreau ca cel mai important moment din viata prietenului meu sa fie surprinsa in fotografii de catre un amator, trebuie sa gasesc pe cineva profesionist. Si ce credeti? In sfarsit l-am gasit, il cheama Cristi Neacsa si pana acum are deja premii obtinute pe fotografiile lui, imi plac foarte tare pozele facute de el, se vede ca este profesionist si mai mult decat atat ofera si garantia fotografiilor, foloseste multiple backup-uri  pentru a fi sigur ca in cazul in care doamne fereste se intampla ceva cu fotografiile sa le aiba mereu salvate si in alta parte pentru a nu fi nevoit sa spuna mirilor ca fotografiile lor au fost pierdute.

De exemplu, aceasta este una dintre pozele pentru care a obtinut premiu:

De ce am ales poza asta? Pentru ca, sincer, sper sa il surprinda si pe amicul meu intr-o impostaza de genul la nunta lui. CristiNeacsa a reusit sa surprinda bucuria si nebunia momentului intr-o poza statica si cum amicul meu este genul mai traznit, chiar ma bazez pe faptul ca o sa reuseasca sa ii surprinda aceasta doza de nebunie in imagini.

Momente si momente

Exista momente cand cedezi din diverse motive si vrei sa faci un lucru pe care apoi l-ai regreta, stii ca vei regreta, dar totusi vrei sa o faci, simti ca ar putea exista cumva o “minune”, chiar daca esti constient ca nu o sa fie nimic diferit si apoi o sa regreti. Dar exista si momente in care acele regrete de dupa acel telefon sau dupa acea discutie in care spui ca ajunge si ca nu mai vrei si blochezi numarul, blochezi facebookul, blochezi tot ce se poate, stergi numere, stergi tot. Apoi exista din nou acele momente de slabiciune si incerci sa le rezisti, dar cedezi, esti slab, apoi observi ca nu ai cum sa suni, nu ai pe ce, numarul deja nu mai este salvat in memoria ta, nici in memoria telefonului, nici in istoricul apelurilor, nici in istoricul mesajelor, nici in nimic, pur si simplu nu mai e nicaieri. In momentul ala nu stii daca sa te urasti sau sa te bucuri ca ai avut un moment rational suficient de puternic incat sa faci pasul respectiv. Iar intr-un final ajungi din nou la un moment rational si iti spui ca ai procedat corect, trecutul e trecut si trebuie sa ramana trecut si punct. 

Miercurea fara cuvinte(35)

Mai multe gasiti la Carmen

Inca o data

Momentul ala cand la inceput de an iti spui din nou ca vei avea un nou inceput, ca anul asta o sa faci tot ce ti’ai propus, ca o sa te schimbi, ca nu o sa mai faci aceleasi greseli, dar asta o spui acum…la inceput de an…dupa 1-2-3 luni uiti ca ti’ai propus sa faci multe si de toate si repeti aceleasi greseli idioate sau faci altele nou sau cel mai intalnit ambele variante. Si tu stii sigur ca asa se va intampla, dar totusi o faci, totusi iti propui sa te schimbi anul asta.

Poate ca anu’ asta am si motiv sa fac asta, dar asta am spus si anul trecut…si totusi am repetat o  gramada de greseli si am facut o multime de noi greseli…greseli pe care daca as da timpul inapoi probabil le’as face din nou si din nou si din nou si din nou pentru ca asta e firea mea…

Am tot zis de 1-2-3 ani tot zic ca las in urma pe cineva si totusi acel cineva se intoarce pentru 1-2 zile si imi da totul peste cap fix atunci cand cred ca nu mai conteaza. Anu’ asta n’am mai facut asta…adica am avut intentia sa o fac, dar am zis nu, anu’ asta nu. De ce? Pentru ca am realizat ca nu pot sa fac asta oricat mi’as dori pentru ca o parte din mine nu vrea sa lase totul in urma, ii place sa pastreze o amintire acolo. Si am zis ca daca o sa fie sa fie…atunci sa fie…daca nu o sa reusesc asta e…nici nu mai incerc.

Insa anul asta inseamna cu siguranta un nou inceput pentru mine. Pentru ca in toamna plec de acasa, ma mut la Bucuresti, facultate si toate cele. Asta e cu siguranta un nou inceput care trebuie pus in fruntea tuturor “listelor” pe 2014 …asta e prioritar, nu ceva/cineva vechi de cativa ani…

Asa ca…2014 sa te vad!!

Vineri, 10 mai, altceva?

Voi stiti ce zi este astazi? Da, este vineri, altceva? Da, e si 10 mai…da, e si inceput de weekend…altceva? Cum atat? Nu e doar atat, e ziua de dupa ziua fratelui meu siii este ziua in care am dat sala. Si daca va amintiti cand am plecat la tara v’am spus ca am emotii…si nu vreti sa stiti cat am batait din picior pana mi’a venit randul, cred ca au inceput aia sa intre la banuieli daca piciorul meu e real sau e pe vibratii. Si emotiile cresteau si mai si cand vedeam ca din 20 cati erau in fata mea abia daca au trecut 6 sau maxim 7…si ca mai mult de jumatate sunt a 2’a oara. Imi venea sa plec, sicer, imi venea sa plec si sa ma duc sa dau saptamana viitoare, dar a ajuns si la mine…ma cheama sa’i dau buletinu’ si dosaru’ si sa astept sa iasa cineva si sa intru eu. Fierbeam, da’ fierbeam la propriu si piciorul inca era pe vibratii, ba chiar incepuse si celalalt sa ia sintomele, aveam furnicaturi in varful degetelor atat de tare ca atunci cand am intrat in sala si a trebuit sa apas star am apasat langa sau nu stiu cum ca nu voia sa porneasca…si atunci mi’am zis “am inceput bine”…am vazut prima intrebare si am zis din nou “clar am inceput bine” si am amanat prima intrebare. Clar un start promitator daca aman pana si prima intrebare, nu? Asa ziceam si eu…si dupa am inceput sa’mi iau o pozitie draguta pentru ca stiam ca’mi fac poze si sa nu incep ca acasa sa imi fac semne cu mainile sa inteleg…pentru ca da, acasa cand primeam o intrebare “daca politistul este cu fata spre tine cu mana dreapta/stanga intinsa ce faci?” si eu incepeam si imi intideam mana sa vad…si imi dadeam seama, dar nu, acolo am avut aceiasi pozitie de la inceput pana la final…bine, defapt cand am vazut ca am facut 22 deja(adica am trecut) am inceput sa am un zambet tembel pe fata. Da, normal ca am trecut…cum adica “deci ai luat 22, ai trecut”…normal ca am trecut, si nu, nu am trecut cu 22, am trecut cu 25.

Da, stiu ma cam laud putin, dar la cate emotii am avut nu’mi vine sa cred ca am facut 25 si ca puteam sa fac 26. De ce zic ca puteam? Pentru ca am raspuns pe jumatate, adica exact cum ma enerveaza pe mine mai tare…sa raspund pe jumamtate, daca tot gresesc sa gresesc si aia e, nu sa raspund pe jumatate. Si sincer m’am gandit ca ar fi si a 2’a varianta corecta, dar am zis “si daca nu e? mai bine o pun doar pe asta, ca asta e sigur”. Mare mea mirare a fost ca asta s’a intamplat in prima jumatate a chestionarului, abia trecusem de intrebarea 10 sau chiar intrebarea 10…si in general daca am una gresita incep sa ma deconcentrez si sa ma gandesc “pic”…cand am 2 gresite sunt deja “gata, clar pic”…ce e drept nu prea le’am picat nici cand aveam 3 sau 4 gresite, dar asa imi urla subconstientul in cap…mare mirarea cum am inceput sa zic a fost ca de data asta nu m’am panicat, am tras aer in piept si mi’am zis ca e ok, e doar 1 gresita si a fost ok.

Asa ca…sunt pe jumatate sofer…ramane sa vedem ce fac luni, pe 20 mai, la traseu…sper sa fie bine si acolo pentru ca si acolo am emotii si acolo nu mai e bine sa am picioarele pe vibratii.

Auuu si era sa uit...normal ca am pentru voi vodka cu suc de mere, pentur mine doar suc de mere pentru ca sunt pe antibiotice si in plus trebuie sa ma obisnuiesc cu reducerea alcoolului la 0, nu?

Miercurea fara cuvinte (11)

Pozele sunt facute de Florii anul trecut..deci acum un an si o luna (pe acolo)...si normal ca nu sunt in pozitii normale ca doar sunt cu mine

Un nou inceput!!

Da, inceputul lui 2013 ar trebui sa insemne mai mult decat doar un nou an…ar trebui sa insemne un nou inceput in adevaratul sens al cuvantului…ar trebui sa o luam de la 0 cu anumite lucruri…si asta vreau si eu sa fac…anul trecut am tot zic ca am trecut peste, ca mi’a trecut, ca sunt ok, ca e totul gata, dar nu ma credeam nici macar eu…acum ceva timp incercam sa te conving sa pleci si sa lasi locul liber pentru el…poti sa ramai, nu’mi mai pasa…de acum TU ramai in 2012 chiar daca trebuia sa ramai in 2010-2011…in 2013 nu mai ai loc…sau cel putin nu mai ai atat de mult loc…Am de gand sa o iau de la inceput si o sa fac asta cu tot ce tine de mine…anul asta, inceputul asta…o sa fie cu el, nu cu tine! Tie ti’as dedica melodia lui Guess Who cu Spike- TU, dar ma gandesc totusi ca astfel ti’as da din nou mai multa importanta decat meriti…si nu o sa mai fac greseala asta…

Da, o mie de melodii si un miliard de lucruri si momente o sa’mi aminteasca de tine in continuare, dar spre deosebire de trecut, acum nu o sa le mai dau aceiasi importanta…am recitit postarile de pe blog si mi’am amintit cand am scris unul dintre primele articole…am spus un lucru foarte interesant acolo, il simteam atunci, il simt si acum si cel sigur o sa il simt si ii viitor “Trecutul sa fie amintit in treaca cu zambetul pe buze, viitorul sa fie mereu un pas mai sus. Orice poveste are un trecut, dar mai bine nu il dezgropi!”. Asa o sa fie…pentru ca asa trebuia sa fie mereu…o sa’mi amintesc cu zambetul pe buze de trecut, dar o sa fiu mereu cu un pas mai sus in drumul catre viitor. Cum ai spus si tu candva “las trecutul in urma” …asta fac si eu acum…si te include!

Scuze ca ti’am acordat iar prea multa importanta promit sa nu mai fac greseala asta…

Sper ca noul meu inceput sa fie asa cum merita sa fie…si asa cum imi imaginez eu ca o sa fie…macar cu un pas mai sus decat trecutul

Oooh si sa nu uit: La multi ani Ion/ Ioana 

Deciziile mele

Era o chestie  care se tot plimba pe facebook, era share’uita si like’uita de muulti cu ceva de genul e viata mea si greselile mele, nu trebuie sa te bagi tu in ele….chiar nu imi vine acum cum era defapt…ceva pe acolo oricum. Si acum ce vreau eu sa zic cu asta, nu? Vreau sa zic asa: ca deciziile care tin de mine, de viitorul meu, de binele sau raul meu le iau eu si atat! Mie asa mi se pare logic…daca trebuie sa iau o decizie care imi va afecta viata MEA, viitorul MEU, etc mi se pare firesc sa iau EU decizia respectiva, nu? La fel ca pe foarte multe altele probabil o sa iau o decizie gresita, dar nu o sa reprosez nimanui, ci in cel mai rau caz o sa simt nevoia sa’mi dau mie palme, dar cum am zis asta doar in cel mai rau caz.

Sunt o persoana care in teorie invata din trecuta, dar in practica ce am invatat in teorie tinde spre 0…deci per total e egal aproape 0, dar cu toate astea…0,0000…01 ala de azi si cu 0,0000…01 de ieri si tot asa se aduna si pe un timp foarte indelungat invat ceva, dar cu toate astea au fost greselile mele…au fost rezultatul deciziilor mele.

Coincidenta?

“Putem noi ca oameni sa influentam gandurile celorlalti?” Cam asa suna una din celebrele replici ale castigatorului romanii au talent. Ce legatura are asta cu vreau eu sa zic aici? Pay…duminica seara ma tot gandeam la cineva…si aveam de gand sa’l sun…dar nu in seara aia…aveam de gand sa’l sun azi…ce e interesant…e ca ma sunat el ieri…exact intr’un moment in care eu ma cam gandeam la el. Coincidenta? Destul de ciudat sa o numesc asa…pentru ca nu mai vorbisem de mult.

Chestia asta ar trebui interpretata sau sa o las asa? Neeah nu le am eu cu interpretatul asa o ca o sa o numesc coincidenta….dar totusi coincidenta asta e una mare…nu numai pentru ca ma gandeam la persoana aia si ea ma sunat…dar si datorita situatiei din prezent…o “intersectie” ciudata a trecutului pe care il credeam uitat, dar a avut grija sa se asigure ca nu’l uit de tot si a prezentului. Nu suna atat de bine, nu?....buun pentru ca chiar nu este de bine…dar lasam asta la o parte pentru ca intr’un fel destul de ciudat…chiar daca trecutul nu este tocmai minunat pentru prezentul meu…la momentul lui a fost ceva incredibil de frumos…iar acum…intr’un fel , ma repet, destul de ciudat…ma face sa zambesc uneori chiar daca de multe alte ori inteapa.

Ar fii chiar atat de gresit sa ma bucur de coincidenta asta? Ar insemna ca fac ceva rau daca ma bucur ca am reluat legatura cu un amic cu care nu mai vorbisem de mult? Nu stiu…dar cred ca o sa o fac…

          Se spune ca orice sfarsit are un inceput, ca orice poveste are un trecut si ca orice gluma e o parte dintr’un adevar. A’ti mai auzit vreodata asta? Unii ar spune e logic, altii ca nu e adevarat. De ce orice chestie aparent banala trebuie sa fie transformata in ceva filozofic?
             DA! Orice sfarsit e normal sa aiba un inceput, dar cand e sfarsitul iti mai amintesti de inceput? Cand mori te gandesti “ba ce fericit eram cand m’am nascut”? sau ala care te plange se opreste din plans si spune “ba ce fericit era cand s’a nascut” o sa’si aminteasca ce ai facut, cum ai facut, ce ai zis si cum ai zis  dar nu o sa zica nimic de inceput, dar inseamna ca nu ai avut?NU!
    Orice poveste are un trecut, nu e acelasi lucru ca mai devreme? DA, orice poveste are un trecut, dar are si un prezent si un viitor. Tu traiesti in prezent orice ai face nu ai cum altfel, dar poti trai un prezent bantuit de trecut, poti trai in prezent inlantuit de frica viitorului sau poti trai fericit prezentul, fiecare clipa asa cum iti vine pe moment. La ce te ajuta daca te gandesti in continuu la trecut?Poti sa modifici ceva?NU! doar iti intuneci prezentul si il afunzi in umbrele trecutului, la ce folos sa iti pierzi viata gandindu’te “si maine ce o sa fac?” , esti un tanc dar te gandesti deja la ce loc de munca vrei si deja iti pregatesti cv’ul, la ce bun toate astea? Traiesti in viitor pentru ce? Cand vine momentul pe care l’ai asteptat si planificat toata viata sa iti dai seama ca nu e asa cum vrei tu? Si realizezi ca viata a trecut pe langa tine si tu nici mancar nu ti’ai dat seama. Pentru ce toate astea? De ce? De ce cand poti sa traiesti in prezent, sa te bucuri de el? NU!! Nu trebuie sa uiti trecutul si nici sa fi indiferent la viitor, dar nu trebuie sa le lasi sa’ti domine prezentul! Trecutul sa fie amintit in treaca cu zambetul pe buze, viitorul sa fie un pas mai sus mereuJ. Orice poveste are un trecut, dar mai bine nu il dezgropi!
                  Orice gluma e o parte dintr’un adevar…atunci de ce o mai zici ca pe o gluma? Zi direct ce ai de zis, de ce sa o lungesti atat? Zici si dupa cand vezi reactia “aaa pay sti? Am glumit”, de ce atata lasitate? Ce se poate intampla daca zici direct? Nimic, doar termini mai repede si mai usor, de ce sa te ascunzi in spatele unei “glume” doar ca sa vezi o reactie?Si daca reactia aia nu e asa cum credeai tu dai inapoi, de ce? O gluma o spui ca sa razi, nu ca sa iti ascunzi tu lasitatea si frica.