Se afișează postările cu eticheta bile. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bile. Afișați toate postările

26 septembrie 2013

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , ,
De cand eram si eu copilas micut, da, stiu, nici acum nu’s asa mare…si? Revenind…de cand inca ieseam in fata blocului si ma jucam diverse jocuri ale copilariei in fata blocului s’au plantat niste pomi. Nu le’am dat niciodata absolut nicio importanta…poate doar cand i’au plantat si erau doar niste bete…ne gandeam ca vor creste instant si ne vok putea ascunde dupa ei, dar evident nu s’a intamplat asta…nici in ziua de astazi nu au trunchiul prea gros.
Ce mi se pare interesant este ca ori pana acum nu am observat eu ori abia anul asta au inceput sa faca astfel de mingii…si nu am nici cea mai mica idee ce sunt mingiile astea…


La inceput erau micute, cam la fel ca si corcodusele si au tot crescut si au tot crescut pana au ajuns cum le puteti vedea. Nu am rupt niciuna sa vad daca se desfac sau ceva de genul…insa nu’mi pot da seama ce fel de pom sau mai bine zis pomi, ca mai sunt cativa la fel ca asta, sunt astia si nici ce sunt mingiile astea pe care le fac.

Are cineva vreo idee?

10 iunie 2013

Cand am cotrobait prin “cutia cuamintiri” v’am mentionat ca din totdeauna am vrut sa dau la politie, pana cand am intrat la liceu, si tot acolo am spus ca o sa explic asta separat. Pai, sa va explic, nu? Defapt nu sa va explic, sa va povestesc, chiar daca nu e asa mult si nici prea interesant…bine, pentru mine este.
De cand ma stiu mi’a placut sa ma joc cu pistoale, de orice natura, cu apa, cu bile, cu tinte, improvizat din lemne, cu ventuze, etc etc etc. Ca o mica paranteza, cu cel cu tinte nu m’am jucat foarte mult pentru ca eu si frate’miu trageam unu in celalalt si alea lasau semne, si tot din cauza asta nici cu bilele nu ne jucam in casa prea mult…dar ne mai si jucam…de exemplu intr’un timp insiram pe usa de la dormitor (deschideam usa si le puneam pe partea aia de sus de la toc) tot felul de jucarioare care sa stea acolo nemiscate si incercam sa le tintim sa cada. Da, eram niste lunetisti cu bile, si cu sageti improvizate trageam intr’o bucata de polistiren pe care lipeam o foaie pe care erau desenate cerculete…un fel de darts improvizat…sagetile erau interesante, erau facute din: un bat de chibrit, un bold, ata de cusut si foaie pentru foarma aia din spate care sa’i dea forma aerodinamica si sa poata sa zboare Asaaa sa mai inchidem si paranteza asta ca s’a facut cam mare si sa revenim la politia mea. Deci pana acum avem una bucata: imi placea foarte tare sa ma joc cu pistoalele de orice natie. Dupa, imi placea uniforma faorte mult. Si mai imi placea ideea de autoritate, de putere. Adica, normal, nu ma imaginam gargea sau cap de creta de la circulatie, nu, ma gandeam la ceva mai palpitant, cu interventii, cu impuscaturi, cu morti, cu raniti, cu arestari spectaculoase, cu munca la birou, cu investigatii, cu criminalistica, din astea. Si astfel de persoane sunt persoane cu putere, nu? Sunt. Si mi’am dorit din totdeauna sa fiu si eu asa. Prin generala incepusem ca constientizez proba aia fizica la care picau multi si ma descuraja putin, dar ma gandeam ca daca ma antrenez o sa fie ok si acolo si ma gandeam sa dau la academia de subofiteri de la Campina, dar in a 8’a am aflat ca au facut’o post-liceala…trebuie sa am minim 10 clase sa ma duc acolo. Si atunci mi s’a taiat tot elanul…adica ce trebuia sa fac? Sa fac 2 ani mate-info si dupa sa ma las de liceu sa ma duc la subofiteri? Nu are niciun rost…si sa dau acum…adica la anu… la academia de politie, iar nu mai are niciun sens, nu mai am nici macar conditia fizica pe care o aveam in generala si nici asa tare nu ma mai pasioneaza…

Si uite asa …de cand ma stiu am visat la academia de subofiteri de la Campina si intr’un final am ajuns la Liceul de Arte “Ionel Perlea” pe mate-info, intensive info…si mai departe cel mai probabil o sa ajung la Universitatea Politehnica din Bucuresti…