Ah, ce bine e

Stiu ca am zis in articolul de rezumat de an ca anul asta imi propun sa ma schimb, dar stiti ce am realizat? Ca am facut deja asta, bine, nu in acelasi sens, dar m-am schimbat. Adica sa fim seriosi, cand am scris ultimul articol in care ma luam de ceva? Unde e heitareala din mine? Culmea e ca a fost involuntar si chiar nu am idee cand am scris ultimul articol in care ma iau de ceva. Am remediat ieri, cu un articol semi, dar, nu e panica, remediem in continuare. Si cum remediem? Simplu. Cu clasicul subiect care ma nemultumeste pe mine cel mai tare: cainii din parcarea de acasa!

Da, am stat si eu 2 saptamani acasa in vacanta si am mai iesit si eu din casa, ca tot omul, si ziua si noaptea, de ce sa mint acum? Am iesit si noaptea, am venit acasa noaptea, am venit acasa dimineata. Si iar a trebuit sa merg pe varfuri, sa nu cumva sa scartaie zapada sub picioarele mele prea tare sa se trezeasca animalele salbatice care se numesc cainii din parcul 4, sa am grija sa nici nu alunec ca daca alunecam si cadeam nu mai era speranta, acum mancati coliva, nu mai citeati articole scrise de mine, eram in permanenta cu telefonul in mana ca sa pot sa il apelez pe tata in caz de ceva, stiu ca pana ar fi coborat el cainii deja ar fi fost pe mine, dar voiam sa am un pic de incredere ca daca se intampla ceva exista o sansa mica acolo ca la un moment dat sa dispara acei caini de pe mine.

Asta ma face sa imi amintesc ca prin vara era un status pe facebook cu ceva de genul ca animalele sunt ok si oamenii sunt tampiti si ca ar trebui sa se ia masuri asupra oamnilor. Am dat si eu un comentariu, m-a mancat si pe mine, stiu. Am intrebat cand o sa se ia masuri si asupra cainilor, nu doar a oamnilor. Am cautat postarea si se pare ca au fost sterse comentariile, dar ale mele au ramas in “Activity log” . Mi s-a raspuns ca “nu s-au luat suficiente masuri cand au fost trimise animalele nevinovate in adaposturi?” Normal ca m-a mancat iar, i-am zis ca in slobozia nu s-a intamplat asa ceva, ca eu sunam zilnic la hingheri si cainii din parcarea de la mine nu au disparut in prezent. Asta a fost, de aici s-a trans concluzia ca sunt o persoana ingrozitoare, mi s-a spus ca isi da seama ce inima pot sa am daca am sunat hingherii sa ia niste biete animale din mediul lor, ca animalele ataca doar cand sunt atacate si ca simt cand o persoana este rea. Ce om ingrozitor sunt, asa ca o concluzie. Ocolesc cate 3-4 scari, merg prin parcare cu frica, pref sa nu ies din casa decat sa ma bat cu ei, am atacuri de panica in momentul in care aud un caine ca latra si vine spre mine. Normal, ce persoana fara suflet, ce om ingrozitor poate fi zdwub, suna la hingheri sa ia niste biete animale care nu vor decat sa se joace cu tine molfoindu-ti carnea de pe picioare. Sincer? Nu stiu cum de ma mai suport nici eu, d-apoi altii.

De ce am zis de treaba asta abia acum? Pentru ca am fost acasa si pentru ca am avut din nou, inevitabil, intalniri cu ei. Si mi-am amintit ca tot eu sunt persoana aia teribila din ecuatia asta. Eu ii bat, eu ii alerg, eu ii agresezi, ei simt ca sunt o persoana fara suflet. Incep sa ma gandesc sa ii las sa se hraneasca cu carnea mea, si asa saracii nu au ce manca, dar sa nu ii ducem in adaposturi unde sunt hraniti, sa ii lasam pe strada sa manance din gunoaie si din oameni.

Multumesc ca unde stau acum nu sunt caini, sunt defapt 1-2 in campusul politehnicii, dar sunt atat de comozi incat in momentul in care treci pe langa ei nici macar nu ridica privirea sa se uite la tine, in concluzie sunt pasnici, si in plus acolo este mereu un flux foarte mare de persoane, este un dute-vino permanent aglomerat, deci... multumesc ca nu am si aici parte de astfel de animale simpatice si dornice de joaca cu tibia mea dupa ce imi mananca muschii gambei. 

Rezolvam!

Si iar a trecut saptamana asta incredibil de repede fara sa imi dau seama si fara sa fac ceva concret sau interesant.

In fine…hai sa va si povestesc ceva. Hmmm dar ce? Asta e o intrebare tare grea, sincer…Aaaa da, stiti ce n’am facut eu de mult? Un articol din ala caracteristic mie, unul in care sa ma revolt ca ma enerveaza ceva. Sa remediem asta…sau macar sa incercam.

Acum 2 zile pe postul de televiziune locala era in direct presedintele consiliului judetean. Si avea acolo trecut si un nr de telefon la care puteai suna sa intri in direct cu diverse probleme. Si a sunat si tata sa se planga de cainii din parc. Pentru ca da…si sambata la 3 juma dimineta cand am venit acasa am avut probleme cu ei si am avut nevoie de insotitori pentru a ajunge la scara.. Asa, suna, intra in direct…Domnul presedinte al consiliului judetean sare repede ca nu tine de el treaba asta, asta nu tine de consiliul judetean, dar chiar si asa isi noteaza ca sa tina cont si va rezolva problema. Eu eram in dormitor cand a vorbit el la telefon, am auzit ca zice ceva de cainiii din parc si de faptul ca eu ocolesc mult, dar nu am bagat de seama m’am gandit ca vorbeste cu eu stiu cine…si apoi vine mama sa’mi zica. Ma duc la el si il intreb…imi povesteste ce i’a zis ala in direct si cam atat ca a schimbat dupa subiectul la tv.

E deja joi?

Cand s-a facut joi? A trecut prea repede timpul saptamana asta, serios. Bine, eu defapt de luni aveam impresia ca e deja marti…adica luni seara pe la 8 eu ma gandeam ceva de genul “sa’mi bag picioarele mai am de scris la mate si in juma de ora incepe masterchef”. Da! Ma uit la Masterchef. Apoi imi zice mama ca emisiunea e maine defapt…si eu ma revolt “cum sa fie maine? Azi e. Nu e azi marti?” …abia dupa realizez ca e abia luni. Marti am pierdut’o cu scoala pana la 3, putin somnic si teme, seara masterchef, apoi iar niste teme si somnic. Miercuri a trecut fara sa realizez. Am ajuns acasa la 2 si ceva…aveam niste planuri care s’au anulat asa ca pe la 4 fara ceva, mai mult 3 jumatate cam asa…intru sa’mi descarc un episode dintr’un serial…The Originals. Imi descarc frumos episodul si realizez ca subtitrarea pentru el nu e gata. Ieeei. Si ba da, stiu engleza sa ma uit la el cu subtitrare in engleza sau dupa sonor, dar nu’mi place…e mai comod cu subtitrare…asa imi e mie mai comod. Si intru eu frumos pe un site pe care se fac subtitrari, ma alatur traducerii…era aproape 2% cand am intrat. Si incep si traduc si traduc…surprinzator, dar da…am contribuit destul de mult la o traducere si are o gramada de descarcari deci e ok. Asta e un lucru mare pentru mine pentru ca engleza mea este cam de balta, dar lucrez la ea…asta este unul din modurile in care lucrez la ea…si chiar functioneaza…adica e un mod placut de a invata engleza…nu gramatica, engleza in general. Asaaa si pe la 6 si ceva vine mama la mine sa ma intrebe ce vreau sa mananc si cand. Ma uit la ceas…nu’mi venea sa cred cum a trecut timpul…tradusesem pana la 90 si ceva %. Dupa baga fizica si mate si uite asa s’a facut 11 jumate…hai repede un dus si la somnic.

Si uite asa ma trezesc eu ca azi e deja joi si eu mi’am petrecut saptamana facand nimic…si cu toate ca nu am facut nimic interesant nu am avut nici timp de nimic…nici de blog dupa cum se observa…

Dar asta a fost doar o introducere lunga. Eu voiam sa ajung defapt la 2 articole mai vechi de pe alte 2 bloguri. Este vorba despre oglinda lui Elly si despre modul interesant de a iti aranja parul prezentat de Mona.

De ce articolele astea? Pai intrati si cititi si o sa intelegeti. Dar sa fac si eu o mica legatura. Elly se intreba cum ar fi daca nu am avea oglinzi, iar Mona ne prezinta cativa pasi pentru aranjarea parului LUNG intr’un anumit mod. Si am realizat si atunci, am si comentat pe blogurile lor, si realizez din nou acum ca eu nu prea am nevoie de oglinda pentru a-mi aranja parul. Adica toata ideea e ca avand parul scurt si facandu’mi aceiasi freaza de 2 ani ( hmm…prin iarnuarie-februarie se fac 2 ani de cand am aceiasi freaza) pot sa aranjez parul si fara oglinda. Bine, nu fac asta, dar daca ar fi cazul as putea sa o fac. Si am facut’o de mai multe ori. De exemplu imi amintesc si acum foarte bine ce freaza frumoasa facuta printre sirele de paie si de ciocani mi’a stricat ploaia de paste. Hai sa va detaliez putin. Cei care ma cititi mai de mult poate va amintiti ca de Paste, aproape ca in fiecare an, am fost la tara cateva zile, inclusive in noaptea de inviere. Si cum eu de acasa plecasem cu dubii, adica stau sau nu stau de inviere acolo…nu mi’am luat la mine cine stie ce. Haine aveam, parfum aveam, deodorant aveam, dar fixativ sau spuma nu aveam. Si cum parul meu daca nu e spalat o seara da-una nu se ingrasa de zici ca nu m’am spalat 2 luni trebuia sa’mi fac baie. Si am sperat ca o sa’mi ramana asezat. Adica stiti voi, daca parul ti se usuca intr’un anumit fel, ridicat in cazul meu, ramane asa pana te speli din nou orice i’ai face tu. Doar ca aveam parul cam mare si nu voia sa ramana sa se usuce cum il aranjasem eu deloc. Ce sa fac ce sa fac…dau un sms “spune’mi ca ai fixativ la tine”…primesc raspuns destul de repede “da, am” …ieeeeei. Si persoana asta care m’a scos din impas este o foarte veche prietena, Ana, o cheama…sau mp3, cum vreti voi sa’si spuneti. Si bunicii ei au curtea in spatele curtii bunicilor mei. Nu stiu cum sa explic asta mai bine…ideea e ca intre curtile bunicilor nostri este un singur gard, gard comun. Si vine Ana acolo, imi aduce fixativul si imi zice sa ii dau sms cand termin cu el, eu ii zic sa stea cateva minute ca sunt gata imediat. Se uita cam dubios la mine cand i’am zis…cand a vazut ca incep sa’mi dau cu fixativ in par si sa’mi aranjez parul asa in aer fara sa ma uit nici macar in telefon se uita si mai ciudat si la un moment dat a inceput sa si rada. Si culmea este ca normal freaza mi’o aranjasem si bine. Dar cand am plecat la ivniere m’a cam plouat si s’a cam dus freaza mea… Deci da, eu pot sa ma aranjez sumar si fara oglinda…imi fac freaza frumos oriunde daca imi dai un fixativ sau niste spuma, sau amandoua. Si nici nu am nevoie de foarte multi pasi.

Hai ca ajunge cu freaza mea, fug sa mai fac niste fizica pentru ca am meditatii azi si mai am cateva exercitii de rezolvat.

Vrei senzatii tari?

Daca raspunsul este da atunci te'as sfatui sa renunti la gandurile legate de parasutism, de zbor cu parapanta, de bungee jumping, de curse de masini si la orice alte ganduri ai avea si incearca urmatorul lucru: vino la ora 1 si ceva noaptea sau chiar mai tarziu la mine in parcare. Cum nu e suficient de extrem pentru tine? Imagineaza’ti urmatorul scenariu: vii la ora 1 spre casa, ajungi in parcarea din fata blocului si din senin auzi un zgomot in tufisuri...in tufisurile de la scara ta, imediat dupa vezi 2 caini iesind de acolo alergand si apoi, la nici 10 secunde, auzi cel putin 3 caini latrand si alergand spre tine din parcul de langa scara...

Pe bune ca mie alte senzatii tari nu'mi trebuiesc...Mi'a luat cred ca juma de ora sa'mi revin complet... Cand am auzit zgomot in tufisurile de la scara mea m'am oprit in loc si nu mai puteam sa merg, voiam sa ma intorc, dar unde sa ma duc si cum sa ajung acasa...nu puteam sa ma misc, nu stiam ce sa fac...am scos telefonul din buzunar cu gandul sa’l sun pe tata sa vina cu o bata sa ma ia in casa...bata pentru javre nu pentru mine...dar inainte sa apelez vad cei 2 caini iesind si alergand. Nu am apucat sa'mi spun in gand "mersi Doamne ca au plecat si au alergat in alta directie si nu spre mine" ca si aud alte potai latrand...am distins 3, dar tot ce e posibil sa fi fost mai multi...alergand pana aproape de mine au venit 2, 1 se vedea in urma lor, dar se mai auzeau latrand. In momentul ala m'am panicat maxim, iar voiam sa dau apelare la tata, dar mi'am dat imediat ssama ca daca ma opresc pana coboara tata toata satra de caini e calare pe mine si ma fac carne tocata...am grabit pasul si cu o voce cat am putut de serioasa si grava spuneam "mars" in continu. Cand am ajuns la usa scarii abia am nimerit sa bag cartela sa deschid si dupa ce am intrat in scara am tras usa dupa mine sa se inchida mai repede.

Cand am ajuns sus inca nu'mi revenisem din soc, din panica, simteam cum imi furnica mainile...

Spun din nou si din toata inima: urasc cainii, pardon, urasc javrele, potaile, maidanezii din parcul de la scara mea...am fobie de ei...

Flocosenia are talent

Stiu ca am spus si pe facebook, dar nu pot sa ma abtin…sincer nu pot! Cel mai talentat roman este un dresor de caini??? Cum sa fie asa ceva posibil? Cum??? Este pur si simplu de’a dreptul aberant si complet absurd. Erau oameni chiar talentati acolo care meritau, care chiar meritau sa castige. Poate nu numai pentru reprezentatia din seara aia, dar pentru tot progresul de pe parcursul sezonului. Ce e asa special si talentat la a dresa niste caini? Sunte atatea si atatea centre in care se dreseaza caini si oamenii aia fac ce face si cel mai talentat roman. Si mai sunt si aia care isi castiga existent de pe urma talentului lor, adica pur si simplu nu au alta meserie, ei din dans/acrobatie/cantat isi castiga banii…asta deja nu se mai numeste talent prieteni, intra in categoria job.

Va era dor de flocosenia mea? Hai sa va arat cum eu, fara sa scot nici macar un sunet fac aceasta mica flocosenie sa dea din picioare in momentul in care o gadil in talpa.

Ce spuneti? Merit si eu marele premiu de la Romanii au talent? Romania trezirea!!!!

Miercurea fara cuvinte (10)

Mai multe gasiti la Carmen

Killer in devenire

Stiu ca m’am mai legat si acum ceva timp de cainii din fata blocului de la mine, dar pe bune ca acum exagereaza…adica am zis ok, treaca de la mine ocolesc 50-60m si nu mai trec prin parc pentru a ajunge acasa, dar acum nu ma mai lasa nici pe acolo? Adica eu pe unde ar trebui sa ies si sa intru in scara? Sau nu…eu nu trebuie sa mai ies din casa…sau daca totusi reusesc sa ies ce rost ar avea sa ma mai si intorc?

Da, da…cainii sunt draguti si simaptici si bla bla bla bla…ce am eu de ma leg de niste animale asa simpatice? Simpatici pe dracu…cine zice asa ceva clar nu a luat contact cu haita de la scara mea. Cat ar trebui sa mai ocolesc sa ajung acasa? Ca deja nu mai am pe unde sincer…hai sa zic ca o iau pe partea cealalta, pe strada cealalta, dar cum ajung acolo? Ca aceleasi javre, da sunt niste javre, sunt si acolo…sau nu, nu aceiasi…ca nu pot sa fie in mai multe locuri in acelsi timp, dar sunt impartiti…si te trezesti cu o haita de 5-6 potai inconjurandu’te…te uiti la 2 sa te feresti de ei si alti 2 te ataca pe la spate, te intorci la aia de la spate si alti 2 te ataca din laterale si iar din spate si asa mai departe…si te invarti ca idiotul ca n’ai ce face…dar nici prea repede nu poti sa te invarti ca incep toti sa sara pe tine ca faci miscari bruste…cand ii vezi ca alearga spre tine, pana sa te incercuiasca, n’ai ce face…mergi linistit si speri ca se opresc, dar nu , nu o sa faca asta niciodata…asa ca in momentul in care s’au apropiat foarte mult te opresti…clar fuga nu e o solutie…ei alearga mult mai repede decat tine si sunt si in toate directiile posibile…si cand vin spre tine nu te gandi ca vin din aceiasi directie…nu,nu,nu …vin 2 de colo, 2 de colo 1 de nu stiu unde si asa mai departe…

Happy Weekend - editia 5

Eu sunt comitetul de intampinare pentru editia a 5-a de Happy Weekend gazduita de Elly

 O sticla sau un pahar?

Devotamentul animalelor

De foarte multe ori animalele m’au surprins. M’au surprins prin devotamentul lor fata de spani.

Am vazut cazuri in care animalul era agresat destul de urat de stapan, poate chiar izgonit din gospodarie, dar cu toate astea animalul se intorcea acasa si se bucura [de exemplu cainele dadea din coada]. Da am zis acum de caine pentru ca este cel mai bun prieten al omului dupa cum spune o vorba veche…si am vazut mai demult si din pacate nu am timp acum sa caut imaginile sau povestioarele respective, dar ca un rezumat : stapanul moare, iar cainele isi pietrece restul vietii la mormantul respectivului. Sincer pe mine treaba asta m’a induiosat…pentur ca este un gest care dezvaluie multe: devotament, iubire si noblete. S’a facut si un film cam pe acelasi subiect, film insprat din realitate…"Hachiko, a dog story" se numeste filmul si chiar il recomad…avand in vedere subiectul se subintelege ca este o drama, dar dupa parerea mea chiar merita.

Dar cainii nu sunt singurele exemple. Papagalii mei…am 4 si unul foarte mic[doar scos din ou de 1-2 zile]. Dintre ei unul sta la mine din dormitor de foarte mic si am mai vorbit de el…este vorba de Miky. Cand plec de acasa este singurul moment in care el sta inchis in cusca…nu ca ar face prostioare daca e singur, dar daca se intuneca el nu mai intra in cusca si ramane afara toata noaptea si nici nu mai mananca…asa daca e in cusca si incepe sa se intunece se duce si mananca. Buun…deci e singurul moment in care el sta inchis…iar in toata perioada asta el sta suparat, insa cand ajungem acasa si ne vede sare in sus facand tumbe de fericire si cand ii dau drumul iese imediat afara si daca ramai in camera vine pe tine. Dimineata vine in pat pe mine sau langa mine si dormim amandoi…da, inca face asta chiar daca anul trecut cand a venit o data a venit direct pe perna, iar eu nu l’am simtit si aproape m’am intors cu capul pe el. Si sunt multe multe exemple pe care pot sa le dau legate numai de Miky.

Dar mai sunt si alte animale…de exemplu calul…am vazut ultima data cand am fost la tara un cal care statea la poarta nepriponit si complet singur si nu se misca de acolo…statea cu capul peste poarta si astepta cuminte si linistit sa vina stapanul sa’i dea drumu…stapanul nu s’a grabit deloc…a stat o perioada destul de lunga acolo, dar nu a scos un sunet deranjant, nu a inceput sa sara sau sa faca urat…treceau persoane pe langa care evident vazandu’l nepriponit il ocoleau, dar el nu se misca 1 cm spre ei.

Sunt multe cazuri in care devotamentul animalelor ma uimeste, dar sunt si cazuri in care animalele [cainii mai exact] ma deranjeza

Nu mai suport

Sunt o persoana careia ii plac animalele. In apartament am 3 papgali(+2 doar scosi din ou pe care am zis inca sa nu’i numar ca au doar 2 zile)…dintre acestia unul este tot timpul cu mine, sta in camera mea si este mereu deschis, intra si iese cand vrea penele lui si face tot ce vrea in camera asta, in restul casei mai putin, dar in camera asta cam este sef. Asaaa…o sa povestesc si despre el intr’un articol separat(pentru ca este foooaaarte mult de spus despre el).

La tara, la bunici am 3 caini, unul are aproape aceiasi varsta cu mine(cu 2-3 ani mai putin)…l’a adus bunicul de pe camp(da, nu e de rasa…si?) cand stateam acolo si aveam 2-3 ani…doar ii daduse ochii…si l’am crescut cu mare drag si grija. Pisici…la astea nu le stiu numarul, sincer, pentru ca tot vin si pleaca cand vor ele…nu stiu sigur care sunt ale noastre si care sunt ale vecinilor.
Imi place sa ma joc cu animalele…mai ales cand sunt micute…Dar dupa cum suna titlul nu despre asta voiam sa vorbesc. Acum cativa ani(mai multi ce e drept) am avut un “mic incident” cu un caine…si de atunci imi este usor peste mana sa mai am “incredere” in cainii straini. In fata scarii mele este un parculet…foarte populat de caini si pisici…sincer uneori am impresia ca stau intr’o crescatorie de caini si pisici, dar asta este alta treaba…pana nu de mult nu am prea avut treaba cu ei…cu unii chiar ma jucam(veneau singuri la mine cu o privire foarte rugatoare “joaca’te cu miiinee:o3”), pe altii insa incercam sa’i evit pe cat mai mult posibil.
Unde tot vreau sa ajung? La hingheri! Acum ceva timp au venit hingherii in parc si in parcarea din jurul blocului sa adune cainii…ce credeti ca au facut defapt? Erau 6-7 catelusi, de cateva saptamani, pe aia i’au luat…De ce? Pentru ca doar pe ei au reusit sa’i prinda…ceilalti au luat’o la fuga si s’au ascuns ba in tufisuri, ba sub masini, ei stiu pe unde…si hingherii ce s’au gandit ? “lasa’i in colo de caini…am luat 6-7 catelusi gata…pe aia ii lasam in pace”. Pay bine ma omule…daca tot ai venit sa iei cainii de ce nu’i iei? Ce faceau catelusii aia? Abia invatase sa mearga…nu stiau nici sa latre bine …ce faceau aia? Nimic…pe cand aia mari marie, latra si alearga pe toata lumea! Care e logica voastra? Luati cainii care nu fac niciun rau nimanui (bine, sunt de acord ca i’a dus la un adapost…dar sa fim seriosi…cum au grija de ei acolo? Cred ca mai bine aveau grija oamenii din scarile de aici…ca fiecare cand venea acasa sau pleca undeva si ii vedea parca erau prea simpatici sa’i refuze si le dadea un colt de ceva acolo) si ii lasi pe aia care chiar reprezinta un pericol sa se plimbe cum vor ei pe aici.
Eu acum in fiecare dimineata si dupa’amiaza trebuie sa ocolesc ca sa ajung la scara…de ce? Pentru ca nu pot sa o iau prin parc…cum intru cum sar cainii sa ma latre si alerge…nu fac asa la toti…dar pe mine “ma iubesc”…de ce? Nu stiu…stiu doar ca nu conteaza unde sunt…cand ma vad incep sa latre sis a alerge spre mine(si nu, nu alearga de bucurie). Pe astea de ce nu ii ia hingherii? M’am saturat sa ocolesc in fiecare dimineata cand ma duc la liceu cu ochii intre deschisi sau cand vin dupa’amiza cu stomacul lipit de sira spinarii cautand mancare si un pat 4 scari degeaba…