Sunt putin in dubii pentru ca am
observat si eu asta, sunt putin in dubii pentru ca mi’au mai spus asta persoane
de’a lungul timpului, sunt putin in dubii pentru ca cineva mi’a spus din nou si
astfel mi’am reamintit de subiect.
Pe blogul asta eu scriu numai
aberatii, nu scriu despre politica, nu scriu despre ultimele stiri, mondene sau
nu, nu scriu despre subiecte importante, nu fac recenzii de carti, nu sunt
critic de film, nu folosesc un limbaj elevat pentru a ma exprima, ba chiar
folosesc un limbaj extrem de colocvial si v’am mai spus o data ca asta este
stilul meu, de a nu ma exprima prin figuri de stil si imagini artistice si etc
etc etc. Dar totusi constat cu placere ca lumea ma citeste si asa. Intra aici
si citeste aberatiile mele, multe chiar fara nicio logica la prima vedere,
poate nici chiar la a n’spe vedere.
Si sa ajung si la ideea la care voiam
sa ajung, nu? Initial ma citeau foarte putine persoane, persoane pe care le
cunosteam, daca mai erau si altii nu mi’au lasat niciun semn pentru a’mi da
seama de asta. Erau cativa prieteni, de aceiasi varsta cu mine, care intrau
aici fie ca vedeau la status pe messenger linkul, fie ca’mi erau prieteni si o
faceau ca un gest prietenesc desi nu le’am cerut eu direct acest lucru. Unii
mai lasau si semne ca trec pe aici, altii imi spuneau in privat ca le’a placut
sau ca nu le’a placut, ca am exagerat sau ca am pus punctul pe “i” . Apoi mi’am
facut curaj si am inceput sa comentez pe alte bloguri si autorii blogurilor
respective mi’au intors favoarea, unii mi’au devenit prieteni si ma citesc si
in prezent din placere, altii au disparut si altii nu au veniti niciodata.