A incercat cineva?

Chiar daca vacanta asta a mea oficiala nu prea e vacanta, eu vreau sa profit de ea, vreau sa o simt macar ca pe un weekend prelungit daca nu ca pe o vacanta si vreau sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut inainte. Nu am mai fost la pescuit de cred ca un an daca nu mai bine de un an. Da, e iarna, da, e frig, stiu toate astea, tocmai d-asta e numai bine pentru pescuit. Nu, nu am innebunit, dar am dat peste cei de la ideal fishing si pescuitul lor la copca si zau ca parca mi-au deschis apetitul, dar ma tot intreb unde as putea sa ma duc sa fac asta. Are cineva idee? Chiar as vrea sa ajung iarna asta.

Adica ce ar putea sa nu iti placa? Mi se pare de vis peisajul asta, tu stai si pescuiesti linistit in timp ce iti dardaie absolut toate organele externe si interne din tine si rasare soarele. 

Articole si accesorii de pescuit la copca nu am, dar cei care mi-au bagat ideea asta in cap, cei de la ideal fishing, ma pot ajuta, gasesc sa cumpar tot ce am nevoie de la ei, da, imi spun ei de ce am nevoie ca eu nu am idee. Adica abia acum am aflat ca o undita pentru copca arata cam asa: 

Clar ale mele de acasa care sunt lansete nu sunt potrivite. Dar tot ramane problema locatiei. Citisem undeva pe internet ca sunt anumite lacuri prin Calarasi care iarna ingheata suficient de tare incat sa poti sa pescuiesti la copca, dar sincer am dubii si chiar as prefera sa imi spuna cineva care a fost deja si a incercat. Si eventual, nu s-a spart gheata cu el si nici nu a inghetat degeaba pe acolo, adica a prins 1-2 pestisori, atat vreau, nu mai multi, nu ma intereseaza dimensiunile, oricum nu o sa il mananc. Da, imi place sa pescuiesc, dar nu mananc peste. Imi place sa pescuiesc pur si simplu, de relaxare, nu din dorinta de a manca ceva “capturat” de mine sau lucruri asemanatoare. 

Tot ce conteaza

A venit si momentul ala. Momentul cand sunt mos nicolae pentru prima data in camin. Da, asta e cu dus si intors, adica daca privesti material ma costa mult mai mult decat acasa sarbatorile, acasa erau daor 3 cadouri si pentru 2 puneam bani cu fratele meu, dar partea materiala pentru mine este undeva in planul secund, chiar daca uneori recunosc ca mi-ar face placere sa vad portofelul gros, dar in acelasi timp, nu pot sa il tin asa, la fel ca acum...m-am dus in magazine si am fost mos nicolae si putin asa si mos craciun, dar asta inca nu va spun ca e surpriza si lumea de pe aici mai intra ocazional pe blogul meu, si am facut asta fara sa ma intereseze pretul, a fost ceva gen: am vazut, mi-a placut, am luat in brate ca nu mai erau carucioare si m-am dus la casa. Sarbatorile in sine reprezinta bucuria de a darui, reprezinta magia momentelor petrecute alaturi de cei dragi, reprezinta frumusetea, reprezinta prietenia, familia, totul. De asta imi si plac atat de mult sarbatorile, de asta imi place iarna, ca tot nu intelege nimeni de ce imi place mie iarna 

Afara e frig, da, e foarte frig, dar cand ninge e si foarte frumos, si e un decor de poveste in care te poti plimba cu persoana iubita sau pur si simplu cu prietenii sau cu familia. Sarbatorile nu inseamna o grija in plus, nu inseamna “luna asta dau o gramada de bani pe decoratiuni, pe cadouri si pe sarbatori”, nu, chiar deloc, sarbatorile inseamna acel moment din an in care poti sa te relaxezi cu adevarat, poti sa te bucuri ca un copilas de doi ani cand cineva iti daruieste o ciocolata, pentru ca gestul conteaza, normal, nu spun ca iubita ta nu s-ar bucura daca i-ai luat niste margele pandora de exemplu, sau ca iubitul tau nu s-ar bucura cand daca ar primi ceasul pe care si-l dorea, dar nu ideea in sine este de a darui, nu conteaza darul cat coteaza gestul. Asta e deviza mea de sarbatori. 

O dai pe spate cu gluma asta

Nu recent am citit un articol foarte interesant despre un tip, Jim, care sufera de o boala rar intalnita…si chiar funny. Cum am spus articolul nu este recent asa ca probabil unii ati aflat de el, insa e posibil sa sufar si eu de aceiasi boala in cazul articolului asta si anume de “Intarziere cronica”. Da, ati citit bine…bietul scotian, Jim, sufera de intarziere cronica si are o intarziere de 20 minute, oricat s-ar stradui omul asta nu poate sa fie punctual…in acelasi articol am citit ca si-a luat o marja de eroare de arpoximativ 11 ore ca sa poata ajunge la un film si nu, tot nu a ajuns omul nostru la timp la film,  a ajuns dupa 20 minute pentru ca aparent asa e setat creierul lui si nu are ce sa faca. Adica nu e ca si cand nu ar fi incercat...tocmai v-am spus ca si-a calculat cu 11 ore in plus ora la care trebuie sa ajunga la film si el tot a intarziat...tot cu fix 20 minute ca de fiecare data. Deci el chiar ar putea fi inteles cand intarzie si se scuza cu o replica gen „sunt bolnav ce vrei? Am intarziere cronica” ....foarte tare este si denumirea bolii...oare daca ma duc la acelasi doctor o sa ma declare si pe mine cu lene acuta? Sau trebuie eu sa o inventez si oficial? Ca de suferit sufar de ea de ani buni...

Si daca tot mi-am amintit de acest scotian m-am gandit sa caut si alte boli ciudate si am gasit cateva, cateva mai multe, dar o sa va spun doar de cateva. De exemplu avem persoana alergica la tehnologie...da, aparent exista cineva care nu poate sa vorbeasca la telefonul mobil sau sa foloseasca un calaculator si are alergie chiar si la unele autovehicule care folosesc unde electromagnetice

Dupa o avem pe fata care daca rade sau se sperie sau e surprinsa in orice fel cade din picioare la propriu. Iti dai seama ca ei daca ii spui o gluma buna poti spune la propriu ca ai dat-o pe spate pentru ca tipa chiar o sa cada din picioare daca incepe sa rada. Boala asta se numeste aparent cataplexie...da, nume nu e foarte funny, dar boala este...

Femeia asta mi se pare foarte tare, are 40 de ani, dar isi poate aminti exact, cu detalii concrete evenimente din orice zi, ea nu poate uita nimic, daca o intrebi orice ea iti va spune ce zi din saptamana era, ce a facut in ziua respectiva, amanuntit si mai mult decat atat o sa-ti spuna si evenimentele mondene care au fost publicate in ziar in ziua respectiva sau au aparut la stiri daca la vremea respectiva i-au atras catusi de putin atentia. Au gasit si o denumire pentru treaba asta...aparent femeia sufera de sindromul hipertimestic.

Un olandez face baie in gheata, se plimba pe varfu muntilor iarna doar in pantaloni scurti si inoata pe sub gheata fara sa simta frig...Barbatului asta nu ii este niciodata frig.  El poate suporta fara sa fie deranjat temperaturi care unui om normal i-ar putea fi fatale.

Aparent anumite persoane simt uneori, de nicaieri, nevoia sa consume substante necomestibile precum lipici, hartie, benzina sau altele si nu se pot stapanii...aceasta boala se numeste aparent Pica...oare pentru ca poarta pica?

Si cam atat...erau mai multe, dar nu are rost sa le insir pe toate, nu? Dar parca totusi...nu am gasiti pe nicaieri oficial lene acuta...asa ca probabil o sa o declar eu in viitorul apropiat sau indepartat. Si da, toate cele enumerate mai sus sunt destul de funny, dar probabil cei care sufera de ele nu le vad chiar asa....mai ales fata care nu poate sa rada fara sa cada...glumesc, desigur, dar totusi...sa le tratam la nivel de amuzament si nu de gravitate.

Contradictie

Da, probabil o sa’mi spuneti ca ma contrazic, dar pe bune acum ca nu’mi place frigul. Da, imi place iarna, dar nu’mi place frigul. Si acum o sa aud “serios? Cum vine asta?” Pai vine asa: imi place iarna, e perioada sarbatorile, imi place pentru ca vine Mos Craciun (fara comentarii! Imi place sa o spun si sa o iau ca atare chiar daca stiu ca nu exista) , imi place pentru ca e revelionul, imi place pentru ca e ziua mea, imi place pentru ca e zapada. Asa ca sunt pe principiul: Daca tot e frig, macar sa fie cu zapada. Altfel nu are niciun farmec.

Imi place pentru ca iarna fiind, cu zapada afara, si gerul ale rolul lui, de exemplu cand e ger afara, eventual daca mai si ninge in momentul ala…merge perfect o cana de vin fiert cu scortisoara si sa stai pe geam sa privesti cum ninge.

Imi plac toate astea pentru ca iarna sunt cel mai bine imbinate, e ger, dar e cu zapada. Gerul, frigul in general, fara zapada n’are farmec. Trebuie sa ma imbrac cu muulte haine si totusi cel mai probabil o sa dardai afara. Plus ca pe bune ca ma enerveaza maneca lunga. Nu imi place, imi ridic mereu manecile pentru ca nu imi place, da, o sa ma obisnuiesc mai tarziu, dar pana acum nu am facut’o. Nu imi place sa simt maneca lunga nici de la bluze, nici de la plover, nici de la bluzon nici de la nimic. Da, la geaca o suport pentru ca nu am de ales, dar nu inseamna ca imi place. Asa e in fiecare an, toamna. Dureaza pana ma obisnuiesc.

Asa ca daca tot e frig…sa fie macar cu zapada nu cu ploaie sau simplu…

Stiu…am o mentalitate dubioasa, dar n’am ce’i face…HAI CU ZAPADAAAA!!

Poza este de anul trecut

Da, stiu ca prin multe zone a nins deja…si la mine a nins marti seara, dar a nins putin si miercuri la pranz deja se topise. Nu, asta nu inseamna ca n’am iesit sa ma plimb putin prin zapada si sa fac 2-3 bulgari cu zapada pe care o gaseam pe la geam sau pe masini, dar voiam mai mult…vreau mai mult…HAI CU ZAPADAAAA!!!! 

Dragul meu

Dragul meu,

Stiu ca simti o atractie a dracu de mare pentru mine din moment ce nu vrei sa pleci niciodata. Presimt ca esti aici, pentru mine, inca din vara si ai gasit un loc bun de “pitit”, dar ai stiut sa apari mereu sa'mi amintesti ca nu, nu ai plecat. Erau momente in care ma pacaleai, stateai ascuns si'mi dadeai falsa impresie ca m'ai parasit. Din cand in cand iti mai invitai si cate un amic...un amic pe care il trimiteai ca momeala pentru a avea impresia ca te'am gasit pe tine, dar nu....niciodata nu erai tu. Tu cand te aratai erai inconfundabil, te puteam recunoaste imediat, inca o pot face dat fiind ca nu te’ai decis sa pleci nici macar acum. Iesi afara la cele mai nepotrivite ore, vii si ma trezesti, iar daca nu reusesti din prima insisti pana esti 100% convins ca m’am trezit. Insisti atat de patimas incat incep sa cred ca ai o adevarata pasiune pentru mine. Incepi de la distanta, dar te apropii din ce in ce mai mult pana ma atingi in cele mai neasteptate locuri. Eu ma impotrivesc de fiecare data si incerc sa te indepartez, dar pentru tine nu conteaza asta, tu insisti in continuare si ma atingi si mai patimas in locuri si mai greu de imaginat. Cand intr’un final reusesti sa’mi captezi toata atentia prin aceste atingeri patimase si vorbe duioase pleci si ma lasi sa te caut minute in sir fara reusita. Dupa ce ma intorc in pat, la somn, parca ai avea un al n’lea simt si fix dupa ce adorm inapoi te intorci si incepi din nou, intai de la distanta doar cu vorbe duioase, apoi te apropii din ce in ce mai tare si ma atingi patimas soptindu’mi vorbe dulci, melodioase. Eu te ignor si mai tare dupa faza de mai devreme, dar pe tine nu te intereseaza nici asta, tu insisti si tot insisti pana ma trezesc din nou si ma dau jos din pat, moment in care iar pleci. Si continui asa pana aproape dimineata.

Dimineata esti plecat complet de parca n’ai fi existat decat in visele mele. Incerci sa ma induci din nou in eroare, sa’mi dai falsa impresie ca te visez, ca nu existi, dar eu stiu sigur ca esti cat se poate de real, ba chiar mai real de atat nici ca se poate.

Cand le povestesc altora despre tine incep sa te caute, dar nu te gasesc si incep si ei sa ma faca sa cred ca tu existi doar in visele mele, dar nu, nu’i las sa ma convinga pentru ca eu te simt in fiecare seara cum ma atingi in cele mai negandite locuri si atingerile astea sunt reale, oh, atat de reale.

Dar te’am inteles, vara este anotimpul tau preferat pentru asta, dar acum? Acum e toamna, este frig, prietenii tau au plecat deja din oras, ai ramas singur…de ce? Ai ramas pentru mine oare? Dar nu inteleg, ce te poate innebuni atat de tare la mine incat nici frigul de afara, nici singuratatea nu te pot convinge sa pleci si ramai in continuare sa te joci cu mine? Tresar imediat cand te aud, chiar si acum, stiu sigur ca esti tu, nu e niciun alt prieten de al tau, cum ti’am spus esti inconfundabil…si in ultimul timp te’ai jucat cu mine si cu mintea mea tot mai des, ma faci sa simt si eu ceva pentru tine si nu stiu daca e bine sa’ti arat asta. Poate ca o sa profiti de aceste sentimente pe care le nutresc pentru tine sau poate te vor speria si iti vei dori sa pleci, dar totusi eu o sa ti le spun, indirect, mai departe totul depinde doar de tine:

du’te dracu de tantar idiot, e toamna, ar trebui sa fii mort sau macar plecat! de ce te incapatanezi sa ramai si sa ma bazai pe mine in fiecare noapte?!?!?!

Niciodata multumiti

Asa suntem noi…niciodata multumiti. Luna trecuta cand erau ploi cat cuprinde, ploua de dimineata pana seara toata lumea zicea ca vrea soare…acum cand e cald si soare toata lumea vrea ploaie. Si totul se repeta. Care e faza?

De ce nu putem si noi sa fim multumiti cu ce avem? A plouat o luna…s’a oprit intr’un final si a iesit soarele…acum e soare…o sa vina si vantul sa adie, o sa vina si cate o ploaie scurta de VARA sa scoata caldura din pamant si sosea. Asteapta ca vin toate…dar am o nelamurire…ce anotimp este? Aaaa da…e VARA!!! Si ce deosebeste vara de celelalte anotimpuri? Aaaa da…stiu si asta: caldura!!

Ce ai vrea acum ? Sa ninga…pai si iarna ce mai face? Sa ploua mult…atunci in primavara si mai ales in toamna ce sa mai fie?

Asta e…suntem o tara in care avem 4 anotimpuri…si dupa ce ca sunt aiurea si astea si se rezuma la doua [ori e prea frig ori prea cald]  nici asa nu ne convine. Nu…noi vara vrem zapada si iarna soare…si daca le primim ne intrebam “ce iarna/vara mai e si asta?” dar in momentul in care intra in normal “nuuu….ma topesc/inghet…vreau zapada/soare” .

Incep sa ma conving din ce in ce mai tare ca omul nu stie ce vrea, ca mereu cauta doar ceea ce nu are, iar in momentul in care obtine tot nemultumit e…pentru ca a aparut altceva care il intriga, altceva care este peste posibilitatile lui…si evident asta e ceea ce vrea el…pentru ca e ceva ce nu poate avea.

Ar trebui sa invatam sa ne multumim cu ceea ce avem si nu mai avem vise atat de inalte, sa ne limitam la ceea ce este posibil. Sa ne multumim ca acum avem soare si caldura…sa ne multumim cand o sa mai vina 2-3 ploi…sa ne multumim cand o sa inceapa sa ninga…si sa nu mai cautam ceea ce nu avem si nu putem sa avem oriunde si in orice.