Sesiune off, summer on

Vara a venit de o luna calendaristic, daca ne luam dupa temperaturi a venit de ceva timp, nu chiar o luna, ca ne-a mai si plouat, dar pentru mine vara a venit abia saptamana asta pentru ca in sesiune nu se poate spune ca era vara, sau se poate, dar doar asa ca sa ma oftice, dar acum, oficial este vara si pentru mine de o saptamana. Am vazut deja marea weekendul trecut, nu aveti idee de cand asteptam weekendul ala, iar de facultate si invatat si orice pe acest subiect nu vreau sa aud nimic pana la toamna. Vara asta vreau sa fie o vara pentru mine. Da, ma duc la munca, dar hei, vara asta am concediu, gata, nu mai sunt in primele luni de munca sa nu imi permit asa ceva, si vreau sa ma distrez vara asta. Da, acum o sa spuneti si voi cum am mai auzit “daca vrei sa te distrezi trebuie sa iti dai intai demisia, nu ai cum sa te distrezi vara daca muncesti”. Daca va ganditi la asta va scutesc de un efort si va spun ca ba da. Muncesc 8h pe zi nu 12, dupa ora 5, maxim 6( depinde cum ma trezesc sa ajung la munca) am liber, noaptea e lunga si tanara, da, eu nu ma mai simt chiar asa in tinereti, dar mai am nevoie de inca maxim 1-2 saptamani sa imi revin cu oboseala de dupa sesiune si cu cheful de distractii. Si acum o sa vina iar altii sa imi spuna ca “da, cum sa nu, daca vrei sa te distrezi seara/noaptea ar trebui sa te intorci in regie”, din nou va scutesc de un efort, metroul merge pana la ora 23 si dupa exista taxi-uri si mai exista si prietenii care inca stau in regie si care garantat o sa aiba un pat in care sa lesin si eu cateva ore. Deci nu, nimic nu poate sa ma convinga ca vara asta nu o sa fie o vara foarte smechera pentru mine, mai ales ca o sa o fac sa fie o vara pentru mine si despre mine. Singura mea problema vara este purtatul de haine scurte...de ce? Pentru ca epilat mereu! Ma enerveaza mereu aceasta activitate pentru ca pierd mult timp cu epilatorul, cu ceara nu am mereu rabdarea necesara, iar lama incerc sa o evit pe cat de mult posibil. M-am gandit sa incerc epilare definitiva, am auzit multe parere pro pentru treaba asta, dar inca sunt putin in dubii, dar daca cineva o sa imi garanteze ca ma scapa vara asta de o grija, zau ca acum iau telefonul in mana si sun sa imi fac programare. Niciodata nu am fost genul cu mers la saloane de infrumusetare, cu tratamente corporale, cu solare si altele de genul asta, mi se par o pierdere de timp, sincer. Dar da, stiu, sunt o peroana ciudata si dubioasa cand vine vorba de treburile astea. Dar daca anul asta tot am facut o gramada de lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac vreodata, si le-am facut fara sa imi propun, adica a durat ceva pana m-am simtit in largul meu, dar surprinzator, da, pentru mine a fost foarte surprinzator, la un moment dat m-am obisnuit si chiar ma simteam in largul meu facand toate acele lucruri pentru care puteam sa ma bat cu pumnul in piept oricand ca nu o sa le fac niciodata. De ce sa nu incerc si asta? Poate o sa imi placa, ma indoiesc ca o sa pot sa apreciez la adevarata lui valoare un salon de tratemente corporale sau faciale sau de orice natura, la solar nu ma duc nici sa ma pici cu ceara, inca “ma bat” cu arsurile de duminica trecuta de la plaja, cand nici macar nu am stat la soare, dar cum a spus cineva foarte bine cand inca eram acolo “soarele nu te intreaba, te prinde si te ia pe unde vrea el”.

Dar pana una alta...summer on baby, let’s start the fun!

Inca pot si eu

Daca in ultimul articol v-am povestit ce s-a intamplat in luna februarie, hai sa va povestesc si ceva mai recent, nu? Am un prieten foarte retardat, dar la modul placut, e retardat, dar e ok, ne place de el. Ce se gandeste el? Cum eu abia acum mi-am revenit cu picioarele pe pamant dupa o perioada destul de lunga s-a gandit sa profite de treaba asta si sa imi faca o propunere, sa mergem la masaj erotic. A mai incercat el cateva glume, dar cum eu in ultima cred ca aproximativ jumatate de an aveam oarecum ochelari de cal si nu vedeam prea multe in stanga si in dreapta ma concetram doar pe ce si cine nu trebuie, nu am bagat in seama cand primeam mesaje de genul “ am gasit masaj erotic bucuresti foarte fain”. Il intrebam, normal, ce vrea sa insemne mesajul, si el imi spunea mereu “ca sa iti revii, te mai destresezi si tu”, dar dupa ignoram, spuneam ca are chef de glume idioate si eu nu aveam dispozitie de asa ceva, eu le aveam pe ale mele. Acum de ce imi aminteste de asta? Explicatia lui, geniala de altfel: “nu stiu cand te mai prind asa, ca poate se intorc factorii externi si iar ajungi asa”. In momentul ala mi-am amintit ca prima data cand mi-a dat un mesaj de genul a zis explicatia de mai sus si l-am intrebat de ce sa mai mergem acum, ca mi-am revenit, nu trebuie sa ma mai destresez. Din nou replica geniala: “dar de ce sa nu mergem? Eu vreau la un salon masaj erotic, dar nu as merge singurel”. E o namila de om, are 1,90 si ceva, fost sportiv de performanta si e timid el, nu vrea sa mearga “singurel”, da, articulat si cu ghilimele pentru ca exact asa s-a exprimat el.

Azi ce m-am gandit eu? Nu am mai vorbit cu el de 2 zile, hai sa ii dau un mesaj si mi-am amintit de treaba asta, ca in ultima noastra conversatie erau replicile de mai sus. Cand am vazut asta, am zis ca nu ii mai spun ce voiam sa ii spun, ca si asa nu era important, voiam doar sa vad ce face, am inceput sa fac misto de el. I-am zis ca m-am gandit mai bine, ca ar merge, ca nu stiu ce si nu stiu cum. S-a cam pierdut baiatul, i-au trebuit 5 minute sa raspunda la mesaj dupa ce l-a citit. Si daca am vazut ca e pe din astea, am intrat repede pe google “salon masaj erotic bucuresti”, nu de alta, dar sa vorbesc in cunostinta de cauza. Cand am inceput sa ii dau si nume de salon, si adresa, ba chiar i-am zis ca avem si rezervare pentru seara asta cand iese de la munca, sa se destreseze ca am vrut sa ii intorc favorul, el a vrut sa ma duca pe mine pentru ca nu eram chiar in cea mai buna forma a mea si voia sa ma “destresez”, am zis si eu ca el e prea ocupat in perioada asta la munca si sa il ajut sa se destreseze. S-a pierdut complet, doar citea mesajele si nu stia ce sa raspunda, ca aparea in continuu ca scrie si sterge, scrie si sterge. Dupa ce i-am zis si asta cu rezervarea nu a mai raspuns, dar in 2 minute m-a sunat, panicat tot, cu o voce uimita, speriata, tremurand, de toate. Eu aveam vocea mea serioasa, normal, si am continuat, i-am zis ca am cautat mai multe, dar asta unde am facut rezervarea este cel mai cel. Cu cat ii dadeam mai multe detalii cu atat se panica mai tare si nu stia ce sa spuna. Si la un moment dat a inceput sa rada si ma intreaba daca fac misto de el, si i-am zis ca nu, normal ca nu, ca ii trimit poza cu rezervarea daca vrea. Cand a auzit asta i s-a dus tot cheful de ras, nu stia cum sa o dea la intors ca sa vezi si sa nu crezi, ca el avea deja planuri pentru seara asta si nu crede ca poate sa le anuleze si tot asa.

Intr-un final i-am spus ca glumesc, ca nu am innebunit inca atat de tare ca sa fac asa ceva, si l-am intrebat daca mai are chef sa ma ia pe mine la misto cu din astea, si a zis ca ba da, am innebunit rau de tot, dar ca ok, nu o sa mai fac glume din astea niciodata daca am de gand sa i le mai intorc asa. 

Trenule, masina mica?

Astazi vreau sa va povestesc ceva, de fapt 2 lucruri. O sa incep cu: in 3-4 ore se fac 48h de cand nu mai am facebook. Pagina blogului o administrez de pe contul unui prieten, pe care da, l-am facut administrator si probabil o sa mai posteze si el, dar in mare parte tot eu o sa postez, si fac asta doar din aplicatia de pe telefon, nu de pe laptop, nu de pe facebook direct. De ce am facut asta? Asa, ca idee, pentru ca “de ce nu?”. Cat o sa ma tina treaba asta? Nu stiu, poate dupa ce termin de scris articolul asta o sa intru sa imi reactivez profilul sau poate o sa treaca cele 7 zile si o sa se reactiveze singur( am ales motiv ca este o chestie temporara si pentru facebook temporar inseamna maxim 7 zile) . Asa, acum ca ma simt mai bine ca am spus asta vreau sa va povestesc ceva, nu este chiar recent, este din februarie, dar nu am avut ocazia sa povestesc despre asta, dupa au aparut niste chestii si nu am mai vrut, dar pana la urma asta este o amintire placuta pentru mine, chiar m-am simtit bine in ziua aia si m-a facut sa ma simt din nou copilul idiot si spontan care eram inainte, ca daca tineti voi bine minte, am zis pe aici ca am inceput sa ma maturizez, ca nu mai fac chestii spontane si din astea, ei bine, in ziua aia nu a fost deloc asa. Sa incep povestea ca sa aiba logica: Eram la munca, spre sfarsitul programului, mai aveam cam jumatate de ora- maxim o ora, si primesc un mesaj cu “hai sa mergem si noi undeva, sa plecam din bucuresti”. Normal, initial am inceput sa rad pentru ca am crezut ca face misto de mine, aparent nu, vorbea serios. Am hotarat sa mergem la castel la Mogosoaia cu trenul. Pentru mine simpla calatorie cu trenul era destul de interesanta, dat fiind ca am mai fost o singura data in vara. Imi termin eu programul, persoana respectiva se imbraca, se pregateste si ne vedem la metrou. Ajungem la gara de nord si eu eram ceva de genul: “si acum pe unde? Ca am mai fost o singura data aici”, si nu e ca si cand am fi avut prea mult timp de pierdut, ca ne pleca trenul. Si acum incepe partea interesanta: am inceput sa alergam pe peronul de la metrou si apoi printre toate cele de acolo spre casele de bilete. A fost cel mai nebunesc si spontan lucru pe care l-am facut anul asta si normal, a fost unul dintre cele mai frumoase momente petrecute, m-am simtit ca in filme pentru ca alergam pe acolo ca si cand totul depindea de faptul ca noi sa ajungem la destinatie: sa ne cumparam bilete, si culmea este ca nu conta ca alerg, ma simteam atat de bine incat chiar alergam, si stiti ce lepra sunt in general, ei bine atunci alergam cu un zambet tamp pe fata.

Am ajuns intr-un final, ne-a lasat cineva in fata pentru ca ne pleca trenul, dar nu am mai ajuns in tren. De ce? Pentru ca trenul nostru pleca in 3 minute, si aparent calculatorul nu iti mai elibereaza bilet daca trenul pleaca in mai putin de 5 minute. Normal, cu o oarecare dezamagire ne ducem la Mc sa mancam ceva, de tristete, sau pentru ca eu nu mancasem inca nimic pana la ora aia. Dar nu,  ziua nu s-a terminat asa. La Mc zicem ca bai daca tot am iesit din casa, hai sa mergem intr-un parc sa ne plimbam macar in bucuresti, daca nu am reusit sa iesim din el, nu? Bun, hotaram sa mergem in IOR, ne urcam in metrou frumos, tot ce trebuie sa mergem in parc, coboram pe la jumatatea drumului ca persoana respectiva a zis ca prea departe IOR sa mergem pana acolo, desi voiam sa mergem acolo pentru ca nu fusese niciodata. Pe peron se uita la mine si invers si nu stiam ce sa facem, ca “hai sa mergem in parcul asta de aici”, ii raspund ca da, ok, mergem, dar parcul de la Izvor e destul de foarte mic, nimic interesant. “bine, hai sa mergem in IOR atunci, sau hai acasa, ne plimbam prin Poli”. Si fix atunci venea metroul [pe cealalta linie, dar si ala ne ducea in IOR] si ii spun “mergem acasa sau in parc, ne urcam sau nu in metrou?” sta ce sta pe ganduri, da, hai sa urcam in el. OK, ne-am urcat in el ca sa mai mergem o statie, coboram la unirii ca sa schimbam metroul. Am zis ok, ne plimbam cu metroul prin bucuresti, ce poate sa fie mai frumos. Am ajuns intr-un final la Victoriei, am fost pe acolo sa bem o cafea si apoi am ajuns la Stefan cel mare. Si acum vine din nou o parte interesanta: de la Stefan cel Mare pana in Regie am venit pe jos. Da, ati citit bine, pe 1 februarie, la temperaturile respective, pe la un 7 seara cred, poate 8, eu veneam pe jos de la Stefan cel Mare in Regie, adica, dupa spusele celor de la Google Maps: 4.8 km. si din astia 4.8km cei mai problematici au fost ultmii 800m de la basarab in regie, cat ne-am invartit pe langa pasajul ala nu aveti nici cea mai mica idee. Dar da, stiu, si eu i-am spus ca a innebunit, dar nu a vrut sa ma creada. Bine, am si cateva poze si un filmulet, dar persoana respectiva nu stie ca am scris toate astea asa ca nu o sa le pun si pe alea, desi filmuletul este destul de funny. Si cam asta este, pe scurt( da, stiu, nu e deloc scurt) una dintre cele mai faine zile ale mele cu cea mai nebuneasca chestie pe care am facut in ultima vreme.

S-a mai dus unul

2015...2015 a ajuns si el l-a final. A fost un an interesant pentru mine, cu multe lucrurile la care nu m-as fi asteptat. Dar sa incep clasic, ca in ultimii ani. La ziua mea, desi a fost in sesiune, sambata si luni aveam examen, m-am distrat foarte bine, a fost prima mea petrece in camin si am dat o explicatie despre gesturile, poate mici pentru altii, dar imense pentru mine pe care le-au facut cateva persoane de ziua mea. Dupa care am tras linie si v-am aratat cum s-a terminat prima sesiune pentru mine, asa cu bune si cu rele, ideea este ca pe 31 august am avut o zi fericita cand am terminat cu totul si media 8,1 de pe primul semestru s-a transformat in 8,6, a doua sesiune a fost si ea cum a fost, mai rau decat prima as putea spune eu, dar cu bune si cu rele s-a terminat primul an de facultate si normal ca nu am rezistat, v-am spus asa, mai pe scurt, ce s-a putut spune, cum a fost si primul an de camin. Dupa prima sesiune colega de camera a fost foarte funny, am spus ca inca este funny atunci, ei bine, inca este si acum. Am spus ca poate se poate si am constatat ca m-am cam maturizat intr-o oarecare masura, apoi incepand cu vara, cand am inceput sa muncesc si pana in prezent mi-am dat seama ca poate chiar m-am maturizat pe anumite planuri, dar nu mi se mai pare ceva de speriat,  mi se pare ceva ok pentru ca pot sa controlez asta oarecum. C. si A. au mai aparut si ei si anul asta pe blog, normal ca altfel nu se putea, dar nici nu as vrea sa fie altfel pentru ca sunt 2 persoane foarte importante pentru mine, chiar daca ne mai si ciondanim si alte chestii, ei doi o sa fie mereu doua persoane extrem de importante si speciale pentru mine si o sa fiu mereu acolo pentru ei chiar si cand poate dau impresia ca nu sunt, si sper ca stiu si ei asta. Colega mea de camera este o persoana foarte smechera, cea mai tare persoana ever, cand am racit a facut cel maidragut gest pentru mine, nu o data, in fiecare dimineata chiar.

Si acum asa, pe langa ce am povestit deja pe blog, anul 2015 a fost unul interesant pentru mine, suprzintor, dezamagitor, dar in acelasi timp frumos. Am cunoscut persoane noi, am intarit legatura cu persoane vechi, au pierdut sau subtiat legatura cu persoane vechi, am ajuns sa imi exteriorizez sentimentele intr-o maniera care mi-a socat aproape toti prietenii, dar cel mai mult pe mine, fara nici un dubiu, insa imi place, sau mi-a placut, nu stiu daca inca mai e sau pentru cat o sa mai fie, dar cat a fost, cat o sa mai fie, chiar m-am simtit bine si mi-a placut, a fost chestie noua pentru mine.

De cativa ani de cand fac articolul asta de final de an, imi stabilesc o lista de cateva obiective pe care as vrea sa le ating in noul an. Sa vedem ce am reusit din ce mi-am propus anul trecut. Nu am reusit nici anul asta sa ajung unde in 2014 nu am reusit, dar nici nu mai incerc, asta a fost sa fie, viata merge inainte oricum cu sau fara Automatica. Am trecut cu bine peste primul an de facultate, intr-un final, dar am trecut cu bine. Foarte funny mi se pare ca acum am realizat ca anul trecut mi-a pus pe lista si “sa permit altor persoane sa intre in viata mea”, garantat ma refeream la altceva atunci, dar desi am uitat complet de asta am facut asta, am lasat alte persoane sa intre cu adevarat in viata mea, sa ma cunoasca asa cum sunt eu cu adevarat. De distrat da, pot spune ca m-am distrat anul asta, de schimbat nu m-am schimbat in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine cum am sperat, dar da, m-am schimbat, m-am maturizat, mi-am constientizat multe lucruri si le-am acceptat, abordez lucrurile altfel acum, dar in esenta inca sunt acelasi copil care crede in povesti. Activitatea pe blog din pacate nu mi-am reluat-o asa cum mi-am dorit, de lucrat da, am lucrat mai mult, am lucrat cu adevarat, am un job “real” din ala clasic si cu tot tacamul, ah, si am uitat sa va spun, dar de o luna si ceva ma duc la munca doar la pantaloni, camasa si uneori si cravata, office things. In vara am plecat, nu fara destinatie, am ajuns si in  locuri in care nu ma asteptam, deci pe jumatate, se pune?

Per total, acum daca tragem linie, o mare parte din ce mi-am propus s-a realizat, deci pot spune acum ca 2015 a fost un an destul de bun si productiv pentru mine.

In 2016 ce obiective sa imi propun?

- sa ma urc in tren dimineata si sa plec undeva, oriunde pentru o zi

- sa incerc sa am din nou incredere in mine si in altii in jurul meu

- sa tratez asa cum ma trateaza fiecare

- sa ajung cu jobul in stadiul in care mi-am propus momentan

- sa invat engleza

- sa revin pe blog cu adevarat odata si pentru totdeauna

- sa se termine si anul 2 de facultate cu bine

- sa pot sa ma exteriorizez

Si gata, ajunge ca deja e prea lung articolul asta dupa o absenta prea mare. Va urez un an nou plin de realizari si bucurii, sa fiti inconjurati mereu de cei dragi voua si sa profitati de fiecare oportunitate ce vi se iveste, in viata nimic nu este intamplator, totul are un rost, chiar si dezamagirele, sunt o lectie pentru viitor, profitati de orice si nu lasati nimic sa va doboare, cu entuziasm si cu capul sus iesiti din orice situatie. Un An nou fericit! 

Este un sport!

Se stie deja ca sunt o persoana foarte ciudata si dubioasa, inca un exemplu pentru asta? Imi place sa pescuisc, dar nu mananc peste. Ciudat? Da, stiu, dar imi place sa stau sa pescuiesc, e relaxant si in acelasi timp poate sa fie si foarte distractiv, depinde de stare si de companie, adica daca o sa ma duc cu tata o sa fie relaxant, daca ma duc cu prietenii si facem si gratar si mai avem si muzica si bere si diverse, o sa fie foarte fun, dar in acelasi timp nu imi spune de plase pescaresti, de sfori si franghii ca nu am idee, stiu ca iti trebuie undita sau lanseta si momeala, ca sunt rame, ca sunt viermi sau ca e clasica mamaliga facuta de acasa, nu conteaza, daca ai astea 2 chestii inseamna ca poti sa te duci linistit la pescuit. Voiam sa merg vara asta cu C. la pescuit pe o balta pe undeva pe langa Bucuresti, dar cand m-a luat cu plase multifilament si chestii m-a bagat in ceata, mi-a dat sa le si vad aici http://romnets.ro/produse/plase-pescaresti-multifilament

A fost ca si cand m-ar fi injurat, zau, nu am inteles nimic, dar am zis ca el, ca da, ok,  plase de pescuit, da, luam de care vrei tu. Si atat i-a trebuit lu C. sa auda, ca a continuat cu plase pescaresti si cu termeni pe care nu ii intelegeam, sau intelegeam termenul in sine, intelegeam cuvantul, dar la ce se refara, nici o sansa, si la un moment dat i-am spus ca e ok, mergem la pescuit, nu trebuie sa imi spuna atatea chestii ca oricum nu le inteleg, pentru mine pescuitul este ceva relaxant si distractiv, nu ceva tehnic si stiintific, nu conteaza ce plase de pescuit folosim si nici sfori si franghii nu ne trebuiesc. Mare greseala am facut ca am spus asta, cea mai mare probabil, pentru ca a continuat si mi-a dat linkuri si poze si site-uri peste site-uri ca sa inteleg care e treaba cu pescuitul asta, ca nu e asa cum cred eu ca e, ca este un adevarat sport in realitate, nu o chestie asa, de lasa-ma sa te las. Ultima chestie pe care mi-a dat-o despre sfori si franghii ca i-am spus eu ca nu ne trebuiesc a fost asta: http://romnets.ro/produse/sfori-si-franghii 

Si atunci mi-a venit si mie mintea la cap si inspiratia sa ii spun ca da, am inteles, si da, are dreptate, avem nevoie de plase pescaresti, de sfori si franghii si de momeli speciale si diferentiate pe culori si de multe alte lucruri. Nu a mers nici asta, el a continuat muult si bine sa imi explice de ce pescuitul este un sport si de ce este foarte important echipamentul pe care il folosesti.

O seara reusita

Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei.Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei. Nu am gasit foarte multe video-uri de la ei pe youtube ca sa va pot oferi o monstra din ceea ce pot face, dar va recomand sa mergeti la spectacolele lor, nu o sa regretati. 

Seara de film

Chiar daca vremea de afara nu este chiar prietenoasa pentru multi este perfecta, asteptand sa scape de caldura infernala, dupa mine este totusi putin cam prea brusca schimbarea de temperatura. Pentru sfarsitul asta de saptamana am ales un film relaxant si placut, dupa mine, este o drama romantica cotata cu 7.3 pe IMDB. Filmul se numeste "The age of Adaline" si ii are ca actori in rolurile principale pe Blake Lively si Michiel Huisman. O sa fac un mic trailer scris si apoi va las cu trailerul oficial.

In urma unui eveniment neprevazut Adaline Bowman ramane la varsta de 29 de ani pentru aproximativ opt decenii. In tot acest timp a dus o viata retrasa, fiind mereu pe fuga in incercarea de a nu i se afla secretul, dar o intalnire cu Ellis Jones o pune pe ganduri si redeschide un capitol de mult inchis in viata ei: dragostea, dar totul devine interesant cand petrece un weekend impreuna cu parintii lui, moment cand alege sa ia o decizie care mai apoi o sa ii schimbe complet viata. Si cam atat ca deja am spus oricum prea multe.

Zi de zi

De cand cu munca timpul meu liber s-a micsorat radical, dar nu pot spune ca este ceva rau, exceptie facand somnul, in rest pot spune ca este chiar ok si in timp o sa ma obisnuiesc si cu somnul sau cu lipsa lui mai bine spus. Cand stateam toata ziua acasa doar ma uitam la seriale si efectiv nu faceam mai nimic in afara de asta. Inca ma mai uit, seara, dar nu mai vad un sezon in doua zile. In schimb, pe langa “serialul de seara” am inceput sa ma joc, da, au inceput sa ma captiveze din nou jocurile. Nu m-am apucat din nou de cele de strategie si de durata, dar ma gandesc si la asta. Momentan raman la a-mi pierde timpul cu jocuri simple, scurte si nu foarte complicate, online, lejer. Stau cam o ora doua pe xjocuri si pierd timpul aproape in fiecare seara si ma relaxez. Dupa o zi in care ma trezesc dimineta si stau 8 ore la munca, inca juma de ora pe drum, tot ce vreau e sa stau in pat si sa ma relaxez putin. Un episod de 40 min dintr-un serial este perfect pentru, cum imi place mie sa spun, zacut in pat, apoi ceva de mancare sau o gustarica mica, o ora doua de jocuri si dupa eventual inca un episod sau direct somnic.

Si cam asta este o zi normala din timpul saptamanii pentru mine. Banal? Da. Plictisitor? Poate. Obositor? In cele 8 ore de munca. Relaxant? Cand ajung acasa. Am inceput chiar sa ma uit din nou si la televizor, lucru pe care nu l-am mai facut de destul de mult timp.

Dar pot spune, asa in final, ca imi place mai mult acum, chiar daca in momentul asta simt ca as putea sa dorm 3 zile si 3 nopti fara probleme. Imi place sa am din nou o rutina, sau nu neaparat rutina, dar sa stiu ca am ceva de facut in ziua respectiva, cand ma trezesc si sa stiu ca am ceva de facut, ca am un loc unde trebuie sa ajung zilnic, si nu aveti idee ce sentiment placut am cand sunt pe drum spre casa, nici cand ieseam de la liceu nu am sentimentul asta asa placut pe drumul spre casa. 

Anul viitor nu ma ia prin surprindere

Recent v-am povestit despre tentativa noastra de a face cartofi prajiti in camin, da, da, aia cand am inceput la 10-11 si am terminat la 3 dimineata, si despre clatite v-am spus tot recent, da, cand dura cam jumatate de ora sa se faca 2 clatite. Care este ideea? Ca abia astept sa fac din nou asta, dar pentru la toamna ma pregatesc, nu mai stau 4-5 ore sa facem niste cartofi, nu, nu, nu. Plus ca anul asta eu nu am avut nici macar o oala la mine, fix nimic, dar de la toamna, pai de la toamna ma duc cu arsenalul dupa mine, nu de alta, dar sa fie acolo, in caz de orice, ca nu se stie cand iti trebuie o oala sa fierbi niste paste, niste tigai sa faci cartofi prajiti/ clatite/ orice altceva.

Si m-am hotarat ca pentru inceput sa imi aleg cam 2 seturi de oale de inox, email sau sub presiune, inca ma mai gandesc, sau poate de ce nu, unul cu unul. De ce? Pentru ca m-am informat inainte si am aflat ca una dintre cele mai raspandite ustensile de bacatarie este oala din inox care si-a castigat popularitatea datorita durabilitatii suprafetei non-poroase din care este realizata, este usor de intretinut, nu se zgarie si nu se deformeaza usor. Cu alte cuvinte si mai pe scurt, indeplineste toate conditiile pentru a fi utila si dorita intr-un camin studentesc. Adica sa fim seriosi, este nevoie sa nu se zgarie si deformeze usor pentru ca nu se stie prin ce locuri o sa ajunga, daca se intretine si curata greu cel mai probbail o sa fie folosita o data si dupa lasata asa pana in vara viitoare cand o aduc acasa si cand o sa tipe mama ca am stricat oala si o sa incerce ea sa ii redea infatisarea. Deci, in concluzie, oala asta este perfecta.

Si deja am gasit 2 seturi intre care sa ales, sau poate sa le iau pe amandoua, unul il iau in toamna la Bucuresti si pe celalalt il las acasa, asa, de rezerva, sa fie acolo ca nu se stie niciodata, nu? Primul este asta: 

Iar alternativa sau rezerva este asta:

Dar cred totusi ca le iau pe amandoua, sunt la reducere, de ce nu? Bine, nu o sa folosim noi toate oalele alea ca nu ne apucam de facut mancare gatita, asta e clar, pentru asta exista ziua de duminica sau altfel spus “ziua de pachet”.

Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe detalii la Carmen

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvinte(22)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvine(14)

Mai multe detalii la Carmen

Curiozitatea te macina

Dupa ce bei suficient incepi sa vezi lucrurile cu totul altfel. Cam asa a fost si C. weekendul asta, dar interesant este faptul ca desi seara abia putea sa isi aminteasca ce fraza a inceput sa o termine, in general incepea cu ceva si termina cu totul altceva, dar a doua zi isi amintea ce a facut si ce a spus. Si una dintre marile lui dileme din seara respectiva erau etichetele de pe sticle. Era fascinat de etichete, mai ales de etichetele care erau aproximativ transparante, dar nu stia ce e cu ele, cum sunt ele acolo, de ce sunt asa, de ce nu invers, de ce modelul ala, dar mai ales, cum pot sa fie asa? La etichetele de acest tip se refera el:

Si cum omul nu e normal in general, a doua zi, treaz, nici macar mahmureala nu sta la el, primul lucru pe care l-a facut a fost sa ia laptopul si sa caute despre etichete, si a gasit ca se numesc defapt etichete autoadezive clare si ultra-clare pentru efectul “no label look”. Daca incerca sa caute asta aseara nu vreau sa imi imaginez ce i-ar fi iesit defapt, asa ca mai bine ca nu a incercat. Apoi a inceput si s-a documentat si a vazut ca etichetele astea sunt foarte raspandite, ca sunt folosite la o gama foarte larga de produse.

Amuzant este ca dupa ce s-a documentat despre etichetele astea autoadezive, a citit, a comparat informatii, a cautat mai multe surse si tot asa, a adormit instant, si a dormit jumatate de zi. Se pare ca nu putea sa doarma daca nu isi satisfacea curiozitatea din noaptea precenta. Ma intreb ce ar fi facut daca avea mai multe “fixatii” in seara respectiva, cauta despre fiecare si abia dupa se baga la somn? Cel mai probabil da, doar e vorba de C., nu stiu de ce am mai intrebat. 

Multumesc A.

Unul dintre cele mai naspa momente sunt alea in care atingi o limita si consideri ca trebuie sa inchei cumva asta. Te gandesti ca cei dragi tie pot fi afectati din cauza ta si apoi cand atingi limita aia consideri ca cel mai bine ar fi sa te retragi usor usor, nu complet, dar suficient cat sa nu mai fie afectati cei de care iti pasa si la care ti. Cum treci peste momentul asta extrem de naspa? Tu nu crezi ca treci, nu vrei sa treci, vrei sa duci pana la capat ce ti-ai propus, dar apoi apare un prieten care nu te lasa sa cedezi, in cazul meu apre A. si ma face sa imi dau seama ca nu ar fi cea mai buna solutie cea pe care o gasisem eu si ma face sa am din nou incredere si imi da metaforic doua palme care ma trezesc la realitate si ma fac sa imi amintesc ca am langa minte niste persoane adevarate ca doar nu degeaba tin atat la ele, nu? Si si ele tin la mine si asta este un sentiment foarte placut si linistitor.

Stiu, v-am obisnuit ca A. sa va distreze de obicei, dar astazi am vrut doar sa-i multumesc ca a fost mereu langa mine in prostiile mele si stiu ca o sa mai fie. Aaaah, dar da, am si o secventa de mesaj care ii este specific.

Oh si inca o chestie mica....A.? Fara stres ca trece tot! 

A is back

A. de foarte mult timp imi tot spune ca nu am mai scris nimic despre ea de mult...si cam are dreptate. Hai sa remediem asta. Nu prea imi vine in minte nimic ca si noutate asa ca unii dintre voi, cei care ma aveti la prieteni pe facebook o sa recunoasteti imaginea, dar o sa aflati si povestea din spatele ei.

Urma ziua mamei mele si eu voiam sa ii fac o surpriza, impreuna cu fratele meu i-am cumparat un aranjament de flori si trebuia sa il ascundem ca eu sa i-l dau la miezul noptii, problema era unde sa il tin pana atunci sa nu il vada, m-am gandit la A. asa ca i-am dat mesaj sa o intreb daca ma poate ajuta cu o combinatie in ziua urmatoare...schimbul de mesaje a decurs asa:

Si ei bine, cum am spus si pe facebook cand am pus imaginea....”asta inseamna prietenie pentru mine”. Asa ca A. ai ajuns din nou si pe blog si acum toata lumea stie cine ma ajuta in treburile murdare muhahahaha!

Anii ce vin

Pentru ca mai e o saptamana si termin liceul, pentru ca pur si simplu exact asa e in mintea mea:

Anii ce vin or sa fie divini
Anii ce-au fost nu au fost fara rost

Miercurea fara cuvinte(21)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Happy weekend- editia 42

Pentru editia 42 de Happy Weekend o sa va impartasesc si voua 37 de lucruri pe care le’am invatat din filme:

1. Toate telefoanele cu numar din SUA  incep cu 555.

2. Indiferent de cat de tare a avut de suferit o nava spatiala, campul gravitational interior nu este defectat niciodata.

3. Toata lumea vorbeste in engleza, indiferent de locul lor de nastere. Chiar si extraterestrii, chiar daca nu au fost niciodata pe Pamant si nu au auzit niciodata de planeta noastra si evident, de locuitorii acesteia.

4. Cand inchizi lumina inainte de culcare, in camera ta se va vedea totul clar, numai ca in tonuri albastrii.

5. CD-urile se potrivesc la toate calculatoarele, indiferent de sistemul de operare al acestora.

6. Stirile de televiziune, de regula, transmit o editie, care te implica personal, exact in momentul in care pornesti televizorul.

7. Indiferent de cat de neclara este fotografia, ea poate fi marita si pot fi observate pana si cele mai mici detalii.

Tabara vietii 2.1

Continuarea am zis ca o reprezinta timpul liber din saptamana petrecuta la mare, da?

Hai sa vedem cum sa incep. Incep si eu cu ziua de marti, nu? Sau hai sa nu le iau chiar pe zile ca nu’mi mai amintesc exact ordinea, dar incerc. Ideea e asa, in prima seara am plecat la o teresa sa manacam pentru ca nu aveam mancare de la cantina in seara respectiva, am mancat, ne’am dat in TIRIBOMBE, cum se spune in teleorman, la mine li se spune comedii, ne’am uitat putin la meci, si apoi in jurul orei 11 cred, a inceput sa ploua, ca ne’a picurat putin pana in tabara. Ploaia s’a oprit undeva in jurul orei 2. Cum de unde stiu? Pentru ca nu, nu dormeam la ora aia…toata tabara am dormit in jur de 4-5h/noapte, iar in ultima seara mi se pare ca am dormit undeva in jur de 3h juma si alea in 2 schimburi, dar mai e pana la ultima seara. Asaaa…revenim la prima, dupa ce s’a oprit ploaia am mai stat, ne’am facut prieteni noi din mai multe zone si undeva in jur de 3 juma ne’am dus la somn. Pana atunci, am fost pana pe plaja cu D. pe la 2 si ceva, batea vantu’ al naibii de tare acolo, ne’am jucat la aparatele de fitness de acolo, noi la 2 si ceva dimineata dadeam jos caloriile si dupa ne’am intors la restu’ si am stat pana in jur de 3 juma cum am mai spus. A 2’a zi a fost cum a fost cu trezirea, ideea e ca ne’am trezit. Dupa amiaza am plecat impreuna cu A. sa ne plimbam prin Eforie Sud, in timp ce le’am lasat pe D. si I. impreuna cu profa la plaja. In plimbarea noastra ne’am oprit la vreo 2 terase pentru cate o bere, ne’am uitat de suveniruri, am mancat gogosi, am gasit o teresa cu o priveliste de milioane, am facut si cateva poze, am plecat pe la 2 si ne’am intors undeva pe la 5 juma. Mai departe, noaptea asta a fost una interesanta. De ce? Pentru ca normal nu ne’am bagat la somn devreme, iesisem pe afara, ne’am dus la noii nostri prieteni si am pierdut vremea pe acolo. Pe la 2 si ceva ne luase un frig teribil si ne’am dus si am ciordit cateva cearsafuri din camera baietilor si ne’am invelit cu ele afara, pe bancute.