La metrou

Dat fiind ca toata vara eu am stat in dristor si munceam in grozavesti in fiecare dimineata si in fiecare dupa-amiaza trebuia sa folosesc metroul, cam un drum de 30-35 de minute cu totul, cu mers pe jos si mersul efectiv cu metroul. Cam 2 saptamani am facut un fel de mini experiment sa ii spun asa. Nu aveti idee cat de aglomerat poate sa fie, este dezastruos la cel mai propriu mod cu putinta. In unele dimineti abia aveam loc sa intru in metrou efectiv si stateam atat de inghesuiti incat putea soferul sa puna cate frane vrea el, sa ia cute curbe vrea, ca nu se misca absolut nimeni nici macar cu un centimetru, atat de unul in altul stateam. Pe la 5 juma sau 7 cand ieseam eu( in functie daca ma duceam la sala sau nu) era ceva mai acceptabil, era normal tot foarte aglomerat, dar mai aveai loc sa te misti cat de cat. Eu de obicei uit sa imi scot castile din ghiozdan ca sa ascult muzica si in metrou nu mai stau sa le caut si raman asa, ma joc de obicei sau ma uit pe 9gag. Vreo 2 saptamani cam asa, am stat in metrou cu telefonul in buzunar si fara casti.

Mi s-a parut extrem de interesant cate lucruri am observat despre comportamentul oamenilor in aglomeratie sau nu. In cele aproape 40 de minute merse zilnic cu metroul( dus-intors) am observat fata care isi bifeaza in carnetel task-urile indeplinite in ziua respectiva, doamna stresata ca intarzie la munca, biatul emotionat de probabil prima intalnire sau una din primele intalniri care isi verifica parul si barba si gulerul de la camasa o data la cateva minute si ceasul si mai des ca nu cumva sa intarzie, fata care tine in mana un trandafir ca si cand ar fi cel mai important lucru din viata ei, fata care aproape plange in timp ce scrie mesaje, baiatul stresat in asteptarea unui apel sau a unui mesaj care isi verifica telefonul la cateva secunde si care bate insistent si stresat din picior, parintii foarte extrem de mega ultra rabdatori care explica de fiecare data copiilor de ce o voce anunta de fiecare data ‘atentie se inchid usile’ sau ‘urmeaza statia x’ si de ce de fiecare data urmeaza o alta statie, de ce se opreste metroul si ei nu coboara, parintii rusinati de comentariile copiilor lor la adresa altor persoane din metrou, dar in acelasi timp rabdatori le explica situatia. Da, poate nu a fost frumos din partea mea sa ma uit la toate lucrurile astea, dar mi s-a parut foarte interesant cum toata lumea este in filmul lor si stau cu ochii in telefon sau cu muzica in urechi si ignora totul in jurul lor. Dar in acelasi timp mi s-a parut interesant cum toata lumea observa semnele distinctive. Din cauza anumitor circumstante intamplate in aceasta vara pentru o perioada am purtat un semn distinctiv pe haine( nu dam detalii aici) dar in acea perioada am observat cum 70% din persoanele din jurul meu observau si imi aruncau pe furis priviri pline de mila si apoi isi mutau rusinati privirea, din nou mi s-a parut foarte interesant acest comportament al oamenilor, deranjat pentru mine personal, dar foarte interesant. Cred ca o sa mai repet acest experiment. 

Sunt putin in dubii

Sunt putin in dubii pentru ca am observat si eu asta, sunt putin in dubii pentru ca mi’au mai spus asta persoane de’a lungul timpului, sunt putin in dubii pentru ca cineva mi’a spus din nou si astfel mi’am reamintit de subiect.

Pe blogul asta eu scriu numai aberatii, nu scriu despre politica, nu scriu despre ultimele stiri, mondene sau nu, nu scriu despre subiecte importante, nu fac recenzii de carti, nu sunt critic de film, nu folosesc un limbaj elevat pentru a ma exprima, ba chiar folosesc un limbaj extrem de colocvial si v’am mai spus o data ca asta este stilul meu, de a nu ma exprima prin figuri de stil si imagini artistice si etc etc etc. Dar totusi constat cu placere ca lumea ma citeste si asa. Intra aici si citeste aberatiile mele, multe chiar fara nicio logica la prima vedere, poate nici chiar la a n’spe vedere.

Si sa ajung si la ideea la care voiam sa ajung, nu? Initial ma citeau foarte putine persoane, persoane pe care le cunosteam, daca mai erau si altii nu mi’au lasat niciun semn pentru a’mi da seama de asta. Erau cativa prieteni, de aceiasi varsta cu mine, care intrau aici fie ca vedeau la status pe messenger linkul, fie ca’mi erau prieteni si o faceau ca un gest prietenesc desi nu le’am cerut eu direct acest lucru. Unii mai lasau si semne ca trec pe aici, altii imi spuneau in privat ca le’a placut sau ca nu le’a placut, ca am exagerat sau ca am pus punctul pe “i” . Apoi mi’am facut curaj si am inceput sa comentez pe alte bloguri si autorii blogurilor respective mi’au intors favoarea, unii mi’au devenit prieteni si ma citesc si in prezent din placere, altii au disparut si altii nu au veniti niciodata.

A inceput....

De ieri sa cada…[nu, nu era asa]

Desi de multe ori am zis : “de ce ma enervez eu cu asta? Sa se ducaaa!” Nu l’am lasat, ba chiar am mai downloadat unul, similar. Nu l’am dezinstalat nici pe cel vechi, le folosesc concomitent pe toate 3 + celelalte aferente. Si da, sunt momente in care ma enerveaza cumplit ca nu’mi iese si imi pun din nou intrebarea cu care am inceput articolul si de multe ori chiar inchid si fac altceva, dar dupa doar cateva minute ma intorc, o iau de la capat si ma enervez iar si iar inchid si iar intru si tot asa. Dar cu toate astea, nu am nici cea mai mica idee cum sau de ce, dar a inceput sa’mi placa sa ma joc cu vidourile. Da, imi place sa editez filmulete, imaginea, dar si audio. Am 5 programe pe care le folosesc + altele aferente pentru convertit, taiat, sunt 3 video, 1 audio si 1 de creat animatii, prezentari, dar doar cu imagini.

Nu va arat nimic din ce am facut pana acum pentru ca nu am editat nimic pana intr’un stadiu final, adica am folosit in mare parte videoclipuri de la diverse melodii si am editat contrast, imagini, aparitii, efecte, am modificat si vocea, dar toate in stadiul de teste. Ma gandeam ca poate o sa mai fac un filmulet, nu neaparat pentru blog, asa, pentru mine, sa vad daca’mi iese ceva frumos, dar nu acum, nu am aparatura necesara momentan, ma rezum la a ma juca cu programelele astea. Nu credeam ca o sa’mi placa atat de mult incat sa ma mai joc cu ele si dupa ce am terminat ce mi’am propus. Mi se pare chiar interesant ce poti face. Nu, nu stiu sa fac multe, dar aproape zilnic invat sa fac ceva nou, ceva mic, nu extraordinar de spectaculos, dar nu stiu, e placut.

Si sa ma vedeti cum sunt cand ma concentrez la treaba asta…folosesc castile pentru ca pot sa ma concentrez mai bine pe sunet, dar ma incomodeaza sa le tin mereu la urechi plus ca uneori folosesc doar una, alteori pe cealalta, si e foarte interesant cum ajung sa la tin…incep cu ele pe gat si le pun la urechi doar cand e necesar, dupa le uit la urechi, incep sa ma incomodeze si le mut mai sus, deasupra urechilor, le tin pe cap, dupa am nevoie doar de o casca, dar cade si cealalta si le sucesc sa stea doar una, o uit si pe aia acolo, iar incepe sa ma incomodeze, le las pe gat, le pun iar, ajung dupa cu ele prin crestetu’ capului si chiar pe frunte.

Inchei prin a completa titlul : A inceput…sa’mi placa sa ma joc cu videourile

Inspiratie de seara

Stau destul de prost cu inspiratia…uneori stau si ma gandesc ce sa scriu…si pana la urma scriu despre ceva banal si foarte plictisitor (alteori nu’mi vine inspiratie deloc)…dar seara…cand ma bag in pat…pai sa vezi atunci inspiratie pe capul meu…imi misuna ideile prin cap ca mustele vara…idee dupa idee…dar nu ma ridic sa deschid iar pc’ul in momentul ala…si scriu doar ideea principal sau ceva gen titlu’ …si a 2’a zi…ma trezesc eu asa frumusel…deschid pc’ul si gasesc in telefon titlul, ideea sau ce am scris eu seara…si deschid frumos word’ul sa ma apuc sa scriu…pai scrie daca mai sti. Pur si simplu cand vad foaia in fata mea si trebuie sa scriu imi fug toate ideile…nu se leaga nimic in mintea mea…nicio fraza…doar cateva cuvinte fara legatura intre ele…si ajung sa scriu despre o tampenie…si dupa ce ca scriu despre o tampenie scriu si fara sens…cam ca acum…aseara de exemplu aveam in minte o multime de idei pentru postarea asta…acum…acum am doar niste cuvinte amestecate in minte…care abia vin si alea.

Am problema asta cu inspiratia de mai mult…dar nu i’am acordat importanta prea mare niciodata…nici acum nu ma agit prea tare…dar totusi e aiurea ca seara sa am o gramada de idei…idei dezvoltate…texte complexe si complete…si dimineata…dimineata gol frate…sau poate 2 fraze si aia e tot …ceva care seamana cu rezumatul la tot ceea ce mi’a debitat mintea aseara.

In general inspiratia ma loveste cand gasesc un subiect interesant la televizor…aud prin discutii sau pur si simplu vad ceva care ma deranjeaza…sau imi place foarte tare…dar nu se intampla zilnic evenimente din astea care sa le consider si eu interesante incat sa le acord o importanta suficient de mare incat sa scriu despre asta.

Daca n’am inspiratie ce sa fac? Sa ma apuc sa fur articole de pe alte bloguri? Sa nu scriu nimic? Parca nu’mi place cand trece ziua si nu pun nimic aici…oricat de banal si plicticos ar fi…

Am nevoie de “o muza” …am nevoie de inspiratie…

Masina viitorului

O chestie foarte amuzanta pe care am gasit’o …defapt hai sa recunosc…am patit’o… http://willthisbetheyear.md/

Ei bine chiar daca am patit’o…am facut’o si eu mai departe altora…si mi s’a parut foarte interesant si am ras destul de mult

Incercati si voi daca sunteti curiosi…cred ca o sa radeti si voi la fel ca si mine

Despre google

O sa incep cu cateva chestii interesante despre google si dupa va las cu 10 lucruri mai istorice despre google pe care probabil nu le stiati.

* Pai cautati pe google urmatoarele si vedeti ce se intampla. Enjoy

sqrt(cos(x))*cos(200 x)+sqrt(abs(x))-.07)*(4-x*x)^0.01, sqrt(9-x^2),-sqrt(9-x^2) from -4.5 to 4.5

Gravity apoi sa dati click pe I'm feeling lucky. 

Askew 

do a barrel roll

*Si acum iata si acele 10 “stiati ca…” 

1. Numele de Google este o greșeală de ortografie. Inițial trebuia să se numească Googol, un termen din matematică, care reprezintă un număr mare, egal cu 10¹⁰⁰, adică 1 urmat de 100 de zerouri. Termenul a fost inventat de Milton Sirotta, nepotul de 9 ani al matematicianului american Edward Kasner.

2. Prima pagină este atât de goală pentru că fondatorul nu știa HTML și voia doar o interfață rapidă. Datorită faptului că prima pagină este atât de liberă, cei care nu sunt obișnuiți cu ea stau și astăzi în fața ecranului și așteaptă să mai apară ceva.