“Iar stai la calculator si la tine in
camera zici ca a fost tornada!” ori „toata
ziua ai sta la calculator sau ai face orice altceva, dar nu ai baga de seama ca
in camera ta este un dezastru total!”
Si
vine deja faimoasa si tachinanta replica „da, dar invat, nu am timp sa-mi fac
si patul, dar lasa ca la toamna plec si nu o sa mai deranjeze nimeni patul!”
Va
ganditi bine, nu am innebunit, nu vorbesc in contradictoriu cu mine ci cu mama,
care aparent este mereu nemultumita de camera mea. Mai exact de faptul ca nu-mi
fac patul... si mai are un of cu lenjeria de pat. Eu nu suport cuvertura pe
pat, nu imi place si punct, nu te pui cu piticul meu de pe creieras cand nu-i
place ceva. Dar mama il testeaza si mereu vine la mine cu texte gen „Vine la
tine X si tu ai patul asa, pune si tu ceva pe el, il lasi asa doar cu lenjeria
pe el?” DA! Arata bine asa! Bine, aranjat, nu dupa ce doar m-am trezit ca
atunci zici ca s-au dat luptele greco-romane acolo. Apoi vine ea cu o solutie,
sa-mi cumpere alta lenjerie de pat, care sa semene a cuvertura si pe care sa o
puna cand vine cineva. NU! Nici asa nu-i bine. Ar insemna prea mult efort
pentru mine inutil. Am numai lenjerii de pat frumos colorate, care e problema?
Sunt lenjerii pat Pucioasa majoritatea, le schimb de 2-3 ori pe saptamana, nu
sunt murdare, nu miros, care ar fi problema? De ce ar fi necesara o lenjerie de
pat doar pentru cazul in care vine cineva la mine in vizita? Inutil, nu e asa?
Dar nuuuu.... normal ca nu... daca nu e cuvertura nu e bine! Nu ar fi bine nici
daca as avea o astfel de lenjerie pe care sa o pun doar cand nu dorm. De ce?
Pentru ca nu e cuvertura de pat, simplu! Si discutia de la inceput se reia zi
de zi, 7 zile din 7, nu 24 de ore din 24, dar 2 din 24 tot cred ca sunt. Dar
nici piticul meu de pe creier nu se lasa! Nici sa vreau eu, el tot nu vrea...
nu vrea si punct, cu el nu te poti intelege orice ai face.