Aveam nevoie de asta

La un moment dat, anul asta, in luna iulie mai exact, am spus ca sper ca 14 iulie 2014 si 10 iulie 2015 se bucura pentru ca pe 12 iulie 2015 a aparut o noua varianta zdwub. La acel moment nu stiam daca este intr-un sens bun, pentru ca atunci mi-am construit un zid si mai mare in jurul meu. De ce am redeschis acest subiect? Pentru ca nu mi-a reusit, sau cel putin nu cum mi-am propus eu, nu cum simteam eu in acel moment ca am nevoie, dar poate ca cele 14 ore de somn odihnitor de care am avut partea aseara sunt de vina sau poate evenimentele recente din viata mea, dar mi-am dat seama ca am nevoie de asa ceva, mi-am dat seama ca undeva, cumva, am renuntat la acel zid, si il vreau inapoi. Stiu ca intr-un punct, cam prin august, pe la sfarsit, si apoi mult mai intens la inceputul lunii octombrie mi-am propus sa las acel zid in jos putin si sa permit altor persoane sa se ataseze de mine, sa fiu o persoana sociabila si agreabila cu adevarat, dar am constatat ca la un moment dat, nu stiu exact cand si cum, dar am lasat zidul jos complet si m-am atasat si eu de acele persoane. Da, acum nu e ceva rau, dar urmeaza sa fie, si nu vreau sa ajung iar in acel punct, dar in acest moment nu stiu sigur cum sa pot ridica din nou acel zid de protectie si in acelasi timp sa nu indepartez aceste persoane, pentru ca sincer, imi cam place, m-am obisnuit asa, dar cunoscandu-ma, stiu si ce inseamna asta pe termen lung, sau ma rog, nu neaprat atat de lung. Si nici cu afectiunea fata de animale nu am reusit ce mi-am propus atunci, da, m-am distantat, dar inca o fac fortat, inca trebuie sa ma fortez sa nu simt afectiune pentru animale, nu este inca natural si firesc.

Ma princep sa indepartez persoanele din jurul meu, involuntar chiar, de cele mai multe ori, aproape mereu chiar, fac asta fara sa vreau, o face acel zid de care am pomenit pana acum, dar acum zidul ala simt ca este lasat complet jos, ca nu mai exista, si in anumite momente ii simt lipsa, il vreau inapoi, dar nu stiu sigur cum sa il inalt din nou fara sa ranesc persoanele din jurul meu, persoane carora eu le-am permis sa intre in viata mea, ba chiar le-am incurajat permitandu-mi si mie sa ma atasez la randul meu de ele. Da, stiu, nu prea are sens ce spun acum, nici pentru mine nu are asa mult sens, sincer, tocmai d-asta am ales sa incerc sa imi expun gandurile in scris, poate asa capata ceva mai multa logica, poate asa reusesc sa gasesc o solutie. Poate pana cand imi opresc degetele din a scrie aberatii aici gasesc si acea solutie, dar pana atunci le mai las sa distreze cu tastatura pentru ca nu au simtit-o de mult in acest sens, nu le-am permis de prea mult timp sa imi exprime gandurile fara controlul ratiunii si al limitarii, dar astazi, acum, le las sa tasteze tot ce vor, cum vor, le las sa imi descarce toate gandurile acumulate in ultimul timp.

Imi e oarecum teama in acelasi timp sa las din nou acel zid sa se ridice, pentru ca stiu ca o sa ma afecteze procesul de ridicare, proces in care o sa indepartez persoane pe care nu cred ca vreau sa le indepartez, dar care stiu ca nu sunt obisnuite cu acea versiune a mea si care la un moment dat o sa aleaga singure sa plece, pentru ca asta face acel zid, triaza orice risc de atasament periculos, orice risc de afectare a mea, ma imunizeaza. Dar in acelasi timp stiu ca si fara acest zid, intr-o zi, la un moment dat, acest lucru o sa se intample, si atunci o sa ma prinda la pamant, fara nici o protectie, fara nimic, si o sa fie mult mai rau, si deci, ca o concluzie pana acum problema mea este daca sa aleg eu momentul si sa controlez cand imi ridic zidul si indepartez anumite persoane care reprezinta un risc pentru mine sau sa las lucrurile sa vina de la sine si sa las zidul sa se ridice singur, atunci cand o sa fie nevoie. Pentru mine sunt urate ambele situatii, dar in acelasi timp stiu ca a doua situatie m-ar afecta mai tare, dar in acelasi timp mai stiu si ca a doua situatie ar putea sa mai dureze o perioada, perioada in care sa ma simt bine, dar tot in acelasi timp mai stiu si ca fiecare secunda care trece in aceasta situatie o sa ma afecteze si mai tare atunci cand o sa se produca ruptura naturala si fireasca.

Daca va intrebati de ce am permis totusi o usoara coborare a zidului atunci daca stiam ca o sa se ajunga aici, raspunsul este simplu, nu stiam si chiar nu ma gandeam ca o sa se ajunga aici, atunci am vrut doar sa vad daca pot sa cobor usor zidul, sa permit altor persoane sa intre usor in viata mea, nu stiam ca o sa ajung sa dobor complet zidul, nu mi-am propus niciodata sta si nici nu mi-am imaginat ca s-ar putea intampla asta vreodata, adica zidul meu era destul de solid, ridicat in ani si ani de zile, pus la multe incercari si supus multor lovituri care l-au fisurat, dar niciodata doborat, care din contra, il faceau si mai puternic cu fiecare fisura reparata.

Si gata, hai sa ma opresc aici, articolul asta a devinit deja mult prea lung, de mult nu am mai scris un articol asa de lung si atat de profund, punem pauza, o sa revin probabil la acest subict, totusi, dar o sa fac asta in momentul in care o sa am o solutie, sper ca o sa fie curand....

111 zici?

In sfarsit am avut si eu parte de un weekend in care m’am odihnit si am lenevit cum imi place mie. Bine, Miky cred ca are ceva pe creier ca zbiara mai tare ca niciodata si nimic nu’l face sa taca, dar cu niste dopuri in urechi, vorbesc serios, chiar mi’am bagat dopuri in urechi sa nu’l mai adu…da, tot il auzeam, dar macar nu la fel de tare, am reusit sa dorm pana pe la 12 ieri si azi pana pe la 10 si putin.

Ieri am stat toata ziua in pat si m’am uitat la filme, relaxandu’ma. Astazi…astazi am inceput cu tema la engleza, da atat de devreme pentru ca am nevoie de ajutor si cum frate’miu e la munca i’am trimis de acum ceva ca sa aiba timp pana diseara sa’mi corecteze engleza de balta si sa o transforme in engleza stiuta si de restu lumii. In continuare am de gand sa imi continui leneveala pana pe seara cand ma voi apuca de matematica, pff se observa ca vreau sa’mi dau silinta in privinta invatatului anul asta, nu? Incerc sa’mi fac tema la engleza, imi fac tema la mate in loc sa caut poze sa o copiez…este totusi un inceput zic eu…mai ales ca este inceput de an.

Trecem peste…am citit chiar putin mai devreme un articol foarte tare. Este de pe site’ul de stiri al celor de la protv, poate voi ati vazut deja la tv si eu sunt in urma, dar eu nu urmaresc prea des tv’ul deci…. Ideea articolului este ca o batranica se tine inca bine la 111 ani si toata viata ei a fumat aproximativ 20 de tigari pe zi sau mai mult, adica 1 pachet sau mai mult pe zi, a baut zilnic alcool si nu a facut copii. Exact cum spune ea “Beau cu regularitate, pe tot parcursul zilei. Dimineata iau un paharel de lichior de cirese, la pranz, un gin tonic, iar seara, un pic de whisky” a declarat Dorothy pentru dailystar.co.uk.  De asemenea tot ea declara ca abia la 103 ani s’a lasat de fumat  “M-am lasat de fumat la 103 ani. Facusem o bronsita, iar doctorul mi-a spus ca viata mea era in pericol” si considera ca motivul pentru care se mentine atat de bine este si faptul ca nu a avut copii “cred ca cel mai mult a contat ca nu am facut copii – cred ca de aceea arat si ma simt atat de bine”.

Si sincer pentru 111 ani eu zic ca batranica arata chiar bine...sau cel putin in poza asta arata chiar bine pentru varsta ei, nu?

Sa trecem si de subiectul asta si sa ajungem la altul si mai interesant: Astazi este ziua lu’ Elly !!!! Careia vreau sa’i urez la multi ani din toata inima, sa fie fericita, iubita si sa aiba parte de tot ce isi doreste in viata pentru ca este o persoana deosebita pe care eu o admir foarte mult si chiar daca nici macar acum nu arat asta vorbindu’i formal cu „dvs” o respect foarte mult. Elly mult succes in viata in continuare, multa sanatate, toata fericirea din lume si nu renunta niciodata la ceea ce iti face placere! La multi, multi ani fericiti, te imbratisez si te pup cu drag >:d< :*