Leapsaaaa

La aproape o luna de cand am primit leapsa asta, am reusit si eu sa imi fac timp sa o ‘rezolv’, hai sa vedem ce iese, dar iniante de toate: multumesc Mona ca te-ai gandit la mine si acum sa vedem ce iese:

1.Faci ceea ce vrei cu adevarat?

In ultimele luni chiar am incercat sa fac asta, nu a fost chiar cea mai buna combinatie, dar a fost destul de fun cat a fost, acum o mai fac doar rar, cand bugetul, dar mai ales programul imi permit.

2.Din promisiunile facute, cate ai indeplinit?

Cand promit ceva am mare grija la cuvintele pe care le aleg cand formulez promisiunea pentru ca imi tin mereu promisiunile.

3.Cate persoane ai urat in ultimii ani si cat mai conteaza acum?

Nu stiu daca am urat pe cineva, displacut maxim, in prezent incerc sa urasc pe cineva, dar nu reusesc, asa ca raman doar la sentimentul, pentru prima data in cei 21 de ani ai mei, de regret profund ca am intalnit acea persoana si sper sa nu mai conteze in viitorul apropiat.

4.Ti-e teama sa incerci?

Raspunsul asta o sa fie socant pentru cei care ma mai cunosc de pe blog sau din alte imprejurari, dar, in prezent am ajuns la nivelul ala de maturitate[ so scary, i know] in care ma gandesc ce efect vor avea actiunile mele pe viitor, deci nu mai fac chiar atat de multe lucruri noi, nu mai incerc chiar tot ce imi trece prin minte fara sa trec prin filtrul asta inainte si sa imi pun intrebari gen “si cum o sa ma afecteze asta pe viitor?”

5.Care e diferenta dintre tine si marea majoritate a oamenilor?

Asta este o intrebare grea, foarte grea chiar. Nu stiu, sunt o persoana excentrica, fac foarte multe lucruri diferit fata de marea majoritate.

6.Care e prioritatea ta acum?

Facultatea, vreau sa repar ce am stricat pe primul semestru, munca- o sa povestesc intr-un articol viitor despre noua mea pozitie acolo, si sa imi pun lucrurile in ordine in viata pentru ca este un haos.

7. Daca ai putea sa calatoresti in trecut, ce sfat i-ai da copilului din tine?

Sa nu isi mai doreasca niciodata sa se maturizeze pana cand nu o sa fie cu adevarat nevoie, sa se bucure de copilul care a fost mereu si sa ramana asa cat mai mult, si cel mai important, sa nu faca niciodata ce am facut eu deja incepand cu luna octombrie anul trecut!

8.Munte sau ocean?

Ambele, dar in urmatoarea ordine: mare si dupa munte.

9.Filmul preferat?

Nu cred ca am asa ceva, imi plac foarte multe filme, o sa zic gen preferat: comedy romance

10.Cafea sau ceai?

Cafea zilnic, ceai cand suntem bolnaviori.

Dat fiind ca leapsa asta a circulat pe bloguri acum o luna, nu o sa nominalizez pe nimeni, dar o sa las  totusi un set de intrebari in cazul in care doreste cineva sa raspunda la ele intr-un comentariu sau blog:

1. Ce preferi, sa te maturizezi cat mai repede sau sa ramai copil mereu?

2. Merita sa faci sacrificii pentru o persoana?

3. Prietenie sau interes?

4. Cand a fost ultima data cand ai ras cu lacrimi?

5. Ii permiti copilului din tine sa iasa la iveala macar o data pe saptamana?

6. Cand ai putin timp liber preferi sa faci ceva productiv sau sa te relaxezi?

7. Preferi sa iesi sa mananci in oras sau acasa?

8. Cu cate persoane din trecut mai pastrezi legatura cu adevarat?

9. Putini prieteni sau multe cunostinte?

10. Traiesti clipa sau analizezi situatia?

Sunt putin in dubii

Sunt putin in dubii pentru ca am observat si eu asta, sunt putin in dubii pentru ca mi’au mai spus asta persoane de’a lungul timpului, sunt putin in dubii pentru ca cineva mi’a spus din nou si astfel mi’am reamintit de subiect.

Pe blogul asta eu scriu numai aberatii, nu scriu despre politica, nu scriu despre ultimele stiri, mondene sau nu, nu scriu despre subiecte importante, nu fac recenzii de carti, nu sunt critic de film, nu folosesc un limbaj elevat pentru a ma exprima, ba chiar folosesc un limbaj extrem de colocvial si v’am mai spus o data ca asta este stilul meu, de a nu ma exprima prin figuri de stil si imagini artistice si etc etc etc. Dar totusi constat cu placere ca lumea ma citeste si asa. Intra aici si citeste aberatiile mele, multe chiar fara nicio logica la prima vedere, poate nici chiar la a n’spe vedere.

Si sa ajung si la ideea la care voiam sa ajung, nu? Initial ma citeau foarte putine persoane, persoane pe care le cunosteam, daca mai erau si altii nu mi’au lasat niciun semn pentru a’mi da seama de asta. Erau cativa prieteni, de aceiasi varsta cu mine, care intrau aici fie ca vedeau la status pe messenger linkul, fie ca’mi erau prieteni si o faceau ca un gest prietenesc desi nu le’am cerut eu direct acest lucru. Unii mai lasau si semne ca trec pe aici, altii imi spuneau in privat ca le’a placut sau ca nu le’a placut, ca am exagerat sau ca am pus punctul pe “i” . Apoi mi’am facut curaj si am inceput sa comentez pe alte bloguri si autorii blogurilor respective mi’au intors favoarea, unii mi’au devenit prieteni si ma citesc si in prezent din placere, altii au disparut si altii nu au veniti niciodata.

Persoane si persoane

Fiecare este diferit in felul lui…sunt tot felul de persoane, de tipuri, de caractere, etc etc…si interactionezi zilnic cu tot mai multe tipuri de persoane…cu unele te imprietenesti imediat, cu altele nu chiar atat de imediat, cu altele deloc.

Ei bine…eu sunt clar o persoana complet diferita de ceilalti…si fizic, si psihic si din toate punctele de vedere cel mai probabil, dar evident si eu interactionez cu tot felul de oameni si ajung sa ma imprietenesc( sau nu ) cu ei. Si vine momentul ala in care te plictisesti si te uiti in lista de mess, facebook, agenda telefonica si vrei sa vorbesti cu cineva…ei bine aici eu intampin 2 categorii: persoane cu care discutiile nu se mai termina…si persoane cu care nu pot trece de banalele “buna ce faci? Bine tu? Bine si eu” . Bine…intr’un final mai depasesti si partea asta, dar trebuie sa te straduiesti, dar sunt si situatii in care te blochezi acolo pur si simplu…ce e de facut intr’o astfel de situatie? Recent chiar am intampinat problema asta…vorbesc in paralele sau nu…unul dupa altu’ cu 2 persoane…si cu una vorbesc de ma doare mana(fie ca scriu, fie ca tin telefonul la ureche) si subiectele se deschid parca singure si discutia merge foarte lejer…si cu cealalta ma blochez dupa “buna ce faci?” …si mai incerci sa scoti ceva din raspuns, dar ce sa scoti dintr’un “bine?”.

Sunt persoane si persoane…asta sa fie explicatia…sau sunt eu de vina? Probabil mai intampina si altii problema asta…si tind sa cred ca nu e vina mea din moment ce cu multe alte persoane discutiile merg natural....asta este una din dilemele mele…oare are cineva o solutie pentru asa ceva? 

Nu te costa nimic!

Saptamana trecuta am vazut la Elly un articol foarte interesant si am zis “bay cat de greu e sa scrii un articol?” Un articol banal cum e asta, dar care sa’i faca un bine unui om.

E vorba despre Zolty care are nevoie de ajutorul nostru. Si pe care il putem ajuta foarte usor…trebuie doar sa postam pe blog intr’un articol linkul catre un magazine de Jocuri Pentru Copii. Acest site ii ofera lui Zolty o mica suma de bani (dar necesara) pentru fiecare link postat.Cat de greu poate sa fie? Hai sa’l ajutam ca nu ne costa nimic sa scriem 3 randuri si sa inseram un link.

Zolty isi doreste acest scaun:

Acest scaun este unul extrem de practic penturu cei in situatia lui Zolty. Este numai bun pentru drumurile lungi, chiar si teren accidentat, suporta o greutate de peste 100kg si este dotat cu tot ceea ce are nevoie, de la siguranta (claxon, faruri, oglinda) pana la plasa de cumparaturi, suport, este usor reglab si are muulte alte functii care pot usura mult situatia celor mai putini norocosi decat noi. 

Recomand(5)

Pentru weekendul asta “am pregatit” tot o drama romantica. Ideea filmului m’a imprsionat foarte tare, m’a impresioant cat de mult se pot iubi doua persoane incat si dupa ce treci in nefiinta sa’i arati asta si sa’i fii alaturi sa’ti depaseasca moartea, la fel de tare m’a impresionat cat de bine poti ajunge sa cunosti persoana de langa tine incat sa planifici in avans un an intreg si cat de tare poti iubii pe cineva incat sa ai incredere in el chiar si atunci cand nu mai e…

Filmul despre care vorbesc se numeste “PS: I Love You” 

Senzatii tari romanesti...

Si prin acest post o sa ma iau de persoanele in varsta. Pentru cine inca nu stie eu sunt din Slobozia, si pentru cine nu stie nici asta(probabil majoritatea) ieri a fost adusa aici Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. O sa incep cu un “citat” care completeaza titlul…” senzatii tari romanesti numai la biserica o sa le traiesti”…Vali a scornit asta, dar are mare dreptate.

Eu, ieri, eram la tara asa ca m’am gandit putin si am zis “de ce sa astept eu in ger(si ce ger..) autobuzul cand poate autobuzul sa vina sa ma ia din fata portii” si am plecat impreuna cu o gramada de babe din sat de la bunici acasa…cand am ajuns in oras…strada care duce la catedrala(unde urma sa fie adusa icoana) era plina de autocare…Erau autocare ale scolii(pline cu enoriasi nu cu elevi) din tot judetul. Am coborat frumos din autocar si m’am dus si sa vad icoana daca tot eram acolo…proasta idee…am ocolit ca sa pot sa intru, dar intr’un final cand am intrat am vazut cum jandarmii impingeau persoanele sa stea afara sa nu mai intre in catedrala pentru ca nu mai este loc nici sa intorci capul acolo, dar ei nu si nu domle…ei trebuiau sa fie inauntru chiar daca icoana inca nu ajunsese(amanunte nu e asa?).

Ok aici a fost cum a fost…a fost slujba…am stat eu putin si stiam ca icoana urma sa fie adusa la Manastirea Sf Voievozi…care este mult mai aproape de unde stau eu asa ca am plecat acasa. M’am schimbat si eu, am mancat putin si am plecat spre Manastire cu gandul ca “ajungem mai in fata ca toata lumea e la catedrala”…da de unde? Tot judetul era in curtea Manastirii. Okeee...inerc sa ma strecor cat pot de mult, dar pana unde? Ca am ajuns pe la jumatatea drumului si deja nu mai puteam sa ma misc…nici macar nu deschisese usa sa se poata intra la icoana, dar toata lumea se ingramadea si impingea.  

Dupa o perioada de timp preotii au inceput sa’si adune enoriasii sa mearga acasa pentru ca se facuse tarziu si aveau mai mult de mers, dar credeti ca au reusit? Unii mai greu, dar da. De ce? Pentru ca toata lumea era imprastiata si pentru ca babele sustineau sus si tare “Eu nu plec de aici pana nu vad icoana…ce m’a adus parintele sa vad Slobozia?” si persoana aceea in varsta (baba tupeista si morocanoasa a satului) nu a iesit din coada nici pana cand am plecat eu.

Stand in “coada” am vazut cum (babele ) persoanele in varsta nu lasau nici macar preotii sau calugarii sa inainteze “NU! Vreau sa vad icoana ca d’aia am venit la oras…tineretul sa astepte”. Pay bine tanti tineretu nu tot d’aia a venit? Nu toata lumea a venit sa vada icoana?  Mai era si 4x4 ca sa nu zic 8x8 si mai dadea si din coate si solduri ca sa zboare pe toata lumea de langa ea. Tot in “coada” am auzit toate satele, comunele si orasele din judet + din afara judetului…Persoanele de la tara mai plecau pentru ca reuseau preotii sa se inteleaga cu enoriasii, dar tot era foarte multa lume asa ca am renuntat si am plecat acasa, dar nici sa ies nu mi’a fost prea usor.

Deci serios acum…toata lumea de acolo se comporta ca si cum icoana aia avea minunile pe inventor si nu mai ramanea si pentru ele nimic…fiecare persoana care trecea pe acolo lua acasa o bucatica si ei nu’i mai ramanea nimic, nici macar sa o vada.

Ma repet si ii dau mare dreptate lui Vali  Senzatii tari romanesti numai la biserica o sa le traiesti!!

Persoanele in varsta

Azi am o problema cu persoanele mai in varsta …nu cu toti evident, dar unii chiar ma zgarie pe neuroni. De ce? Pentru ca exagereaza prea tare. De exemplu persoanele care nu au nicio problema, dar daca sunt intr’un mijloc de transport in comun nu conteaza ca merg doar o statie trebuie sa se ridice toata lumea de pe scaun sa stea ea/el. NU!Nu sunt o persoana fara inima…cum am spus : persoanel care nu au nicio problema…cand e vorba despre o persoana batrana si/sau cu probleme de sanatate atunci DA! Dar cand persoana nu are nimic…dar se considera vai mare doamana/domn …atunci chiar NU! Eu personal cand vad persoane din asta parca numai din adins ocup 2 locuri in loc de 1. Si mai tarziu…defapt dupa 2-3 minute maxim…timp in care probabil isi repeta speech’ul in minte, desi imi e greu sa cred asta pentru ca de obicei spun aceiasi idee de n’spe mii de ori, este cam singura explicatie acceptabila care imi vine in minte, imediat dupa: sunt prea plini de ei incat informatia ajunge mai greu acolo unde trebuie…incep sa urle cat sa auda toti cei prezenti cat de nesimtiti sunt pentru ca stau jos, iar ei in picioare. Pay bine mai omule…mergi o statie, nu ai nicio problema din punct de vedere al sanatatii, dar vrei ca altcineva sa’ti ofere scaunul lui, cineva care probabil merge mai mult decat tine, cineva care este posibil sa aiba probleme de sanatate, cineva care chiar are nevoie sa stea jos…si daca nu ti’l ofera o sa urlii ca e el nesimtit si tu mare neindreptatit (hai ca si rimeaza). Ma deranjeaza persoanele astea…la fel ca cele care generalizeaza…daca nu’i ofera nimeni un loc sa stea o sa inceapa sa urle ca tinerii sunt niste nesimtiti…bine, unii sunt, dar nu cei care nu’i cedeaza locul unei astfel de persoane, ci cei care nu cedeaza locul sau nu ajuta o persoana care chiar are nevoie…dar nu te apuca acum sa generalizezi…pentru ca pana la urma nu ai tu de unde sa sti ca tanarul pe care tocmai l’ai facut nesimtit nu are probleme de sanatate sau nu vine obosit  de la antrenamente, de la alergat, de la scoala, de la facultate, poate chiar de la servici, etc.

Ce ma mai deranjeaza la persoanele de genul asta?  Ma mai deranjeaza faptul ca vor sa stie tot ce se intampla…in blocuri stau cu ochiul lipit de vizor sa vada cine intra si cine iese…la curte stau pe banca la poarta cu ochii foarte mobili sa nu piarda nimic…iar in mijloacele de transport in comun stau cu urechile ciulite sa nu piarda nicio silaba. Ce treaba ai tu cu cine iese sa duca gunoiul sau cu cine vine in vizita la X?  De ce vrei sa sti cine a iesit la plimbare prin sat sau de ce te intereseaza cine unde merge cu masina? La ce te ajuta sa sti toate astea? Stiu…cand te intalnesti cu cineva(din aceiasi categorie) va impartasiti ce ati aflat si cine are cele mai multe barfe castiga,nu?

Ma mai deranjeaza si faptul ca nu ai voie sa’i contrazici…nu conteaza ca ai dreptate sau nu…ei nu o sa recunoasca niciodata asta…nu conteaza ca’i aduci argumente solide care sustin ceea ce spui…ei o sa o tina in continuare pe a lor…ba mai mult…o sa te stie si tot cartierul/satul ca ai avut “culmea nesimtirii” si ai incercat sa’i contrazici [Sa’ti fie rusine].