Cu sau fara?

A trecut cam jumatate de an de cand am plecat de acasa, dar inca nu m-am obisnuit cu anumite aspecte. Adica m-am obisnuit, dar nu inseamna ca imi si place sau ca nu imi este dor, spre exemplu cu mancarea, imi placea sa gasesc mancarea calda pe masa cand ajung acasa, acum nu, trebuie sa mi-o incalzesc eu, si nu mai pot sa ma trezesc peste noapte ca vreau sa mananc x sau y, nu, pachetul vine o data pe saptamana, si ori imi comand, ori ies, ori astept pana saptaman urmatoare ca sa imi trimita mama. Alta problema sunt hainele, spalatul sau calcatul. Tot asa, la saptamana sau chiar la 2, si nu este deloc placut. Initial m-am gandit sa ma duc la service-uri din astea de reparatii masini de spalat sa imi cumpar una de acolo, dar apoi am realizat ca nu am unde sa o tin, camera de camin este si asa destul de incarcata cu restul obiectelor de dormitor/birou, iar baia nu este chiar atat de mare incat sa nu incomodeze o masina de spalat acolo. Dar m-am gandit ca poate totusi ii pot face loc unei masini mai micute, ma rog, medie, nu chiar mica, si m-am mai gandit sa iau masina veche de acasa pe care tata voia sa o duca la fier vechi sau la tara si sa o duc la un centru de reparatatii masini de spalat Bucuresti si chiar voiam sa fac asta, adica deja gasisem service-ul, vorbisem cu tata sa mai tina masina de spalat la subsol pana mi-o aduce la Bucuresti, dar apoi am inceput sa gandesc mai in ansamblu: unde imi usuc hainele? Da, pun un uscator care ocupa o treime din baie sau un sfert din spatiul liber din camera, ceea ce ar putea fi acceptabil o data pe saptamana, dar apoi mai apare si calcatul, cine imi calca mie hainele? Nu, eu nu sunt raspunsul corect clar, si asta nu pentru ca nu stiu, dar pur si simplu mi-ar ocupa mult timp, timp pe care oricum nu prea il am.

Concluzie? Service am gasit, masina de reparat aproape functionala am, spatiu si timp nu prea am, asa ca fara masina de spalat in camin. 

Le-am corupt

Trebuie sa marturisesc ceva: dupa aproape doua luni de cand m-am mutat in camin am inceput sa consider camera de camin “acasa”, cu mici exceptii ma inteleg foarte bine cu colegele, m-am acomodat si cu somnul si cu tot ce tine de viata de camin si am inceput sa ma simt acasa aici, chiar acasa. Si de luna viitoare, adica peste o saptamana maxim doua, o sa incepem sa decoram camera, vine craciunuuuuul si ce craciun e ala fara decoratiuni? Nu se poate asa ceva, daca acum acasa e aici, la bucuresti, in camin, aici o sa fie si craciunul. Deja le-am corupt pe fete si sunt de acord sa decoram camera, ce a mai ramas? Sa mergem sa cautam decoratiuni craciun. Dar aici apare o problema, da, apare vesnica problema: “Cand mergem sa luam? Cine se duce sa ia? Chiar vreti sa mergem azi?” Da, este o problema eterna la noi treaba asta, asa ca ne-am gandit noi cu mintile noastre luminate de viitori ingineri ce suntem: avem internet si e black Friday. Ne-a luat ceva sa gasim site-uri care sa ofere reduceri la astfel de articole, dar intr-un final am gasit decorix, da, ei au reduceri de black Friday si iti ofera si posibilitatea sa platesti in rate. Deci, problema rezolvata, si cu 50% reducere la toate produsele clar o sa cumparam o gramada de prostioare precum acesti fulgi de nea fosforescenti 

Si o sa se potriveasca perfect cu o ghirlanda  cu fulgi de zapada 

Da, stiu, stau intr-o camera, dar asta nu inseamna ca nu pot sa pun tot felul de chestioare pe pereti care sa ma faca sa simt craciunul din plin si sa ma bucur de farmecul sarbatorilor. Plus ca o sa fie prima iarna pe care o petrec in Bucuresti, in camin, cu fetele in camera, si chiar vreau sa ma simt cat mai bine, sa simt magia Craciunului. Normal ca o sa ma duc intr-un weekend si acasa pentru a face si acolo bradul si toate cele, dar vreau sa am Craciunul meu aici, la Bucuresti, si dupa sa am masa de craciunul si Craciunul cu familia acasa. Incepand de anul asta la mine magia sarbatorilor o sa fie dublata.

Da, stiu, e cam devreme, dar stiti doar cat de mult imi place iarna si cat de mult imi place zapada si cat de mult imi place Craciunul. 

O dilema omniprezenta

Probabil o sa sune ciudat venind de la mine, dar acum sa fim seriosi…ce fata nu a avut probleme de genul “cum imi fac unghiile/manichiura?” fie ca se refera la model, fie ca se refera la culoare e tot una, ideea este ca problema a existat, exista si va exista mereu. Este o dilema practic omniprezenta in viata unei fete. Pentru ca unghiile reprezinta unul dintre atuurile unei fete. Cum am spus, stiu ca suna ciudat venind de la mine, dar chiar si eu am mai avut probleme din astea. Si care a fost principala problema? Pe langa faptul ca nu stiam niciodata ce culoare sa folosesc sau ce model sa fac nu stiam nici ce lacuri sa folosesc pentru ca mi se parea ca toate sar/se exfoliaza foarte repede si eu nu sunt persoana aia rabdatoare care sa isi faca manichiura zilnic sau la doua zile, nu, eu mi-o fac o data la 2-3 saptamani si atunci vreau sa tina, nu 2 saptamani, dar nici doar o zi. Si mereu am avut problema asta si la un moment dat am zis ca ma las de asa ceva pentru ca mi se parea inutil sa stau zilnic sa imi fac unghiile.

Ce s-a intamplat? Am descoperit un magazin online foarte tare cu produse de calitate, sincer nu de putine ori lumea ma intreba daca am inceput sa ma duc la salon sa-mi fac manichiura pentru ca dura mult si avea un aspect foarte frumos indiferent de ce model faceam, chiar si daca lasam culoarea simpla sau imi dadeam cu lac transparent, avea aspect de proaspat si dupa cateva zile. Nu stiu daca voi folositi altceva, dar eu acum ca am descoperit lacuri OPI cu siguranta o perioada luunga de timp nu o sa incerc altceva pentru ca deja am tot ce am nevoie: durata, aspect profi, da, aspectul iese profi chiar si pe un model simplu pentru ca nu va ganditi ca eu sunt un mini pictor nedescoperit, mai ales la desenele in miniatura, nu, o singura culoare sau french, si recent am inceput sa incerc si french cu alte nuante, am incercat si cu negru si imi place foarte tare ce iese, dar de baza este french’ul clasic asa ca eu cel mai des le folosesc pe astea doua si nu ma doare capul absolut deloc: 

Happy Weekend- editia 6

Pentru editia de astazi de Happy Weekend am pregatiti un mic "test", dar pana acolo trebuie sa rezolvam o problema importanta

Si totusi sunt cam multe

Ce e mult e mult, nu? Si cand e prea mult trebuie sa mai taiem din ele(vorba unui “mare” om celebru), corect?

De cand mi’am facut blogul…bine, nu imediat, dar a fost o trecere rapida....am renuntat la prescurtari. Nu le mai folosesc nici pe mess, nici in mesaje, nici deloc…scriu cuvantul intreg si sincer cred ca e mai ok asa…adica inainte scriam atat de multe prescurtari incat daca citeam un mesaj dupa 2-3 saptamani trebuia sa ma gandesc putin in unele situatii ce am vrut sa spun exact pentru ca puteau fi multe cuvinte care sa se potriveasca prescurtarii respective(nu erau multe situatiile de genul, dar cand scriam un mesaj de 10 pagini(adica 10 mesaje in unul sigur) incercam sa scriu cat mai multe si cat mai repede si nu vreti sa stiti ce “codate” erau unele mesaje de genul)…si scriu oricum relativ destul de repede…de ce sa ma mai complic cu prescurtari cand e mult mai ok asa? Am vrut sa incerc si cu diacritice, dar aici e mai greu si procesul cu siguranta ar dura mult prea mult…pentru ca nu am tastatura in romana (ma refer la design) ca sa ma ajute simbolurile si ma pierd in momentul in care vreau sa adaug semne de ortografie premcum , . ? : ; ) .  Si asta imi ingreuneaza si formarea emoticoanelor…si asa am ajuns si la subiectul central: emoticoanele! Folosesc prea multe emoticoane…si am avut o perioada in care am incercat (perioada e mult spus…a fost o singura zi) sa mai reduc din ele si multe persoane ma tot intrebau ce am patit crezand ca am o problema, o suparare de nu mai folosesc atat de multe simboluri.

De ce folosesc eu atatea emoticoane? Simplu…asa m’am invatat…si mi se pare ca asa pot sa “arat” persoanei respective starea mea…pot sa o fac sa inteleaga ironia unei situatii (si situatiile astea sunt dese) …adica de exemplu daca primesc o intrebare cam asa “vrei sa mergem in locul x? ” si eu o sa raspund ceva de genul “clar! Ma duc sa ma imbrac. Cand mergem?”  nu toata lumea o sa’si dea seama ca este un raspuns ironic…unii o sa o ia ca si cum chiar as vrea sa merg si o sa imi spuna ora, loc de intalnire si asa mai departe…ei bine eu nu vreau asta…asa ca raspunsul meu real seamana mai mult cu “clar:)) deja m’am imbracat:))...cand ne intalnim?:>” si zic eu ca asa isi da mai repede lumea seama de caracterul complet ironic, nu? Dar totusi sunt prea multe emoticoane!!! Trebuie sa le mai triez…si trebuie sa invat cum sa fac asta astfel incat sa nu mai exagerez cu ele, dar totusi sa le mai folosesc din cand in cand si cel mai important persoana cu care vorbesc sa inteleaga la ce m’am referit, sa inteleaga ironia, aluzia, seriozitatea si asa mai departe.

Ooohhh, dar clar a nu se intlege ca folosesc emoticoane gen cel despre care am vorbit in articolul anterior, NU!!!! Asta clar nu…le folosesc pe cele care exprima stari, emotii , cele de pe mess standard si nici alea toate, evident!

Si asta este prima mea “provocare” pe 2013: sa mai scap din emoticoane …sper sa si reusesc

Persoane si persoane

Fiecare este diferit in felul lui…sunt tot felul de persoane, de tipuri, de caractere, etc etc…si interactionezi zilnic cu tot mai multe tipuri de persoane…cu unele te imprietenesti imediat, cu altele nu chiar atat de imediat, cu altele deloc.

Ei bine…eu sunt clar o persoana complet diferita de ceilalti…si fizic, si psihic si din toate punctele de vedere cel mai probabil, dar evident si eu interactionez cu tot felul de oameni si ajung sa ma imprietenesc( sau nu ) cu ei. Si vine momentul ala in care te plictisesti si te uiti in lista de mess, facebook, agenda telefonica si vrei sa vorbesti cu cineva…ei bine aici eu intampin 2 categorii: persoane cu care discutiile nu se mai termina…si persoane cu care nu pot trece de banalele “buna ce faci? Bine tu? Bine si eu” . Bine…intr’un final mai depasesti si partea asta, dar trebuie sa te straduiesti, dar sunt si situatii in care te blochezi acolo pur si simplu…ce e de facut intr’o astfel de situatie? Recent chiar am intampinat problema asta…vorbesc in paralele sau nu…unul dupa altu’ cu 2 persoane…si cu una vorbesc de ma doare mana(fie ca scriu, fie ca tin telefonul la ureche) si subiectele se deschid parca singure si discutia merge foarte lejer…si cu cealalta ma blochez dupa “buna ce faci?” …si mai incerci sa scoti ceva din raspuns, dar ce sa scoti dintr’un “bine?”.

Sunt persoane si persoane…asta sa fie explicatia…sau sunt eu de vina? Probabil mai intampina si altii problema asta…si tind sa cred ca nu e vina mea din moment ce cu multe alte persoane discutiile merg natural....asta este una din dilemele mele…oare are cineva o solutie pentru asa ceva? 

Happy Weekend- editia 15

Daca tot e weekend sa fie cum ne'am obisnuit :

Pofta buna 

Pentru ca tot a fost saptamana trecuta mare bataie de cap si chin si vai pe cei de a 8'a cu matematica uite aici o fituica [cam intarziata] :p

So...fuck you 

Postarea participa la Happy Weekend!-Editia 15

Mai participa si Mirela ; CARMEN; Foto de inginer ; Axlandra ; Diana ; Viseazacatpotidemult ; Dan ; Alyz ; Florentina; Vienela

Adidasi cu degete

Ieri eram prin oras in cautare de adidasi si ce credeti ca am gasit? (Da stiu…titlul tradeaza raspunsul) Adidasi cu degete domle! Nu stiu daca sunt eu foarte in urma, dar pentru mine a fost ceva nou si m’am abtinut cam greu din ras, iar cand s’au imputinat oamenii de pe langa mine am izbucnit in ras puternic. Chiar voiam sa’mi iau si eu…dar exista 2 probleme…una care se rezolva, dar pentru a 2’a nu prea as vrea sa o rezolv. Ce probleme? Pai 1. Nu am sosete cu degete(motiv pentru care nu am putut sa’i probez) , dar asta este reparabila…cumparam si sosete cu degete…a 2’a problema e mai dificila…Au doar 4 degete, iar eu am 5…si parca nu ma indur sa renunt la un deget pentru niste adidasi…

Acum …defapt inca de ieri ma intreb ce urmeaza? Adidasi cu talpa aia foarte inalta si forma ciudata(ortopedica- neortopedica mie tot mi se pare ca arata cam ciudat) sunt de ceva timp, adidasi cu degete au aparut, bine probabil urmatorul model o sa fie tot cu degete, dar cu 5 ca sa ii poata incalta oricine fara sa renunte la un deget, iar dupa ma gandesc ca o sa scoata adidasi cu calcai…sau poate adidasi decapotabili, sau poate chiar amandoua.

Doar mie mi se pare ciudat? Adica mi se pare ciudata si ideea si modul in care arata…mi se par foarte ciudati si sincer nu ma vad deloc purtand asa ceva.

Ma enerveaza

Am o mare problema! Ma enerveaza la culme cand vad atat de multe persoane care pur si simplu cred ca tot ce zboara se mananca. Ma enerveaza persoanele care dau massuri idioate de genul : nu stiu ce copil are nu stiu ce malformatii sau nu stiu ce boala si yahoo ofera nu stiu cati centi/mass sau daca nu dai mai departe ti se sterge contul de mess ca nu stiu ce. Ok…chiar ma enerveaza cand vad ca’mi apar mesaje d’astea…imi vine sa ma duc frumos la respectivul/respectiva si sa’i bag monitorul/laptopul pe gat..si daca intreaba “ce ai patit bay ai inebunit?” o sa’i raspund “nu…dar am primit mass in care zice ca daca nu fac asta o sa regret toata viata“.

Si pe langa massurile astea si toate de genul daca nu dai mai departe nu stiu ce patesti tu sau cineva apropiat tie…ma enerveaza sa tot vad pe facebook copii cu malformatii. Nu zic nimic…mi’e mila de ei…chiar imi e mila si am o stare foarte naspa cand aud de un caz de genul(unul real, cu context real) , dar ma deranjeaza cand vad pe facebook astfel de poze cu un text idiot in care spune ca daca dai share/distribuie copilul ala o sa primeasca nu stiu ce suma de bani. De ce ma deranjeaza si enerveaza? Pentru ca este o tampenie sa crezi asa ceva si pentru ca imi provoaca o stare proasta sa vad copiii aia foarte micuti cu malformatii foarte mari…imi dispare tot cheful de stat pe facebook sau facut altceva…si pentru ce? Pentru niste tampenii ireale de la niste idioti care nu au ce face decat sa’i indispuna pe altii…sau care sunt mult prea idioti si chiar cred ca facebook oferta suma respectiva pentru fiecare share.

Probabil acum multi se gandesc ca nu am suflet….ba am …dar am si minte…cum am spus mai sus mi’e mila de copiii astia…dar nu si de aia care tot posteaza si dau share la astfel de tampenii pentru ca aia merita (citez o profesoara din liceul meu) “impuscati si nerefacuti”.  Doar eu gandesc asa? Daca da….asta e…inseamna ca sunt o persoana ciudata si anormala, dar parerea tot nu mi’o schimb.

Din cauza tampeniilor de genul si a persoanelor care isi ascund mana sub bluza sau piciorul in pantaloni sau altele de genul …lumea nu mai ia in serios persoanele care chiar au nevoie de ajutor…cunosc cazuri de persoane care atunci cand intr’o insitutie vin persoane cu autorizatie si actele in regula sa ceara 1 leu -2 lei cat poti si cat vrei sa dai pentru un copil sau o persoana care chiar are nevoie de banii aia nu dau …si nu pentru ca nu ar avea….nu dau pentru ca nu mai au incredere…sunt atat de multe inselatorii incat nu mai poti sa ai incredere si sa ajuti acolo cu 2-3 lei cat poti o persoana care nu a fost atat de norocoasa ca tine.

Chestiile de pe facebook pentru mine sunt la fel ca si imaginea 

asta…exact acelasi model si aceiasi credibilitate…

Doar eu am problema asta?

Pe mine ma deranjeaza…ma enerveaza..ma sacaie…o chestie. Cand te suna cineva sau iti da add pe mess/facebook...si nu cunosti persoana respectiva…intrebi cine e, nu?..eu asa fac…si ma enerveaza foarte tare cand primesc raspuns gen “o fata/un baiat” …adica acum serios…dupa voce(daca e la telefon) sau dupa id/nick/avatar vad si eu ce este(ce gen are).

Ma zgarie pe neuronii aia micuti si lenesi ai mei cand aud raspunsuri de genul ….nu poti sa zici “sunt X Y”?!?!…un nume care sa ma faca si pe mine sa’mi dau seama CINE esti nu CE esti…ca ma intereseaza mai tare in momentul in care vorbesc cu cineva sa stiu cine este…nu ce este.

E foarte interesant…hai sa purtam o discutie cu “o fata/un baiat”….frumos numele…chiar ma face sa’mi dau seama imediat cine este…cu siguranta o/il cunosc foarte bine…mi’a dat deja mult prea multe detalii…

Sau cand te suna persoane din astea pe care nu le cunosti…se prezinta “un baiat/o fata” si dupa te intreaba cine esti. Pay bay omule…nu tu ma suni? Tu ai numarul meu…eu nu’l am pe al tau…nu se presupune ca stii pe cine suni? Ca stii cu cine vorbesti?

Astea care va stiti ca faceti asa…spuneti’mi si mie o chestie…de ce o faceti? Adica sunati asa la orice numar gasiti prin telefoanele prietenilor “generosi” sau mai stiu eu pe unde…spuneti o multitudine de detalii despre voi(fata/baiat) si dupa vreti sa aflati cu cine vorbiti…care e scopul?

Si ma mai enerveaza o chestie…cand te suna cineva cu privat si nu zice nimic.

Ai prea multe minute ? Da’mi mie telefonul tau ca am eu ce face cu ele

Te plictisesti? Cum scapi de plictiseala daca ma suni fara sa vorbesti?

Iti e drag de vocea mea? Pay atunci vorbeste ca o sa auzi o latura mai draguta a vocii mele decat aia care te injura

Eu inteleg chestia asta intr’o situatie…cand iti e dor de cineva…dar persoana respectiva este ..nu stiu…suparata pe tine…Vrei sa vorbesti cu ea…dar nu iti raspunde la telefon…cand vede numarul/numele tau iti inchide…in situatii de genul…ok, suni persoana cu privat…si astepti sa zicem cateva secunde(4-5 sec) in care ii asculti vocea ..dar dupa tot vorbesti…ca asta e scopul tau nu? sa vorbesti cu persoana respectiva.

Sincer ..de ce sunati daca nu vorbiti?...mi se pare aiurea…la fel de aiurea ca si raspunsurile alea “un baiat/o fata” …stiu…sunt o persoana grea de cap…dar poate se gaseste cineva sa ma lamureasca si pe mine..

Am o problema serioasa

Am o problema serioasa! Si am nevoie de ajutor sa o rezolv. Cum de exista oameni atat de penibili?Serios acum…astia care va simtiti ca despre voi e vorba…chiar asa idioti sunteti sau va prefaceti pentru ca asa credeti voi ca da bine?
Sunt pe net [si bineinteles pe facebook] o gramada de chestii care sa’ti ocupe timpul…si e ok…adica chiar iti ocupa timpul si la unele chiar si razi…daca esti un om normal…daca esti unul din idiotii de care am zis la inceput o sa te inspaimante si o sa’ti schimbe viata complet. Ma refer la testele/aplicatiile alea tampite gen “cum o sa mori”/”mancarea ta favorita”/”cum saruti”/etc. Chestiile astea mie mi se par o chestie amuzanta uneori cu care sa’ti umpli timpul. Dar nu’mi vine sa cred ca sunt persoane care chiar cred chestiile astea…Cum e fratilor sa intrati pe o idiotenie de aplicatie pe facebook sau sa faci un test care la sfarsit o sa’ti zica cum o sa mori si in loc sa te gandesti “cat de inventiv a fost tipul/tipa care a facut raspunsurile astea…funny n’ai ce zice are imaginatie” te gandesti cum o sa eviti ce scrie acolo pentru ca tu chiar crezi chiar daca acolo scrie ca o sa mori lovit de un baros care zboara din televizor. Nu o sa te gandesti ca e fictiune pentru amuzament o sa te gandesti ca trebuie sa scapi de televizor. Si multe alte chestii ca astea…serios uneori ma gandesc daca astea care reactioneaza asa la asemenea chestii sunt chiar idioti sau doar se prefac crezand ca intereseaza pe cineva… Cum o fi frate sa scapi de televizor ca o aplicatie care da raspunsuri random iti zice ca o sa mori din cauza lui…mai exact din cauza ca o sa iasa ceva din el care o sa te omoare…sau cum o fi sa nu mai saruti niciodata pentru ca o aplicatie creata doar pentru amuzant iti zice ca iti pute gura ca o canalizare .
Si mai sunt chestiile alea daca ai ochiii nu stiu ce culoare/daca ai parul nu stiu ce culoare/daca nu stiu ce chestii de genul ..nu’mi vin acum in minte mai multe exemple dar sunt multe . Cum sa crezi chestiile astea generalizate care poate se aplica la 2/5 cred ca deja e prea mult oricum si care mereu sunt numai de bine. Serios toate chestiile astea care le’am vazut pe net/mass’uri/prieteni care nu au cu ce’si ocupa timpul/si cum sa uit facebook da absolut toate sunt despre ceva de bine. Defapt chestiile astea sunt ce vrei tu sa vezi si cazurile alea care am zis eu un raport mult prea mare cu 2/5 sunt pur intamplatoare.
BAI treziti’va dracu’ si nu va mai prostiti atat cu chestiile astea…adica prostiti’va da nu le mai luati in serios ce dracu’…Si eu cand ma plictisesc mai fac teste din alea sau aplicatii dar ca sa rad oameni buni … “nu tot ce zboara se mananca” ati auzit de asta? Cu siguranta da…mai si ganditi…pentru ca daca nu sunteti idioti si doar va prefaceti pentru ca aveti impresia ca da bine in vreun fel sau altul TREZIREA va inselati…nu da bine in nimic…decat daca vreti sa impresionati idioti..sa’i faceti sa se gandeasca “bah uite ce idioti sunt aia…nici macar noi care avem dimploma in idiotenie nu am crede asa ceva”…daca asta vreti sa faceti…scuzele mele si va rog continuati.