Covent Garden – acolo unde arta atinge perfecțiunea

Royal Opera House din Covent Garden este un reper absolut în lumea spectacolelor de operă și balet. Aici, arta se înalță la cel mai înalt nivel, iar fiecare producție este o demonstrație de excelență. Cei mai buni artiști ai lumii urcă pe această scenă, iar transmisiunile internaționale aduc această magie mai aproape de noi, lună de lună.
De mai bine de 15 ani, suntem spectatori fideli ai acestor seri speciale. În fiecare stagiune se transmite un singur spectacol pe lună, iar noi alegem cu grijă ce ne atrage cel mai mult. E o bucurie rară, dar intensă – câteva ore în care ne lăsăm cuprinși de muzică, dans și emoție, în compania celor mai mari nume ale scenei mondiale.
Pentru stagiunea 2025–2026, biletele au fost puse în vânzare la mijlocul lui septembrie. Am ezitat câteva zile… și când, în primele zile ale lui octombrie, am verificat, era deja prea târziu. Doar câteva locuri răzlețe, ici-colo, sau în primele două rânduri – cele pe care le evită toată lumea, pentru că nu vezi bine și pleci cu gâtul înțepenit.
Așa am ratat Tosca, spectacolul de pe 1 octombrie. Din listă renunțasem doar la Cinderella (văzută anul trecut), Woolf Works (nu m-a atras în mod special) și Siegfried (Wagner are darul de a întinde lucrurile peste măsură). În rest, totul părea promițător.

Singurul spectacol la care am mai găsit bilete a fost Giselle – de altfel, baletul meu preferat, poate chiar mai poetic decât Lacul Lebedelor. Dar în rest… La fille mal gardée, Spărgătorul de nuci, La Traviata, Flautul fermecat – toate au dispărut. Un program valoros, cu distribuții excepționale, și totuși… ghinion.
Biletele sunt scumpe – două locuri pentru un spectacol costă 80 de euro – și totuși se vând ca pâinea caldă. Semn că publicul adevărat știe ce caută. Și că frumusețea autentică nu are nevoie de reclamă.
Am reușit totuși să prindem și bilete foarte bune pentru Concertul de Revelion – un eveniment aparte, în afara stagiunii Royal Opera House, dar la fel de așteptat (concert transmis de Filarmonica din Berlin). O consolare festivă, cu promisiunea unei seri strălucitoare.
Pentru sezonul viitor, va trebui să fim mai vigilenți. Pentru că aceste seri, rare dar prețioase, nu sunt doar despre spectacol. Sunt despre apartenență la o lume care respiră prin artă. Și despre bucuria de a fi acolo, chiar și o dată pe lună, când cortina se ridică și tăcerea din sală se umple de magie, iar poveștile de pe scenă ne oglindesc, cu grație, propriile trăiri.

Turandot la Royal Opera

Pe 1 aprilie 2025, Royal Opera a prezentat o producție spectaculoasă a operei "Turandot" de Giacomo Puccini, captivând publicul cu povestea de dragoste și răzbunare. Această operă, cunoscută pentru aria iconică "Nessun dorma", a fost adusă la viață într-o producție strălucitoare. 

Spectacolul a avut loc pe scena principală a Royal Opera House, unde decorurile colorate și costumele inspirate de cultura antică chineză au creat un peisaj de vis. Sondra Radvanovsky a interpretat rolul Prințesei Turandot, iar SeokJong Baek a jucat rolul lui Calaf, prințul misterios care reușește să răspundă la cele trei ghicitori mortale ale prințesei. Dirijorul Rafael Payare a condus orchestra într-o interpretare magistrală a muzicii lui Puccini, aducând la viață sunetele bogate și melodiile tradiționale chinezești integrate în partitură. Publicul a fost fermecat de arii memorabile precum "Signore, ascolta" și "In questa reggia", care au subliniat tensiunea și emoția poveștii. 

Am văzut "Turandot" de multe ori, inclusiv acum doi ani (am scris aici), tot într-o producție a Royal Opera House. Cu toate acestea, versiunea prezentată acum m-a impresionat cel mai mult! Am avut lacrimi de emoție la câteva dintre arii, interpretările fiind sublime. Tenorul SeokJong Baek mi se pare una dintre marile descoperiri ale operei; sunt convinsă că în curând vom vorbi despre un al doilea Pavarotti. La fel de impresionantă a fost și interpretarea sopranei Anna Princeva, care a jucat rolul sclavei Liu. Nu în ultimul rând, am apreciat rolurile celor trei personaje Ping, Pang și Pong (baritonul Hansung Yoo și tenorii Aled Hall și Michael Gibson). 

Suntem abonați de multi ani la aceste spectacole, eu și soțul meu, și ceea ce apreciez în mod deosebit la genul acesta de transmisiuni în direct este posibilitatea de "a intra" și după cortină, în cabinele artiștilor, alături de prezentatoarea care mereu oferă detalii senzaționale. De data aceasta, de exemplu, am descoperit că decorurile sunt proiecte elaborate până la cele mai fine detalii! Pentru decorul unei scene este nevoie de desene tehnice, cu calcule de rezistență și detalii de realizare. Pentru buna înțelegere a celor ce mânuiesc scripeții și lumina reflectoarelor, sunt realizate machete la scară de 1:25, pe care se fac exerciții și demonstrații, astfel încât în ziua spectacolului totul să funcționeze sincron, perfect! 

Un alt aspect care mi-a plăcut mult de data aceasta a fost interviul cu regizorul spectacolului, Andrei Șerban - român-americanul care a ridicat stindardul regiei de teatru și operă la cel mai înalt nivel.

La acest spectacol mi-au plăcut foarte mult și costumele, superb realizate, cu borduri brodate și culori armonioase. Apreciez întregul spectacol ca fiind unul dintre cele mai bine realizate din câte am văzut până acum.

 

Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc despre buna organizare a sălii de spectacol, așa cum am fost obișnuiți la acest gen de transmisiuni în direct la cinema. Cinematograful din cartierul meu are șase săli, iar melomanilor li se face marea onoare ca foaierul să le fie în această zi rezervat în totalitate. Astfel, suntem întâmpinați la intrare, conduși la garderobă, apoi invitați la un pahar de șampanie sau cocktail cu nectar de fructe. Citim broșura de concert și, încet, ne îndreptăm spre sală și locurile noastre.

La fiecare pauză dintre acte, suntem serviți cu gustări și dulciuri, șampanie și grisine. Mesele rotunde înlesnesc interacțiunea între spectatori; ne împărtășim părerile legate de artiști sau spectacol în general, într-o atmosferă deosebit de plăcută. 

Spectacolul se termină, în general, puțin înainte de miezul nopții. Noi doi ne grăbim mereu spre casă, unde ne așteaptă Leo al nostru, credincios și cuminte.

Baletul „Romeo și Julieta” a împlinit 60 de ani

Seara trecută, am avut plăcerea de a participa la spectacolul de balet „Romeo și Julieta” transmis în direct de la Royal Opera House, Covent Garden. A fost o experiență memorabilă, care a transformat o simplă seară de miercuri într-un eveniment deosebit. 

Atmosfera a fost încântătoare încă de la sosire, fiind întâmpinați cu șampanie și nectar de fructe.

Această reprezentație a marcat aniversarea de 60 de ani de la premiera baletului "Romeo și Julieta", aducând un omagiu unei producții care continuă să fascineze generații întregi. Coregrafia lui Kenneth MacMillan reușește să transpună povestea clasică a lui Shakespeare într-un limbaj al dansului plin de emoție și realism. Soliștii principali, Fumi Kaneko în rolul Julietei și Vladimir Muntagirov în rolul lui Romeo, au oferit interpretări de excepție, transmițând intensitatea iubirii și disperării celor doi îndrăgostiți. Momentele lor de „pas de deux”, în special scena balconului, au fost pline de delicatețe și intensitate emoțională. 

Decorurile și costumele au adăugat un plus de magie spectacolului, recreând atmosfera veroneză a Renașterii. Muzica lui Sergei Prokofiev, interpretată magistral de orchestra Royal Opera House, a fost esențială pentru crearea atmosferei dramatice și intensificarea emoției fiecărei scene. 

Discuțiile dintre spectatori au dat o energie plăcută momentelor de pauză. Atmosfera festivă și confortabilă a creat un cadru relaxat pentru conversații, în timp ce am savurat mici canapé-uri. 

După aceste momente încântătoare oferite de balet, muzică și atmosfera generală a spectacolului, am ajuns acasă puțin înainte de miezul nopții. Cu sufletele pline de povești și imagini de neuitat, acest spectacol ne-a oferit o seară cu adevărat specială.

PS: am gasit pe youTube un interviu mai vechi cu cei doi solisti - Fumi & Vladimir ♥

Întâlniri cu Arta: Programul Royal Opera House pentru 2025

Analizând programul stagiunii 2024/2025 transmis de Royal Ballet & Opera la Cinema, am fost convinși că anul 2025 va fi din start un an plin de magie și eleganță. 

Fascinați de promisiunea spectacolelor, am achiziționat din timp bilete, rămânând fideli acestui gen de reprezentații pe care le considerăm absolut MEGA! Pe scena prestigioasă a Covent Garden urcă cei mai buni artiști ai lumii, iar noi vom avea privilegiul de a-i admira în toată măreția lor. 

Am avut bucuria de a începe anul participând la Concertul de Anul Nou. Concertul nr. 2 pentru pian de Johannes Brahms, interpretat magistral de Filarmonica din Berlin sub bagheta inspirată a lui Kirill Petrenko, spectacol ce s-a dovedit a fi o adevărată încântare.

În continuare, pentru 2025, ne-am propus să ne delectăm cu o serie de spectacole care, deși le-am mai văzut în alte distribuții, promit să ne încânte și să ne inspire. The Royal Opera House (ROH) programează un singur spectacol în premieră pe lună și, din lista lor, am ales câteva care promit să aducă o nouă perspectivă și să ne captiveze din nou. În februarie, “Lacul lebedelor” de Ceaikovski, în martie, “Romeo și Julieta” de Gounod, iar în aprilie, “Turandot” de Puccini. În mai, am cumpărat bilete pentru “Die Walküre” de Wagner, dar le-am returnat imediat ce am realizat cât durează spectacolul. Deși opera este minunată, este dificil de urmărit, deoarece se desfășoară de la ora 18 până la miezul nopții! Nuuuuu, nu pot să stau pe scaun în sală timp de șase ore! Cu toată părerea de rău, la mijloc de săptămână, nu am rezistența necesară pentru această încercare wagneriană! Iunie si iulie sunt rezervate concediului si excursiilor, iar în august se incheie stagiunea. 

Pentru 27 februarie, eram extrem de entuziasmată că vom revedea “Lacul lebedelor” - acum cu celebrii Yasmine Naghdi și Joonhyuk Jun în rolurile principale. Cum soarta are mereu un as în mânecă, exact pe 26-27 februarie trebuie să plec în delegație în Zürich! Cu un oftat adânc și un zâmbet amar, am fost nevoită să returnez biletele, pentru că atât pe 26 cât și pe 27 am programate două workshop-uri foarte importante pentru cariera mea profesională. Așa că, în loc să mă bucur de grația lebedelor, voi fi prinsă în mrejele prezentărilor și discuțiilor tehnice. Dar, hei, cine știe? Poate voi găsi un moment să dansez un mic pas de lebădă în pauza de cafea! ☺ 

Cu toate acestea, rămânem optimiști și entuziasmați pentru restul spectacolelor. Fiecare reprezentație este o ocazie de a ne lăsa purtați de magia muzicii și a dansului și de a ne bucura de artă la un nivel înalt. O dată meloman, etern meloman!

Sleeping Beauty transmisie live de la Royal Opera House

Saptamâna aceasta, miercuri seara, am fost la Cinema, la ultimul spectacol la care am avut abonament în stagiunea 2022/2023. A fost prezentat baletul "Frumoasa din padurea adormita" - un spectacol preluat în direct de la Royal Opera House si transmis în 950 sali de cinema din 17 tari!!!

"La Belle au bois dormant" (în franceza) de Charles Perrault sau (în germană:) Dornröschen de Frații Grimm, este un basm clasic despre o frumoasă prințesă, o pădure și un chipeș print – asa cum scrie Wikipedia. Versiunea culeasă de frații Grimm este o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în “Histoires ou contes du temps passé” din 1697. Aceasta în schimb a fost ispirată de “Sole, Luna, e Talia” - o poveste scrisă de poetul italian Giambattista Basile (publicată postum în 1634), care la rândul ei este inspirată de alte povești din folclor. Cea mai veche variantă cunoscută este “Perceforest”, compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de artă: picturi, lucrări scrise, muzică, film... Muzica baletului “Frumoasa adormită” a fost compusă de Piotr Ilici Ceaikovski (în 1889), al doilea din cele trei balete ale sale. “Sleeping Beauty” este alcătuit dintr-un prolog și trei acte, reprezentatat prima dată în anul 1890. Coregraful producției originale a fost Marius Petipa. Premiera a avut loc la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg în 1890, iar lucrarea a devenit un standard în repertoriul clasic de balete. 

Cea mai de success versiune a baletului a avut loc în anul 1946,  a fost prima reprezentație oferită de companie atunci când Royal Opera House s-a redeschis la Covent Garden, după cel de-al Doilea Război Mondial. 

Acum câtiva ani, în martie 2014, am scris despre vizionarea acestui spectacol si se pare ca am fost foarte încântata! Anul acesta... nu stiu de ce, dar ultimul act mi s-a parut extrem de plictisitor! Poate ca am fost prea obosita (spectacolul a durat pâna la ora 23:45, în mijloc de saptamâna) sau poate ca într-adevar anul acesta artistii nu au depasit virtuzitatile predecesorilor! Habar nu am de ce... poate ca ajungem într-un punct când nu ne mai lasam încântati de orice!!! Ceea ce m-a fermecat la spectacolul de anul acesta au fost costumele! Atâta frumusete si atentie la mici detalii parca nu imi amintesc sa fi vazut la un spectacol de opera sau balet! Protagonistii au avut toalete superbe, încaltaminte fina, bijuterii si peruci minunate! Într-adevar personaje de basm, cu zâne si printese, cu regi si regine ca pictati!!!

Anul acesta am de gând sa îmi fac singura un costum de epoca, un costum pentru carnaval, asemanator celor de la carnavalurile venetiene. Si acest spectacol mi-a oferit inspiratie maxima! Fiecare tablou scenic mi-a aparut ca o pictura baroc - rococo.

Îmi place foarte mult prezentatoarea, Darcey Andrea Bussell (are 54 de ani, incredibil!!!), este fosta balerina, actual președinta Academiei Regale de Balet. Din anul 2018 poarta titlul de Dame Commander of the Order of the British Empire (DBE). Este o adevarata Lady! 

M-am bucurat sa o revad pe balerina Kristen McNally. Din nou în rolul vrajitoarei Carabosse, exact ca acum noua ani, fermecatoare! Se pare ca anii nu au trecut peste ea, a ramas la fel de zvelta, la fel de gratioasa, la fel de... vrajitoare! ☺ 

Zâna Liliacului - balerina Mayara Magri, o artista superba! Gratie, frumusete, caldura, bunatate, atitudine - un rol interpretat perfect! O placere totala sa o privesti dansând!

O surpriza deosebit de placuta mi-a produs balerinul Joseph Sissens în rolul Bluebird, cu uimitoarea lui detenta! Un dans superb, cu salturi si piruete imitând perfect un zbor de pasare! Practic, în ochii mei, el a salvat actul III.

Am petrecut o belle soirée ☺, am savurat atmosfera speciala a serilor Cinema-ROH si ne-am delectat cu muzica a lui Ceaikovski, o adevărată bijuterie din repertoriul baletului clasic.

Royal Ballet THE SLEEPING BEAUTY (2023)

Balerina / Începutul-începutului

Vineri au sosit cele doua nepoteledin partea sotului -  Emma si Greta si am petrecut întreg weekendul împreuna.
Pentru ca-mi sunt tare dragi, am vrut sa le fac o surpriza... În jur de 5-6 anisori, visul fiecarei fetite este sa devina balerina, de aceea, am cumparat tüll si joi seara le-am facut tutu. Pentru Emma în nuante de roz si pentru Greta în combinatie de albastru si mov.
Pentru a face un tutu nu este nevoie de cunostinte speciale în croitorie si nici  de maiestrie in a coase la masina! Orice începator, poare coase o fustita de balet.
Eu am cumparat câte un metru si jumatate de tüll în doua nuante de roz si câte un metru si jumatate în mov si albastru. Am mai cumparat si câte 60 cm elastic lat (fetitele au cam 52-54 cm în talie).
Am taiat fiecare metru si jumatate în doua, pe latimea materialului si am cusut cele doua bucati - culoare, la culoare. Apoi am suprapus rozul pal peste rozul puternic si am cusut cele doua fâsii lungi de material la mijloc, lasand loc pentru elastic (astfel, se obtine fustita din 4 rânduri de material: roz aprins, roz pal, roz pal si ultimul strat, roz aprins). Am încheiat fustitele, culoare pe culoare si am introdus elasticul. Am cusut elasticul si am încheiat orificiul prin care am introdus elasticul. Explicatia pare complicata, însa executia este simpla ca "buna-ziua"! Mie nu mi-a trebuit mai mult de jumatate de ora pentru fiecare fustita.
Din pacate nu am fotografii cu momentul în care le-am daruit tutu-urile... Le-au scânteiat ochisorii si de bucurie si nu s-au mai putut opri din topaiala! ☺ Când s-au mai linistit, am reusit sa facem câteva pozitii speciale, pentru acest articol de blog ;-) Mare bucurie atât pentru ele, cât si pentru mine 😍😏

O seara încarcata de emotie

Sâmbata dupa brunch (ne-am împachetat pijamaua si trusa de cosmetice si) am pornit spre Ulm. Am ajuns punctuali la spectacolul de sâfrsit de an al Scolii de Balet a matusii mele.
Oaspetii de onoare si familia au avut rezervate rândurile doi si trei. În fata sirului de scaune din sala de spectacol, au fost introduse trei siruri de banci cu picioare scurte, pentru micile artiste si fratiorii acestora. Ideea mi s-a parut grozava, pentru ca toti sunt curiosi sa vada cum evolueaza celalalte grupe. Ei nu cunosc programul complet decât de la repetitiile generale, când însa copiii nu poarta costumele de spectacol. Asa ca, show-ul a fost nu doar pentru noi o surpriza, ci si pentru ei.
Sala plina-ochi cu parinti, bunici, matusi si unchi, toti emotionati si mândrii ca odrasla va evolua în seara aceasta pe marea scena.

Cei 160 de copii, sunt împartiti pe grupe de vârsta si talent artistic. Cei mai buni si mai siguri pe ei, participa la spectacolul de sfârsit de an.
La început evolueaza pe scena grupele de începatori - fetite cu vârsta între 3 si 7 ani. Executa dansuri tematice prin care învata în joaca, sa-si coordoneze miscarile si sa pastreze acelas ritm cu celalalte fetite. Corectitudinea technicii de executie, precizia, amplitudinea, ritmul si particularitatile dansurilor cresc în calitate de la un moment artistic la celalalt. Patru ore de muzica si dans care ne-au relaxat si binedispus total.

Nu pot sa spun ce mi-a placut cel mai mult... Totul a fost frumos, pentru ca toti copiii sunt frumosi!
A fost însa un moment care m-a emotionat pâna la lacrimi. Era spre finalul spectacolului, când cortina s-a deschis si reflectoarele au învaluit un grup de opt femei mature. Între fetele suple care tocmai evoluasera si femeile cu talie grosuta aparute acum, diferenta a fost vadita si în în sala a fost o oarecare deruta. Poate pentru ca si ele aratau un pic nesigure... Curajul acestor femei de a aparea pe scena si de a învata coreografia unui dans ne-a impresionat însa pe toti si ca la semnal, am început sa aplaudam în ritmul melodiei. Distinsele doamne s-au simtit acceptate si sustinute si ne-au rasplatit, dansând cât au putut de frumos. Abia la sfârsitul dansului am aflat cine sunt componentele grupului ☺ Pentru ca anul acesta scoala matusii mele serbeaza 30 de ani de la fondare, verisoara mea (deci fiica matusii mele) a pregatit o surpriza speciala. A regasit si a reusit sa mobilizeze opt dintre primele eleve ale scolii de balet. Pe atunci, fetite de 5-8 anisori, acum femei casatorite si cu copii... Am ramas fara cuvinte! Chapeau!
Revenind la programul spectacolului, am auzit în pauza multa lume povestind cât de impresionati sunt de varietatea melodiilor alese, de coreografia complicata, de frumusetea costumelor si de profesionalitatea participantilor. Nu a semanat cu un spectacol de sfârsit de an scolar, ci mai degraba cu spectacolul unui teatru profesionist de balet clasic, dans modern si variétés.
Atasez câteva videoclipuri, înregistrate cu telefonul mobil (al carui acumulator devenea - parca in ciuda mea, de la minut la minut tot mai slab si mai gol), deci sorry pentru calitatea neprofesionala a filmarilor.

Povestea lui Manon Lescaut si a cavalerului des Grieux în pasi de balet (partea II)

(continuare la Povestea lui Manon Lescaut si a cavalerului des Grieux în pasi de balet)

Alaturi de perechile celebre - Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, Laura si Petrarca, Violetta si Alfredo sau Paris si Elena, cuplul Manon Lescaut si des Grieux impresioneaza la fel de puternic prin povestea lor de iubire, prin patos, romantism si destinul tragic.
Dupa ce Manon pleaca împreuna cu Monsieur GM acceptând sa-i fie amanta, fratele ei îl asteapta pe des Grieux în micul apartament pentru a-i transmite ca Manon îl iubeste si ca decizia pe care a luat-o este de scurta durata, doar pâna când va reusi sa adune ceva bani pentru a-si putea împlini visele împreuna... Cu inima frânta, des Grieux renunţa la viata de societate şi dupa doi ani de asteptare, decide să se înscrie la seminarul teologic.
Actul doi începe cu intrarea frumoasei Manon la bratul Domnului MG la petrecerea organizata de Madame X. O reuniune a înaltei societăți, la care spre divertisment sunt invitate si fete dint-un bordel de lux.
Manon este centrul atentiei oriunde îsi face prezenta, traieste asa cum si-a dorit în somptuozitate, dar nimic nu-i poate înlocui sentimentul de dragoste pentru des Grieux. Ca sa-si astâmpere dorul, Manon îl roaga pe fratele ei sa-l aduca la aceasta petrecere si pe fostul ei iubit. Des Grieux vine fără tragere de inimă, adus mai mult cu forta de Lescaut, în ultimul timp deseori beat si dependent de jocurile de noroc. Soloul prezentat aici de Ricardo Cervera este superb! Împreuna cu Laura Morera - cea care joaca rolul iubitei lui Lescaut, executa  dansuri dificile, rasplatite de public cu ropote de aplauze.
Revederea îi ravaseste atât pe des Grieux cât si pe Manon. Se topesc privindu-se, se apropie unul de altul pe furis si cu o intensitate copleşitoare îsi redeclara unul altuia dragostea. Caracterul patetic al muzicii exprima pasiunea rascolitoare. Între remuscari si ispita, rolurile celor doi balerini sunt interpretate cu multa gingasie si talent.
Manon îl imploră pe des Grieux să o ierte, îi jură fidelitate si îi promite sa fuga împreuna dupa petrecere. Dar mai întâi, des Grieux este rugat sa intre în jocul de carti, unde trișând împreuna cu fratele ei, sa câstige bani. Din dragoste pentru Manon accepta.
Conspiratia celor trei este usor demascata de Monsieur GM care izbucneste de furie, atât pentru faptul ca a fost escrocat, cât mai ales pentru faptul ca a fost înselat de Manon. Se produce un scandal monstruos, Lescaut - fratele lui Manon este arestat, dar des Grieux si Manon reusesc sa fuga. Cei doi îndragostiti traiesc o ultima noapte de pasiune, pentru ca în zorii zilei politia le da de urma. Apariţia bătrânului conte des Grieux (tatal), îl scuteşte pe tânărul cavaler de pedeapsă, acesta fiind eliberat. Manon este însa arestata sub acuzatia de prostitutie, condamnată si supusă deportării peste ocean. La proces, în încercarea disperata de a se opune deportarii, fratele lui Manon este împuscat mortal. Muzica exprima trairi emotionale rascolitoare, dansul balerinilor transmite imagini de un dramatism profund.

Urmeaza din nou o pauza pentru un pahar de Sekt si o portie de mousse de vanilie cu sos de cirese sau capsuni, la alegere ☺
Actul trei ne introduce în atmosfera portului din New Orleans. Des Grieux asteapta vaporul care-i va aduce pe detinutii din Franta. Manon apare încatusata si sleita de puteri, alaturi de alte femei ce urmeaza sa fie duse în colonia penala. Pretinzând a fi soțul ei, Des Grieux înceraca sa mituiască un străjer, pentru a-si elibera iubita. Acesta actiune nu face altceva decât sa atraga atentia sefului coloanei penale care descopera trasaturile fine ale fetei lui Manon si provoaca dorinta animalica a acestuia. În timp ce o violeaza, este surprins si ucis printr-o lovitura de pumnal de catre des Grieux.
Manon și des Grieux fug din închisoare încercând sa se ascunda în mlaștina din Louisiana. Manon nu mai poate sa faca nici un pas. Dansul sugereaza delirul, halucinații si episoade din trecutul lor si viitorul care poate ar fi putut fi fericit, daca nu ar fi existat ambițiile de bogăție și splendoare. Şoptind cuvinte de dragoste, Manon se stinge în braţele iubitului.
Elegia lui Massenet este una din dramele cele mai sfâșietoare. Coregrafia prezentata de Royal Ballet si creata de Sir Kenneth MacMillande în anul 1974, continuă să fie recunoscută pe plan internațional ca fiind unul dintre baletele de referinta ale companiilor de balet..
Manon a fost prezentat pentru prima dată de către Baletul Regal din Londra, în anul 1974. Pe data de 16 octombrie 2014, baletul Manon transmis în direct la cinematografele din întreaga lume, a sarbatorit 40 de ani de la prima punere în scena. Pe atunci, productia Royal Ballet i-a avut în rolurile principale pe Antoinette Sibley și Anthony Dowell.
Manon este unul dintre cele mai mari roluri feminine de balet. Presupune a putea transmite publicului ingenuitatea, nevinovatia tinerei fete, dar si capacitatea ei de a fi marea seducatoare precum si sentimentul de culpabilitate din finalul lucrarii coregrafice. Marianela Nuñez, a interpretat cu grandoare acest rol si Federico Bonelli în rolul des Grieux a fost de asemenea la înaltime.
Ricardo Cervera - fratele lui Manon Lescaut, Christopher Saunders - Monsieur GM, Laura Morera - iubita lui Lescaut, Gary Avis - temnicerul si întregul Corp de Balet ne-au oferit un spectacol superb. Decorurile realizate de Nicholas Georgiadis au întregit perfectiunea acestui spectacol.
Dirijorul orchestrei ROH Manon este Martin Yates.

Pe data de 27 octombrie, în 27 de tari si 1020 de cinematografe, din sala The Royal Opera House din Covent Garden, London, se va transmite live opera I due Foscari, compusa de Verdi. Rolul principal: Plácido Domingo. Sper ca v-ati procurat bilete! ☺

Povestea lui Manon Lescaut si a cavalerului des Grieux în pasi de balet

continuare la "Asta seara avem bilete la cinema-balet" 
Romanul abatelui Prévost intitulat "Histoire du Chevalier des Grieux et de Manon Lescaut" scris în anul 1731 a inspirat de-a lungul veacurilor numerosi artisti, povestea lui Manon fiind transpusa atât în filme* cât si în muzica.  Daniel Auber a compus pentru prima data o opera inspirata din viata frumoasei Manon Lescaut (1856), apoi Jules Massenet (1884), Giacomo Puccini (1893) si mai târziu, Hans Werner Henze (1952). Doar Massenet a fost atât de fascinat de Manon, încât a creat si o muzica de balet cu acest nume, o capodopera a artei lirice cu muzica diferita de cea din opera.
Fiecare din compozitiile muzicale se abat usor de la povestea din roman, artistii creând propriile versiune ale iubirii dintre Manon si tânarul des Grieux - cea descrisa în al 7-lea volum al romanului "Memoriile si aventurile unui om de familie care s-a retras din lume", intitulat original "Istoria cavalerului des Grieux si a lui Manon Lescau". Volumul genereaza scandal la vremea editarii, fiind considerat un afront adus moralitatii epocii. Faptul ca romanul a fost reabilitat devenind o referinta literara, se datoreaza foarte mult compozitorilor de opera, în special lui Massenet si Puccini.

Povestea din Baletul Manon (Massenet) începe în localitatea Amiens. Primul tablou ne introduce în atmosfera pieţei din faţa hanului, plina de orăşeni curioşi în aşteptarea diligenţei. Între cei câtiva bogatasi parizieni ce-şi petrec timpul servind băuturi în compania unor fete flușturatice, se amesteca cersetori si hoti de buzunare, actrite, gardieni si vânzatori ambulanti, o lume pestrita ce evocă culoarea si eleganta, precum și partile întunecate ale societatii din perioada Belle Époque.
Tânarul Lescaut o asteapta aici pe Manon, sora lui în vârsta de 17 ani. El trebuie sa o însoteasca pe Manon pâna la mânastire, unde părinţii au hotarât sa o trimita din cauza firii sale uşuratice. Tânara adolescenta este de o frumusete rapitoare si poseda un sarm deosebit prin care atrage orice barbat o priveste. În momentul în care coboara din diligență, barbatii se înghesuie în jurul ei. Tânarul Lescaut, el însusi un aventurier, cunoscut al cluburilor cu jocuri de carti, este încântat sa observe ca multi din barbatii cu avere îi fac ochi dulci sorei lui. Un nobil în vârsta - Monsieur GM, îi acosteaza si propune tânarului sa i-o încredinteze pe frumoasa Manon - ca amanta, în schimbul unei sume mari de bani. În timp ce barbatii negociaza, un alt bogatas batrân se apropie de tânăra fată, îi face curte, propunându-i dragostea şi averea. Manon cocheteaza cu acesta însa îi răspunde ironic. Privirea ei întâlneste ochii unui tânăr chipeș care o privea lung si admirativ. Dragostea la prima vedere da curaj tânarului des Grieux sa se apropie si sa-si exprime atracția irezistibilă. El îi destainuie ca tocmai si-a încheiat studiile în filozofie, ca nu are bani dar este profund îndragostit. Manon hotareste spontan sa fuga cu el la Paris, luând banii primiti de la bogatasul batrân.
Cei doi balerini sunt o cuplu superb! Dansul lor se asemuie cu zborul fluturilor pereche. Muzica îi însoteste cu fragilitate, orchestra completeaza perfect sensibilitatea cu care cei doi solisti-balerini îsi intrerpreteaza rolul.
Tabloul doi se desfasoara în micul apartament din Paris, unde Manon şi des Grieux savurează clipe pline de fericire. Tânarul visează să se căsătorească cu iubita lui, el îi scrie tatălui său cerându-i binecuvântarea. Pe când des Grieux este plecat sa puna scrisoarea la posta, în locuinţa lor îşi fac apariţia fratele fetei - Lescaut, îsotit de bogatul Monsieur GM. Acestia o conving usor pe Manon să-şi părăsească iubitul sărac, pentru o viată plina de lux, cadouri si  desfăţ.
Manon reprezinta tânara femeie, frumoasa si saraca, încercând sa supravietuiasca într-o lume guvernata de barbati ce-si satisfac toate dorintele, prin bani si pozitie sociala. Manon este lipsita de tarie morala. Sir Kenneth MacMillan, coreograful acestui spectacol de balet, o simpatizeaza pe eroina principala careia îi gaseste o adorabila scuza pentru capriciile si moravurile usoare, impunând perspectiva de abordare a rolului dupa ideea ca Manon este coplesita de un sentiment complex si ciudat "nu atât de mult frica de a fi sărac, ci rușinea de a fi sărac" si adauga "Sărăcia în acea epoca a fost echivalentul unei morți lungi, lente".
Prezentare scenică a întregii compozitii muzicale este plina de dramatism. Manon reprezinta arhetipul frantuzoaicei cochete si naive, femeia fascinanta, definitia seducatoarei perfecte. Des Grieux reprezinta barbatul îndragostit, romanticul pur, barbatul devotat si delicat. Monsieur GM este personajul care reduce la unul lungul sir de amanti batrâni si bogati, pe care tânara femeie i-a avut. Ei trei împreuna definesc societatea si moravurile vremurilor respective, a vietii cladite pe fățărnicii, a bogatiilor adunate prin siretlicuri sau jocuri de carti, a familiilor de fațada, în care alaturi de sotul si sotia celor înalti era permisa prezenta amantilor, fara ca depravarea acestei paturi sociale sa fie judecata.

În rolul Manon am admirat-o pe Marianela Nuñez, rolul des Grieux a fost interpretat de Federico Bonelli, personajul Lescaut a fost jucat de Ricardo Cervera si rolul bogatului Monsieur GM i-a fost încredintat lui Christopher Saunders.

La pauza dintre acte am iesit la un pahar de Sekt si o gustare, pretul biletului având inclus serviciul de catering. Relatarea partii a doua de spectacol, va urma ☺
~~~~~~~~~~~
*) Filme inspirate din romanul lui Antoine François Prévost: Giovanni Pastrone: Manon Lescaut -1909 Italia, Friedrich Zelnik: Manon. Marele cântec de dragoste - Germania 1919, Arthur Robison: Manon Lescaut / amanta abatelui - Germania 1926, Carmine Galon: Manon Lescaut - Italia 1940, Henri-Georges Clouzot: Manon - Franța 1949, Mario Costa: Gli Amori di Manon Lescaut - Italia / Franța 1954, Jean Aurel: Înfocata Manon - Italia / Franța / Germania 1968

Astă-seară avem bilete la Cinema-Balet

Stagiunea Royal Opera House 2014/2015 se deschide cu "Manon", un adevarat masterpiece, coreografia fiind semnata de Kenneth MacMillan. Compozitia lui Jules Massenet va fi interpretata de Orchestra Operei Royale din Londra, sub bagheta dirijorului Martin Yates.

În distributie: Marianela Nuñez (Manon), Federico Bonelli (Des Grieux), Ricardo Cervera (Lescaut), Christopher Saunders (Monsieur G.M.), Laura Morera (Lescaut’s Mistress) si Elizabeth McGorian (Madame).
Biletele în stagiunea toamna-iarna costa 30 euro/persoana, dar merita!
Doar luna aceasta vom avea ocazia sa mergem si la opera - pe 27 urmeaza Verdi "I due Foscari". În lunile ce urmeaza, transmisiunile în direct vor fi doar o singura zi.
Voi reveni cu impresii detaliate ;)

Poveste de iarna - balet (V)

continuare la "Ieri, la cinema-balet"

În pauzele spectacolului, am servit "Häppchen", Sekt sau Sektorange, apoi ne-am reluat locul în sala urmarind interviurile bogate în informatii interesante, cu lămuriri asupra modului în care compozitia muzicala a fost conceputa sau asupra felului în care rolurile au fost abordate si referinte legate de trairile artistilor. Este genul de interviuri deosebit de calde, prin care publicul are senzatia ca se misca liber în salile de repetitie, în culise, ca face parte din echipa ce a pus în scena spectacolul. Ador aceste interviuri, scurte dar substanțiale.
Actul doi se desfasoara în Boemia, la diferenta de saisprezece ani fata de scenele prezentate în actul întâi. Este începutul primaverii si localnicii satului în care Perdita traieste, se pregatesc pentru sarbatoarea închinata traditional noului anotimp. Fiica regilor sicilieni nu are nici cea mai vaga idee despre originea ei nobila, ea a crescut în familia ciobanului alaturi de fiul acestuia ca si când ar fi fost frati adevarati. Perdita este o tânara zvelta si deosebit de frumoasa si... cine credeti ca este îndragostit de ea?! Printul Florizel, fiul regelui Polixenes! Tânarul vine deseori în satul Perditei si pentru a nu atrage atentia asupra rangului pe care-l are, el poarta haine obisnuite, ca orice flacau din sat. Dansurile celor doi sunt ca zborul fluturilor îndragostiti. Miscarile lor izvorasc dintr-o dragoste pura si sincera. Prezeta lor încântatoare este  precum adierea lină de vânt peste o livada cu ciresi în floare. Cei doi reprezinta dragostea neprihanita, ei sunt jumatatile veritabile care formeaza sfera si în candoarea cu care privesc lumea, nici nu observa ca omul de încredere al regelui îi spioneaza. Acesta îl informeaza pe suveranul regatului Boemiei în legatura cu relatia neîngaduita a printului si chiar îl aduce în sat, sa se convinga cu proprii lui ochi.
Serbarea rurala este în plina desfasurare si Perdita este aleasa "Regina Primaverii". Tatal, deosebit de mândru, gaseste potrivit momentul pentru a da Perditei medalionul cu smarald pe care l-a pastrat spre a i-l oferi la o ocazie speciala. Fata primeste cadoul cu bucurie, dar nimeni nu banuieste ce reprezinta acest medalion.
Atmosfera vesela si degajata a târgului în sarbatoare este brusc spulberata prin aparitia garzilor regelui Polixenes, care negru de furie ca unicul lui fiu este îndragostit de fata unui cioban, ordona arestarea Perditei. Tatal si fratele fetei sar în aparare, reusesc sa o elibereze pe Perdita si împreuna cu printul, toti patru izbutesc sa urce pe o corabie si pornesc pe mare. Regele Polixenes împreuna cu garzile îi urmaresc. Finalul actului doi.
Actul trei începe în decorul tarmului sicilian. Regele Leontes este în pragul dementei. Remuscarile i-au macinat sufletul, durerea pierderii familiei i-a sfarâmat inima. Alaturi de el, Paulina fidelă - fosta doamna de companie a reginei, deasemenea îndoliata si neconsolata dupa pierderea sotului (Antigonos), îsi concentreaza întreaga forta spre a mentine înca vie ratiunea regelui. Petrec împreuna cea mai mare parte a timpului la mormântul reginei Hermione si a printului Mamillius.  
Monotonia zilei este ravasita de ancorarea în port a unei corabii straine si cererea urgenta a pasagerilor acesteia de a fi primiti în audienta la suveranul regatului. Prinzul Florizel îsi pune întreaga nadejde în a fi protejat împotriva furiei tatalui, explicând ca este îndragostit de o fata simpla, fara rang nobil. Perdita este prezentata si regele Leontes înduiosat, se vede în masura sa faca o fapta buna în numele iubirii, pentru a-si ispasi din pacatele care-l coplesesc de saisprezece ani. El nu banuieste nicio clipa ca tânarul print este fiul prietenului lui din copilarie si nici nu-si imagineaza macar ca frumoasa fata este propria lui fiica. În momentul în care declara legatura prin casatorie a celor doi îndragostiti, în sala tronului intra ca o furtuna regele Polixenes, care spune ca nu permite ca fiul sau sa se casatoreasca. În timpul altercatiei, Perdita este îmbrâncita si salul de la gât se desface, lasând la iveala colierul cu smarald. Paulina recunoaste piatra prețioasă strălucitoare si atrage atentia regelui Leontes. Ciobanul care a crescut-o pe Perdita ca pe propria fiica, dezvaluie povestea copilului gasit si regele Leontes nu stie cum sa se arate mai recunoscator. Îsi recunoaste cu obidire faptele ce au provocat tragicele evenimente si urmările dezastruoase, îsi cere iertare de la regele Polixenes si împreuna, dau binecuvântarea celor doi copii.
Întregul palat serbeaza casatoria printesei Perdita cu printul Florizel, si regele Leontes zâmbeste pentru prima data în ultimii saisprezece ani. Paulina considera ca este momentul ca regele sa mai suporte înca o surpriza. Ea îl conduce la monumentul ridicat în memoria reginei Hermione si a printului Mamillius si îl îndeamna sa împartaseasca bucuria regasirii fiicei cu spiritul sotiei pierdute. Statuia-regina prinde a se misca si coboara de pe piedestal. Paulina destainuie secretul de a o fi ascuns pe regina, care nu a murit ci si-a revenit din coma. Regina a hotarât însa sa nu reapara în viata regelui decât atunci când exista o dovada clara ca acesta este spasit.
Povestea este cu happy-end... Perdita, alaturi de sotul ei,  îsi îmbratiseaza mama si tatal.
Baletul are sase personaje principale, solourile prim-balerinilor au fost interpretate cu mare clasa. Orchesta ROH condusa de dirijorul David Briski a însotit perfect dansurile artistice figurative ale ansamblului de balerine și balerini.
Premiera "The Winter's Tale" a fost un adevarat succes. Spectacolul s-a încheiat cu aplauze îndelungate, cosuri cu flori si ovaţii.

Ieri, la cinema-balet (IV)

Stagiunea de iarna/primavara a Royal Opera House -sectiunea balet, s-a încheiat cu spectacolul "Poveste de iarna", transmis în direct de la Londra în 40 tari si peste 1500 cinematografe. Într-una din aceste sali am fost si eu, împreuna cu mama.
Ca de obicei, la intrarea în sala am fost întâmpinate cu câte un pahar de sekt sau sekt-orange, apoi am luat loc pe fotoliul rezervat, prin intermediul ecranului fiind martore la forfota din sala londoneza.
Special pentru spectatorii din cinema, moderatoarea Darcy Bussell - fosta balerina la ROH, a prezentat în introducere modul în care spectacolul se va derula: prolog, trei acte si doua pauze - pauze în care a invitat spre intervievare cativa din protagonistii spectacolului: directorul teatrului (Kasper Holten), compozitorul (Joby Talbot) si coreograful baletului (Christopher Wheeldon), câtiva solisti-balerini (Edward Watson, Sarah Lamb, Lauren Cuthbertson, Steven McRae, Frederico Bonelli, Zenaida Yanowsky).
Spectacolul s-a încheiat la ora 23:30 si chit ca stiam ca dimineata va trebui sa ma trezesc pentru serviciu la ora 5:30, mi-a parut tare rau când cortina s-a închis. A fost un spectacol grandios, o punere în scena senzationala, cu dansatori de exceptie, decoruri expresive si efecte speciale impresionante! Povestea lui Shakespeare "The Winter's Tale" este aici fidel transpusa în muzica si dans, spectacolul fiind încadrat în genul "balet narativ".

Preludiul prezinta doi printi-copii, prieteni nedespartiti, viitori regi ai Siciliei si Boemiei.
Actul întai se desfasoara la curtea regala siciliana si dansul pucteaza câteva momente principale din viata tânarului rege Leontes: casatoria din dragoste cu frumoasa Hermione, nasterea primului lor fiu - Mamillius si în continuare, de-a lungul câtorva ani, este prezentata armonia perfecta din aceasta familie.
În ziua în care regele Polixenus soseste din Boemia sa-si viziteze prietenul, printul Mamillius are vârsta pe care o aveau cei doi regi când drumurile lor s-au despartit. În memoria acelor frumoase vremuri, regele Boemiei accepta propunerea prietenului-gazda de a-si prelungi vizita în Sicilia pentru cateva luni.
Totul este vesel si armonios, ba mai mult se întampla ca în aceste prime saptamâni, regina Hermione sa anunte ca este însarcinata cu al doilea copil, un motiv în plus pentru fericitul rege Leontes sa organizeze permanent petreceri la curte.
Timpul trece si putin înainte ca regina sa aduca pe lume cel de-al doilea copil, regele Polixenes îsi anunta intentia de a pleca spre tara lui. Regina Hermione, din simpatie si calda amicitie fata de prietenul sotului ei propune spontan ca regele boemian sa mai ramâna câteva saptamâni, spre a fi alaturi de ei când se va naste copilul. Acesta accepta onorat.
Daca pâna aici muzica si dansul au fost placute si vioaie, din acest moment registrul sunetelor se schimba, marcând clipa în care gelozia încolteste în sufletul regelui Leontes. Interpretând gresit dragalasenia sotiei ca pe o dovada de infidelitate, acesta este tot mai mult cuprins de ura si fara a avea vreo dovada de vinovatie, îsi acuza sotia si prietenul de concubinaj.
Dansurile devin triste, gesturile schimonosite de durere. Regele Leontes îsi schimba radical comportamentul, devenind un tiran. Cu mintea si sufletul întunecate, el îsi alunga prietenul si chiar pune la cale otravirea lui. Complotul esueaza, regele Polixenes porneste spre tara lui, profund dezamagit si jignit.
Regina este aruncata în temnita si naste o fetita pe care însa regele nu vrea sa o recunoasca drept fiica. Plin de cruzime, el ordona ca nou-nascuta sa fie dusa si abandonata în Boemia, în regatul celui pe care el presupune a-i fi tata. Sotul Paulinei - doamna de companie a reginei, este însarcinat sa se descotoroseasca de bebelus. Antigonos ajunge pe tarmul Boemiei si pune în cosulet alaturi de copil, medalionul cu smarald purtat pâna deunazi de regina Hermione, ca semn distinctiv al coroanei siciliene. El nu reuseste sa mai urce pe corabie si sa se intoarca la castel anuntând îndeplinirea sarcinii, deoarece este atacat si devorat de ursi.
Bebelusul este la scurt timp descoperit de un cioban care se afla în zona tarmului împreuna cu fiul sau. Om bun, el ia fetita si o creste, botezand-o Perdita.
Viata celor de la curtea siciliana devine amara, inutile ramân explicatiile de nevinovatie ale sotiei regelui tot mai înnebunit de ura si gelozie. Dansurile balerinilor sunt sugestive, miscarile totusi gratioase sunt tensionate si deosebit de triste, mimica si gesturile încarcate de dramatism.
Atmosfera grea si apasatoare atinge punctul culminant atunci când regele îsi condamna sotia la moarte, moment în care fiul acestora, printul Mamillius îsi pierde viata, urmare a unui atac de anxietate. Regina intra în coma si e declarata moarta.
Acesta este finalul deosebit de trist al primului act. (va urma)

Poveste de Iarna

Sunt în competitie cu timpul, el zboara si eu alerg în urma lui... Saptamânile îmi par zile, zilele îmi par ore si orele-mi scapa precum clipele. Am ramas în urma cu blogul - dar asta sa fie cel mai mare necaz, nu-i asa? ☺ În fiecare zi cu mama, avem un program deosebit... Ieri am fost în excursie, astazi mergem la Cinema pentru a urmari transmisiunea în direct de la Royal Opera House. Baletul pe care-l vom vedea este "Poveste de Iarna" compus de Joby Talbot, dupa povestea de dragoste scrisa de Shakespeare (eveniment caruia îi voi dedica saptamâna aceasta un articol).
Mi-am amintit ca si formatia rock Queen a câtat o piesa cu acest titlu:

"Poveste de iarnă" apartine albumului "Made in Heaven", lansat în 1995, după decesul lui Freddie Mercury (1991). Piesa a fost compusa de Mercury imediat după "Innuendo", inspirat fiind de peisajul pe care-l privea de la fereastrele studioului de înregistrare, lânga Lacul Geneva.
Piesa abordata genul psihedelic, îmbinând stilul dream pop cu muzica experimentală.
Sa lasam muzica sa cânte, sa visam alaturi de Freddy Mercury si sa privim în afara ferestrelor, prin ochii lui... Pentru rubrica "Meloman pentru o zi"

Balet la cinematograf (III)

Luna aceasa, ciclul pieselor de opera si balet transmise live de Royal Opera House, este continuat cu baletul "Frumoasa din pădurea adormită", semnat de Piotr Ilici Ceaikovski în anul 1888, conceput în trei acte si sase tablouri, pe baza basmului scris în anul 1643 de Charles Perrault. "Subiectul este atât de poetic, atât de apt pentru muzică, încât m-a pasionat şi am compus baletul cu acea căldură şi plăcere care condiţionează întotdeauna calităţile unei creaţii." a mentionat P.I. Ceaikovski.
Coreografia originala este conceputa de Marius Petipa si premiera mondiala a avut loc pe scena Teatrului Mariinski (Sankt Petersburg), la data de 3 ianuarie 1890. Chiar daca nu de la începu a avut succest - rusii fiind pe atunci obisnuiti cu formule standard si muzica necomplicata, baletul "Frumoasa din pădurea adormită" este astazi unul din cel mai populare balete clasice. Ceaikovski si-a apreciat lucrarea ca fiind compozitia lui cea mai valoroasa.
Acest balet este practic o poveste pentru adulti, putin diferita fata de versiunea basmului scris de Fratii Grimm. Cu siguranta nu exista om pe Pamânt care sa nu o cunoasca, însa aici pe scena, povestea este redata doar prin dans, gesturi, mimica si decoruri.

Chiar din Prolog, spectatorul este introdus în vârtejul pregatirilor coordonate de Catalabutte - maestrul de ceremonii al curtii Regelui Florestan, cu ocazia botezului întâiului nascut, printesa Aurora.
Aparitia ursitoarelor la petrecere, impune respect si liniste. Nou-nascuta primeste cadouri de la zâne - frumusete, întelepciune, gratie, elocventa si vigoare si fiecare dans este totodata un cadou pentru spectatori!  Linistea momentului este risipita prin aparitia zânei Carabosse care spre a se razbuna pentru faptul ca numele ei a fost omis pe lista invitatilor la botez, urseste printesei Aurora sa moara la vârsta de 16 ani, în urma unei întepaturi cu un fus pentru tors sau o andrea. Zâna-buna Liliac încearca sa schimbe sensul blestemului, adaugând conditia ca vraja sa se spulbere daca peste un somn de 100 de ani, printesa va fi sarutata de un print îndragostit.
În acest act, mi-a placut în mod deosebit dansul balerinei Kristen McNally - în rolul vrajitoarei Carabosse - un solo de mare clasa, executat cu mare abilitate artistica, combinând gratia miscarilor cu mimica fetei sub un machiaj exceptional. Pline de gratie, individualitate și finețe sunt deasemenea dansurile interpretate de Laura McCulloch, în rolul zânei Liliac.
Alternarea dansurilor ce exprima dramatism cu cele care transmit tandrete si gingasie, fac din acest spectacol unul din cele mai frumoase balete din toate timpurile.

"Vremea trece" si Actul întâi, prezinta ziua în care printesa Aurora împlineste vârsta de 16 ani. 
La petrecere, Aurora danseaza cu printii veniti sa îi ceara mâna. "Adage à la rose" este pasajul în care solista danseaza cu cei patru parteneri - printii de la Rasarit, Apus, Nord si Sud, pasaj identificat ca cel mai greu de interpretat, unul din cele mai elegante si mai gratioase solouri. Rolul Aurorei este prin coregrafie unul din cele mai complexe roluri feminine, pentru ca "cere o abilitate atletica extraordinara dar si o tehnica de mare acuratete". Balerina Sara Lamb, cea care interpreteaza rolul printesei Aurora este delicatetea întruchipata, corpul ei are o mlădiere, suplețe si o  zveltețe de exceptie. Rolul pare ca i-a fost harazit!
Vrajitoarea Carabosse reusind sa se strecoare la petrecere, profita de un moment de neatentie al garzilor de paza si oferă printesei în dar un fus. De la nasterea Aurorei, în regat au fost interzise toate fusele, andrelele si betisoarele ascutite, de aceea printesa cerceteaza plina de curiozitate darul deosebit si nemaivazut. Asa cum i-a fost sortit, printesa se înteapa la deget si cade în somnul letargic. Zâna Liliac farmeca întregul palat sa cada în somn adânc.

Actul doi, începe cu o scena de vânatoare care se petrece la distanta de 100 de ani de la nefasta întâmplare produsa la aniversarea Aurorei. Eroul principal al scenei, prințul Florimund - interpretat de balerinul Steven McRae, se afla în apropierea palatului vrajit, însoțit de alaiul împaratesc. Fire romantica, el se retrage de lânga grupul galagios si viseaza la ziua în care îsi va întâlni iubirea vietii. Zâna Liliac plazmuieste prințului viziunea Aurorei  si ajutata de nereide – frumoasele zâne ale naturii, provoaca printului un coup de foudre. Fermecat de frumusetea Aurorei, printul capata forte care înving sleahta vrajitoarei Carabosse. Calauzit de zâna, printul descopera iatacul în care printesa Aurora doarme adânc. Printul priveste chipul suav al Aurorei si îndragostit, o saruta. Blestemul se destrama, întregul palat prinde viata si pe chipul Aurorei înfloreste din nou zâmbetul.

Actul trei, prezinta ca si în preludiu, curtea regelui Florestan pregatindu-se de sarbatoare - de data aceasta însa pentru nunta printesei Aurora cu printul Florimund. Acesta este punctul culminat al spectacolului. Balerinii principali, solistii si ansamblul de balet vibreaza la unison, transmitând publicului emotii puternice. În actul final apar numeroase personaje de basm. Printesa Florina si Pasarea Albastra prezinta unul din cele mai dificile solouri. Pentru a simboliza zborul si zbaterile aripilor, balerinii executa salturi extraordinare, însotite de unduiri perfecte si pline de gratie ale bratelor. Balerinii Yuhui Choe si Valentino Zucchetti au prezentat un dans diafan, vaporos si exceptional!
Impresionante deasemenea sunt solourile Lupului si Scufitei-Rosii, al Motanului Încaltat, al Pisicii albe, al Cenusaresei si al printul Fortuné, dar tulburator de frumos este "pas-de-deux" executat de balerinii din rolul mirilor, care încheie aceasta poveste romantica. Dirijorul orchestrei Royal Opera House a fost în acesta seara Valery Ovsyanikov. (surse video si fotos:  www.roh.org.uk) 
PS: O lista a Royal Opera House cu solistii balerini - aici. Numele Alinei Cojocaru este mentionat cu mare cinste.
PS2: Ieri a avut loc acest spectacol, motiv pentru care încep abia acum, vizitarea blogurilor participante la Miercurea fara Cuvinte - 12/2014. Sper sa-mi fie iertata întârzierea ;)

Opera si balet

în completare la "Balet la cinematofraf (I)" si "Balet la cinematograf (II)"
Royal Opera House este cea mai importanta sala de spectacole din capitala Marii Britanii si unul din cele mai importante cinci teatre de opera din lume, alaturi de Opera de Stat din Viena, Opera Teatro alla Scala din Milano, Opera Garnier din Paris si Metropolitan Opera House din New York.
Constructia primului teatru care s-a numit Teatrul Regal (Theatre Royal) a început in 1728. La începutul secolului al XIX-lea a avut loc primul incendiu care a distrus cladirea. Sub directul patronaj al Regelui George al IV-lea, cladirea a fost refacuta pe aceeasi fundatie. În urma unei dispute cu managerii teatrului, trupa se transfera la Teatrul Royal din Covent Garden.
Pe 5 martie 1858, cladirea a fost distrusa de un al doilea incendiu nimicitor, iar reamenajarea a început un an mai târziu.
Dupa razboi cladirea a fost restituita pentru a fi folosita ca sala de opera si balet, iar primul spectacol a fost pe 20 februarie 1946 - "Frumoasa adormita" de Piotr Ilici Ceaikovski. Primul spectacol de opera a fost "Carmen" de Georges Bizet.
Noua cladire modernizata a fost inaugurata de Regina Elisabeta pe 4 decembrie 1999.

(sursa fotografii 1,2,3 + 4 )

Într-un articol publicat de Observatorul, G. Panait - regizor de lumini la diverse evenimente, care a lucrat inclusiv în Opera Regala din Londra, spune ca "Opera Regala este ca o mica fabrica, cu peste o mie de angajati. Fondurile alocate de Ministerul Culturii sunt infime. Exista o munca asidua pentru gasirea sponsorilor, iar donatiile sunt vitale. Renumele acestei institutii face ca o multime de companii si indivizi pasionati sa-si doreasca sa fie asociati cu Opera Regala.
Încasarile de pe urma vânzarii biletelor sunt importante si de aceea, opera a încetat sa mai fie elitista. Poti vedea la spectacole instalatori sau mecanici stand cot la cot cu un lord sau cine stie ce VIP. Sigur ca cele mai bune locuri sunt înca prohibitive pentru persoana de rând, dar totusi mai sus, în Amphytheatre, Slips sau Balcony, se pot cumpara bilete la preturi convenabile.
Mai sunt cazuri de exceptie când distributia este de vârf, iar preturile urca vertiginos. Cu toate ca un bilet poate ajunge la 800 de lire, un spectacol cu Domingo, Angela Gheorghiu, Alina Cojocaru se joaca mereu cu casa închisa. La un spectacol cu Angela Gheorghiu în opera Tosca un bilet a fost 250 lire, iar cel mai ieftin de 30 de lire. La acelasi spectacol cu o alta distributie, biletele pot fi de trei ori mai ieftine. Daca este o Gala Royala, unde vine Regina Elisabeta, biletele costa peste 2000-3000 de lire, dar chiar si în aceste conditii biletele sunt vândute în maxim o ora."
Iata aici planul salii si pretul biletelor pe categorii, pentru stagiunea 2013-2014:

Cursul de schimb în Leu (RON) / Banca Nationala a României - 27 ianuarie 2014:
1 Lira Sterlina (GBP) 5,4974                         1 Euro (EUR) 4,5400
Se poate face usor un calcul, din care rezulta ca pretul unui bilet pentru acest sezon este cuprins între 978,5 lei (RON) si 16,5 lei (RON).
Eu am platit 27 Euro pentru un bilet în cinematograf, în care transmisiunea live a fost de calitate full HD, pe ecran lat si cu o acustica perfecta. Sunt deosebit de multumita!

Balet la cinematograf (II)

Daca în marile sali de opera si balet se strecoara multi snobi, care se prefac interesati de acest gen de spectacol doar pentru a fi vazuti în compania oamenilor cu educatie si pentru care tinuta pe care o etaleaza este mai importanta decât numele artistilor ce evolueaza pe scena, aici în salile de cinematograf nu vin decât cu adevarat iubitorii acestui gen de spectacol. De aceea, atmosfera este deosebit de placuta si degajata!
Când dirijorul Boris Gruzin a luat loc la pupitru - în fata orchestrei Royal Opera, în sala a încetat orice murmur si pe acordurile muzicii, noi spectatorii ne-am lasat purtati spre lumea prezentata de artistii balerini. Indiferent ca firul povestii îti este cunoscut, emotia pe care o transmit artistii prin felul interpretarii este de fiecare data alta.
Baletul Giselle este povestea trista a unei iubiri neîmplinite. Giselle este o fata simpla, o tânara deosebit de frumoasa care traieste împreuna cu mama ei într-un satuc. Padurarul satului este pretendent la mâna Gisellei. Trecând întâmplator prin sat, ducele Albrecht de Silesia ramâne fermecat de frumusetea fetei. Pentru a-i câstiga încrederea, acesta închiriaza o locuinta în sat si se da drept om de rând. Planul reuseste si Giselle se îndragosteste de duce si relatia lor de iubire este prezentata oficial în sat. Mama Gisellei are presentimentul ca iubirea fiicei nu are viitor si într-adevar, ducele duce viata paralela, în lumea lui fiind logodit cu Barthilde - o domnisoara de origine nobila. Ros de gelozie, padurarul face cercetari si descopera adevarul în legatura cu ducele. Pusa în fata realitatii, Giselle îsi pierde ratiunea. Cu inima zdrobita, se sinucide cu spada ducelui si moare în bratele lui. Acesta este sfârsitul actului întâi.
Scena actului doi se desfasoara la mormântul Gisellei. Padurarul Hilarion plânge peste pamântul proaspat rascolit si acoperit cu coaroane de flori. La miezul noptii apar spiritele tinerelor fete decedate înainte de a deveni mirese - acele Wilis care cauta razbunare pentru visul frânt de a deveni femei, pentru dorinta neîmplinita de a purta în pântece un prunc. Sub conducerea reginei Myrtha, grupul de Wilis bântuie noaptea si atrag în mrejele lor barbati pe care îi provoaca la dans, pâna când acestia mor epuizati. Padurarul fuge la prima aparitie a stafiilor, însa la scurt timp apare ducele Albrecht, sa depuna un brat de cale albe pe mormântul Gisellei.
Copleşit de remuşcări si vinovatie, implora iertare si din durerea care-l stapâneste, apare spiritul Gisellei. Aceasta îl iarta, pentru ca dragostea pe care i-o poarta dainuie si dupa moarte. Atunci când Wilis îl înconjoara pe duce si-si folosesc magia pentru a-l provoaca la dansul care sa-i aduca moartea, Giselle îl sprijina. Puterea dragostei ei înfrânge forta vrajilor clanului caruia i s-a alaturat de curând si Albrecht ramâne în viata pâna la rasaritul soarelui. În zori de zi puterea demonilor dispare, duhurile se dizolva în ceata iar spiritul Gisellei se întoarce în mormânt, sa se odihneasca în pace. Acordurile orchestrei înceteaza, cortina coboara si baletul se încheie aici în aplauzele publicului emotionat si încântat.
Cu cât mai bine reusesc artistii sa se transpuna în rolul pe care îl intrepreteaza, cu atât mai mare este calitatea spectacolului, baletul fiind genul de dans figurativ prin care doar gesturile, mimica fetei si pozitia corpului pot transmite ceea ce în alte ramuri artistice pot exprima cuvintele.
Solourile balerinilor sunt cu atât mai aproape de perfectiune cu cât artistii pun mai multa pasiune în dans si reusesc sa transfere publicului starea afectivă deosebit de intensă cu care sunt încarcati. Soloul Gisellei din primul act este un astfel de moment în care ciclul de 12 sarituri executate în diagonala scenei pe același picior, stârneste ropote de aplauze la fiecare spectacol. Giselle este plina de gratie si puritatea chipului lumineaza întreaga scena.
Impresionant este si dansul corpului de balet ce interpreteaza Wilis, acele fete tinere si frumoase care nu au ajuns sa fie mirese niciodata. Tristetea si bucuria, iubirea si ura, acest amestec de pasiuni umane este transpus într-un dans sincron ce creaza impresia de plutire prin ceata.
Dovezi de virtuozitate sunt deasemenea soloul Albrecht din finalul actului doi, când artistul face piruete duble si triple si se deplaseaza pe diagonala, însa cu adevarat superb este soloul Gisellei din final. Aici, Giselle este eterica, Giselle e fina, fragila si pluteste efectiv! Aproape ireala, Giselle este ca o boare de vânt.
Dansul clasic în general urca spre cer în cautarea plutirii, mai mult însa acest balet combina energia si cunoasterea de sine, amesteca pasiuni umane cu forte supranaturale si ofera spectatorilor o reprezentatie deosebit de emotionanta!  [Fotografiile din cadrul spectacolului sunt preluate din  pagina www.roh.org.uk (aici si aici)].
În pauza dintre cele doua acte, ne-a fost prezentat un interviu deosebit cu maestrul Peter Wright, realizat de balerina si moderatoarea Darcey Bussell. Deosebit de interesant este si videoclipul ce prezinta câteva momente din pregatirea corpului de balet, interpretele Wilis.

În acest timp, noi am baut câte un pahar de vin spumant si am servit canapé.


Nu pot sa închei acest articol fara sa destainui un amanunt deosebit de familie - matusa mea (verisoara mamei si prietena mea) a interpretat acum mai bine de 35 de ani rolul Gissele, pe când era prim-balerina într-unul din ansamblurile de balet de elita din Bucuresti. În prezent conduce propria scoala de balet, în Ulm. Cele doua fotografii fac parte din albumul de familie.