Sibiul la pas: Catedrala Mitropolitană, Parcul Astra și scările din Strada Cetății

(Jurnal de vacanta - continuare la "Când prietenii sosesc pe neașteptate și totul se așază perfect")

Nu știu dacă ai fost vreodată la catedrală... E chiar în inima Sibiului, ascunsă puțin între clădirile vechi, dar odată ce intri în curtea ei, parcă se deschide o altă lume. Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” nu este doar impunătoare – e caldă și primitoare.
Turlele ei se înalță spre cer cu o eleganță bizantină, iar în interior, cupola pictată de Octavian Smighelschi te învăluie cu imaginea lui Iisus Pantocrator, înconjurat de îngeri. E liniște, chiar și când sunt oameni – o liniște care te face să simți că ești într-un loc cu adevărat sfânt.
Ce mi se pare fascinant e că această catedrală a fost construită la începutul secolului XX, între 1902 și 1906, inspirată de Sfânta Sofia din Constantinopol. Împăratul Franz Joseph I a fost chiar primul care a donat pentru construcție – un detaliu care spune multe despre cât de important era acest proiect pentru comunitate.
 

Dacă intri în catedrala, uită-te cu atenție la iconostasul din lemn de tei aurit – e o bijuterie sculptată cu migală, iar chivotul altarului, o miniatură a catedralei, este realizat din metal aurit. Sunt detalii care nu se văd din poze, dar care îți rămân în suflet.
Și nu uita să aprinzi o lumânare. Eu am pus mai multe... pentru cei dragi care au plecat în veșnicie și pentru toți ai mei dragi care sunt încă aici, în viață. E un gest simplu, dar plin de sens – ca o îmbrățișare tăcută trimisă în două direcții.
După ce ieși din curtea catedralei, poți să te oprești puțin în Parcul Astra. E aproape și este locul ideal să respiri adânc și să lași gândurile să se așeze. Sub umbra copacilor bătrâni, cu foșnetul frunzelor și răcoarea fântânilor arteziene, parcă timpul se dilată. E liniște, dar nu e pustiu – e genul de loc unde te simți bine cu tine.
Stând așa pe o bancă în parc, la umbră, ne-am amintit că lui Helmut i-ar fi prins bine o reîmprospătare a frizurii. Înainte de vacanță n-a mai avut timp să ajungă la frizer, așa că... am căutat rapid pe net o frizerie în apropiere.
Pe vremea când locuiam în Sibiu, erau multe frizerii și coaforuri în centrul orașului – unele cu vitrine mari, altele ascunse în curți liniștite. Acum, am găsit doar una, relativ centrală: Salonul Adela. Mi-a plăcut imediat datorită numelui – pentru că așa o cheamă pe una dintre fiicele mele...
Ne-am pornit la drum, am coborât scările prin zidul vechi al orașului, din Strada Cetății spre Piața Teatrului. Apoi am traversat pasajul subteran din fața hotelului Continental și am ajuns la salon.
 

Era ora amiezii, când canicula ajunsese la punctul maxim... Leo dădea semne că nu mai are chef să meargă pe trotuarele fierbinți. Încetinea pasul, se uita spre noi cu ochii lui blânzi, de parcă ne întreba dacă mai e mult. Din păcate, frizeria avea zi liberă. Era deschis doar coaforul – dar, cumva, am avut noroc. Tocmai era o pauză între cliente, iar cele trei doamne încântătoare din salon ne-au primit cu zâmbet și răbdare. Încăperile erau climatizate – o adevărată oază în mijlocul orașului încins. Ne-au răsfățat pe toți trei! S-au oferit să-l tundă pe Helmut, s-au jucat cu Leo, care a avut voie să umble liber pe unde a dorit, iar eu am profitat de ocazie pentru un pensat și un spălat pe cap cu masaj – scurt, eficient și exact ce-mi trebuia.
Și-acum, proaspeți, răcoriți și ferchezuiți, am hotărât că e momentul să savurăm un cocktail la umbra unei terase, pe promenada Bălcescu. Sub arșița amiezii, întregul oraș părea să se retragă în umbră. Dar asta... e o altă poveste (vezi aici).

Weekend cu... ghinioane

Voi cum ați supraviețuit weekendului? Ați avut și voi parte de ghinioane sau doar eu am câștigat la "loteria cosmică a zilelor cu ghinion"? 😕
La mine, totul a început sâmbătă, într-o Bavarie sufocată de caniculă. De aproape o lună, aerul e greu de respirat. Soarele arde fără milă, presiunea ne apasă, iar termometrul pare înțepenit la 35°C. La televizor, prognozele sunt și mai îngrijorătoare: urmează 45°C. Transpirăm și ne topim, evitând cu grijă orice ieșire din încăperile climatizate. Orașul pare suspendat într-o căldură densă, sufocantă, care nu iartă nimic.
Și totuși, sâmbătă dimineață aveam programări — mi-am propus o mică împrospătare de vară. Se apropie summer party-ul organizat de firmă, iar imediat după, plec în vacanță la mare cu băieții mei.
Mă visam estivala, relaxată, cu un look proaspăt.
Prima oprire a fost salonul de manichiură-pedichiură. M-au întâmpinat vietnamezele — zâmbitoare, rapide, eficiente. În tot orașul, ele dețin monopolul pe unghii. Comunicarea? Aproape imposibilă. Ne înțelegem prin semne, zâmbete și interjecții. Din păcate.
Salonul are un display mare, iar muzica vietnameză curge, de obicei, în buclă. Pentru urechea mea, toate melodiile sună la fel — un fel de plâns cântat, cu ecou. Dar, surpriză! Tocmai când m-am așezat la pedichiură, a început Pharrell Williams. „Happy”! Mi-a venit să bat tactul cu piciorul, dar... piciorul era în cădiță, în apă. Bucuria a durat douăzeci de secunde. Una dintre fete a luat telecomanda și... adio Pharrell, bun venit lalăială. Măcar ele au fost fericite.
De obicei aleg alb-sidefiu, dar de data asta, când mi s-a arătat paletarul de shellac, am ales spontan o nuanță turcoaz translucid, delicat. Ca o amintire dintr-o vară care încă n-a început. Am arătat clar, am zâmbit, am spus „yes, this one please”. Totul părea în regulă...
Știți cum funcționează — mâna sub lampă, ele lucrează ca pe bandă rulantă. Abia la final am constatat că unghiile mele sunt... bleu intens cu sclipici. De parcă sirena Ariel mi-ar fi împrumutat coada. Nu era ce am ales, dar era ce am primit. Am înghițit în sec. Trebuie să mă suport așa cel puțin trei săptămâni — nu doar că nu e sănătos să refac tratamentul atât de des, dar nici nu-mi permit să dau din nou 85€ doar pentru o altă nuanță.
Mda... am plecat mai departe, la salonul de coafură.
Aici, monitorul uriaș merge nonstop pe muzică turcească. În Germania, saloanele de coafură par să fie sub monopol turcesc — și se simte. Muzica e omniprezentă. Nici asta nu e pe gustul meu, dar suntem educați să ne tolerăm, nu-i așa?
De patru ani merg la aceeași coafeză. Mereu atentă, empatică, profesionistă. O grecoaică simpatică, cam de aceeași vârstă cu mine. Îmi vopsește rădăcinile sau îmi face permanent, după caz. Acum i-am spus că-mi doresc să rămân blondă, dar cu o tentă discretă de roz. La tuns, doar vârfurile și puțin bretonul.
M-am lăsat pe mâna ei, cu încredere. Părul ud ascunde bine adevărul... Dar când s-a uscat, m-a luat cu leșin. Aproape jumătate din lungime dispăruse.
Culoarea? Ceva incert, care bate în roșu. Cică se va modifica de la soare (după ce acasă m-am spălat pe păr de trei ori în 12 ore, parca nuanta a devenit mai aramie...).
M-am înfuriat, dar m-am abținut. Nu am zis nimic... la ce ar fi folosit? Știam că nu poate să-mi lipească părul la loc. Am plâns acasă. Și probabil voi mai plânge vreo doi ani, până când părul va crește din nou.
Dar ghinioanele nu s-au oprit aici.
Sâmbătă seara, când soarele cobora spre asfințit, am ieșit în curte și... am mai descoperit o tragedie. Șase dintre cei mai mari și mai frumoși peștișori aurii din iaz pluteau fără viață. A fost un șoc.
Filtrul de iaz, dotat cu lampă UV, curățat regulat și în perfectă funcțiune, își făcea treaba. Dar la canicula asta, nu a fost suficient. Căldura excesivă a favorizat explozia de mătasea broaștei, care, cel mai probabil, a scăzut drastic nivelul de oxigen din apă. Am curățat cât am putut, am spălat frunză cu frunză coșulețele cu nuferi, apoi am montat o pompă suplimentară de oxigenare. Peștii rămași par să-și fi revenit. Un mic miracol.
Astăzi am fost la Dehner, singurul loc din oraș unde se vând goldfische. Cei pierduți erau de două ori mai mari decât cel mai mare exemplar disponibil acum. Unul singur! L-am luat — e oranj. Apoi am ales încă șapte mititei: trei albaștri, doi coral și doi oranj. Total: 54,92 €. O nouă mică-mare investiție.

Weekendul a fost greu — caniculă, pierderi, frustrări... Parcă toate s-au adunat deodată, ca și cum s-ar fi înțeles între ele. De ce oare? 

Dar mâine începe iulie — o lună nouă, un noroc nou... poate! Speranța, așa cum spune și proverbul, moare ultima... Sa fie o luna buna pentru toata lumea! 🍀

Ah, coafura!

În tinerețe, mă tundeam scurt-scurt, asemenea Mariei Fredriksson (Roxette) și cumva mi se potrivea. Eram sportivă si eram suplă, iar tunsoarea scurtă reflecta perfect acea perioadă din viața mea. Aveam antrenament aproape zilnic si ma spălam pe cap chiar si de doua ori pe zi! Dimineata parul meu avea întotdeauna numeroase rotocoale, trebuia sa-l spăl, să-l usuc cu foenul și peria... 

De-a lungul timpului, am încercat deasemenea diverse nuanțe de vopsea, de la blond la roșcat, chiar și negru-albăstrui. Totuși, fiind natural blondă, am constatat ca nuanțele deschise mi se potrivesc cel mai bine la ten. 

Cu trecerea anilor m-am schimbat (si exterior dar si interior ☺) și am realizat/hotărât/constatat că părul buclat îmi șade mai bine. Nu îmi mai stă bine nici cu părul lung, nici cu cel foarte scurt, așa că am găsit un echilibru în coafura buclată de lungime medie. Prin urmare, o dată la șase luni, mă duc la salon și îmi fac permanent.

Permanentul a fost inventat la începutul secolului al XX-lea de Karl Nessler, care a demonstrat pentru prima dată tehnica sa în 1906. Însa părul permanent a atins popularitatea maximă la sfârșitul anilor '80. Eram adolescenta în perioada de glorie a buclelor când Julia Roberts, Sarah Jessica Parker, Jennifer Gray, Justin Timberlake, ba chiar și fotbalistul Rudi Völler au purtat o vreme "coame" buclate. 

Primul permanent mi l-am facut cred, la începutul anilor '90.

Deși a trecut mult timp de când această tendință era la apogeu, eu am rămas ferm ancorată în acea perioadă ☺ Pentru ca sunt de parere ca am câștigat multe! În primul rând pentru că acum (cu mici excepții) mă spăl pe cap doar o dată pe săptămână. Dimineața este de ajuns să stropesc un pic părul cu apă înainte de a-l pieptăna și gata! Coafura stă exact așa întreaga zi. Iar daca nu... mie oricum îmi plac frizurile mai sălbatice, mai dezordonate. Ma întreb de ce?! Poate tocmai pentru că nu am timp să verific în cursul zilei dacă firul 27 stă așa cum l-am așezat de dimineață. Poate pentru ca frizura mea trebuie să țină din zori de zi si până seara, înainte de culcare! ☺

Chiar daca este un tratament chimic, consider că prin permanent sunt scutită de multe griji! În plus si din fericire, tehnica permanentului a evoluat si în prezent există numeroase produse pentru îngrijirea părului, menite să asigure sănătatea firului de păr și a pielii capului. De la șampoane și balsamuri, până la tratamente intensive și uleiuri nutritive, aceste produse oferă soluții pentru hidratare, fortificare și protecție împotriva factorilor de mediu, contribuind la un păr strălucitor și o piele a capului echilibrată. 

În primele două săptămâni după ce ies din salon, părul meu arată ca o claie de fân ☺ Buclele sunt încâlcite ca un mănunchi de sârmulițe. Sâmbătă, tocmai ce-am avut programare... se vede, nu?!° ☺☺☺ Ma sperii de câte ori ma vad in oglinda! Dar am învățat să am răbdare, pentru că după această perioadă, părul meu începe să arate mai normal și buclele se așază frumos. 

Pentru a ascunde firele albe care par să se înmulțească pe zi ce trece, am apelat la o șamponare cu nuanțator. De fapt, folosesc mai multe nuante: blond mediu, roz-blond si mov pentru eliminarea nuanțelor de galben... Cam o data la șase săptămâni îmi fac singura acest amestec de șampoane de nuanțare, îl aplic pe părul umed de la rădăcină spre vârf, masez părul și las să acționeze cca. 10 minute - după care mă spăl normal pe cap. 

Sunt de părere că, indiferent de genele moștenite și de tensiunile interioare și exterioare, cu o îngrijire corespunzătoare, părul poate arăta bine și se poate menține sănătos. 

Sunt tare curioasa care este rutina voastră de îngrijire a părului?😊

La taclale

Coafeza mea este nascuta în Turcia, însa traieste de mic-copil aici în Germania si deci, vorbeste perfect germana, este o tipa extravertită si foarte simpatica. Sunt clienta ei de câtiva ani, dar nici acum nu stiu sa îi pronunt corect numele – Fahriye… evit mereu sa ma adresez direct. Dar îmi place mult de ea si orele pe care le petrec în salonul ei sunt placute! 

Dupa cum am spus, sâmbata am avut programare, sa reîmprospateze vopseaua (ca sunt jumatate carunta!) si sa îmi taie vârfurile (ca parul meu devenise dupa permanent, casabil). De ani de zile visez sa am parul lung, dar mereu îl scurtez… cu sau fara motiv! Întreg tratamentul a durat aproape trei ore, timp în care mi-a povestit o multime de patanii! ☺ Ceea ce imi place la ea, este ca povesteste cu foarte mult umor. 

Este divortata de câtiva ani si cei doi fii sunt în grija ei. Pentru a face fata cheltuilelilor, mai are înca un mini-job la sfârsit de saptamâna! 

Fiul cel mare este student, cel mic a terminat liceul si scoala lui tocmai a organizat “excursia de absolvire” la Paris! Zice ea “800 de Euro pentru doar patru zile, este pentru mine mult prea scump, însa cum sa interzic fiului meu excursia?!” Si de fapt cum s-a desfasurat excursia?! A nimerit exact zilele de revolta din Paris… Autocarul ar fi trebuit sa fie înainte de orele amiezii la destinatie, însa a ajuns seara târziu, pentru ca majoritatea strazilor au fost blocate de politie sau manifestanti! În plus, hotelul lor nu a fost într-un cartier bun! Peste drum, lânga alimentara, ziua se vindeau droguri si seara ardeau lazile de gunoi si chiar autoturisme! În camera au avut doua paturi cu noptiere si un raft-de-perete cu patru compartimente. Zice ea “I-am calcat tricouri si camasi, sa aiba de schimb, sa arate bine”… dar bietul copil nu a avut dulap cu umerase, toate hainele au rams mototolite în geanta de voiaj. 

Pe durata sejurului au facut un tur al orasului, fara vizitare de muzee. Toti si-au dorit macar sa urce în Turnul Eiffel dar si acesta era oficial-închis, de teama actelor de vandalism! S-au dat o tura cu vaporasul, pe Sena si... cam asta a fost excursia. Programat era sa paraseasca Parisul dupa-amiaza, însa de teama blocajelor, organizatorii au hotarât sa plece în zori de zi! Din cele patru zile, a petrecut una si jumatate în autocar!…"Si, puff, asa au zburat 800 de Euro!” 

Cele câteva zile cât cel mic a fost în Paris, si-a propus cu celalat fiu sa faca mici festine, pentru ca, zice ea “cel mic este mofturos, iar acum, fara el, am avut de gând sa mâncam în fiecare zi mâncaruri pe care din cauza mezinului nu le gatim”. Ei… ce s-a întâmplat de fapt?! Au mâncat doar morcov fiert si pâine prajita! Cel mare a facut o gastroenterita virală! Cu febra, cu varsaturi si diaree, cu deshidratare extrema, ca în noaptea cu pricina a trebuit sa îl duca la urgente! Si dupa ce a stat pâna la ora 4 dimineata pe coridoarele spitalului, speriata si îngrijorata, si-a adus baiatul acasa, a dormit doua ore si dimineata a plecat ”proaspata” la serviciu! Mesajele mezinului din Paris au continuat triste, acum nici macar cartea de debit nu îi functiona! Mama a trebuit în pauza de masa sa fuga la banca, sa clarifice, sa deblochetze cardul pentru ca baiatul nu a primit bani cash pentru excursie. Cândva seara a ajuns acasa, a intrat la dus si… a picat, efectiv s-a prabusit pe gresie! Of Doamne! Dar zice ea “cândva mi-am revenit, ca mi-a fost frig! M-am ridicat si m-am dus sa-i fac un ceai fiului bolnav!” 

A doua zi s-a dus la medicul de familie si a povestit incidentul si zice ea "pentru urmatoarele saptamâni am o multime de programari la medici de specialitate: neurolog, cardiolog, endocronolog... Ok, o sa fac toate analizele si examenele medicale, însa sunt sigura ca totul a fost doar supra-stress!"...

Nopatea a fost furtuna, a plouat si a batut vântul extrem… Tocmai reusise sa adoarma, când o bubuitura puternica s-a produs în imediata ei apropiere. Zice “Acum câtiva ani am schimbat ferestrele si la dormitor, capacul care acopera nisa de deasupra geamului, unde se ruleaza jaluzeaua, începuse în ultimul timp sa se clatine, când afara era vijelie” Ei, capacul a rezistat exact pâna în noaptea aceeal! Si acum, în cadere a smuls si bucatile de ghips cu care fusese fixat pe perete! A apreciat pagubele cu ochii între-deschisi, a scuturat plapuma de ipsos si a adormit la loc. Zice zâmbind “Se spune ca persoanele pesimiste atrag fenomenele negative… dar eu nu sunt pesimista! Se spune ca persoanelor darnice, viata le întoarce darnicia înzecit înapoi! Eu ajut pe toata lumea, sunt darnica, sunt miloasa… dar ghinionul ma urmareste una-ntruna!”. Mi-a venit sa o iau în brate de mila, dar am stiut ca nu asta ar fi asteptat, asa ca am râs împreuna cu ea si am zis “daca ai spart cumva o oglinda, sunt sigura ca acum traiesti ultimele ghinioane din al saptelea an. Poate chiar de mâine, soarele va straluci si pe strada ta!”♥♥♥

De ce am povestit toate acestea?! Pentru ca sunt sigura ca unele mame se vor recunoaste aici si... sfatul meu este sa "puneti frâna" din timp, sa va menajati, pentru ca „black out“-ul a devenit o boala frecventa în zilele noastre! Termenul medical pentru aceasta este „sincopă” și este definit ca o pierdere scurtă a conștienței cu pierderea tensiunii musculare, care netratata, poate duce în continuare la căderi psihice si fizice! Va doresc numai bine! ♥

Ploua cu soare...

Toata sâmbata si toata duminica vremea a fost instabila, când ploaie - cu tunete si fulgere, când soare si caldura de sera, iar ploaie, iar soare... Nu am îndraznit sa planificam nicio excursie. Am stat în jurul casei. 

Sâmbata am fost la coafor - în sfârsit am permis coafezei mele sa taie vârfurile firelor de par ☺ Înainte de concediu nu am vrut sa o las, dar am promis ca voi folosi masti si ser pentru întretinere. Acum, dupa o luna si jumatate, de la soare si vânt, cu toata cura speciala, parul meu devenise casabil... efectiv, se spargeau vârfurile! Nu stiu când voi ajunge sa am par lung ☺☺☺ pentru ca parul meu este mereu stressat, pun culoare o data la 5-6 saptamâni si fac permanent o data la 6 luni! Am totusi noroc ca firul are structura sanatoasa, înca dupa atâtia ani de "maltratare"!!! 

☺♥☺ Seara am pus plasa peste vita-de-vie... Nu arata frumos, dar doar asa avem siguranta ca vom putea culege in septembrie strugurii! Vita-de-vie am plantat-o în urma cu doi sau trei ani. Este un soi nobil, struguri de masa (nu pentru vin!). Se numeste muscat-bleu si aroma lor este delicioasa. În primul an, iesisera 5 struguri, ce fericiti am fost! Am admirat ciorchinii în fiecare zi si când aproape erau copti... au disparut! Mâncati dimineata în zori-de-zi de catre grauri! Ne-au lasat si noua câteva boabe, de gust! Asa, ca sa stim cât de gustosi au fost! ☺☺☺ De atunci ne-am învatat minte si îi acoperim cu o plasa. Anul trecut am avut multi struguri, anul asta sunt si mai multi! Deja încep boabele sa se coloreze, asa ca sâmbata a fost momentul perfect!

În curte aproape ca nu mai avem flori... Trandafirii sunt plini de boboci, în august va urma seria a doua de înflorire. Lavanda am cules-o, gura-leului, garofitele, crinii, stânjeneii, rododendronii, azalea... toate s-au trecut. Acum doar hortenziile sunt în floare. Si bineînteles, în ghivece: muscatele, fucsia, si bougainvilla. Dar în curând vor înflori crocosmia (Montbretia) si gladiolele...  Abia astept!

Natura iubeste asemenea vreme... Chiar si mie îmi place, dar numai pentru un weekend, please! ;-) Duminica am dormit pâna dupa ora 10, aerul este atât de placut, noptile s-au mai racorit! 

Weekendul acesta am reusit chiar sa si vad câteva filme dragute... voi reveni cu amanunte la Clubul cinefililor. 

Astazi e luni, o noua saptamâna de lucru a început - sper ca va fi mai lejera pentru ca de astazi va reveni la birou si colega careia i-am preluat din atributii timp de trei saptamâni! 

Si sper ca Jetstream Delle îsi va schimba cursul sau se va spulbera! "Jetsream este un sistem de flux de aer cu mișcare rapidă, asemănător unei panglici, creat în atmosfera Pământului si cauzat de diferențele de temperatură dintre regiunile tropicale, subtropicale și polare. Jetstream afectează vremea, direcționând masele de aer și sistemele meteorologice, creând benzi puternice de vânt și turbulențe, care pot duce la o vreme schimbătoare și furtunoasă." (explicatia de aici). Momentan, aceasta "panglica" este deasupra Germaniei... O zi-doua o mai suport, dar pâna vineri vreau sa zboare cât mai departe de noi! "Fiecare furtună rămâne în cele din urmă fără ploaie!" (Maya Angelou) ☺ 

Va doresc un start bun în noua saptamâna! ♥

PS: inscriu postarea la Suzana - Citate

Sommer look

Eu merg la coafor (cam) de doua ori pe an si obisnuiesc sa îmi fac unghiile în salon de manichiura/ pedichiura o data pe an - înainte de concediul de vara (în rest... am învatat sa ma descurc singura ☺). 

Pentru ca se apropie vacanta, tocmai ce m-am facut bellă ;-) 

Din punct de vedere al modei-parului, am ramas blocata la "anii'80". De peste 35 de ani îmi fac permanent ☺ În România nu era problema, coafezele se bucurau, pentru ca era cea mai scumpa prestare; în Germania însa am avut probleme! Pentru ca aici toate manoperele sunt scumpe, dar permanentul ia cel mai mult timp! De aceea, foarte multe coafeze au cautat un argument prin care sa refuze "elegant" ☺ Ele spun ca "permanentul strica structura parului" dar pe de alta parte, recomanda tinerelor fete vopseaua de par!!! Pentru mine este clar... 

Am avut noroc acum câtiva ani, am gasit o coafeza draguta, care îmi face parul asa cum vreau eu. "Defectul" ei este ca mereu vrea sa îmi taie "doar vârfurile" dar s-a întâmplat, ca mi-a taiat cam de doua-trei degete! Mereu zice ca dupa permanent trebuie taiate vârfurile pentru ca parul sa se regenereze si cica, va creste mai repede! Am crezut-o o perioada, însa experienta mea este ca la mine nu functioneaza. Asa ca, trebuie sa lupt sa nu taie deloc! ☺☺☺ Prefer sa "muncesc" eu, cu masti de par si balsamuri speciale, decât sa scurtez parul. 

Am purtat multi ani parul scurt, chiar foarte scurt! Mama îmi zice de multe ori "de ce nu te tunzi scurt? Îti statea atât de bine, aduceai cu Diana (Spencer)...".

Nu zic ca nu îmi statea bine, dar acum 30 de ani eram slabuta, dinamica... Faceam sport de performanta, frizura scurt se potrivea! Acum, raspund mamei: podoaba capilara poate sa sustraga atentia de la riduri si cearcane ☺☺☺ (bineînteles ca în ochii ei, tot "fetita" sunt dar... în curând voi schimba din nou prefixul... cu 6!). 

Când aveam parul scurt, zilnic dimineata la duș, spalam si parul - motiv pentru care parul meu devenise gras. Se întâmpla chiar sa ma spal pe cap de doua ori pe zi, daca seara ieseam undeva cu prietenii! Am noroc ca am fir gros si parul des, chit ca l-am tratat atât de mult chimic! ♥ Pentru ca da, între timp, nu doar ca îl fac permanet, dar trebuie sa îl si vopsesc - deoarece sunt carunta!

Mama nu s-a vopsit niciodata dar eu îi sta foarte bine cu parul argintiu. Eu însa am decis sa ma vopsesc daca tot fac parte din generatia obligata sa lucreze pâna la 67 de ani! 

Aleg mereu culoarea pe care îmi amintesc eu ca o aveam natural (ma vopsesc singura, merg de doua-trei ori la salon)☺ Bineînteles ca aplic vopseaua doar pe radacinile parului si chiar daca astept câteodata prea mult, contrastul cu coloarea mea naturala nu este mare, asa ca... pot trece usor cu vederea, pentru o saptamâna-doua ☺ 

Imediat dupa permanet, parul este groaznic de tensionat! Recunosc! Dar dupa ce îl îngrijesc cateva saptamâni, se relaxeaza si onduleurile arata destul de natural. Si este atât de practic! Spal parul doar o data pe saptamâna, îl las sa se usuce singur la temperatura camerei sau vara, doar la soare! În faza umeda, aplic "un bulgar" mare de spuma pentru modelare. Aceasta ajuta în cursul saptamânii, pentru ca diminetile, dupa ce ma pieptan usor cu un piaptan cu dintii rari, umezesc usor parul, îl masez si onduleurile se definesc ca de la sine! ☺ 

Despre lacul de unghii... am fost conservativa pâna acum câtiva ani! Nu am folosit niciodata decât lac alb sau în nuante de roz, chiar si rosul sau ciclamul mi se pareau ca "stiga" de pe unghiile mele ☺ 

Uneori manichiura french sau alteori, doar lacuite cu lac transparent. M-am straduit sa am mereu lac pe unghii, pentru ca din experienta proprie, unghiile sunt protejate, nu se exfoliaza si nu "se întorc". Bine, pentru ca unghiile sa ramâna tari, organismul nu trebuie sa sufere de carenta de calciu. 

Acum câtiva ani am început sa folosesc nuante pastel la lacuit unghiile - chiar si albastru sau verde ☺ Anul trecut în concediu, am avut combinatia cea mai frumoasa de lac de unghii - zic eu ☺ Fiecare unghie a avut alta culoare si peste lacul bleu, am avut pictate floricele albe, peste lacul alb, inimioare roz, peste cel verde-pal, am avut buline albe, unghia galben-pastel a semanat cu un Smiley iar unghia rosé, a avut linii verticale, aurii, unduite. Anul acesta... am unghiile lacuite în cinci-culori, însa simplu. Atât la mâini cât si la picioare. Nu sunt facute prin tehnica "cu pulbere pigmentata" si nici prin "modelare cu gel" ci simplu, sunt unghiile mele, lacuite cu Shellac. Îmi place sa am unghiile suple, nu încarcate cu gel si îmi place forma ovala. În general, prefer unghiile scurte, pentru ca lucrez mult pe tastatura si unghiile lungi ma incomodeaza (chiar si pentru telefonul mobil ma incomodeaza).

Sunt curioasa care va sunt obiceiurile? ♥ Astept comentarii... 

În fata oglinzii... timp investit?

O spun din capul locului: nu investesc mai mult de 20 de minute zilnic aranjatului în fata oglinzii. Întotdeauna am optat pentru solutii rapide ☺
Dupa ce fac dus dimineata, îmi pieptan parul, aplic o crema hidratanta pe fata si gât, trag o linie cu dermatograful pe pleoapa superioara, rimelez un pic genele si ma rujez. Gata! Timp pentru o alta întâlnire cu oglinda în cursul zilei nu mai am. De aceea folosesc produse bune si care se pastreaza timp lung. Spre exemplu, dermatograful si rimelul sunt waterproof..
Parul îl spal de obicei o data (cel mult de doua ori) pe saptamana si pentru ca nu am rabdare sa îl aranjez, în ultimii 20 de ani îl fac permanent. De doua ori pe an - o data înainte de ziua mea de nastere (în octombrie) si o data în preajma Pastelui.
Este un permanent lejer, spiralat, cam ca în anii '90. Din punct de vedere al coafurii si al manichiurii sunt o tipa retro ☺ Îmi place mult "manichiura franceza" si doar ocazional (de revelion sau în concedii) folosesc o culoare pentru unghii.

Revenind la coafura, port parul tuns în scari si nu mai lung de linia umarului. Multi ani am purtat parul tuns scurt, pe principiul "îl întretin usor". Am constatat însa ca nu este deloc adevarat! Când aveam parul scurt, ma spalam pe cap în fiecare dimineata, pentru ca în functie de cum dormeam, mereu aveam un vârtecus sau o parte mai turtita. Automat, parul devenea gras si chiar daca as fi vrut sa nu-l spal zilnic, trebuia sa o fac pentru ca avea un aspect neplacut. Din când în când îl uscam cu foenul, ceea ce agresa în plus constitutia firului de par. Mergeam la coafor sa tai vârfurile cam o data la 5-6 saptamâni, deci în 6 luni, cam de 3-4 ori. Daca socotim pretul unui tuns, cu spalat si uscat, plus bacsis, obtinem aproximativ pretul unui permanent (permanent, spalat, tuns, uscat) plus un bacsis ☺ Dar nu doar din punct de vedere financiar permanentul este mai avantajos! Din experienta mea, parul permanent se lasa înretinut mult mult mai usor. Dupa ce îl spal, aplic pe parul umed putina spuma de modelaj, apoi ori îl usuc cu difuzorul (daca vremea este rece) ori îl las sa se usuce la temperatura aerului. Si coafura sta perfect, nu trebuie sa mai fac nimic. Urmatoarele zile nu trebuie sa folosesc nici spuma, nici gel, nici fixativ. Trec de cateva ori cu mâna umezita printre firele de par, apoi ma pieptan si îl aranjez masând usor cu mana. Atât! Daca ma ploua sau merg la piscina, nu este nicio problema - coafura mea ramâne neschimbata.

Bineînteles ca în ultimii 10 ani, toate produsele pentru îngrijirea parului s-au perfectionat. Solutiile de permanent sunt mai delicate, nu mai contin amoniac sau alte componente agresive. În plus, samponul si masca de par pe care le folosesc, protejeaza si hranesc firul de par. Ba mai mult, salonul de coafura pe care-l frecventez are si un aparat Vita Hair Light. Dupa permanent, în primele 10 zile merg de 3 ori si stau cate 10-12 minute sub casca (despre ce înseamna VitaHAirLight - în articolul urmator). Eu sunt foarte multumita de rezultat ☺☺☺