de Dragobete

Dragoste pură și sinceră,

Răsărit de speranță în inimă, 

Amiciție și bucurie împărtășită, 

Generozitate fără margini, 

Omenie și respect reciproc, 

Binecuvântare în fiecare zi, 

Energie pozitivă și entuziasm, 

Tandrețe și afecțiune, 

Empatie și înțelegere.

Asta vă doresc eu cu mult drag, de DRAGOBETE!

Și vă mai doresc să aveți  parte de noroc, fericire, sănatate, recunoștință, entuziasm, încredere, calm și generozitate, cu carul!

Un fel de... majorat

Astăzi, căsnicia noastră... a împlinit majoratul ♥ 18 ani de iubire, respect si loialitate, încredere, înțelegere si sprijn neconditionat.

Am trait alături vremuri bune și mai putin bune, ne-am sustinut în momentele dificile, am celebrat împreuna fiecare succes, ne-am bucurat, am râs, am visat si ne-am construit o viață frumoasă, pe care zi de zi încercam sa o facem si mai frumoasa. 

Astăzi am sărbătorit 18 ani ca soți și partenei de viață iar pentru vitor, nu ne dorim altceva decât sanatate. 

Stim ca suntem mai puternici împreuna si ca indiferet ce va veni, vom gasi solutiile potrivite. Si mai stim ca fericirea si armonia depinde doar de noi!

Ajun de An Nou

Numaram orele ce au mai ramas din anul 2023... mai sunt 12 ore pâna la cumpana dintre ani si fiecare se pregateste cumva pentru aceasta noapte în care sărbătorim Anul Nou. 🎆

Fiecare cu planul lui... Zilele trecute, Potecuta a scris ca "La 20 de ani, azi, 29 decembrie, ar fi fost 90 la sută şanse să-i vină cuiva o idee de a face un revelion la o cabană la mama naibii, în vârf de munte, fără lumină, apă, baie, cu zăpada pân’ la brâu. Şi la 20 de ani, aş fi zis da" si am râs si mi-a placut posatrea ei cuvânt cu cuvânt. Mi-a rascolit atâtea amintiri si am devenit nostalgica... Da, si eu as fi zis la fel, pe vremuri, nu la 20 de ani, ca atunci nu am avut ocazia. M-am maritat la 19 ani cu un coleg de liceu si pe vremea facultatii ne-am izolat total - sotul meu de atunci era foarte posesiv si exagerat de gelos. Habar nu am avut ce înseamna discoteca, club, party, nici macar viata de student nu am trauit-o "normal". Ne-am cumparat apartament si ne-am înhamat la datorii în banca, am muncit tot timpul liber, sa ne achitam ratele. Am trait "gri" treisprezece ani... dupa care am divortat. La 32 de ani aveam lânga mine doua fetite - una de patru anisori si alta de sase. Cea mai frumoasa perioada din viata mea am trait-o dupa ce am împlinit 36 de ani! Eheiii, daca as mai avea o data vârsta aceea! Atunci daca pe 29 decembrie ne-ar fi invitat cineva sa petrecem revelionul "la o cabană la mama naibii, în vârf de munte, fără lumină, apă, baie, cu zăpada pân’ la brâu" as fi zis imediat DA! Eram mai nepretentioasa? mai ne-"precauta" (imprudenta)? mai ne-"înteleapta" (nechibzuita)? - ca ma refer tot la postarea Potecutei... Nu stiu... erau alte vremuri!?!...De-a lungul timpului, am petrecut revelioane si în vârf de munte, si la mare, si pe vapor si la restaurante simandicoase, si la restaurante micute, si la mânastire, si în sali de concert, si acasa sau la prieteni acasa, în tara sau în strainatate... Toate revelioanele au fost reusite în felul lor si pastrez în amintire mai mult partile bune - care de altfel au predominat. De partile mai putin bune am facut haz, si atunci si acum, ca asa mi-e firea. 🥰🤗

Anul acesta vom petrece revelionul acasa, noi trei - eu, sotul meu si copilasul nostru blanos, cu patru picioare. Am pus sampania la rece, pregatim câteva platouri cu Häppchen / Fingerfood, avem sarmalute, avem file de șalău, cu spanac si cartofi cu cascaval ras, avem fursecuri si fructe, nu ne lipseste nimic! Programul la televizor este foarte frumos, ne plac mult retrospectivele anului vazute din diversele puncte de vedere - cel social, politic si cultural. Apoi ne plac retrospectivele revelioanelor, cu videoclipuri muzicale de la The Beatles, Aretha Franklin, Tina Turner, Donna Summer, Nina Simone, Brenda Lee, Janis Joplin, Etta James, ABBA, Boney M, Suzi Quatro, Amanda Lear, Village People,George Michael, Eurythmics, Bonnie Tyler, the Bangles, Culture Club, Kim Wilde, Air Supply, Sandra Cretu, Richard Marx, Kim Carnes, Nik Kershaw, Desireless, Samantha Fox, Patrick Swayze, T'Pau, Madonna, Mariah Carey, Backstreet Boys, Take That, Boyzone,Britney Spears... si pâna la Taylor Swift, Dua Lipa, Billie Eilish, Rihanna, The Weeknd, Ariana Grande, Adele, Beyoncé, Ed Sheeran, Lana Del Rey sau Miley Cyrus.   Baietii or sa stea comod pe canapea, eu însa voi dansa cât ma vor tine puterile - ca asa mi-e firea ☺🥰🤗 Iar când gongul va bate ora douasprezece noaptea, ne vom strânge în brate si ne vom saruta, fericiti ca suntem împreuna. 🥂🍾Apoi, cu paharele de sampanie în mâna, vom iesi pe alee pâna la intersectia cu strada principala unde ne vom întâlni cu vecinii nostri. Ne vom îmbratisa si ne vom ura An Nou fericit, cu sanatate si multe bucurii! 🍀🎊

Aceeași urare v-o fac acum si voua, cititorilor blogului meu. Va doresc sa pasiti cu dreptul în Anul Nou, sa fiti sanantosi, sa aveti parte de cât mai multe zile fericite si sa va împliniti visele! Sa fim mai buni în noul an, mai darnici, mai cu elan sa-i ajutam pe cei mai putin norocosi! La multi ani! 🎉🎄🥂🍾🍀🎊

PS1: pe germana, înainte de Anul Nou se face urarea "Guten Rutsch ins neue Jahr!" tradus mot à mot: sa aluneci cu bine în noul an! ☺☺☺Dupa Anul Nou, se spune: Ein frohes und gesundes neues Jahr! - o urare similara cu românescul An Nou fericit si sanatos! Urarea "La multi ani!" nu este traductibila...

PS2: am cumparat ghivece mititele cu trifoi cu patru foi si "o armata" de coșari din ciocolata, simboluri de noroc, sa le daruiesc vecinilor mei, în primele minute ale noului an.

Noroc si sanatate! Sa ne recitim voiosi si în anul 2024! 🐞🐖🍀

Salzburg - traditii, exigente

Ne plimbam de câteva ore pe strazile romantice (si pline de zapada) ale Salzburg-ului, Leo era obosit si noi cam înghetaseram. De la Casa Mozart am luat-o pe prima straduta spre râul Salzach, sa scapam de aglomeratie.
Nu departe de podul pietonal am descoperit o cafenea cocheta „Café Würfelzucker“ (tradus – „Cubul de zahar“).
Am intrat si asa cum ne asteptam, era plin. Un chelner ne-a salutat si ne-a rugat sa asteptam un moment, pentru ca la una din mese clietii tocmai se pregateau sa plece. Am fost ajutati sa dezbracam hanoracele (plus caciuli, fulare si manusi) în fata garderobei si imediat am fost condusi la masa proaspat eliberata.

Central în cofetarie, frigiderul carusel prezenta torturi si prajituri fabuloase. Gândul cu care intrasem aici a fost sa servim doar un ceai fierbinte, însa în fata unor asemenea ispite, cine poate sa reziste?! Bineînteles ca am comandat cate o felie de tort de ciocolata si în loc de ceai, din îmbietoarea lista de specialitati de cafea, eu am ales „Bidermeier“ (cafea dubla mokka, frisca si 10ml. lichior de caise) iar Helmut s-a decis pentru „Mokka gespritzt“ (cafea mokka stropita cu coniac si rom plus frisca).*
La fel ca si italienii, austriecii au un adevarta cult al cafelei iar Salzburgul este celebru pentru arta de servire a cafelei. Concurenta este mare si doar cafenelele care respecta traditiile primesc calificativul „Excellence“.
Leo s-a tolanit imediat pe paturica lui, sub masa. Oricât de voluminoasa este patura lui Leo, o car în toate excursiile noastre în poseta, pentru ca l-am învatat pe Leo ca unde este paturica lui, acolo are voie sa se aseze.
Fara sa fi solicitat, chelnerul a adus pentru Leo un vas mare cu apa. Dupa ce a primit de rontait cateva bombonele-pentru-catel (am mereu o pungulita la mine) lui Leo nu i-a mai trebuit nimic decât liniste ☺ S-a facut covrig si a adormit.

Cafeneaua promoveaza produsele de casa, obtinute fara adaos de coloranti sintetici sau substituenti artificiali.
Sub scara de lemn ce duce la etajul superior, o pianina deschisa, cu notele rasfirate pe stativ, pregatita gata pentru concert. Nu am întrebat daca sunt seri cu acompaniament muzical sau pianina este doar pentru a rotunji ambientul romantic, noi doar am admirat. Am savurat atmosfera asa cum de altfel te îndeamna de la intrare sloganul cafenelei "Zeit zum genissen" (= E vremea savoarei).
Greu ne-a fost sa parasim aceasta cocheta cafenea, însa cel mai greu i-a fost lui Leo care a tras un pui de somn cu sforaituri – spre amuzamentul vecinilor de masa.
Café Würfelzucker a fost o experienta de care o sa ne amintim mult timp cu placere.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
*) Modul traditional de a savura cafeaua în tarile a caror limba oficiala este germana (apropo - stiati ca germana este limba cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa ?) este impreuna cu o felie de tort, prajitura sau studel.

Simţăminte... Până la sfârșitul timpului

pentru rubrica "Meloman pentru o zi"

Odata cu lansarea albumului "Emotions" (1991), Mariah Carey a devenit interpreta mea preferata. Melodiile: So Blessed, Till the End of Time, And You Don't Remember, Can't Let Go si If It's Over, apartin definitiv sufletului meu.
Cu vocea încarcata de emotii si frumusete, Mariah poate acoperi notele de la alto, până la coloratura soprano și raza ei vocală cuprinde 5 octave.
Mariah a primit pentru acest album un American Music Award ("Favorite Soul/R&B Female Artist") si două Billboard Music Awards - "Best Female Artist Album" și "Best Female Single".
Trei single-uri de pe acest al doile album - "Emotions" , "Can't Let Go", "Make It Happen", au obtinut în 1993 BMI Awards.
Artista detine titlul de "World Best Selling Female Artist of the Millennium", are în palmares 23 premii Billboard Music, a câștigat cinci Premii Grammy si a vandut peste 200 de milioane de discuri în întreaga lume, fiind cotata ca unul din artistii cu cele mai mari de vânzari din istoria muzicii. Mariah Carey a avut 18 piese pe primul loc în top Billboard, mai multe decât oricare alt artist alb.
Fotografiile le-am facut pe plaja Marii Baltice si le ofer aici sa însoteasca melodia "Till the End of Time" /"Pâna la sfârsitul timpului" - pentru ca momentele surprinse în imagini mi se par la fel de înduiosatoare ca si textul cântecului...

8 MARTIE

Mesajul Doamnei Phumzile Mlambo-Ngcuka - Subsecretar General al Națiunilor Unite și Director Executiv al agentiei "UN Women", cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii 2014.

"Astăzi și în fiecare zi, să spunem NU discriminării și violenței împotriva femeilor și fetelor.

NU violenței și abuzului în familie.
NU violului și violenței sexuale.
NU traficului de ființe umane și sclavie sexuală.
NU mutilarii genitale a femeilor.
NU mireselor-copii și căsătoriei infantile.
NU crimelor comise în asa zisul nume al onoarei sau pasiunii.
NU femicidul.
NU impunității.
Spunem DA pentru pace, drepturile omului, dreptate și egalitate.
Astăzi, de Ziua Internațională a Femeii și în fiecare zi, să mergem mai departe cu curaj, convingere și angajament, cu mesajul că problemele femeilor sunt probleme globale care merită prioritate urgentă. Nu poate fi nici pace si nici progres atâta vreme cât femeile trăiesc cu frica violenței." - din mesajul domanei Michelle Bachelet - fost-Secretar general adjunct al ONU si pâna în 2013 Director executiv al agenției "ONU Femei"

 
La multi ani, tuturor femeilor! Sa fiti iubite, respectate si pretuite!

A fi, sau a nu fi

Aceasa este întrebarea... A fi, sau a nu fi participant la "Miercurea fara cuvinte"?!
Întrebarea noastra nu este una filozofica. Cât despre raspuns, acesta este si mai simplu! Îl simte fiecare, în dorinta pe care o are sau nu de a lua parte la aceasta rubrica, unde singura regula - impusa chiar prin titlu - este de a nu folosi texte scrise în postarea înscrisa, ci doar fotografii! Nu sunt impuse niciodata temele, nici stilul si nici macar nu se cere ca fotografia sa fie neaparat facuta personal. Trebuie doar sa fie o fotografie sau o serie de fotografii care sa exprime, sa semnifice sau sa transmita un mesaj prin limbaj fotografic. Nu suntem profesionişti în acest domeniu, chiar dimpotriva - marea majoritate avem meserii care nu au nicio legatura cu arta fotografica. Suntem însa toti fini observatori si stim sa apreciem alegerea subiectelor, creativitatea participanţilor, cât şi calităţile tehnice si artistice ale fotografiilor înscrise. Aici suntem toti atât participanti cât si jurii. De aceea, va rog sa pastram respectul între noi! Nu este o rubrica-contract, fiecare poate sa participe când doreste, sa faca o pauza si sa revina cândva sau sa se retraga. Nu asteapta nimeni nicio explicatie în acest sens. Cine participa însa trebuie sa respecte o singura regula: fara cuvinte! Miercuri, poate fiecare sa scrie câte articole doreste, dar de înscris în tabelul de participare la "Miercurea fara cuvinte" voi avea grija sa nu mai apara decât acele postari care se rezuma la publicarea unor fotografii. Fara suparare!
Gazduiesc aceasta rubrica din aprilie 2010 si ma bucur în fiecare saptamâna sa vizitez expozitia fotografica virtuala numita "Miercurea fara cuvinte". Multumesc pentru participare, în aceasta ultima saptamâna din ianuarie - bloggerilor Gabriela Savitsky, ratzone, Diana, 13angi, Povestidecalatorie, Ana, Steliana, Ninu Ninulescu, Leovi, Blind Love, acuarele,  OanaClara, AndreeaG, Cartim, Daurel, Cristi, Laura C., addicted, EMME, Muc Roz, Ina, Silving, Altcersenin, Cupcake, Just Words, Spunsieu, Rolling Ideas, nima, Andera Y, Iulia Radu, Bia Bialog, albertflorentin, Fata Nesabuita, ELENA, Vanessa, anastasia, Vania, Cămăraş de lumini, Melly, RobertN, dordefemeie, geanina, CipBtRO, Angela, Vasile Dumitru, SoriN, Zina, Kadia, Aurora Georgescu, Leovi, Floarea, Foto de inginer, Patrick, carmen, Copilul in oras, pandhoraa, Slowaholic, IULISA, Andreea B, Lumea lui Alexandru, tu1074, Liviu Bimbea, Minnie, TUDOR, MIRELA. Multumesc deasemenea fanilor rubricii: Stefania, Vera, Sara, Larisa, Cuvinte ratacite. Va astept oricând cu drag!
Tuturor, o saptamâna cât mai placuta în continuare!

La spital

Nu mai stiu daca v-am povestit ca în timpul concediului în România din luna iunie 2012, pe când eram în Brasov, printre multe altele am vizitat si Turnul Vânatorilor. O scara lunga din lemn, cu trepte înguste, duce spre etajul superior al expozitiei si ofera o priveliste minunata asupra orasului, de pe terasa ce se deschide în exterior. Afara ploua si lemnul podelei si al scarii era ud. La coborâre, sotul meu a alunecat si nu s-a mai oprit decat la baza scarilor! S-a opintit cu cotul în fiecare treapta, în încercarea zadarnica de a stopa caderea... S-a ales cu o durere groaznica în umar, cot si coaste dar a sperat ca nu este nimic rupt si a refuzat sa mergem pentru o consultatie în spital. Durerile au disparut treptat, mai putin durerea din umar, care s-a accentuat pe masura ce lunile au trecut. În luna septembrie ajunsese sa nu mai poata sa îmbrace singur un tricou! Asa ca, s-a hotarât sa ceara sfatul medicului de familie. Au urmat o serie de radiografii si consultatii la specialisti ortopedie, ultima fiind o RMN (rezonanta magnetica nuclear) pe baza careia s-a stabilit clar ca are o ruptura de tendoane (la umarul stâng). Situatia s-a tradus astfel: ori se supune operatiei ori ignora si suporta ma departe durerile care acum apar doar la anumite miscari, dar care vor deveni permanente si în final, vor determina imobilitatea bratului. Sotul meu, mare iubitor de sport, nici nu ar concepe asa ceva, deci groaza ca nu ar mai putea misca bratul i-a înfrânt groaza de operatie si... a acceptat programarea pentru interventia chirurgicala: 31 octombrie. Sub narcoza totala, se face incizia, se slefuieste osul, se dau gauri si se fixeaza tendoanele în "dibluri"! - o operatie "de rutina" ce dureaza mai bine de o ora. Durerile postoperatorii sunt atât de mari încât este nevoie de injectare regulata a unor analgezice puternice, direct pe nervul bratului - ceea ce se face prin intermediul unui furtunel, montat pe sub barbie, prin umar, direct la locul afectat, înca din timpul operatiei. Este o pompita pe care Helmut o poarta permanent într-o geanta pe umarul sanatos, fie ca merge doar la baie sau face o plimbare pe coridorul spitalului. Fotografiile sunt facute, prima - miercuri, la internare, cu ocazia "cazarii" în clinica si a doua, ieri dupa-amniaza, la o cafea în cofetaria spitalului, la povesti cu un prieten venit în vizita.
Mâine, adica trei zile dupa operatie, are voie sa vina acasa :) Vor urma trei saptamâni de repaus total al bratului, apoi alte câteva saptamâni de gimnastica medicala de recuperare. Totul depinde de organismul si vointa fiecarei persoane în parte. Sotul meu este "un luptator" si stiu ca rezultatele pozitive nu vor întârzia sa apara. Acum, bratul nu este imobilizat în ghips ci doar sustinut de o manseta elastica, fixata cu curele de corp... Eu lucrez si Helmut va fi singur acasa între 9 si 11 ore zilnic, dar sper sa ne descurcam cât se poate de bine, pâna când va putea sa-si foloseasca din nou ambele brate.
Si uite asa, nu vom putea uita niciodata vizita din Turnul Vânatorilor!

(sursa foto 4: Panoramio)

PS: Spitalele în Germania sunt gen hotel 3 stele - pentru cei asigurati medical statutar (Gesetzliche Krankenversicherung), adica internarea se face în camera cu doua paturi, baie si WC, telefon, televizor si radio;  mâncarea se comanda individual, o zi înainte, din cartea de meniu a restaurantul spitalului. Exista o echipa de medici si o armata de asistenti si infirmieri ce asigura tratamentul si supravegherea 24 din 24 de ore. Orice pacient poate chema în orice moment asistentul de serviciu, printr-o simpla accesare  a butonului de apel, situat la pat precum si în baie.
Paturile se regleaza pe baza telecomandei, putând ridica sau coborâ partea de cap sau de picioare a somierei. Lenjeria de pat si prosoapele sunt schimbate zilnic. Toate serviciile sunt calitative si nu este nevoie de "cadouri" pentru a obtine o atentie deosebita!
Noi, platim lunar 15,5% din salariu pentru asigurarea medicala si beneficiem de gratuitatea majoritatii serviciilor medicale. Pacientii asigurati privat, se bucura de un tratament de lux (ex.: în spital, camera single sau la cabinetele medicale, timp de asteptare minimal în vedera unei consultatii),  dar si costurile sunt pe masura. Spre exemplu, doar ziua de operatie, ce presupune pregatirea salii, a instrumentalului, onorariul medicilor - chirurg si anestezist, al asistentilor si celorlalti participanti la interventia chirurgicala, costa aproximativ 10 mii de euro - suma pe care Casa de Asigurari o preia în totalitate, în cazul pacientilor asigurati legal.

Grupul MfC

În blogosfera româneasca sunt înregistrate  peste 65800 bloguri, unul mai frumos si mai interesant ca celalalt! Eu doresc sa evidentiez aici pe cele care au participat saptamâna aceasta la rubrica "Mirecurea fara cuvinte" : Florin Morosan, 13angi, Madalin, Ana, Colectionara, AEFC, Florina, Blind Love, Diana, Daurel,andreiraduM, Foto de inginer, Praf de Stele, mircea florescu, PHOTOGRAPHIS, Leovi, addicted, Drăcușor, Ninu Ninulescu, Mihaela, Dan, ChGabriela, Silvius210, PhotoBlog,Spunsieu, Steliana, AndreeaG, zoltybogata, Luiza, Alice in WonderNet, Larisa, Roz... sau nu, Cristi Milla, aA, Ema Hategan, Nicolas, RobertN, Vania, ELENA, OFZ, Andra, anastasia, Zina, Anda, Diverse, dordefemeie, CipBtRO, Mirela, CAMARAS DE LUMINI, Melly, IULISA, SoriN, Ramona, Kadia, geanina, Cartim, Atelier EzoEtno, Costin Comba, PhotoBlog, Luiza, Muc Roz, KARMAPOLICE, Slowaholic, pandhoraa, cafeauata, Leovi, Minni, Iulia Radu, Alina, Alexandru, nima, PhotoLeoGrapher, Rux , Tudor Enea, Rocs M, Raki. Am fost  în total 77... suntem putini sau suntem multi?!... Fapt este ca avem destui simpatizanti dar culmea si dusmani! Am auzit ca ar exista chiar un "Club al indignatilor de MFC"! :))) Ma întreb oare de ce "ei" nu au loc de noi?! Mie daca nu-mi plac temele pe care le abordeaza un blog, nu-l mai deschid. În momentul în care am simtit ca diferentele de păreri, caracter, gusturi sau înclinații spirituale sunt prea mari, chiar daca acel blog a figurat cândva în blogrollul meu, l-am sters si l-am uitat. Fara certuri, fara jigniri... simplu, doar un click! Este adevarat însa, totul depinde de educatia pe care o are fiecare...
Fotografia este pasiunea de a comunica altei persoane emotiile stârnite de un subiect si rubrica "Miercurea fara cuvinte" se adreseaza mai ales acelor fotografi amatori sau iubitori de fotografie, care stiu sa descopere micile bucurii din viața de zi.  "Gasiti un subiect de care sunteti pasionati si explorati-l fotografic. Daca va intereseaza figurinele de portelan sau cosurile de gunoi, batranii sau femeile frumoase, urmele lasate de anvelope pe zapada, animalele mici, sau orice altceva, fotografiati-le. Nu exista subiecte fotogenice si nefotogenice. Pur si simplu, aratati ce va intereseaza." - este îndemnul pe care l-am gasit într-un articol Foto-Magazin si care mi se pare ca motiveaza exact întâlnirile noastre de miercuri. Nimic nu este mai important decat ca rubrica Miercurea fara cuvinte sa fie abordata în continuare cu bucurie, fara obligatii si din pura placere :) Sunt sigura ca ne vom întâlnim cel târziu miercurea viitoate ;)
Va doresc o saptamâna placuta în continuare! Toate cele bune!