Pavel: un scurt istoric
De pe paginile NT desprindem portretul unui om activ, plin de energie şi iniţiativă, un
teolog profund şi un pastor cu mult spirit practic.
Pavel era un cetăţean roman, de origine evreiască, iar în ce priveşte religia, el se
declară „fariseu, fiu de fariseu”, un fariseu charismatic, plin de zel (Fapte23:6).
Educaţia sa a inclus şcoala în limba greacă, în Tars, şi, posibil, şi şcoală în latină,
precum şi studiile rabinice, la Ierusalim, cu rabi Gamaliel, în evreieşte.
Avea noţiuni cuprinzătoare despre literatura şi teatrul grecesc, precum şi despre
religiile şi filosofiile timpului (şcoala din Tars era faimoasă, de exemplu, rivalizând cu cea din
Atena şi Alexandria), despre sport (alergări, pugilistică, trânte greco-romane), despre
navigaţie, despre viaţa militară şi procesiunile triumfale ale armatelor romane, despre
organizarea statului şi despre dreptul roman, cunoaşte autori elenişti şi este capabil să-i citeze
(Atena, în Fapte, în Tit).
Pavel devine apostolul neamurilor, prin excelenţă, şi unul din principalii autori ai NT.
Teologia sa, desfăşurată în epistolele adresate diverselor biserici, este una din cele mai
fecunde şi mai profunde cugetări creştine.
Pavel acoperă un domeniu foarte vast: el se ocupă atât de detaliile creaţiei, de istoria
lui Israel, cât şi de destinul istoric al Bisericii, de venirea Domnului, de Antihrist şi de
învierea finală. El scrie despre organizarea vieţii în biserici, despre slujitori şi daruri
duhovniceşti, despre probleme de disciplină, despre cooperare şi misiune, consiliază în
probleme de căsătorie, de relaţii de muncă, de familie, de relaţii între fraţi şi între credincioşi
şi lumea din jur, de contracararea ereziilor (gnosticism, legalism, etc.).
Pavel şi scrierile sale
Deşi au şi un pronunţat caracter ocazional, epistolele şi scrisorile lui Pavel dezvăluie şi
trăsături formale importante. Ele au fost concepute de la bun început ca documente structurate
atent, care să dea învăţătură într-o manieră sistematică.
În ce priveşte clasificarea epistolelor lui Pavel, există mai multe criterii de grupare a
lor în funcţie de conţinut, de destinatar, de cronologie. Noi ne vom concentra asupra
criteriului de grupare in functie de continut potrivit căruia, epistolele lui Pavel se împart în
patru grupuri distincte: epistole corective (Galateni, 1-2 Tesaloniceni); epistole teologice
(Romani, 1-2 Corinteni); epistole din închisoare (Efeseni, Coloseni, Filimon, Filipeni); şi
epistole pastorale (1-2 Timotei, Tit).
1. Epistola lui Pavel către Romani
Epistola apostolului Pavel către Romani este una din cele mai importante, profunde şi
mai citate epistole, prin care se pun bazele credinţei creştine.
Cum se întâmplă de obicei în scrisorile lui Pavel, în Epistola către Romani se pot
deosebi o parte teologică, cap. 1-11, şi o parte aplicativă şi de îndemnuri (parenetică), cap. 12-
15.
Învățături dogmatice:
cunoasterea lui Dumnezeu, mântuirea prin credinta, fără obligativitatea Legii iudaice;
despre păcatul originar, transmiterea sa si urmările sale la toți oamenii.
=> în lume nu există decât păcat şi pedeapsă pentru păcat. Legea lui D-zeu sancţionează
păcatul ca păcat, dar nu iartă păcatul. „Pentru că din faptele Legii nimeni nu se va
îndreptăţii în faţa Lui, de vreme ce prin Lege vine conştiinţa păcatului" (cf. Romani 3,19-20).
El nu spune Legea te face să păcătuieşti ci Legea se manifestă în păcatul deja prezent.
El ia ca exemplu cuvântul ”pofta”. Pofta este ceva pe care tu nu o poţi vedea. Ea este în
inima ta. Tu nu ai fi ştiut că pofta este păcat dacă Legea nu îţi spunea: ”să nu râvneşti”
şi “să nu pofteşti”
Toţi au păcătuit, dar îndreptarea vine prin credinţă. Schimbarea se realizeaza în
viaţa omului, prin harul dumnezeiesc care se primeşte prin credinţă. În versetul 28
Sfântul Pavel spune: "Căci socotim că prin credinţă se va îndreptăţii omul, fără faptele Legii".
Învățături morale:
lupta interioară a omului între tendințele trupului și cele ale rațiunii și stabilirea unui
echilibru prin credința creștină,
=> viaţa creştină ca o jertfă adusă lui Dumnezeu si renunţarea la poftele trupului. Sf Pavel
indruma omul a mânca sau a nu mânca o anumită mâncare şi a respecta anumite zile ca
fiind mai importante decât altele.
despre dragostea față de aproapele, ajutorarea celui slab în credință și a dușmanilor.
=>„Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine”, „ În iubire frăţească, unii
pe alţii iubiţi-vă” . Dragostea trebuie să fie fără prefăcătorie, fără urmărirea anumitor
scopuri.
”Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi” ”Deci, dacă
vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând
acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui..”- ne indeamna la datoria de a-i iubi si
ajuta pe dusmani.
Despre integritatea morala, incredere, perseveranta si rabdare.
„Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească
nevinovăţie, dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie
bună!”- daca indemnam, sa indemnam la ceva constructiv, sa impartim putinul pe care il
avem cu aproapele nostru, fara urmărirea anumitor scopuri, daca vrem sa fim
conducatori sa fim, sa conducem cu sufletul, daca daruim sa oferim fara sa cerem ceva
in schimb.
„Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.” –ne indeamna la
încredere în realizarea unei dorinte, la speranță, sa avem rabdare si sa perseveram
atunci cand intampinam dificultati.
” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele”, Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău.
Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.” ne indeamna sa fim buni, sa nu facem
rau, sa nu raspundem la rau cu rau, sa iertam.
”Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii.” ”Nu vă
răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este
răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul"- sa traim in pace unii cu altii, sa nu ne certam,
sa nu ne facem singuri dreptate, doar D-zeu ne poate judeca.
despre datoriile creștinilor de a se supune cu sinceritate față de autoritățile statului,
prin respectarea regulilor și plătirea taxelor.
=> Sfântul Apostol Pavel dă creştinilor îndemnul pentru autoritatea de stat. Indiferent cine
este conducătorul trebuie să te rogi pentru el, pentru că el de Dumnezeu este pus. Autoritatea
de stat este slujitoare a lui Dumnezeu pentru binele tau.
”Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în
această slujire neîncetat./ Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu
vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.” – indemn la respectarea
regulilor si platirea taxelor.
”Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti
strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi./ Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea
legii. – ne indeamna la respectarea celor 10 porunci, sa-ti iubesti aproapele, sa fim
decenti, sa nu traim o viata imorala, sa nu ne certam sau sa urâm.
”Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe
aproapele a împlinit legea. – sa fim cinstiti ,sa nu avem datorii materiale, sa ne iubim
aproapele.
Epistola întâi către Corinteni a Sf. Apostol Pavel
Conține:
Îndemnuri dogmatice:
împotriva dezbinărilor din cadrul Bisericii
importanţa unităţii între membrii Bisericii.
=> Apostolul Pavel îi îndeamnă să aibă toți același fel de vorbire, să n-aibă dezbinări între ei,
ci sa fie uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire.
Îndemnuri morale:
împotriva imoralităţii sexuale.
=> Sfântul Apostol Pavel spune că trupul nu este pentru desfrânare (vers.13), cel ce se
desfrânează, păcătuieşte în trupul său.
dacă este sau nu permis să se mănânce carne oferită ca jertfă idolilor păgâni
=>La sărbătorile păgâne se practicau jertfele idoleşti. Din aceste cărnuri primea zeul o
parte, preoţii păgâni o altă parte, iar ce rămânea primeau credincioşii care au făcut ofranda.
"Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să puneţi întrebări pe temei de conştiinţă, căci al
Domnului e pământul şi plinirea lui"- Pot mânca această carne, dar nu pot participa la mesele
sacre idoleşti.
b) Versetul 13a "Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate !". Acest citat este
împotriva postului.
cu privire la căsătorie
=> În versetul 12 Sfântul Apostol Pavel se referă la căsătoriile mixte (între creştini şi
necreştini). "Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia
necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios" (vers.14).
=> Sfântul Apostol Pavel revine la problema fecioriei. Mai bine este pentru fecioare să nu
fie căsătorite, dar nu greşeşte cel care îşi mărită fata, căci este mai bine aşa pentru nevoia
ceasului de faţă (vers.26). Pavel indică foarte clar responsabilităţile celui căsătorit cât şi
opţiunile cuiva de a se căsători sau de a nu se căsători.
despre importanţa apostolilor, profeţilor şi învăţătorilor şi despre grija pe care membrii
trebuie să aibă unii pentru alţii.
=>"Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai
tainelor lui Dumnezeu" (vers.1)
despre importanţa carităţii ca fiind mai presus de toate celelalte daruri spirituale.
=>În Corint credincioşii îşi aduceau fiecare de mâncare, iar aici trebuiau să o împartă.
Masa aceasta nu avea rostul de a te sătura ci de a realiza comuniunea între creştini.
cu privire la conduita
=>Sfântul Apostol Pavel dă îndrumări referitoare la cuviinţa cu care trebuie să stăm în
Biserică (femeia trebuie să aibă capul acoperit în Biserică, iar bărbatul capul descoperit).
Femeia este prezentată aici pe un plan inferior bărbatului, deşi în final Sfântul Pavel
îndulceşte oarecum relatarea. Firea însăşi (vers. 14) ne învaţă că este ruşinos pentru un bărbat
să poarte părul lung, iar femeia, dacă poartă părul lung este spre slava ei, deoarece părul i-a
fost dat femeii ca acoperământ (vers.15).
Epistola a doua către Corinteni a Sf. Apostol Pavel
Conține sfaturi și îndemnuri:
în mod deosebit pentru subiectele despre alinare în mijlocul perioadelor de suferinţe,
despre întărire în mijlocul slăbiciunilor
despre discernere a învăţătorilor adevăraţi de cei mincinoşi.
pentru ca cursanţii să rămână fideli şi credincioşi legămintelor eterne pe care le-au
făcut cu Dumnezeu, Tatăl Etern, indiferent de condiţii şi consecinţe.
Epistola întâi și a II-a către Timotei a Sfântului
Apostol Pavel
Epistola I si a II a către Timotei sunt 2 dintre din cele trei epistole pastorale (alături de
epistola către Tit) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în
Noul Testament.
cuprinde îndemnurile apostolului adresată lui Timotei, copilului său prea iubit (copil
spiritual):
1. Apostolul Pavel adresează sfaturi cu privire la comportamentul drept al bărbaţilor,
femeilor, robilor, trasează condiţiile necesare pentru preoţie şi diaconie, descrie atitudinea
potrivită faţă de vârstnici, tineri, autorităţile statului şi faţă de văduve. El avertizează şi asupra
unei grave nepăsări - aceea faţă de propria familie.
2. spre o predică înflăcărată, fără teamă sau ruşine, prin suferinţe şi cu răbdare, cu
stăruinţă şi blândeţe, aşa cum a făcut-o însuşi Pavel.
Ex: Apoi îi spune să caute să se înfăţişeze „ca un om încercat, ca un lucrător care n-
are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” /„Căci Dumnezeu
nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă”. – nu trebuie sa-i
fie rusine sau frica de credinta sa, trebuie sa aiba incredere in el.
„cu credinţa şi dragostea care este în Iisus Hristos”. – să pazeasca, să susțină si sa
impartaseasca (sa transmita mai departe)învățăturile care i-au fost incredintate cu restul
crestinilor, si chiar posibili viitori invatatori.
3. „să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la
pieirea celor ce le ascultă.” –îndemn împotriva amatorilor de certuri de cuvinte,
4. să se ferească de vorbăriile goale şi lumeşti ale unora, împotriva întrebărilor
(controverselor) nesăbuite şi prosteşti ale altora, adevărate primejdii pentru Biserică. căci „cei
ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.
5. să se ferească de controversele (întrebările, chestionările) nesăbuite şi prosteşti,
ştiind faptul că dau naştere la certuri. Iar robul Domnului nu trebuie să se certe, ci ,,să fie
blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu
blândeţe pe potrivnici...”- il indeamna sa nu se certe cu aproapele sau ci sa incerce sa
imparta cu ei cunostintele lui, sa-i invete, sa le explice cu rabdare, ca altfel sa inteleaga toata
lumea cuvantul lui D-zeu.
6. „să fugă de poftele tinereţii şi să caute neprihănirea, credinţa, dragostea,
pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.”- gasirea si pastrarea
virtutii
7. Apostolul Pavel îi mai recomandă încă un mijloc de întărire în credinţă:
alimentarea neîncetata a sufletului său cu citirea Sfintei Scripturi aşa cum a făcut de mic copil.
Sfânta Scriptură era obiectul principal de studiu al copiilor iudei. Primii lor învăţători erau
preoţi, apoi profesorii. Aceştia îi învăţau, treptat, şi conţinutul sfânt al Scripturii. Rabinii
cereau ca, încă de la vârsta de cinci ani, copiii să înceapă să înveţe pe de rost pasaje din Cartea
Sfântă. În textul de faţă, Apostolul se referă nu numai la Legea lui Moise, ci la întreg Vechiul
Testament şi afirmă, pe de o parte, caracterul inspirat al Scripturii, pe de altă parte, rostul
pedagogic al acesteia de îndreptar pentru învăţătura creştină. Apostolul mai spusese şi
galatenilor că „Legea ne-a fost călăuză (pedagog) spre Hristos, ca să ne îndreptăm prin
credinţă”.Nu Legea în sine ne duce la mântuire, ci „credinţa cea întru Hristos Iisus”,
zice Apostolul. Înţelegem că Apostolul arată aici că Vechiul Testament trebuie să fie citit în
întregime.
8. Epistola se încheie cu o pledoarie pentru mulţumirea cu un minimum de hrană şi
îmbrăcăminte, avertizând asupra pericolelor iubirii de arginţi, însoţite şi cu sfaturi adresate
bogaţilor spre fapte bune şi milă, ca bună temelie pentru viaţa veşnică.