versiunea 1.3. redux (incl. ROCKLAND & alinland)
Se afișează postările cu eticheta feeder. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta feeder. Afișați toate postările
miercuri, 17 octombrie 2012
vineri, 12 octombrie 2012
Sitges 45 pe Feeder-part 3
iata pe feeder despre ce s-a mai intimplat pe aici
si inca niste poze
Rosamaria...
Dario Argento masterclass
vineri, 5 octombrie 2012
In Sitges....
am scris dia uno (due ) pe feeder...astept linkul. Don Cocarelli si “John Dies at the End”.
pectorales inspirador ;-
aici e vara si nu indiana ci spaniola si e prietenos si insorit, asa ca filmele intunecate pe care le vom vedea par o gluma fata de pitorescul iberic :)
duminică, 26 februarie 2012
The Big Red One (1980)
"This is fictional life based on factual death."
se dadea pe TCM ! god bless ! The Big Red One e unul din cele mai bune filme de razboi, mai ales ca e inspirat de fapte reale (toate experientele lui Sam Fuller in cel de-al doilea razboi mondial). Avant-la-lettre, mult imitat si putin vazut, in the old days mi-au trebuit ani de zile sa pun mina pe el..este inspiratia de baza pentru Spielberg cu Schindler-s List si serialul Band of Brothers !!!
-s-a dat reconstructia lucrata de Richard Shickel (cu 50 de minute mai lung), aceiasi pe care o am pe dvd-ul dublu aparut in 2004 la Warner Bros. ! Finalul, in care Lee Marvin si plutonul sau-1st Division- (cu Mark Hammill si Robert Carradine), descopera lagarele, si cara copilul, mi-a adus lacrimi in ochi ! Incredibil de emotionant si real, si adevarat ! Ororile razboiului sunt si azi prezente ! Only the dead have seen the end of the war, zice Black Hawk Dawn, si filmul lui Sam Fuller se termina spunind ca-in war the true winning is surviving-tru !
reconstructia se termina cu insertul :Dedicated to Samuel Fuller (1912-1997)
luni, 10 octombrie 2011
DRIVE: cronica
a aparut pe feeder pe 1 oct. dar n-a fost prea vizualizata :(
inainte de asta am scris despre ea de la Cannes pentru hbo.club
iat-o aici completa-redux:
Drive: singurătatea vikingului de cursă lungă
Drive este filmul clasic (alături de L’Artiste/Artistul), descoperit de mine la ediţia 64 a festivalului de la Cannes.
M-am mai pronunţat asupra faptului că Nicholas Winding Refn e regizorul meu preferat danez, şi mi s-a părut mai bun şi mai visceral ca Lars Von Trier, de când am văzut primul său film Pusher (1996). Am scris despre filmul său Valhalla Rising anul ăsta pe site-ul HBO.
Pentru Drive a primit premiul de regie la Cannes, dat de juriul condus de Robert De Niro. Lars VT out, NWR in !
Acum Drive a intrat în cinematografele româneşti sub titlul insipid Cursa, day and date cu premiera mondială americană, cu reclamă multă, site oficial in romana, şi speranţa distribuitorului de a face cîţi mai mulţi spectatori (ceea ce chiar functioneaza).
Drive e un film comandă, al cărui regizor iniţial a fost, din câte ştim eu, Renny Harlin. Apoi Neil Marshall. Şi actorul principal s-a schimbat, de la Hugh Jackman, până ce a devenit Ryan Gosling. Acesta l-a ales pe Refn, pentru că l-au impresionat filmele acestuia. Şi a fost băiat deştept, pentru că NWR l-a ghidat într-un rol care i-a schimbat total imaginea. Laconic, cu o prezenţă şi carismă superbă, Scorpio Rising ! Filmul, primit în aplauze, cu rumoare şi sufletul la gură la Cannes, e un genre revizionist, film noir existenţial, de fapt un Neo/n Noir, un film clasic L.A., decupat genial, cu scheme de culori, şi cu titlul grafizat a la Pablo Ferro (v. aici diferenţele de afiş şi de lettering în diverse ţări) !
Influenţe William Friedkin (To Live and Die in L.A) şi Michael Mann (Thief), Walter Hill (The Driver), plus un score electronic, pulsant, gen Tangerine Dream (Cliff Martinez-compozitorul ataşat al lui Steven Soderbergh şi toboşar, cu Captain Beefhart ! şi primul tobar de la Red Hot Chilli Peppers) şi Steve Mc Queen (Bullit, The Hunter), cu un touch de Point Blank al lui Boorman, Samuraiul lui Melville şi Pusher, toate într-un compendiu de visceral şi intelectual.
În rolurile secundare, Albert Brooks, într-un prim rol de contra-emploi, excelent (se vorbeşte deja de o nominalizare la Oscar pentru rol secundar), alături de Ron Perlman, Bryan Cranston, Oscar Isaac, Christina Hendricks şi Casey Mulligan.
Imaginea lui Newton Thomas Sigel, DOP-ul lui Bryan Singer este ireproşabilă, pe stilul de LA Neo-noir pe care l-a făcut Michael Mann de la Thief la Heat.
Drive e unul din cele mai bune filme ale anului, un exerciţiu virtuos de stil, un arthouse cool şi romantic, poetic şi violent, calculat matematic pentru a fi emoţional, ca o partidă de sex fierbinte şi interzisă, terminată cu un orgasm dureros, letal. Americanii se întreabă dacă filmul e prea European pentru ei, şi este, e drive-ul nordic, singurătatea vikingului de cursă lungă !
4 ½ din 5, 9 din 10 !
Alin Ludu Dumbravă
inainte de asta am scris despre ea de la Cannes pentru hbo.club
iat-o aici completa-redux:
Drive: singurătatea vikingului de cursă lungă
“I used to produce action films back in the 80’s ! Some people thought they were sexy, good looking, called them European,. I called them Shit !”Bernie (Albert Brooks în Drive)
Drive este filmul clasic (alături de L’Artiste/Artistul), descoperit de mine la ediţia 64 a festivalului de la Cannes.
M-am mai pronunţat asupra faptului că Nicholas Winding Refn e regizorul meu preferat danez, şi mi s-a părut mai bun şi mai visceral ca Lars Von Trier, de când am văzut primul său film Pusher (1996). Am scris despre filmul său Valhalla Rising anul ăsta pe site-ul HBO.
Pentru Drive a primit premiul de regie la Cannes, dat de juriul condus de Robert De Niro. Lars VT out, NWR in !
Acum Drive a intrat în cinematografele româneşti sub titlul insipid Cursa, day and date cu premiera mondială americană, cu reclamă multă, site oficial in romana, şi speranţa distribuitorului de a face cîţi mai mulţi spectatori (ceea ce chiar functioneaza).
Drive e un film comandă, al cărui regizor iniţial a fost, din câte ştim eu, Renny Harlin. Apoi Neil Marshall. Şi actorul principal s-a schimbat, de la Hugh Jackman, până ce a devenit Ryan Gosling. Acesta l-a ales pe Refn, pentru că l-au impresionat filmele acestuia. Şi a fost băiat deştept, pentru că NWR l-a ghidat într-un rol care i-a schimbat total imaginea. Laconic, cu o prezenţă şi carismă superbă, Scorpio Rising ! Filmul, primit în aplauze, cu rumoare şi sufletul la gură la Cannes, e un genre revizionist, film noir existenţial, de fapt un Neo/n Noir, un film clasic L.A., decupat genial, cu scheme de culori, şi cu titlul grafizat a la Pablo Ferro (v. aici diferenţele de afiş şi de lettering în diverse ţări) !
Influenţe William Friedkin (To Live and Die in L.A) şi Michael Mann (Thief), Walter Hill (The Driver), plus un score electronic, pulsant, gen Tangerine Dream (Cliff Martinez-compozitorul ataşat al lui Steven Soderbergh şi toboşar, cu Captain Beefhart ! şi primul tobar de la Red Hot Chilli Peppers) şi Steve Mc Queen (Bullit, The Hunter), cu un touch de Point Blank al lui Boorman, Samuraiul lui Melville şi Pusher, toate într-un compendiu de visceral şi intelectual.
În rolurile secundare, Albert Brooks, într-un prim rol de contra-emploi, excelent (se vorbeşte deja de o nominalizare la Oscar pentru rol secundar), alături de Ron Perlman, Bryan Cranston, Oscar Isaac, Christina Hendricks şi Casey Mulligan.
Drive e unul din cele mai bune filme ale anului, un exerciţiu virtuos de stil, un arthouse cool şi romantic, poetic şi violent, calculat matematic pentru a fi emoţional, ca o partidă de sex fierbinte şi interzisă, terminată cu un orgasm dureros, letal. Americanii se întreabă dacă filmul e prea European pentru ei, şi este, e drive-ul nordic, singurătatea vikingului de cursă lungă !
4 ½ din 5, 9 din 10 !
Alin Ludu Dumbravă
vineri, 30 septembrie 2011
The Origins Of...(Armstrong & Miller Show)
"So...want to join Tribe ?"
Alexander Armstrong si Ben Miller sunt cei mai in voga comici britanici. Showul lor, The Armstrong and Miller Show pe BBC cu diverse segmente, gen Monty Python, etc, in the grand tradition of British Comedy.
dar setul lor de schetciuri din epoca de piatra cu origini de... e cel mai bun si cel mai international. Eu stiu de vreo 7 clipuri (am aflat de le via Igu-feeder), care sunt toate pe youtube, dinte care top trei-ul meu consista in cel de mai sus, The Origins of Job Interview,
The Origin of Smalltalk
"Do you like Mammuth ?", cu misterioasa "Good Innings" intr-insa...
si The Origins Of Acceptance Speeches ("sadly Scar can not be here tonight")
in ordine aleatorie !!!
mai sunt si clasicele
The Origins Of Baby Names ("Mmm")
The Origins Of Alcohol (cel mai slab dupa parerea mea)
The Origin Of Teenagers
si mai greu de gasitul The Origins Of Art Critics:
"Not important look like mammoth. Important...-feel- like mammoth."
cu un pansant de MEl Brooks din History of the World part 1, The Stone Age !!!
if you know more, let me know :)!!!
Alexander Armstrong si Ben Miller sunt cei mai in voga comici britanici. Showul lor, The Armstrong and Miller Show pe BBC cu diverse segmente, gen Monty Python, etc, in the grand tradition of British Comedy.
dar setul lor de schetciuri din epoca de piatra cu origini de... e cel mai bun si cel mai international. Eu stiu de vreo 7 clipuri (am aflat de le via Igu-feeder), care sunt toate pe youtube, dinte care top trei-ul meu consista in cel de mai sus, The Origins of Job Interview,
The Origin of Smalltalk
"Do you like Mammuth ?", cu misterioasa "Good Innings" intr-insa...
si The Origins Of Acceptance Speeches ("sadly Scar can not be here tonight")
in ordine aleatorie !!!
mai sunt si clasicele
The Origins Of Baby Names ("Mmm")
The Origins Of Alcohol (cel mai slab dupa parerea mea)
The Origin Of Teenagers
si mai greu de gasitul The Origins Of Art Critics:
"Not important look like mammoth. Important...-feel- like mammoth."
cu un pansant de MEl Brooks din History of the World part 1, The Stone Age !!!
if you know more, let me know :)!!!
vineri, 15 aprilie 2011
Your Highness (2011) cronica pe Feeder
o noua cronica pe Feeder despre un film deja prea controversat :) fuck yeah !
yep, that is the muuvie ! that is the quest ! BTW: Quests suck ! Ma-titiii!!!
4 din 5 /8 din 10 !
yep, that is the muuvie ! that is the quest ! BTW: Quests suck ! Ma-titiii!!!
4 din 5 /8 din 10 !
miercuri, 30 martie 2011
Sucker Punch: cronica mea pe Feeder si aici !
o noua cronica pentru feeder, sper la fel de controversata ;-) ca filmul lui Zack Snyder !!!
Sucker Punch-shutter-island-cu-spice-girls !
trailerul care a inebunit toata lumea creind un over-hype-cu Led Zeppelin in fundal (When the Leevee Breaks)-nu, nu apare in film, soundtrackul e asta)
Sucker Punch-shutter-island-cu-spice-girls !
De ce am avut senzatia ca ma uit la un musical? Iar cind filmul s-a terminat, pe genericul final care curge pe Love is a Drug (un nou motiv sa ma gindesc la concertul Bryan Ferry de pe 1 mai !) mi-a adus aminte de Moulin Rouge. Si cind am vazut numele lui Marius de Vries pe generic am stiut ca am drepate (De Vriers a facut numerele muzicale din Moulin Rouge al lui Luhrman si aici a colaboarat cu Tyler Bates, compozitorul lui Snyder). Si da, Sucker Punch e muzicalul lui Snyder. In scenariul original fetele chiar cintau in anumite secvente, si asta s-a transformat in concept. Acum, ca filmul e subversiv sau doar prost e greu de zis. Bazat pe cite filme a facut Snyder nu-l pot acuza de multa subtilitate. Dar aceasta e prima lui “poveste personala”, asa ca poate i-a fraierit pe Warner (Bros.) de vreo 200 de milione de dolari. Am o certitudine, pe care am avut-o dinainte, ca va fi un film cult, si unul ca va diviza lumea in doua (croncile deja il decimeaza, bineinteles)
Dar nu va fi un succes de public, pentru ca nu-si are public. In loc de numerele muzicale, de fiecare data e o fantezie-cliseu care citeaza pe rind din The Wall, Kill Bill, Brazil, Hellboy, Lord of the Rings, Dungeons and Dragons si Resident Evil! Jocuri, filme, fanatsy si game world. Daca ai vazut filmuletele de animatie -origine (de Ben Hibon) stii la ce te poti astepta, mai mult decit din trailer. Sunt patru, la fel ca si cele 4 secvente de “dans” ale lui Baby Doll !
Personajul sensei-ului gen Kane din Kung Fu, al lui Scott Glenn (intentionat ales pentru ca seamana cu David Carradine?)
Refugiu? Din ce in ce? Un ospiciu devine club cu culori violete, un bordel, Black Swan sau un film de nazi exploitation italian din anii 70. Fetele sunt kinky si ca in manga-uri sexy, scolarite, linjerie sexy, un soi de pornografie fara a arata nimic… in cel mai pervers film PG 13 pe care l-am vazut. M-am gindit ca ar fi functionat mult mai bine daca era cintat si daca era jucat de vedetele momentului, fie Beyonce, Shakira, Aguilerra sau Britney Spears, fiindca m-am gindit tot timpul la Spice Girls si la falsitatea jocului si glitter si glamour-ul look-ului. Carla Cugino sub tone de rimel e doctorita sexy, mrs. Vera Gorski, de la Good Luck mr. Gorsky ;-)?
Punch of Sound
Totul e o reinventie, sunt luate piese celebre si sunt reinterpretate si remixate de Tyler Bates cu ajutorul actritei principale, Emily Browning aka Baby Doll (Sweet Dreams de Eurythmics, cu care incepe filmul, in copertile unui decor de cortina de teatru sigla WB se deschide in lumea unui videoclip ultra-stilizat, care vizual aduce mult cu Watchmen). Sa nu uitam ca acolo Desolation Row al lui Dylan era reinterpretat de My Chemical Romance. De exemplu Bjork si Skunk Anansie cinta impreuna Army of Me, sau Tot Skunk Anansie cu Search and Destroy al lui Iggy pe o secventa gen Vietnamul lui Snyder din Watchmen, atacat de dr. Manhattan. Mai avem Queen remixat, Pixies (Where is my Mind?) Beatles (Tomorrow Never Knows), Jefferson Airplane (White Rabbit, the obvious choice pentru Alice in tara oricaror minuni) cu Emiliana Torrini.
Oricum acest “Alice in Wonderland with machine guns” (asa a sunat pitchul lui Snyder catre studiouri) e peste Alice-ul lui Tim Burton, cu 3D adaugat in postproductie. Cred ca Snyder s-a inspirat si din romanul grafic revizionist Lost Girls al lui Alan Moore si a creat varianta lui de Vrajitorul din Oz situata intr-un ospiciu, in aceiasi perioada ca actiunea din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mai degraba Zbor deasupra unui cuib de curci
Acum, un sfat, daca mergeti, stati pina la final, pentu ca altfel e pointless. Si vedeti in mod individual daca functioneaza sau nu.
OK; pe linga Punch Matrix pare la fel de restrained ca Aurora lui Puiu, si Zack nu poate compensa vizualul cu lipsa de substanta din scenariu, e un videoclip overlong si uninvolving, alcatuit dintr-o serie de alte videoclipuri, al carui joc video va fi mult mai dinamic.
Si soundtrackul considerat EVENT.
Si nu, nu va grabiti la Imax 2 D, experienta e doar obositoare si ingrozitor de zgomotoasa, cred ca si formatarea e prea strinsa, (de la 2.35 anamorfic se pierde pe transfer de 70 mm orizonal- de altfel procedeul e un IMAX DMR blow-up)
Cred ca filmul e exact ceea ce zice in titlu. A punch for suckers, sau a sucker punch?
Cu ricoseu sau punci (din acela de baut cu paiul)?
trailerul care a inebunit toata lumea creind un over-hype-cu Led Zeppelin in fundal (When the Leevee Breaks)-nu, nu apare in film, soundtrackul e asta)
joi, 24 februarie 2011
Cronica mea la How Do You Know pe Feeder !
deci, un film care merge bine la noi -dar nu si la ei-unde n-a placut deloc si am inteles de ce, e outdated in genul comediilor momentului, am explicat si de ce, o sa vedeti si comentarii malitioase si virulente (as expected :-) pe feeder 
motivele mele de vizionare in cinema (pe banii mei):
1. Jack
2. James L. Brooks
3. Jack
4. ce am citit cum ca ar fi atroce, si ca adormi la film ! always a challenge !
5. 15 minutes of creepy Jack
**********
and now cronica completa: (added end of March)
How Do You Know – As Good as It Gets 2010
De ce s-a atacat toata lumea pe How do you know?/Cum stii daca ai noroc?
(in dragoste, of course).
Acum stiu ca ati fi vrut sa scriu despre The King’s Speech, dar filmul din topic are cronici execrabile (inexplicabil, ca n-a facut rau nimanui), si la noi a facut de 4 ori mai mult public decit regele bilbiit. Deocamdata. Dupa Oscaruri o sa-l ingroape… dar nu de asta scriu de el, ci pentru ca sa-l apar. Pentru ca n-a facut rau nimanui. Si e As Good as It Gets – 2010.
James L. Brooks n-a facut decit 6 filme (Terms of Endearment – 1983, Broadcast News – 1987, cu William Hurt, I’ll Do Anything – 1994, cu Nick Nolte si Albert Brooks, As Good as It Gets – 1997, Spanglish – 2004, cu Adam Sandler, si cazul de fata, How Do You Know?), dar adunate 3 dintre ele au luat tone de premii. Ultimele 2 sunt flopuri groaznice si acesta, How Do You Know, a costat imens, pentru ca distributia (cast-ul) sa-si ia banii (120 de milioane de dolari zice netul).
Personaj fascinant si prieten cu Jack Nicholson, care a aparut in 3 din filmele sale, Brooks a lucrat in televiziune ca writer/producer in anii ‘60,. ‘70, breakthrough-ul sau fiind serialul Taxi, 1978-1983, pe care l-a creat. Pe linga acestea ramine ca producator la mega-cultul serial animat, barometru al culturii pop, The Simpsons !
Distributia la HDYK e oarecum trendy dar nepotrivita pentru textul lui Brooks, asteptarile celor ce vad filme de Judd Apatow, Greg Motolla, Todd Phillips, SNL alumni- noul trend in comedia americana-de la Will Ferrell la Steve Carell si Danny McBride ), Avind in vedere ca m-am pregatit deja cu filme cu Paul Rudd (de la Role Models la Dinner with Schmucks, trecind prin I love You, Man si Virginul de 40 de ani), mi-a placut Rudd, mai ales ca e aici are un rol tip Jack Lemmon din Apartamentul- patsy, figura trista, simpa-te-tic si bine educat-asa cum de obicei joaca Rudd, decent people !
Reese Whiterspoon e frumoasa si si ea trista si stiu ca basseballul nu are cum sa prinda la noi, avind in vedre ca ea e bassebalista din echipa SUA, tocmai pusa pe tusa pentru ca e prea batrina!!!
Iar Owen Wilson, sportiv cu sex appeal si pe val, e debil prin excelenta si joaca perfect asta…
Jack are un rol excelent, de father creep (y), al lui Paul Rudd… cu o glumita senzationala… legat de sex appealul sau de nestavilit… apare cam 15 minute dar nu degeaba (imdb zice ca Bill Murray ar fi trebuit sa faca initial rolul-tragic, interesul pentru HDYK, inclusiv al meu ar fi scazut cu cel putin 25%)
Plotul contine un riff Kramer vs. Kramer si altul la Bambi ! Uitati-va la AGAIG (adica As Good…) si vedeti similitudinile! Pina si locul unde se muta Paul Rudd, deasupra unui bakery, cu atmosfera frantuzeasca si cu aer de boema! Imagine superba de filmat staruri contre jour si prim planuri de Janusz Kaminski (DOP-ul atasat al lui Spielberg)… toate dau in mod cert un film mai reusit ca Spanglish si ca celelate comedii romantice pe ecrane! Si daca nu va convinge macar l-ati mai vazut pe Jack pe marele ecran – ca nu mai apare prea des si nici n-o sa … . Deci, what if this is as good as it gets in 2010 (stiu ca suntem in 2011 dar filmul a iesit in SUA pe 17 decembrie 2010)…
motivele mele de vizionare in cinema (pe banii mei):
1. Jack
2. James L. Brooks
3. Jack
4. ce am citit cum ca ar fi atroce, si ca adormi la film ! always a challenge !
5. 15 minutes of creepy Jack
**********
and now cronica completa: (added end of March)
How Do You Know – As Good as It Gets 2010
De ce s-a atacat toata lumea pe How do you know?/Cum stii daca ai noroc?
(in dragoste, of course).
Acum stiu ca ati fi vrut sa scriu despre The King’s Speech, dar filmul din topic are cronici execrabile (inexplicabil, ca n-a facut rau nimanui), si la noi a facut de 4 ori mai mult public decit regele bilbiit. Deocamdata. Dupa Oscaruri o sa-l ingroape… dar nu de asta scriu de el, ci pentru ca sa-l apar. Pentru ca n-a facut rau nimanui. Si e As Good as It Gets – 2010.
James L. Brooks n-a facut decit 6 filme (Terms of Endearment – 1983, Broadcast News – 1987, cu William Hurt, I’ll Do Anything – 1994, cu Nick Nolte si Albert Brooks, As Good as It Gets – 1997, Spanglish – 2004, cu Adam Sandler, si cazul de fata, How Do You Know?), dar adunate 3 dintre ele au luat tone de premii. Ultimele 2 sunt flopuri groaznice si acesta, How Do You Know, a costat imens, pentru ca distributia (cast-ul) sa-si ia banii (120 de milioane de dolari zice netul).
Personaj fascinant si prieten cu Jack Nicholson, care a aparut in 3 din filmele sale, Brooks a lucrat in televiziune ca writer/producer in anii ‘60,. ‘70, breakthrough-ul sau fiind serialul Taxi, 1978-1983, pe care l-a creat. Pe linga acestea ramine ca producator la mega-cultul serial animat, barometru al culturii pop, The Simpsons !
Distributia la HDYK e oarecum trendy dar nepotrivita pentru textul lui Brooks, asteptarile celor ce vad filme de Judd Apatow, Greg Motolla, Todd Phillips, SNL alumni- noul trend in comedia americana-de la Will Ferrell la Steve Carell si Danny McBride ), Avind in vedere ca m-am pregatit deja cu filme cu Paul Rudd (de la Role Models la Dinner with Schmucks, trecind prin I love You, Man si Virginul de 40 de ani), mi-a placut Rudd, mai ales ca e aici are un rol tip Jack Lemmon din Apartamentul- patsy, figura trista, simpa-te-tic si bine educat-asa cum de obicei joaca Rudd, decent people !
Reese Whiterspoon e frumoasa si si ea trista si stiu ca basseballul nu are cum sa prinda la noi, avind in vedre ca ea e bassebalista din echipa SUA, tocmai pusa pe tusa pentru ca e prea batrina!!!
Iar Owen Wilson, sportiv cu sex appeal si pe val, e debil prin excelenta si joaca perfect asta…
Jack are un rol excelent, de father creep (y), al lui Paul Rudd… cu o glumita senzationala… legat de sex appealul sau de nestavilit… apare cam 15 minute dar nu degeaba (imdb zice ca Bill Murray ar fi trebuit sa faca initial rolul-tragic, interesul pentru HDYK, inclusiv al meu ar fi scazut cu cel putin 25%)
Plotul contine un riff Kramer vs. Kramer si altul la Bambi ! Uitati-va la AGAIG (adica As Good…) si vedeti similitudinile! Pina si locul unde se muta Paul Rudd, deasupra unui bakery, cu atmosfera frantuzeasca si cu aer de boema! Imagine superba de filmat staruri contre jour si prim planuri de Janusz Kaminski (DOP-ul atasat al lui Spielberg)… toate dau in mod cert un film mai reusit ca Spanglish si ca celelate comedii romantice pe ecrane! Si daca nu va convinge macar l-ati mai vazut pe Jack pe marele ecran – ca nu mai apare prea des si nici n-o sa … . Deci, what if this is as good as it gets in 2010 (stiu ca suntem in 2011 dar filmul a iesit in SUA pe 17 decembrie 2010)…
joi, 3 februarie 2011
Cronica mea la You Will Meet a Tall Dark Stranger pe Feeder -si aici !
Woody Allen-ul de anul trecut de la Cannes, acum la Bucuresti- in seria mea de cronici pentru feeder, aici !
recommended !
& now AICI 2:
Woody sarcastic: You Will Meet a Tall Dark Stranger
De cite ori merge in Anglia dr. Woody face un film E-vil, o viziune a lumii nashpa, la fel ca Match Point, Scoop sau Cassandra’s Dream (am mentionat celelalte trei Allen-uri anglicane!). Am vazut filmul la Cannes anul trecut, in selectia oficiala-in afara competitiei (orice film de WA e trecut automat in festival, chiar pe vremuri cind cineastul era falimentar in SUA a trecut glumita in acidul Hollywood Ending, ca o sa se autoexileze in Franta, “The French love Woody ! Yep, but they love Jerry Lewis too.”
- tocmai s-a anuntat ca ">se deschide festivalul anul acesta cu noul sau film, Midnight in Paris, featuring nevasta prezindentului Sarkozy.
Deci You Will Meet a Tall Dark Stranger\aka Vei intilni strainul din visele tale !
Da, l-am vazut la Cannes (si o sa scrie careva aici, nu ne intereseaza unde l-ai vazut, da mah, dar daca acolo l-am vazut?), si am fost surprins ca aproape numai mie mi-a placut! Au tunat si au fulgerat ca e un Woody prost, minor (dar cite nu sunt .
Cred ca dupa caldura unui iberic si romantic Vicky (si Cristina si Barcelona) si un ironic si in raspar Ce-o fi o fi (Whatever Works), nu se asteptau la acest strain intunecat. E aproape la fel de rau ca A Serious Man dupa Burn After Reading (care si el e rau in felul lui, compar aici autorii intelectuali evrei, desi Coenii nu-s influentati de Woody Allen .
Titlul vine de la prezicerea de tip astrologic, clarvoyant (gen horoscop), “vei intilni strainul din visele tale”, a tall dark stranger poate fi un macho romantic, dar aici e destinul care le joaca o farsa protagonistilor suferind de idiotenie, la fel de mult ca cei din filmele Coen-ilor. Woody e in mod normal mai tandru cu personajele sale, dar cred ca din nou e sindromul londonez
Dupa mine, noul opus allenian e cel mai bun de la Match Point incoace, nu ca ultimele 2 n-ar fi fost bune, doar mai light. Asta e rau, mizantrop, satira sociala si se ia de comedia umana. In plus, e film de ansamblu, cu Anthony Hopkins, Naomi Watts, Antonio Banderas, cu totii la prima colaborare cu W.A. (Josh Brolin a mai jucat in Melinda and Melinda).
Sir Tony joaca rolul esentialmente allenian, un mos cuprins subit de o noua tinerete, care se îndragosteste de o prostituata (Lucy Punch) care-l joacă pe degete. Hopkins e delicios de (sau tragic, depinde de perceptie) ridicol, in rolul batrinelului indragostit de curva pitipoanca, modelul englezesc e la fel ca modelul romanesc, doar ca are un accent oribil si nas ascutit (si ne poate aduce aminte de alte Cheeky Girls)…
L-am pus pe locul 10 in topul meu de interpretari in filmele lui Woody Allen… (în afara celor lui Woody Allen)
Si A Tall Dark Stranger came. And stayed.
Alin Ludu Dumbrava
recommended !
& now AICI 2:
Woody sarcastic: You Will Meet a Tall Dark Stranger
De cite ori merge in Anglia dr. Woody face un film E-vil, o viziune a lumii nashpa, la fel ca Match Point, Scoop sau Cassandra’s Dream (am mentionat celelalte trei Allen-uri anglicane!). Am vazut filmul la Cannes anul trecut, in selectia oficiala-in afara competitiei (orice film de WA e trecut automat in festival, chiar pe vremuri cind cineastul era falimentar in SUA a trecut glumita in acidul Hollywood Ending, ca o sa se autoexileze in Franta, “The French love Woody ! Yep, but they love Jerry Lewis too.”
- tocmai s-a anuntat ca ">se deschide festivalul anul acesta cu noul sau film, Midnight in Paris, featuring nevasta prezindentului Sarkozy.
Deci You Will Meet a Tall Dark Stranger\aka Vei intilni strainul din visele tale !
Da, l-am vazut la Cannes (si o sa scrie careva aici, nu ne intereseaza unde l-ai vazut, da mah, dar daca acolo l-am vazut?), si am fost surprins ca aproape numai mie mi-a placut! Au tunat si au fulgerat ca e un Woody prost, minor (dar cite nu sunt .
Cred ca dupa caldura unui iberic si romantic Vicky (si Cristina si Barcelona) si un ironic si in raspar Ce-o fi o fi (Whatever Works), nu se asteptau la acest strain intunecat. E aproape la fel de rau ca A Serious Man dupa Burn After Reading (care si el e rau in felul lui, compar aici autorii intelectuali evrei, desi Coenii nu-s influentati de Woody Allen .
Titlul vine de la prezicerea de tip astrologic, clarvoyant (gen horoscop), “vei intilni strainul din visele tale”, a tall dark stranger poate fi un macho romantic, dar aici e destinul care le joaca o farsa protagonistilor suferind de idiotenie, la fel de mult ca cei din filmele Coen-ilor. Woody e in mod normal mai tandru cu personajele sale, dar cred ca din nou e sindromul londonez
Dupa mine, noul opus allenian e cel mai bun de la Match Point incoace, nu ca ultimele 2 n-ar fi fost bune, doar mai light. Asta e rau, mizantrop, satira sociala si se ia de comedia umana. In plus, e film de ansamblu, cu Anthony Hopkins, Naomi Watts, Antonio Banderas, cu totii la prima colaborare cu W.A. (Josh Brolin a mai jucat in Melinda and Melinda).
Sir Tony joaca rolul esentialmente allenian, un mos cuprins subit de o noua tinerete, care se îndragosteste de o prostituata (Lucy Punch) care-l joacă pe degete. Hopkins e delicios de (sau tragic, depinde de perceptie) ridicol, in rolul batrinelului indragostit de curva pitipoanca, modelul englezesc e la fel ca modelul romanesc, doar ca are un accent oribil si nas ascutit (si ne poate aduce aminte de alte Cheeky Girls)…
L-am pus pe locul 10 in topul meu de interpretari in filmele lui Woody Allen… (în afara celor lui Woody Allen)
Si A Tall Dark Stranger came. And stayed.
Alin Ludu Dumbrava
joi, 6 ianuarie 2011
TRON: Legacy (2010) cronica mea pe Feeder !!! si aici !!!
un nou aldmovieland pe feeder, un topic mai potrivit siteului, care a bagat un clip despre soundul filmului embed si de mine
soundtrackul celor de la Daft Punk a intrat in topul meu de OST pe 2010 pe locul 2 si-l ascult de 2 saptamini la greu, am si schiat pe el :)
TRON: Legacy – trip 3D
postat pe 06.01.2011
RON: Legacy e continuarea directa a originalului din 1982, TRON, (termenul vine de la electron-ic), produs de Disney si creat si regizat de Steven Lisberger, la vremea sa esec financiar devenit film-cult, mai ales datorita jocului video Arcade, care i-a creat faima in epoca.
Este povestea lui Kevin Flynn (Jeff Bridges), creator de jocuri si hacker care e transbordat in lumea creata de el, a jocului, unde e fortat sa devin parte din el. In Romania exista destul de putini fani sau cunoscatori ai originalului, si al jocului aderent, primul film de sinteza din istoria cinematografului, bunicul CGI fara de care n-am avea azi majoritatea productiei US. Toate cronicile pe care le-am citit la T:L spun acelasi lucru, vizualul e coplesitor, muzica minunata. Dar la un moment dat te plictiseste. Si e cu aproape jumatate de ora prea lung. Dar atunci, oare de ce de cind l-am vazut inca ma mai gindesc la el? Olivia Wilde e hot, Jeff Bridges e dublu, Clu, CGI in care arata la fel de tinar ca in original si Flynn, barbos si cu replici si atitudine gen Dudele Lebowski. Iar newcomerul Garrett Hedlund (fiul lui Flynn, hacker extraordinaire si el, anul asta in On the Road dupa Kerouac), who cares?
M-a spart muzica. Score-ul francezilor de la Daft Punk (pe care I-am vazut odata live, faceau muzica la Cannes la party-ul Southland Tales parca) e orchestrat simfonic, si aduce cu Hans Zimmer & James Newton Howard la Batman Returns/The Dark Knight, mixata cu Vangelis, Tangerine Dream, un pic de Wojciech Kilar si de Giorgio Moroder. Si… Daft Punk (care apar ei insusi ca DJ in lumea virtuala). Asa ca l-am pus direct pe locul 2 in topul meu de soundtracks pe 2010.
Muzica la TRON-ul original era de Wendy Carlos (la un moment dat Walter Carlos pina si-a facut operatia de schimbare de sex). A fost revolutionara si ne duce la legatura cu Stanley Kubrick (Carlos a facut muzica la A Clockwork Orange si a contribuit la Shining). Aici e un sound design de game, inventat insa atunci pentru film, high-tech si highly avangarde.
Cit despre designul vizual al sequelului, TRON: Legacy seamana cu Portocala mecanica, Matrix, look de oras gen Blade Runner, are idei din 2001-Odiseea spatiala, dovada faptului ca Stanley Kubrick a fost atit de avant-garde incit inca da cinematografului de mincare, la fel ca Ridley Scott care a schimbat istoria filmului in 1982. Dar ca film semana cu experimentul Wachovski, Speed Racer (2008), care avea niste culori superbe si daca iesea in 3D car fi avut alta sansa. Poate fi si o experienta pasiva de joc (regizorul debutant Joseph Kosinki a regizat jocuri video anterior, a vazut TRON cind avea 8 ani si i-a schimbat viata!), cu un paradis kinky de latex (vezi Beau Garrett as Gem), un rapel Alex (McDowell) din Portocala-Michael Sheen intr-un soi de Korova bar de neoane fluorescente (si Bowie din Diamond Dogs mixed cu Ziggy), si replici ridicole gen tweet despre Jules Verne.
A costat 170 de milioane, imdb zice ca 300 de milioane. Numai costumele vreo 13. Tot pe imdb scorul e de 7.4., mare fata de cronicile care duc la un 49 %.
Lui Roger Ebert (cel mai influent si veteran critic american) i-a placut si i-a dat trei stele din 4, revista engleza Empire trei din cinci, iar unii critici au desfiintat filmul, lucru destul de simplu de altfel.
T:L incepe in 2 D si apoi cind ne mutam in lumea de sinteza, a jocului si a lui Clu si Tron totul e 3dimensional, un 3 D fabulos si totusi prea intunecat (probleme de baza a 3D-ului, intunecimea imaginii, lucru pe care nu l-am observat in culorile vii din desene animate in acest procedeu, Megamind de exemplu).
Am scris aici despre filmele 3 D si de ce asta e filmul 3D al anului 2010, live action. Majoritatea celor care se vind cu acest gimmick de exemplu sunt facute in post-productie.
Parerea mea, vedeti filmul in Real D (e o sala la mall Vitan) sau la IMAX, unde m-as duce sa-l mai revad si pare a real treat…
---------------------------------
(l-am revazut in februarie in imax cu Ndugu si a fost kk-tor, sound designul si muzica si mai luminos ca-n Real D)...and Daft Punk was robbed at the Oscars ! :-)
3 1/2 din 5, 7 din 10 !!!!
SoundWorks Collection: The Sound of TRON LEGACY from Michael Coleman on Vimeo.
soundtrackul celor de la Daft Punk a intrat in topul meu de OST pe 2010 pe locul 2 si-l ascult de 2 saptamini la greu, am si schiat pe el :)
TRON: Legacy – trip 3D
postat pe 06.01.2011
RON: Legacy e continuarea directa a originalului din 1982, TRON, (termenul vine de la electron-ic), produs de Disney si creat si regizat de Steven Lisberger, la vremea sa esec financiar devenit film-cult, mai ales datorita jocului video Arcade, care i-a creat faima in epoca.
Este povestea lui Kevin Flynn (Jeff Bridges), creator de jocuri si hacker care e transbordat in lumea creata de el, a jocului, unde e fortat sa devin parte din el. In Romania exista destul de putini fani sau cunoscatori ai originalului, si al jocului aderent, primul film de sinteza din istoria cinematografului, bunicul CGI fara de care n-am avea azi majoritatea productiei US. Toate cronicile pe care le-am citit la T:L spun acelasi lucru, vizualul e coplesitor, muzica minunata. Dar la un moment dat te plictiseste. Si e cu aproape jumatate de ora prea lung. Dar atunci, oare de ce de cind l-am vazut inca ma mai gindesc la el? Olivia Wilde e hot, Jeff Bridges e dublu, Clu, CGI in care arata la fel de tinar ca in original si Flynn, barbos si cu replici si atitudine gen Dudele Lebowski. Iar newcomerul Garrett Hedlund (fiul lui Flynn, hacker extraordinaire si el, anul asta in On the Road dupa Kerouac), who cares?
M-a spart muzica. Score-ul francezilor de la Daft Punk (pe care I-am vazut odata live, faceau muzica la Cannes la party-ul Southland Tales parca) e orchestrat simfonic, si aduce cu Hans Zimmer & James Newton Howard la Batman Returns/The Dark Knight, mixata cu Vangelis, Tangerine Dream, un pic de Wojciech Kilar si de Giorgio Moroder. Si… Daft Punk (care apar ei insusi ca DJ in lumea virtuala). Asa ca l-am pus direct pe locul 2 in topul meu de soundtracks pe 2010.
Muzica la TRON-ul original era de Wendy Carlos (la un moment dat Walter Carlos pina si-a facut operatia de schimbare de sex). A fost revolutionara si ne duce la legatura cu Stanley Kubrick (Carlos a facut muzica la A Clockwork Orange si a contribuit la Shining). Aici e un sound design de game, inventat insa atunci pentru film, high-tech si highly avangarde.
Cit despre designul vizual al sequelului, TRON: Legacy seamana cu Portocala mecanica, Matrix, look de oras gen Blade Runner, are idei din 2001-Odiseea spatiala, dovada faptului ca Stanley Kubrick a fost atit de avant-garde incit inca da cinematografului de mincare, la fel ca Ridley Scott care a schimbat istoria filmului in 1982. Dar ca film semana cu experimentul Wachovski, Speed Racer (2008), care avea niste culori superbe si daca iesea in 3D car fi avut alta sansa. Poate fi si o experienta pasiva de joc (regizorul debutant Joseph Kosinki a regizat jocuri video anterior, a vazut TRON cind avea 8 ani si i-a schimbat viata!), cu un paradis kinky de latex (vezi Beau Garrett as Gem), un rapel Alex (McDowell) din Portocala-Michael Sheen intr-un soi de Korova bar de neoane fluorescente (si Bowie din Diamond Dogs mixed cu Ziggy), si replici ridicole gen tweet despre Jules Verne.
A costat 170 de milioane, imdb zice ca 300 de milioane. Numai costumele vreo 13. Tot pe imdb scorul e de 7.4., mare fata de cronicile care duc la un 49 %.
Lui Roger Ebert (cel mai influent si veteran critic american) i-a placut si i-a dat trei stele din 4, revista engleza Empire trei din cinci, iar unii critici au desfiintat filmul, lucru destul de simplu de altfel.
T:L incepe in 2 D si apoi cind ne mutam in lumea de sinteza, a jocului si a lui Clu si Tron totul e 3dimensional, un 3 D fabulos si totusi prea intunecat (probleme de baza a 3D-ului, intunecimea imaginii, lucru pe care nu l-am observat in culorile vii din desene animate in acest procedeu, Megamind de exemplu).
Am scris aici despre filmele 3 D si de ce asta e filmul 3D al anului 2010, live action. Majoritatea celor care se vind cu acest gimmick de exemplu sunt facute in post-productie.
Parerea mea, vedeti filmul in Real D (e o sala la mall Vitan) sau la IMAX, unde m-as duce sa-l mai revad si pare a real treat…
---------------------------------
(l-am revazut in februarie in imax cu Ndugu si a fost kk-tor, sound designul si muzica si mai luminos ca-n Real D)...and Daft Punk was robbed at the Oscars ! :-)
3 1/2 din 5, 7 din 10 !!!!
miercuri, 10 noiembrie 2010
The Social Network-cronica mea pe Feeder (si acum si aici)
dupa cum va spuneam scriu despre filmele noi pe feeder.
film-event din cauza lui David Fincher, care a regizat la superlativ povestea oamenilor care au facut facebook-ul. E unul din filmele de top ale anului, Fight Club pentru generatia "clicknet"
4 din 5/ 8 din 10 !
cronica aici... si acum dupa foto am updatat copia textului !
film-event din cauza lui David Fincher, care a regizat la superlativ povestea oamenilor care au facut facebook-ul. E unul din filmele de top ale anului, Fight Club pentru generatia "clicknet"
4 din 5/ 8 din 10 !
cronica aici... si acum dupa foto am updatat copia textului !
Nu am cont pe facebook. Nici nu ma intereseaza. Evit acest tip de control din partea celeorlalti, ma sustrag cit mai pot. De aceea nici povestea celor 2 baieti care au facut un sit, modul de socializare devenit fenomen mondial, din care s-au imbogatit peste poate, nu ma intereseaza. Dar cu faptul ca s-au certat, ca toti romanii de bine, cu asta putem sa empatizam… glumesc, dar doar partial. Un singur ingredient din fabricarea The Social Network
m-a atras. Two words: David Fincher. Regizorul care vede negru acolo unde ceialalti vad alb, autorul thrillerelor dark Seven, Fight Club, The Game, Zodiac, si nu insist asupra cazului straniu al lui Benjamin Button, al sau Forrest Gump, Fincher e unul din putinele cazuri din istoria recenta (ultimii 20 de ani ) de regizori care lucreaza in Hollywood in proiecte de A si inca continua sa fie interesanti. Si nah, din nou Fincher n-a dezamagit. Ceea ce putea sa fie un TV movie banal sau un teenage angst flick a devenit un excelent si sofisticat thriller verbal, cu talking heads, un fel de Toti oamenii presedintelui pentru generatia net. Film de regizor. Din punctul meu de vedere calitatile forte sunt cele asa zis tehnice, anume imaginea, extrem de intunecata, filmata in RED, digital, a lui Jeff Cronenweth (DOP la Fight Club si operator de camera la Seven), si sound design brici (Ren Klyce, colaboratorul lui Fincher de la Seven incoace), si muzica excelenta, atmosferica de Trent Reznor si Atticus Ross (aka Nine Inch Nails). Soundtrackul functioneaza in acelasi fel in care o facea cel de la Fight Club, acela facut de Dust Brothers. Ca si filmul, extrem de inrudit cu Fight Club, acum fara furia aceea schizoida, pe care l-am vazut descris undeva ca “un Fight Club fara Marla”. Acum dincolo de verdicte gen, “Filmul unei intregi generatii”, “filmul care defineste aceasta generatie”, etc, este unul din filmele anului, si va fi regasit pe listele de bilant ale criticii, cu premii si acolade, cu sanse la Oscar. Scenariul lui Aaron Sorkin (bazat pe cartea The Accidental Billionaires de Ben Mezrich) avea 166 de pagini (regula e de o pagina pe minut) asa ca Fincher a filmat mai repede, de unde si ritmul exclent de punctat al conversatiei. Jesse Eisenberg, actorul care-l joaca pe Mark Zuckerberg, cel care a creat Facebook, si a devenit miliardar la douazeci si ceva de ani, are o particularitate de freak&geek genial.
Criticului american Roger Ebert i-a adus aminte de geniul sahist Bobby Fischer, dar ii considera ca suferind de sindromul Asperger (“they possess genius but are tone-deaf in social situations. Example: It is inefficient to seek romance by using strict logic to demonstrate your intellectual arrogance”.) How true.
Si ajungem la afirmatia ca e un film misogin, si care se refera la cite lucruri de-a lungul istoriei au fost facute pentru a cuceri/avea o femeie. Sau din respingerea unei femei. Cam toate. So in this case, welcome to Facebook,
nu unealta de control CIA din teoriile conspirationiste ci drogul unei intregi generatii deziluzionate, in cautare de sex si identitate. Fight Club, nu cu pumnii, ci cu vite(a)za de download adecvata.
marți, 2 noiembrie 2010
Autobiografia lui N.C. textul meu pe Feeder (si aici)..
well now, nu e numai al meu, pentru ca l-a redactat chiar Tovarasul, Toblerone cu soia, (Aka Tomberone TM), doar e Autobiografia lui :-)
primul meu text pentru Feeder unde planuiesc sa va povestesc despre un film bun pe saptamina/luna/cind oi putea de acum inainte...
trailerele de promovare de tineri regizori romani aici
deci Sa facem TOTU' tovarasi sa-l vedem in cinema, daaa?
------------------------------------------------------------------
textul a fost preluat si a aparut in B24Fun la rubrica lui Mircea Toma la fine de noiembrie ! Iata-l:
--------------------------------
Asa ar fi scris el, Cirmaciul, Ctitorul, Conducatorul. Si-asa e si filmul Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, un pseudo-documentar de trei ore (durata paroxistica, dar motivate de constructia de doua acte, de tip rise and fall), eseu filmic de Andrei Ujica, construit doar din imagini de arhiva si din epoca, e acum in cinematografe. Un film care isca amintiri, naste polemici, care nu e nostalgic ci un experiment de psihologie si antropologie, istorie contemporana care inca ne doare. Un mister de dezlegat de catre fiecare spectator in parte, cu perceptia lui subiectiva si amintirile lui proprii in raport cu imaginea documentara (va sfatuiesc sa va mai uitati o data la afis!) Recomandat mai ales celor care s-au nascut din 1990 pina acum si n-au trait in Iepoca de Aur.
primul meu text pentru Feeder unde planuiesc sa va povestesc despre un film bun pe saptamina/luna/cind oi putea de acum inainte...
trailerele de promovare de tineri regizori romani aici
deci Sa facem TOTU' tovarasi sa-l vedem in cinema, daaa?
------------------------------------------------------------------
textul a fost preluat si a aparut in B24Fun la rubrica lui Mircea Toma la fine de noiembrie ! Iata-l:
--------------------------------
"Numele meu e Ceausescu. Nicolae Ceausescu. Aceasta e biografia mea.
M-am nascut in ianuarie 1918 si am fost impuscat in decembrie 1989. Si nu raspund decit in fata Marii Adunari Nationale. Imi place sa ma uit la ceas. Nu va zic de ce. O iubesc pe Leana, pe Zoe, pe Nicu, si pe Valentin. Pe Sarona si Corbu, ciinii mei preferati. Ma enerveaza rusii si mi-e cam frica de ei. Mai ales asta, cu pata, Gorbaciov, e periculos. Cred ca el e cel care a distrus comunismul. Gheorghiu Dej mi-a fost ca un tata. Si Maurer m-a ajutat. Da. Imi place sa impusc ursi. Am facut ctitorii ca nimeni altul. Si spectacole de Cintarea Romaniei. Si sunt pretin cu arabii, cit si cu chinejii, coreenii, vietnamejii care ne dadea creveti. Da, i-am fraierit si pe americani, si pe engleji. Ce sa mai zic ? Ca azi, dupa 20 de ani, tara asta e mai jale decit a fost, ca ati vindut totul pe nimic, si tot ce am facut eu ati distrus. V-ati batut joc de socialism, de materialismul dialectic, de traditia luptei ilegale, de principiile comunismului. V-am dat canal, nu-l folositi. In Casa Republicii faceti baluri de Halloween, ce e asta, ca nu am auzit. Cu costume si actori americani, da, daca e pentru copii saraci, sa fie. Eu nu am dat ordin sa se traga, ba mai mult am vrut sa maresc salariile cu 100, 200 de lei. M-au impuscat repede, sa scape de mine, in ziua de Craciun. Stiu ca nu-l sarbatoream, da nu e frumos. Mai ales pentru Leana, care era mai sensibiloasa. Cam asta e ce am vrut sa va zic. In rest sunt niste secvente in film pe care le-a pus tovul asta, Ujica, fara sa-mi ceara mie voie. Sunt lucruri pe care nu le inteleg nici eu, unele de care nu-mi amintesc, altele de care-mi place sa-mi amintesc cu placere, cum a fost cum m-am plimbat eu cu Regina prin Londra, cum i-am aparat pe cehi in saishopt, cum am vizitat Hollywoodul sau am stat cu Imelda pe barca. Veniti sa ma vedeti. E si lucruri frumoase despre mine, ca doar n-am fost degraba cel mai mare conducator al tarii asteia si ma stiu si peste hotare si azi toti streinii.”
Asa ar fi scris el, Cirmaciul, Ctitorul, Conducatorul. Si-asa e si filmul Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, un pseudo-documentar de trei ore (durata paroxistica, dar motivate de constructia de doua acte, de tip rise and fall), eseu filmic de Andrei Ujica, construit doar din imagini de arhiva si din epoca, e acum in cinematografe. Un film care isca amintiri, naste polemici, care nu e nostalgic ci un experiment de psihologie si antropologie, istorie contemporana care inca ne doare. Un mister de dezlegat de catre fiecare spectator in parte, cu perceptia lui subiectiva si amintirile lui proprii in raport cu imaginea documentara (va sfatuiesc sa va mai uitati o data la afis!) Recomandat mai ales celor care s-au nascut din 1990 pina acum si n-au trait in Iepoca de Aur.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)