| (adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
Să ne amintim întotdeauna că Dumnezeu este cu noi și ne călăuzește pașii în orice clipă.
| Sursa |
Meșteresc...
Aproape nimic. Am tricotat câteva rânduri la șosete în drum spre recuperare. Nu prea am spor din cauza căldurii. Și am croșetat puțin la gentuța granny square și o mică bordură cu colțișori la o bluză maiou pe care a tricotat-o mama pentru Maria. Credeam că nu va mai putea ține andrelele în mână, dar cu mila Domnului și cu destulă greutate, a dus la bun sfârșit, probabil un ultim lucru împletit de mâinile ei.
The Greatest Beer Run Ever, un film incredibil, un alt fel de Forrest Gump. Merită văzut.
Magic. Neașteptat. Unic. Și foarte puțin cunoscut. Așa ar putea fi descris, în câteva cuvinte, acest loc special din România. Sunt șapte străduțe, unele la șosea, altele neasfaltate, cu aproape 1.000 de pivnițe, săpate în deal și acoperite cu stufăriș sau iarbă. Toate ne-au dus cu gândul, ca atmosferă, la poveștile J.R.R. Tolkien, în care hobbiții trăiau în căsuțe mici, îngropate sub pământ.
Căsuțele, săpate în deal, au fost construite, în secolul al XVIII-lea, drept crame. Și asta pentru că satul se află într-o zonă mlăștinoasă, iar beciurile de lângă case s-ar fi inundat. Inedit: între anii 1200 și 1800, aici se producea un vin unic, care a ajuns chiar și pe masa împăratului de la Viena.