Didi a tot văzut de-un timp cum oamenii împodobesc brazi. S-a gândit sa împodobească și ea ceva. Nu bradutul cel frumos surpriza, de la Rux cadou primit, ci un con mai maricel.
Se referă la tema 23 din Adventul fotografic ediția a II-a a cărei temă este (a fost) con de brad.
De data aceasta Didi are numai rol decorativ. A fost extrem de liniștită Poate a obosit când s-a cățărat sa ajungă la Moș Crăciun.
Am colorat printre firele roșii (ale flăcării), in jurul lor, și printre firele verzi (corpul lumânării și suportul). În jurul flăcării am dat și cu puțin lipici cu sclipici și am adăugat tabloului patru paiete (lipite suprapus câte doua: auriu peste negru) descoperite în cuibul zece din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ.
Am ales aceasta lumânare pentru ca atunci când am primit de la Mihaela tiparele (și tot ce mai trebuie pentru a lucra, inclusiv o floare inceputa) m-am avântat sa înțep carton și sa cos. Am făcut mai multe modele atunci – și nu-mi venea a crede cât de mult îmi place s-o fac, deși m-am tot plâns ca nu-mi place sa cos cu mana! Nu doar ca am cusut în aceasta tehnica, dar am lucrat câteva felicitări și in stil spirelli. Iris folding am făcut doar trei – mai sunt doar doua la mine (le vine și lor rândul la prezentare).
Am primit tipare și instrucțiuni mură în gură, dar la modelele complicate tot greșesc! Cu tiparul în față! Cu indicațiile scrise! În fine, asta-i alta poveste (nu-l bârfesc acum pe neuron).
De la Mihaela am învățat despre:
Am învățat și altele, dar ma refer doar la acestea aici. Eh, învățat e cam mult spus, pentru ca, așa cum am scris mai sus, ma descurc și nu prea, da-mi place de numa’!
Prima zi din decembrie a adus vreme caldă – mult prea caldă pentru prima zi de iarna calendaristica, dar nu s-a supărat nimeni, mai ales ca a fost cu parada militarilor, pompierilor, polițiștilor, sanitarilor și alții.
E un alt sentiment când cei care, teoretic, sunt în slujba cetățenilor defilează prin fața acestora și altul e sentimentul când cetățenii defilează prin fața unor politruci cu funcții politice care stau în tribune urmărind cum masele trec la vreo doi metri mai jos, scandând lozinci de viața lunga pentru unii care tot în slujba cetățenilor erau (tot teoretic).
In prima zi din decembrie a fost Ziua României, motiv pentru care a avut loc și parada amintita mai sus. Dacă e cu Unire, atunci e și cu tricolor, si-atunci Adventul Fotografic ediția a II (AF II) este cu tricolor. Didi prezintă mai jos tricolorul, o harta din plastic a României și creioanele colorate pe care le va folosi mai târziu.
După ce-a terminat de colorat a decupat hârtia albă pe conturul hârtii, a lipit-o pe un carton ondulat tăiat după același contur, a prins o agățătoare bleu apoi a camuflat cartonul maroniu cu hârtie albă. Intre cele doua hârtii, sa acopere cartonul și conturul hârtii să fie mai estetic a plasat silicon roșu cu sclipici.
Probabil ca data viitoare n-o mai las să se amestece – dacă am timp să mă ocup personal. Așa sunt spiridușii, curioși, băgăcioși și... răutăcioși din când în când.
În etapa a patra a jocului este tema la liber, denumită Fii creativ! Cum să nu zâmbesc știind că mă înghesuie creativitatea? În mintea mea – și uneori pe hârtie – creez minunății (sau nu) dar când să pun în practică... Ups! Zboară creativitatea. Vorba ‘ceea: teoria ca teoria, dar practica mă omoară.
Așa. La Transformări creative – martie 2023, ultima etapă, am ales să confecționez un tablou prin embosare. De-a lungul timpului am utilizat această metodă dar numai pe suprafețe mici și m-am descurcat onorabil – plus că tabla (aluminiu sau aramă) era dreaptă, netedă și fără vopsea.
Tabloul pe care l-am făcut e mititel: 9x13 cm și nu am avut din ce să-i fac o ramă potrivită și nici agățătoare sau suport nu are (încă) dar îl pot agăța de un cui, dacă vreau.
Am ales această metodă pentru că am în minte de mai multă vreme să fac un tablou cu mâna din imagine – desenul îl am de mulți ani, făcut de un coleg de liceu. Câteva cópii pe hârtie și carton am mai făcut și le-am plasat prin diferite locuri în casă. Cum, de ce l-am amplasat prin casă? Pentru că nu e frumos să arătăm cu degetul arătător!
Al doilea motiv pentru care am ales embosarea: să aflu dacă sunt în stare să lucrez pe o suprafață mai mare. Cred că sunt, deși nu am avut ciocănel pentru a denivela tabla în exteriorul modelului.
Al treilea motiv: altceva nu-mi venea în minte – poate pentru că neuronul deja se montase pentru această mână cu degetul mic bandajat.
Am lăsat fără cap și fără fund o doză din aluminiu, am tăiat-o pe lungime și am îndreptat-o răsucind-o în sens invers decât era îndoită din fabricație, apoi am netezit-o cu o rigla din lemn – s-a îndreptat bine, dar am cam denivelat-o când am început să conturez mâna – indicatorul de direcție, adică.
În exteriorul conturului am ciocănit tabla pentru a o denivela, în ideea ca forma indicatorului de direcție să iasă mai mult în evidență – n-am idee dacă operațiunea are o denumire specifică.
Am colorat cu bronz auriu mâna (indicatorul de direcție), bandajul degetului mic e vopsit cu vopsea acrilică. Fondul exterior e vopsit cu vopsea neagră (acrilică) și înainte de a se usca total am curățat superficial pentru a crea iluzia de vintage.
Tabla am tăiat-o la colțuri pentru a putea îndoi marginile pe o bucată de carton.
Din nou, „penuria” de hârtie de ambalat cadouri m-a adus în situația de a monta un tablou mic cu doar câteva decupaje dintr-o hârtie în care au fost ambalate niște ouă din ciocolată, de Paște.
Jocul este deschis tuturor celor care simt nevoia să se joace meșterind câte ceva.
Știți cine a inventat hârtia colorată? 😉 Nici eu, dar am găsit câte ceva despre cum se obține.
Chinezii aveau hârtie de mătase încă dinainte de anul unu era noastră.
Hârtia (aproape cum o știm azi) există de prin anul 105, și ar fi fost inventată (tot) de un chinez, care a amestecat coajă de dud, resturi textile (bumbac, in, cânepă, năvoade) și lemn de bambus – a presat toate ingredientele, după ce le-a măcinat, și a obținut un material foarte subțire pe care se putea scrie cu ușurință.
Hârtia a ajuns la Bagdad, în 793, în Siria și Egipt aproximativ în anul 900 și puțin mai târziu în Africa de Nord. În Europa ar fi fost introdusă în Spania, de invadatorii arabi, prin anul 1100.
Hârtia colorată există de secole. Cea albastră, de exemplu, există de prin Evul Mediu în Orientul Apropiat și Asia.
Hârtia colorată își are rădăcinile la sfârșitul secolului al XIX-lea, când celuloza și coloranții organici s-au întâlnit în cuvă.
La începuturile sale, hârtia colorată era disponibilă doar într-o gamă limitată de culori primare și pastelate, dar astăzi, spectrul este aproape infinit, oferind variații subtile de nuanțe.
Înainte de apariția coloranților sintetici hârtia era colorată cu pigmenți vegetali.
În Anglia, în 1796, Thomas Cobb a brevetat o metodă de vopsire a pastei bazată pe principiul vopsirii textilelor, dar obținea numai hârtie în culori monotone: tonuri închise de maro și măsliniu.
Descoperirea coloranțiilor din anilină au condus la scăderea costului de producție la hârtia colorată, la o mai mare rezistență a culorii și o mai mare varietate de culori. Din anilină se fabrică circa 40 de coloranți, la care se adaugă numeroși produși fabricați din diverși derivați de anilină.
Anilina e o substanță chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obținută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului; se folosește și în industria medicamentelor nu doar în industria coloranților (definiție din dicționarul explicativ)
Primul colorant din anilină a fost mov, și a fost descoperit de Sir Henry Perkin întâmplător, în 1856, pe când încerca să producă chinină sintetică prin oxidarea uleiului de anilină.
Azi, hârtia poate fi colorată și prin amestecarea celulozei cu pigmenții dar și prin acoperire/vopsire sau alte metode. Pentru a obține nuanțe deschise, vibrante, hârtia trebuie decolorată mai întâi, pentru a elimina pigmenții naturali din materia primă.
Mai sunt câteva zile din acest an 2022 și se încheie – odată cu anul – și jocul-concurs Ornamente de brad. Ornamentele ar trebui să fie cele corespunzătoare temelor de la Adventul fotografic din zilele 19-24 decembrie (grupa 4, altfel spus):
1. fulg/fulgi de nea; 2. glob; 3. bomboană; 4. roșu/verde; 5. sclipici argintiu/auriu; 6. scena Nașterii.
Am ornament pentru ziua de 19 decembrie: fulgi de nea
Pentru a nu rămâne fără sclipici pe „verso” i-am colorat cu roșu și am lipit sclipici (apoi am dat cu lac, să nu zboare sclipiciul).
Și am ornament pentru ziua de 22 decembrie: roșu/verde:
Casetele sunt fără legătură cu Adventul fotografic și Ornamente de brad, și nu le-am făcut zilele acestea. Le-am lucrat în timp, după ce am văzut la MNiko un coșuleț lucrat din tuburi de hârtie.
Cum să-i zic altfel? Tablou nu e, medalion nu e...
Nu mi-a plăcut ce mi-a reușit atunci așa că m-am străduit să fac obiectul mai frumușel.
Am montat aceste „tablouri” cândva în primăvară. Pentru că am doar rame negre am lipit pe ele romburi colorate (tot din plastic). Latura lungă a ramei are 28 cm, latura scurta 20 cm.
Bate vântul frunză-n dungă – Cântareții mi-i alungă, zice Mihai Eminescu în poezia „Ce te legeni...” Bate vântul sau nu bate, toamna e plin de frunze căzute – unele frunze sunt superbe, dar n-am găsit prea multe superbe în cartier.
Pentru tema „handmade cu frunze” - din seria Materiale din natură - am ales ca sursă de inspirație patru dintre fotografiile postate de Potecuță (Poteci de dor) la o ediție Miercurea fără cuvinte: bufnița, pasărea, cerbul și șoricelul. Pentru celelalte două... nu mai știu de unde am cules imaginile.
Șoricelul aproape că dă pe spate de cât de groasă îi e coada. Intenționasem s-o mai subțiez, dar am uitat.
Acestea sunt jucăriile pe care le-am realizat pentru pagina din Calendarul ReCreativ.
Toamna se adună roadele, se aleg semințele pentru culturile viitoare și pentru diverse decorațiuni. N-am adunat roadele pământului, n-am ales semințe, dar am căutat prin casă diverse semințe pentru tema cu numărul trei din volumul Calendar ReCreativ, capitolul Materiale din natură (tabelul pentru înscriere).
Bineînțeles că după ce am lipit, colorat etc. tabloul cu pisica neagră am constatat că mai aveam și alte semințe, și aș fi putut realiza ceva elegant – sau nu.
În mintea mea se vedea o pisică neagră cu soarele la apus în fundal și a ieșit pisică neagră șezând lângă o movilă de lut.
Festivalul fructelor de vară se încheie mâine, dar Calendarul ReCreativ mai are pagini. Imediat începe sezonul Activităților de vară. Până atunci, însă, vin cu cireșele pompon (ață bumbac), mititele, încadrate într-o ramă confecționată din carton și înfășurată în ață (mohair vernil și verde).
Văzându-mi opera, o prietenă mi-a zis că i se face cald privind „tabloul” meu. Realitatea este că pare mai mult „tablou de iarnă” așa, înfofolit în mohair.
Cât de mare e importanța luminii și în fotografii!
Postarea participa la Provocarea din săptămâna a opta a Festivalului fructelor de vară, cu tema „fructe înrămate”.
Mda. Omul cât trăiește învață și... așa mai departe. Am aflat și eu că florile acestei plante fac parte din familia trandafirului! Și-am mai aflat că partea aceea cărnoasă, dulce, roșie, delicioasă este fructul fals al căpșunului! Aș tot mânca astfel de „fructe false”!
O altă noutate pentru mine: există vreo 20 de specii de căpșuni și câteva specii hibride dar - mai ales! - am aflat că sunt și cu flori roz sau roșii, ceea ce m-a bucurat să aflu.
Săptămâna 2 – 9 mai este despre flori de cireș sau de căpșun. De ce flori? Pentru că înainte de a deveni fructe au fost flori, zice Niko, gazda acestui joc relaxant la care poate participa cine dorește.
Pentru a da de înțeles că florile sunt de căpșun am confecționat și un fruct. Cum?! Sunt felii de pepene?! Așa a încercat cineva să mă „necăjească”, dar nu m-am bosumflat pentru că... arată a felii de pepene. Între timp am pus picățele albe peste cele negre și pare mai naturală căpșuna. N-am mai făcut o nouă poză pentru că.
De ce mă bucur că există flori roz de căpșun? Deoarece cartonul din care am făcut florile este rozaliu. Florile de căpșun sunt albe, de regulă, și au petalele aproape rotunde – cele făcute de mine au devenit mai mult ovale după ce le-am lipit. Poate există vreo specie hibrid de căpșun care are flori cu petale mai ovale – dacă nu... aceasta e prima specie "hibrid-hârtie" cu astfel de petale.
Sunt tentată să afirm că am devenit dependentă de joaca aceasta cu hârtie, ață, carton, fel și fel de stiluri de lucru – dar nu sunt; nu încă.
Săptămâna trecută, Niko a prezentat – de la A la Z - o altă tehnică pentru felicitări (și nu numai): iris folding. Ha! Denumirea nu mi-a spus nimic, dar când am văzut despre ce este am făcut „traducerea” în stil propriu: „hârtie pliată” (care nu e origami) – și m-am entuziasmat! Aveam altceva de făcut atunci, dar piticii s-au aliniat și-au cerut în cor să mă joc cu hârtia pliată. Cum să-mi dezamăgesc piticii?!
Am ales un model cu prea multe culori pentru un începător: cinci – prima greșeală. Și-am lucrat o floare
Am copiat direct de pe ecran tiparul, din cauză de incompatibilitate laptop-imprimantă (= pot încărca programul imprimantei doar de pe un stick și nu am programul pe stick).
În centrul florii am lipit staniol auriu și un „nasture” galben – centrul e a patra greșeală! E prea mare, prea greu, „nasturele”.
Se potrivește, eventual, ca tablou, dar ca felicitare nu: e prea groasă! S-ar îngroșa și mai mult lipind peste fâșiile colorate o altă hârtie sau carton, să nu se vadă „lucrătura”.
Am hotărât: va fi „tablou” - încă nu știu din ce-i voi face ramă, dar nu-i grabă, 'că nu cere la plimbare.