Trandafiri roz și galben. MFC

Pentru Miercurea fara cuvinte, jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa fotografii: Brașov, orașul sufletului meu

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/?_rdr

Spre un nou început

Pe ultima sută de metri spre un, imediat, început de an nou, când și planurile au obosit și nu se mai realizează – or vrea concediu! Dar dacă nici la mine nu se simt – mereu! - ca-n vacanță, planurile, nu știu ce să mai zic! Nu-s planuri de genul „zugrăvesc în toată casa”, ci fleacuri de genul „hai la mine!” (că nu-s acasă). Așa cu planurile mele și azi – a doua zi, consecutiv. Nu mă plâng! Doar constat. Deși... Confucius zicea: Cel ce nu știe nimic nu se plânge de nimic. Zisa lui poate însemna mai multe. Dar tot nu mă plâng. Nu azi. Mă hotărâsem la odihnă activă, dacă tot trebuia să stau în casă. Am terminat o felicitare (mititică) începută cu vreo câteva zile în urmă

am confecționat un îngeraș, după modelul descoperit pe blog la Niko

Unii au râs de mine. Cică: „e porumbel?” Altcineva mi-a zis că o fi Casper, fantoma prietenoasă. Ha-haaa! Ce să spun! Eh! Am confecționat îngerașul fără a avea dimensiuni precise pentru fășiile de carton (nu erau scrise în „indicații”, se dădea doar un șablon de unde se decupau fâșiile) așa că am folosit ochiometrul și aripile au ieșit cam scurte. Nu-i bai! Vreau să fie îngeraș și este îngeraș.

Odihna activă încetează când sună telefonul. Cineva mă roagă să merg la farmacie să-i cumpăr leucoplast și fașă din tifon... să aibă-n casă! Când e vorba de ieșit zbor în haine! Într-o altă viață oi fi fost pompier. Îmi place să bântui pe-afară. Am și zile când poa’ să cadă cerul, că nu mă mișc! Și-am plecat la farmacie! Am scurtat drumul trecând printr-o piață agroalimentară și un băiat care avea o geantă plină cu vâsc m-a întrebat dacă nu vreau o crenguță. Deși n-am cumpărat vâsc de Crăciun, uitam să iau acum (sigur că-mi aminteam când ajungeam acasă!). Am zis că vreau, mi-a dat o creangă serioasă. Când să îi dau banii mi-a zis că mi l-a dat pentru noroc, nu pentru bani. I-am mulțumit, și am insistat să ia bani, să avem amândoi noroc, dacă tot este! A zâmbit și a luat banii. Acum am vâsc! N-am uitat de farmacie! Înaintea mea era o persoană, așa că mi-am rotit ochii-n cap și privirea în jurul meu. Într-o grădiniță de acolo am descoperit un trandafir... înghețat. A înghețat deschis. Erau și câțiva boboci, dar i-am omis din cadru – fără intenție.

Toată lumea-i mulțumită! Și eu! Și-mi tot spun: când mi-o fi mai rău, așa să-mi fie!

Raport de iulie

Raport amănunțit despre ce-am făcut în luna iulie n-o să fac. E suficient că-s eu plictisită. Nu! Nu plictisită că n-am avut ce face, ci plictisită c-a tot trebuit să fac una-alta, mai puțin ce aș fi vrut. Cine m-a oprit?! Conștiința. Da, e „cine”, nu e „ce” - conștiința este o ea care mă bate la cap zilnic! Trebuie să-i găsesc un nume, s-o individualizez față de toate celelalte conștiințe (ale altora, nu ale mele; bănuiesc că nu am personalitate multiplă). Pinocchio îl avea pe Jiminy Cricket, un greieraș simpatic și înțelept - eu de ce să n-am așa un prieten?! Mă mai gândesc.

N-o mai lungesc pe introducere; de fapt, vreau să mă laud cu florile/plantele pe care le am în grijă de câțiva ani, dar numai în acest an m-am ocupat mai serios de ele și, probabil, m-au răsplătit - au înflorit, câteva.

Busuiocul n-a înflorit, încă; înflorit mai este cel adus gata crescut. Au crescut firele de busuioc din semințele pe care le-am plantat eu - până am reușit am mai plantat de câteva ori, fără succes.

Mama are trei trandafiri japonezi - de fapt, nu știu dacă sunt chiar trandafiri japonezi, dar așa le zice. Doi dintre trandafiri sunt mari - multe flori au făcut de-a lungul timpului, dar nu anul trecut și nici anul acesta. În schimb, a făcut o floare unul mititel, plantat de mama anul trecut.

Doar două zile m-am bucurat de ea înflorită deplin, apoi a căzut.

Epiphyllum (cactus-orhidee) e plin de flori! Nici această plantă n-a mai avut așa de multe flori de câțiva ani, deși e așezată în același loc din balcon, an de an.

Porumbeii din poză așteaptă să termine de mâncat guguștiucii, și să vină la masă ei. 

Atâta i-am mai alungat, să lase guguștiucii să mănânce, încât cred că au învățat: stau cuminți pe crengile teiului sau pe aiurea știind că vine și rândul lor. Serios! M-am gândit c-o fi coincidență, dar asta fac: așteaptă să plece guguștiucii apoi se înființează ei.

Colajul din ultima imagine este rezultat jocului pe tuxpi.com, cu floarea de trandafir.

Trandafirul alb și entorsa

Când eram copii, la bloc, aveam prostul obicei să rupem flori și să facem “prințese” și “prinți”; din petalele unora ne lipeam “unghii lungi” sau pur și simplu le duceam acasă, la mame și bunice. Nu o dată ne-a zis mama să nu mai rupem flori! Băieții le rupeau pentru a ne face nouă în ciudă. Nu vă imaginați că distrugeam flora din zona blocului! Că tot veni vorba! Câte flori erau atunci în zonele verzi! Și iriși, și trandafiri și multe altele (nu le mai știu denumirile). Care mai de care uda florile, le plivea, planta… Acum… jale! Pământul e bătătorit, iarbă nu crește din cauză de fel și fel de aparate de la magazinele aflate la parter… Aproape peste tot sunt chiștoace de la țigările lucrătorilor, bonuri de casă și ambalaje aruncate la întâmplare. Degeaba cureți azi, a doua zi e la fel.

Revenind… Pentru că aveam obiceiul acesta prost de a rupe flori, într-o zi, când am mers la bunici - aveam vreo 11 ani - am ieșit pe stradă; era o stradă “înfundată”, așa că mașini nu prea treceau pe acolo. Era liniște, pentru că erau doar case - unele stil vilă - și toate aveau grădini cu flori, tufe frumos întreținute și ce mai pune prin grădini omul care iubește frumosul. În una dintre aceste curți am văzut un superb trandafir alb! Era singurul așa de mare și de frumos! Pur și simplu l-am vrut! Am intrat în curte și l-am rupt. De la o fereastră o femeie a strigat la mine: “de ce ai distrus frumusețe de floare?” Nu era o voce furioasă. Am fugit, și când am ieșit pe poartă am călcat într-o “groapă” deloc mare, sucindu-mi glezna stânga! Am ajuns acasă șchiopătând, cu glezna deja umflată. În mintea mea de copil mi-am zis că s-a supărat trandafirul pe mine. Așa i-am zis și lui tata când m-a întrebat cum am reușit să-mi scrȃntesc glezna. El mi-a pus piciorul în apă rece cu apă de plumb și curând glezna s-a dezumflat, dar mă durea un pic. M-am vindecat repede. De atunci nici că am mai rupt o floare! Chiar mă certam cu ceilalți să nu le mai rupă. Și tot de atunci - mulți ani! - cum călcam pe o denivelare (sau o pietricică oricât de mică) pac! îmi suceam glezna stângă! În final, glezna a încetat să se mai umfle din orice!

Tare greu mi-am simțit sufletul… Mi-a părut atât de rău pentru gestul meu încât țin minte atmosfera din acea zi de vară. Să nu înțelegeți că și azi mă bântuie regretul, pentru că nu se întâmplă; e doar o faptă din care am învățat - e o faptă trecută in "contul experienței de viață".

Un articol al Adrianei, “The girl from yesterday”, mi-a reactualizat întâmplarea atât prin frumusețea trandafirilor din grădina ei cât și prin titlu. Îmi place să cred că nu mai sunt “cea de ieri”, cea care a rupt acel superb trandafir alb. 

Trandafirul. Fleur and Color on Wednesday

Trandafirul este, probabil, cea mai populară floare din lume şi, se pare, există de mii de ani, fosile de trandafir fiind descoperite inclusiv in mormintele unor faraoni.

Trandafirul apare in legende şi mituri la mai toate popoarele. In zona asiatică, in cele mai vechi lucrări religioase şi spirituale din Zend (Avesta - culegere de texte mitologice şi religioase persane, devenită cartea sfântă în Mazdeism, atribuită profetului iranian legendar Zarathustra.), in învăţăturile Persiei antice, in literatura Indiei antice, trandafirul are întotdeauna un rol in simbolismul creării lumii şi a oamenilor. Vishnu, de exemplu, şi-a creat soţia, pe Lakshmi, din 108 petale mari de trandafir şi 1008 petale mici, trandafirul devenind astfel simbol al frumuseţii.

Într-o legendă romană, Flora, zeiţa primăverii şi a florilor, într-o zi o găseşte moartă pe cea mai iubită nimfa a ei. Sfâşiată de durere, i-a rugat pe toţi zeii să îi vină in ajutor şi să transforme corpul inert al frumoasei nimfe într-o floare care să fie regina florilor. Apollo, zeul artelor, i-a dat suflarea vieţii, Bacchus, zeul viţei-de-vie, a scăldat-o in nectar, Vertumnus, zeul anotimpurilor, i-a dat parfum, Pomona, zeiţa abundenţei fructelor, i-a dat forma unui fruct şi Flora însăşi i-a oferit o diademă din petale catifelate. Şi aşa a luat naştere trandafirul, Regina Florilor.

Ella e-n vacanţă, dar păstrez tradiţia Fleur and Color. Până revine Ella tabelul pentru înscrierea postărilor este la Rux, pe blogul Copilărim.

₪₪₪

Poveşti cu trandafiri

Povestea trandafirului trimis califului Hārūn al-Rashīd

Trandafirul Roșu și Cactusul.

Povestea unui trandafir. Bună dimneața Soare!

Povestea trandafirului trimis califului Hārūn al-Rashīd

O legendă ne spune că, într-o zi, Charlemagne (Carol cel Mare) a trimis califului Hārūn al-Rashīd (Bagdad) un trandafir nemaipomenit de frumos. Califul a dat trandafirul grădinarului, să îl planteze cu multa grijă și când trandafirul va face prima floare să i-o aducă neîntârziat. Trandafirul a făcut floarea dar o cioară a venit și a mâncat floarea. Tremurând de frică, grădinarul a dus vestea califului.

- Nu-ți fă griji - a zis califul - pedeapsa ciorii va fi să aibă soarta trandafirului.

Câteva zile mai târziu în grădină a apărut un șarpe care a mâncat cioara. Grădinarul a dus vestea califului și acesta i-a spus, din nou, să nu-și facă griji pentru că pedeapsa șarpelui va fi să aibă aceeași soartă ca cioara. Imediat a doua zi grădinarul a văzut șarpele, a luat un topor și a tăiat capul șarpelui, apoi a dus vestea califului și acesta i-a spus că soarta lui va fi la fel ca a șarpelui.

Cum-necum, grădinarul a făcut o greșeală și a fost aruncat în închisoare, urmând să fie spânzurat. În ziua când pedeapsa trebuia dusă la îndeplinire el a cerut să îl vadă pe calif; i-a reamintit acestuia povestea trandafirului, a ciorii și a șarpelui și l-a rugat să îi acorde iertarea pentru a se salva pe sine de la o soartă asemănătoare.

(poveste arabă)

Text scris pentru Buna dimineata Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Pink Mondays cu roz din august

Pentru rubica Pink Mondays (karmapolice)

Trandafirul Roșu și Cactusul

Într-o frumoasă zi de primăvară un minunat trandafir roșu a înflorit în pădure. Multe specii de plante și copaci creșteau acolo. Trandafirul privea în jurul său și un Pin din apropiere spune:

- Ce floare frumoasă! Mi-ar plăcea să fiu așa minunat!

Un alt copac îl consolează:

- Dragă Pin, nu fi trist, nu putem avea totul!

Trandafirul privește către ei și zice:

- Se pare că eu sunt cel mai frumos în această pădure.

Floarea-Soarelui își îndreaptă capul galben și-i spune:

- De ce crezi aceasta? În pădure există multe plante frumoase! Ești numai una dintre ele!

- Eu văd că toți mă privesc și mă admiră! vine replica măndrului Trandafir. Apoi privește spre cactus, cu superioritate: Privește planta aceasta urâtă și plină de spini!

- Ce vorbă e aceasta, Trandafirule Roșu? îl dojenește Pinul. Cine poate spune ce este frumusețea? Și tu ai spini!

Mândrul Trandafir Roșu privește cu supărare spre pin și-i zice, nemulțumit:

- Credeam că ai bun gust și simț estetic! Habar nu ai ce înseamnă frumusețea! Cum poți compara spinii mei cu cei ai cactusului?

“Ce floare mândră” – gândeau copacii.

Trandafirul a încercat să își mute rădăcinile de lângă cactus dar oricât se rotea și se agita nu reușea. Pe măsură ce zilele treceau trandafirul își tot spunea cât regretă că stă lângă o așa plantă urâtă și îi adresa cactusului fel și fel de cuvinte jignitoare și se întreba ce folos aduce planta aceea.

Cactusul nu s-a supărat pe trandafir, ba chiar a încercat să îl îmbuneze, spunându-i că toate formele de viață au scopul lor.

Primăvara a trecut și s-a făcut foarte cald. Viața în pădure a devenit dificilă - plantele și animalele aveau tot mai multă nevoie de apă și nicio picătură de ploaie nu a căzut. Trandafirul a început să se ofilească. Într-o zi a văzut cum păsările se opresc pe cactus, își înfig ciocul în el și apoi zboară mai departe înviorate. Nedumerit, Trandafirul Roșu l-a întrebat pe Pin ce fac acele păsări. Pinul îi spune că păsările iau apa din trupul cactusului.

- Dar nu îl doare atunci când păsările îl găuresc? se miră Trandafirul.

- Ba da, dar Cactusului nu-i place să vadă că păsările suferă de sete – îi răspunde Pinul.

Trandafirul cască ochii de mirare și spune:

- Cactusul are apă?!

- Da; și tu poți să bei de la el; păsările ar putea aduce apa la tine. Cere-i Cactusului ajutor.

Trandafirul s-a simțit foarte rușinat de toate cele ce i-a spus Cactusului în trecut dar pentru că simțea cum se usucă a cerut ajutor de la Cactus. Acesta a fost de acord, cu mult drag, și păsările și-au umplut pliscurile cu apă apoi au turnat-o la rădăcina Trandafirului Roșu.

Trandafirul a învățat o lecție prețioasă: să nu mai judece niciodată pe cineva după aparențe.

Sursa:

Moral Stories for Kids, p. 36

Miercurea fara cuvinte - Trandafir "furat"

Sa nu ziceti cuiva! :)

Jocul Miercurea fara cuvinte(24) e gazduit de Carmen (Intre vis si realitate)