Gripa tratată corespunzător te ține șapte zile, dacă n-o
tratezi te ține o săptămână…
Vaccinurile (în logica lucrurilor) scad capacitatea
sistemului imunitar, exact așa cum administrarea de antibiotice prea des crește rezistența organismului la acestea fiind necesare unele din ce în ce mai
puternice.
Vaccinările obligatorii - în unele cazuri la naștere - nu
sunt o soluție pentru eradicarea unor boli considerate a fi cu impact major. Un
exemplu ar fi vaccinul B.C.G., împotriva tuberculozei, vaccin care se face la
naștere. Sunt mai mulți cercetători care sunt de acord cu aceasta.
Vaccinul B.C.G (sigla bacilului lui Calmette și Guerin,
inventatorii vaccinului) a fost fabricat plecând de la o cultură de bacili Mycobacterulm tuberculosis bovis, de
aceea intră în categoria de vaccin viu
atenuat. Se face obligatoriu tuturor nou-născuților, la noi în țară, fiind
inclus în programul național de vaccinări.
România este singura ţară din UE unde se mai efectuează vaccinarea B.C.G. la
naştere.
Profesorul Mande, la 24
octombrie 1967, denunţă deschis neajunsurile vaccinului BCG, la aproape 50 de
ani de la descoperirea lui.
Profesorul
Stephani, de la Universitatea de Medicină din Geneva, a reunit
104 de lucrări, scrise de 82 de autori,
despre daunele produse de B.C.G., în
care scrie: Acest bacil viu invadează sistemul limfatic, unde se instalează
conform obiceiului strămoşului său (bacilul tuberculozei bovine). Nimeni nu
poate spune astăzi care va fi evoluţia sa în următoarele decenii. Cauza
tuberculozei limfatice generalizate este încă necunoscută”. În urma vaccinării
B.C.G., au fost diagnosticate 104 cazuri de otită purulentă, unele din ele fiind
complicate cu osteită locală purulentă,
cauză frecventă a surdităţii. Profesorul de
Microbiologie Jean Basset accentuează şi el, alături de mulţi alţi oameni de
ştiinţă, complicaţiile frecvente şi grave ale vaccinului BCG.
Profesorul Lignieres
concluzionează: Tuberculoza este cel mai
des provocată de însuşi vaccinul BCG; Dr. Scohy se opune nu doar vaccinului
B.C.G., dar şi principiului vaccinării (ceea ce i‑a adus multe necazuri…),
motivele fiind expuse în revista Des
clefs pour vivre (nr 4, august 1994), între care citez:
- După vaccinarea cu
B.C.G., nu mai este posibilă depistarea precoce a infecţiilor tuberculoase (!), ci
doar într‑o fază tardivă, mult mai gravă. La ora actuală există tratamente eficace pentru TBC şi, dacă ar fi
depistate de la început, aceste infecţii ar putea fi vindecate cu antibiotice,
fără alte complicaţii.
- Infecţiile
tuberculoase depistate la cei vaccinaţi cu B.C.G., sunt mult mai grave şi mai
contagioase decât la cei nevaccinaţi, din cauză că acest vaccin provoacă o
reacţie de hipersensibilitate întârziată defavorabilă, cu o cazeificare sub
formă lichidă, de cele mai multe ori, care diseminează în întregul organism.
- Vaccinarea sistematică din Franţa nu a dus
la eradicarea acestei boli, ci dimpotrivă, la o creştere a cazurilor de TBC.
În Franţa, de mulţi ani, profesori de Medicină cer renunţarea la vaccinul B.C.G.
Doi dintre aceşti medici sunt: profesorul J. Chrétien, pneumoftiziolog la
Spitalul Laennec, Paris, şi profesorul J. P. Derenne, pneumolog la Spitalul
Saint‑Antoine, Paris, ambii exprimându‑şi dorinţa de mai multe ori în revista
medicală Le Concours Médical.
Pe plan mondial. Studiul OMS - certurile repetate legate de
vaccinul B.C.G. au determinat Organzaţia Mondială a Sănătăţii să facă un studiu
în India,
între anii 1968‑1971. OMS a ales un număr de 209 de localităţi, însumând
360.000 de persoane. Toate persoanele au fost testate la tuberculină iar cele
cu o reacţie negativă (nevacinaţi) au fost împărţite în două grupe: una a fost
vaccinată şi alta nu, ca apoi să fie urmărite
timp de 7 ani şi jumătate.
Raportul OMS, Rapport
du groupe scientifique ICMR/ OMS, numero 651‑ Geneve, 1980, a fost
următorul: Vaccinul B.C.G. nu conferă nicio protecţie în termenul celor 7
ani şi jumătate de supraveghere, iar tuberculoza a atins mult mai des
persoanele care reacţionaseră iniţial la tuberculină, după vaccinare, decât pe
cei care nu prezentaseră nicio reacţie. Cu alte cuvinte, cei care aveau reacţia la tuberculină
pozitivă prezentau o reacţie de hipersensibilitate întârziată care nu‑i proteja
de TBC, pe când cei care nu reacţionaseră la tuberculină nu prezentau această
alergie întârziată şi erau mult mai apăraţi împotriva tubercuozei.
Reacţiile adverse
şi complicaţiile vaccinului B.C.G.:
‑Abcese locale: apar la locul inoculării, la aproximativ 6
săptămâni de la vaccinare şi sunt considerate ca fiind o complicaţie, dacă
diametrul leziunii măsoară peste 0,6 cm;
‑ Adenopatii: la 13 săptămâni de la vaccin, se constată o
inflamaţie a ganglionilor regionali, care deseori se infectează, formându‑se
abcese;
‑ Osteite şi osteomielite: inflamaţia şi infecţia oaselor,
în special a oaselor lungi, care pot apare între 6 luni şi 4 ani de la
vaccinare (în medie 12 luni);
‑ TBC: forme grave, diseminate, uneori complicate cu
menigită tuberculoasă şi deces;
‑ Otite purulente, soldate uneori cu surditate;
‑Infecţii frecvente ale căilor aeriene superioare şi
inferioare: laringite, rinofaringite, otite, bronşite;
‑Afecţiuni reumatice;
‑Scăderea imunităţii;
‑Decesul.
În concluzie, nu este deloc recomandată vaccinarea BCG a
sugarilor.
Dacă nu vrei să-ți vaccinezi copilul acesta nu e primit mai
apoi în comunitate: la creșă, la grădiniță, la școală etc.. Dar dacă într-o
clasă cu 30 de elevi 29 dintre ei sunt vaccinați de ce să nu permiți înscrierea
unui copil nevaccinat? Ceilalți sunt protejați împotriva tuberculozei dacă acel
unic copil nevaccinat ar contracta boala. Nu e logic? Sau ar trebui sa fie
logic, dar logica este ignorată atunci când sunt în discuție bani - mulți bani.
Sursa (si): http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/12/03/adevarul-despre-vaccinul-bcg-dr-christa-todea-gross/