Azi, 3 decembrie, a fost rece, mai întâi, apoi și mai rece, apoi frig, apoi și mai frig... E clar: pofta de ninsoare am agățat-o într-un cui... de gheață.
Ziua a treia în Adventul fotografic ediția a II-a este despre ornamente care pot fi agățate sau prinse. Pofta nu e ornament, așa ca... am apelat la steaua din polistiren din trusa primita de la Mihaela.
N-am uitat de Didi! Cum aș putea?! Nici bine n-am scos steaua albă ca s-a și prezentat sa dea indicații: dai cu lipici, apoi presari sclipici! S-o contrazic? Eu nu! Mai ales ca i s-au desprins mâinile de trup – în sensul ca acum sunt libere să se „miște” (nu în sens ca i-au căzut!) Probabil ca aveam dreptate: începe să-și recapete puterea de spiriduș.
Didi a agățat steaua pe o crenguță de brad și o admira de parca ea ar fi acoperit-o cu sclipici!
Ca sa vezi! Pe Didi ninge! Pe stea o fi praf de stele!
Eh! Așa e când ești spiriduș: ești mai bine văzut de spiritele Naturii: vrei ninsoare, primești ninsoare! Oh! Ninsoare îmi doream eu! Mi-o fi citit gândurile și vrea să-mi facă în ciuda! Când vă zic că spiridușii pot fi și răutăcioși... să mă credeți.
Știți ce murmură? Versuri din poezia Ninge, a poetului Liviu Deleanu:
Ninge... ninge... ninge... / Și din nori se-ntoarnă, / Fulguind pe drumuri, / Zvăpăiata iarnă. (...)Și de-a lungul nopții, / Pân-spre dimineață, / Înfloresc pe geamuri / Stânjenei de gheață.
Fotografiile sunt editate în programul online, gratis, fără inregistrare pe site: