Amintiri din vacanță. Activități de vară

Timpul a zburat, sejurul s-a terminat, și Lulu s-a întors acasă! I-a fost dor de prieteni, de căsuța ei liniștită. A plecat la început de vară și a revenit la început de toamnă.

Abia ajunsă, după ce-a despachetat, a pregătit cea mai mică dintre camere pentru a deveni un fel de „depozit pentru amintiri”. În loc de haine, încălțăminte, accesorii, i se părea mai potrivită o cameră pentru relaxare, pentru „visat cu ochii deschiși” sau doar pentru privit în tavan. Se putea relaxa în orice cameră, dar printre „amintiri materializate” e un pic altfel – credea ea. Zis și făcut!

Pe măsuța special montată a așezat amintirile din ultima vacanță – excursia câștigată mâncând înghețată! Avea timp să adune acolo și „suvenirurile” din vacanțele anterioare.

Pe o floare albastră și-a găsit loc albinuța-gardian pe care i-a oferit-o matca albinelor. Mica floarea-soarelui primită de la „grupul celor trei” e păstrată într-un suport verde, peștișorul auriu se plimbă în bolul în care i-a fost oferit, iar evantaiul primit în prima seară când a ajuns la hotel... Nu mai e foarte cald, dar Lulu îl folosește de plăcere.

Una lângă alta, zilele au fost frumoase, Activitățile de vară din Calendrul ReCreativ interesante, iar tabelul cu amintiri e acum complet!

Subacvatic din carton. Activități de vară

Ultima zi a sejurului petrecut de Lulu departe de casă, într-un loc pe care-l considera interesant, este despre vizita la un acvariu. Acvarii mari văzuse doar în filme, așa că era foarte curioasă să vadă unul. Și când l-a văzut... a fost impresionată de mărimea meduzei. Din punctul ei de vedere meduza ar fi trebuit să aibă un acvariu doar pentru ea, cel puțin din două motive: să poată fi admirată în toată splendoarea ei și să nu „umbrească” prezența peștișorilor, a stelei de mare și cine știe ce alte forme de viață care rămâneau nevăzute.

Văzuse meduze, și nu se temea de ele – pentru a le observa cu atenție a prins câte una într-o găletușă. I se părea că lumina trece prin corpul lor gelatinos (pentru că au acest corp gelatinos mai sunt numite „jeleuri de mare”). Polipii în formă de cupă se desfăceau și se închideau cu grație, iar tentaculele o fascinau, efectiv!

Știe că meduza nu are creier, inimă, oase, ochi, dar o consideră o minunată formă de viață. Deși meduzele nu au sistem nervos au o rețea de nervi situați în epidermă. Unele pot detecta prezența luminii cu ajutorul unor organe sensibile. Faptul că meduzele mai și pișcă uneori o interesa mai puțin – poate pentru că nu o înțepase nici o meduză, deși intrase în apa marii plină de meduze după zilele foarte călduroase când și apa era foarte caldă iar meduzele se adunau, sute de mii uneori, la mal. Meduzele de apă dulce nu înțeapă, dar nu-și amintea să le fi întâlnit în ape dulci.

La cât de mare e meduza din acvariul la care privește se gândește, amuzată, că ar putea-o mânca pe ea fără probleme – meduzele sunt carnivore (se hrănesc și cu plante, dar și cu meduze din alte specii) și își prind prada cu ajutorul tentaculelor; prin tentacule inoculează un venin care paralizează sau chiar omoară prada. Veninul unor meduze este atât de puternic încât poate ucide un om adult în câteva minute.

Ups! Un peștișor auriu s-a apropiat de peretele de sticlă al acvariului și părea că încearcă să-i spună ceva. Cu gândul la poveștile cu „peștișorul de aur” care îndeplinește dorințe s-a gândit că ar fi frumos să aibă unul acasă la ea. S-a interesat și – spre marea ei bucurie! - i-au oferit în dar un peștișor auriu, sugerându-i să nu-l lase prea mult singur în acvariu, să nu se plictisească. Alături de bolul în care înota peștișorul auriu a primit și o listă cu instrucțiuni de îngrijire.

Fericită, abia aștepta să ajungă acasă! Dar până atunci urma să posteze câteva fotografii în tabelul Activităților de vară din Calendarul ReCreativ. Îi plăcea acest obicei: era un fel de album pentru păstrat amintiri în imagini și cuvinte.

Meduză din hârtie

Meduza care o uimește pe Lulu este confecționată din hârtie (ambalaj) de la bomboane. Rozetele sunt vopsite – trei rozete mici sunt lipite unele peste altele; din două rozete mai mari sunt tăiate (în spirală) tentaculele meduzei.

Adunate în „buchet”, tentaculele mai subțiri sunt lipite în centrul „corpului” meduzei și patru fire sunt lipite de a doua hârtie care formează „corpul” meduzei.

Acvariul din carton

Acvariul e confecționat dintr-o cutie de la bomboane, vopsită pe interior. O fâșie de hârtie albastră, lucioasă, e „decupată” cu valuri și lipită la extremități astfel încât să facă „burtă” – fâșia de hârtie colorată e un pic mai lungă decât cutia pentru a obține „efect 3D".

Peștișorii sunt desenați pe carton colorat, decupați și colorați (cei mai mulți) cu creioane colorate.

Steaua de mare este din carton de la cutie de bomboane.

Cochiliile sunt naturale – perla din scoică este doar o mărgică sidefată.

Balon cu aer fals. Activități de vară

Ziua era frumoasă, oaspeții hotelului „Evantai” erau entuziasmați după dimineața în care au montat bărci și le-au încercat pe apă, așa că organizatorii s-au gândit ca după masa de prânz și o oră de odihnă să organizeze o plimbare în balon. Nu! Nu-i vor lua în balon pe oaspeți, îi vor invita la o plimbare pe cont propriu – pe cei interesați și curajoși.

Toți au răspuns afirmativ la propunere și mai întâi au fost conduși într-o sală pentru a viziona câteva diapozitive cu și despre baloanele cu aer cald, și pentru un scurt instructaj.

- Balonul cu aer cald este, de regulă, aproape sferic, dar poate avea și alte forme – le povestea deținătorul balonului. Azi, formele pot varia foarte mult: de la forma de ursuleț la forma de cârnat.

Balonul cu aer cald a fost construit prima dată de doi frați francezi, în anul 1782, iar primul zbor a avut loc în anul următor.

Nacela în care sunt transportați pasagerii conține, de regulă, o sursă de căldură, un arzător orientat spre interiorul anvelopei, care eliberează flăcări cu scopul de a încălzi aerul din interior și ridicând astfel balonul. Sunt și baloane care funcționează cu gaz mai ușor decât aerul...

Balonul nostru are formă de pară, și este confecționat din material ușor. Anvelopa este din carton și nacela din plastic învelit în hârtie lucioasă de împachetat.

În acest punct Lulu și-a pierdut interesul. În principiu, știa cum funcționează un balon. Din politețe, n-a părăsit sala și aștepta – cu gândul la zbor – ca instructorul să le arate imaginile.

Și-au venit imaginile! Nimic spectaculos.

Și-a venit timpul pentru zburat! Asta da! Dintre toți cei care au fost în sală doar trei și-au manifestat dorința de-a zbura; Lulu se număra între ei. A urcat și... hopa sus! Cu ridicatul de la sol a fost mai greu,

apoi... a zburat învârtindu-se, la propriu. A fost distracție!

Fotograful amator n-a prea reușit pozele cu balonul în mișcare dar, pentru mulțumirea ei, a transformat în poster una dintre fotografii, cu programul pixlr X.

A mai bifat o Activitate de vară minunată și a consemnat zborul în tabelul din Calendarul ReCreativ.

Barca pe apă. Activități de vară

În scurt timp Lulu va trebui să se întoarcă acasă. Timpul s-a învârtit și „ziua a 8-a” a sosit! În hotelul „Evantai” părea că timpul zboară chiar mai repede decât de obicei: o săptămână părea cât o zi!

A profitat cât a putut; s-a distrat, s-a minunat de curcubeu, s-a antrenat... mâncând pepene șezând pe o minge de gimnastică; a discutat cu o matcă-albină și cu trei fire de floarea-soarelui.

În această dimineață, undeva în jurul hotelului se auzea sunetul unui aparat pe care ea l-a bănuit a fi fierăstrău, și nu s-a înșelat! Activitatea din ziua în curs era despre asamblarea unei canoe. „Canoe! Superb!” se entuziasmă Lulu în sinea ei. Singurele bărci pe care le știa confecționa erau cele din hârtie – cu ochii închiși le făcea!

Piesele pentru barca ce-o aveau de făcut au fost decupate de „profesioniști”; ei doar le asamblau conform modelului prezentat în „schița” din pagina de mai jos.

https://www.instructables.com/Stitch-and-Glue-Canoe-With-Cedar-Strip-Top/

Lulu, mai întâi a confecționat vâslele – doar n-o fi singura în lume care pune carul înaintea boilor! Poate tocmai de aceea s-a ales cu o barcă în loc de canoe – pentru canoe era nevoie de o pagaie, nu de vâsle!

A montat Lulu cu spor și... i-au rămas doua piese!

Ar fi trebuit să le asambleze și pe acestea?! Nu greșiseră „meșterii” când au decupat materialul?! De-ar fi montat toate piesele i-ar fi ieșit... un vapor! Nici nu s-ar mai fi văzut din „canoe”. Oricum, ce i-a reușit ei semăna mai mult a barcă sub formă de opincă decât a canoe, dar a continuat să lucreze cu spor și-a izolat bărcuța cât a putut mai bine, apoi a vopsit-o. Mândră tare era că a reușit să realizeze și un spațiu mic de depozitare, la pupa.

Între cele câteva calități ale bărcii asamblate de Lulu se numără și aceea de a pluti.

Era conștientă că barca ei din carton, lungă de 17 cm, lată la mijloc 7 cm și adâncă (pescajul) de 3,5 cm nu ar rezista la traversarea Dunării. Pentru o fotografie, însă, barca a rezistat cu succes și Lulu se poate bucura de o nouă înscriere în tabelul Activităților de vară din Calendarul ReCreativ.

Pepenele roșu. Activități de vară

La mulți de Sfânta Maria! Și de Ziua Marinei Române!

În grupul din care face Lulu parte nu e nimeni cu nume de sfânt, și nici marinari nu sunt, așa că organizatorii au fost nevoiți să se gândească la alte activități în această zi, nu omagierea sărbătoriților zilei. Le-au sugerat mai multe variante. Cei mai mulți au ales să coboare în sala de sport; câțiva au ales să iasă la plimbare.

Lulu a ignorat toate variantele și-a ales să meargă în „grădina” hotelului, să mănânce pepene. Văzuse de dimineață că pe un butoi acolo era un pepene mare și pofta i s-a deschis imediat. Și-a tăiat - cu chiu, cu vai - o felie de pepene, dar pentru că nu erau pe aproape o bancă sau un scaun, ceva pe care să șadă, s-a așezat pe o minge pentru gimnastică – putea spune cineva că nu-i place să facă sport? Nu-i tocmai ușor să mănânci pepene în poziția aleasă de ea.

Pepenele pentru jocul Activități de vară este confecționat (mai mult sau mai puțin) după modelul prezentat în videoclipul aflat la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=j2tY7dO0VWU

Postarea este înscrisă în tabelul care face parte din Calendarul ReCreativ.

Albina regina. Activități de vară

Pe o pășune nepresărată cu flori, Lulu se plimba agale, privind în toate direcțiile, doar-doar va întâlni ceva – sau pe cineva - interesant. Alte flori care să vorbească sau poate un animal, ceva; și c-o insectă ar sta de vorba – de ce nu?

A zărit în depărtare vegetație înaltă și s-a îndreptat într-acolo – orice ar fi, ar putea fi, oricum, mai interesant decât o pășune fără flori.

A mai văzut și ceva ce semăna a stup. Sufletul i s-a înseninat! Era prima dată când vedea un stup de albine sălbatice (habar n-avea că albinele sălbatice își construiesc stupul în crăpăturile arborilor, să fie cât mai protejate). 

S-a apropiat încetișor, să nu sperie zburătoarele – dacă stupul e locuit. Pe măsură ce se apropia auzea un zumzet difuz. Sigur era locuit stupul! S-a oprit la câțiva pași și s-a sprijinit de crengile unui copac căzut, privind cu ochii mari de uimire la stupul situat la doi pași de ea. Câteva albinuțe își făceau de lucru pe acolo și nu păreau nici impresionate și nici îngrijorate de prezența ei.

- Ce faci aici?! a auzit un glas duios, dar fiind luată prin surprindere s-a speriat.

- Mă uit la stup! a răspuns repede, dar nu știa cui.

O vietate mare, galbenă cu dungi negre, urca încet pe un ram. Lulu s-a tras un pic în spate, dar n-a luat-o la fugă. Știa că nu trebuie să se agite în preajma albinelor – nu doar că ar fi înțepat-o dar albinuțele ar fi murit în câteva ore, pentru că acul lor cu venin ar rămâne înfipt în pielea ei. Nu voia nici una, nici alta! Înțepând alte viețuitoare albina își poate retrage acul, dar în pielea elastică a omului acul rămâne prins.

- Ce-i așa de interesant la stup? se interesă albina, sprijinindu-se pe creangă, cu ochii la Lulu.

- Pentru mine, totul! E prima dată când văd un astfel de stup! Cutiile din lemn pe care le au oamenii pe ici-colo le cunosc... E foarte neobișnuit ceea ce văd. Stai liniștită, nu fac niciun rău.

- Poate faci fără să știi?!

- Cum?! Nu! Ce fac?! sare ca arsă Lulu, și albina râde.

- Am glumit! îi spune. Mă distrează să văd oamenii speriați, dar n-am ocazia prea des.

- Pentru că mori dacă înțepi?!

- Nu mor, și nu înțep oameni. Sunt matcă, înțep numai mătci – ieșite din ou sau nu.

- Ești regina stupului! se entuziasmează. În viața mea n-am văzut o matcă!

- De parcă ai putea face diferența! Matca e mai mare, dar îți dai seama când ne vezi lângă alte albine, ceea ce se întâmplă destul de rar. Acum sunt afară pentru împerechere. Acestea – arătă spre albinele care se opriseră din zbor în apropiere – sunt paznicii mei. Sper să vină destui trântori, să adun suficient material pentru multe generații de albine. Ne întâlnim în zbor, apoi voi zăcea în stup, depunând zilnic câteva mii de ouă, hrănită cu mâncare digerată de albinele lucrătoare; ele fac și curățenie în jurul meu și dacă e timpul vreunei roiri mă pun din timp la dietă, să pot zbura spre locul unei noi colonii – altfel sunt greoaie, nu pot zbura!

- Mă bucur să te cunosc, regină a albinelor! îi zâmbește.

- Regina albinelor din acest roi, dacă tot insiști să-mi spui regină.

- Tu ești cea care comanzi celorlalte albine; așa știu eu.

- Nu știu de unde știi, dar nu comand mai nimic. Toate albinele ajung în lume știind exact ce au de făcut: lucrătoarele adună nectar și polen, produc miere, au grijă de puiet și de mine, de stup și altele, trântorii sunt cu perpetuarea speciei.

- Ziceau unii că vor să facă ceva asemănător și în cazul oamenilor, prin educație: fiecare va fi pregătit de mic pentru a face ceva anume.

- Oamenii! Habar n-au pe ce lume trăiesc și fac numai prostii... Insistă să-și taie craca de sub ei și în nebunia lor ne ucid și pe noi. Oricum nu trăim prea mult, în comparație cu oamenii. Eu trăiesc câțiva ani dacă sunt sănătoasă și pot depune ouă suficiente; celelalte au un ciclu de viață de câteva săptămâni sau de câteva luni, depinde când eclozează; la fel și în cazul trântorilor: unii trăiesc mai mult, alții mai puțin.

- Oh, îmi pare rău!

- De ce să-ți pară rău?! Asta-i viața! Facem ceea ce avem de făcut și gata. 

Aș mai sta cu tine, dar trebuie să plec, să-mi împlinesc destinul. Înainte să plec, un sfat: nu te mai parfuma, mai ales când te plimbi prin vegetație – te confundă albinele cu vreo floare și se dau la tine, tu te sperii, dai din mâini ca disperata, ele cred că vrei să le faci rău, se apără și te înțeapă, apoi... ele mor. Poate mori și tu, dacă ești alergică și nu primești imediat ajutor.

- Mulțumesc... zice Lulu, dar albina era deja departe, cu trântorii după ea. I-a lăsat ca dar o mică albină-gardian.

Lulu era ușor dezamăgită. Avea atâtea întrebări de adresat albinei!

Și-a propus, cu prima ocazie, să meșterească niște albinuțe. Nu prea era sigură cum arată, în amănunt, dar poze avea unde să găsească. Își imagina „procesul de fabricație” pentru albinele lucrătoare, pentru matcă și pentru stup.

Din mărgele putea asambla, pe o sârmă, albina lucrătoare – mărgea mare, galbenă, pentru corp, o mărgea neagră pentru cap, mărgeluțe de nisip pentru piciorușe și folie din plastic pentru aripioare, dungile din bandă adezivă neagră, iar pentru ochi avea o „colecție”, de diferite mărimi și culori:

Matca o va confecționa din pompoane galbene, dungile le va tăia din catifea, aripile din folie de plastic, dublate cu mătase, să difere de celelalte cât mai mult, antene din sârmă cu mărgele de nisip și ochi din „colecție” (și o trompă mică îi va face, din bandă adezivă rulată fin):

Cu stupul va avea nevoie de mai multă răbdare, pentru că și-l imagina din partea de sus a unui pet („sticlă” de plastic) înfășurat cu sfoară. De n-ar uita să-l facă oval, nu precum o căsuță pentru păsări! Și-l va decora cu floricele făcute din spumă și cu unele desprinse din mărțișoare.

Așa Activități de vară să tot aibă! Va avea cu ce să completeze o mulțime de tabele din jocul "Calendar Recreativ"!

De vorba cu floarea soarelui

După acel moment din orele dimineții, când a zărit acel curcubeu deosebit, Lulu a ajuns la concluzia că excursia pe care o câștigase mâncând înghețată era una deosebită, pe care fiecare participant o trăia „în modul său”. Poate după sufletul lui, fiecare, poate după alte considerente. N-o interesa prea mult, era doar curioasă ce-i este rezervat pentru ziua care tocmai începuse.

Micul dejun l-au luat împreună, toți membrii grupului, dar de data aceasta Lulu nu i-a mai așteptat și-a ieșit singură, pornind la întâmplare pe una dintre multele cărări care se deschideau în zona hotelului. Urca agale pe-o potecă tăiată într-un deal mititel. Voia să afle ce e dincolo – altceva tot n-avea ce face.

- Uite-o! Uite-o!

S-a oprit și-a ciulit urechile. I se păruse că aude cuvinte șoptite. Poate era doar vântul – s-a gândit, și a pornit mai departe.

- O să cadă! Se aud iar șoapte. N-o atenționăm?

- Nu. Are nevoie de vibrații pozitive. Își dorește în viață fericire, optimism, cinste, pace, admirație, loialitate. Toate acestea le simbolizăm noi. Degeaba, credeți, a ajuns aici? E mult timp de când n-a mai ajuns cineva aici, semn că nu foarte mulți își doresc acestea din tot sufletul.

Lulu pășea hotărâtă, privind mai mult spre cer, zâmbind larg, fiind sigură că urechile îi țiuie de la atâta liniște și are halucinații auditive. Când să termine un gând... a simțit cum calcă-n gol și poc! S-a trezit în fund, la poale de deal. N-a avut timp să se sperie, dar a cam durut-o aterizarea. Era semiobscuritate, habar nu avea unde se află. Își rotea gâtul, să cerceteze zona, cât putea vedea. Hopa, în dreapta a dat cu ochii de-o tulpină verde, așa-i părea a fi. Încetișor, a ridicat privirea. Trei fire de floarea soarelui! Una părea că privește fix spre ea! Știa că e o nebunie – prefera să fie vis! - dar a îndrăznit să întrebe, cu voce șoptită, ezitând.

- Floare a Soarelui, știi cum aș putea ajunge unde eram când... am căzut?

Floarea de mărime mijlocie – pe care Lulu, în gând, o numise „Mijlocia”, privi spre cea mai înaltă, ca și cum ar fi așteptat încuviințarea unui răspuns.

- Mai întâi, plecăm de aici – a spus „Înăltuța”.

Au pornit legănându-se, și Lulu le-a urmat împiedicându-se aproape la fiecare pas, pentru că vederea ei în semiîntuneric nu era așa de bună ca a lor. Parcă ghicindu-i problema, corolele galbene ale florilor au început să lumineze – nu mult, doar cât să vadă vizitatoarea pe unde merge.

Înăltuța mergea repede, și vorbea. Lulu se străduia să țină pasul, intuind că pentru ea vorbește...

- ... și ne întoarcem corolele spre Soare – o auzi pe Înăltuță – să amintim oamenilor că trebuie să caute o înțelegere spirituală mai profundă și – de ce nu? - iluminare. Încercăm să-i învățăm să fie devotați unii altora, animalelor, păsărilor, Naturii în general, să se respecte și să respecte tot ceea ce Natura a creat... Dar, ce fac oamenii?! Se bucură de uleiul nostru, de calciul din semințe, ne folosesc în alimentație, cosmetică – ba chiar să absorbim izotopii radioactivi din pământul pe care ei îl impregnează... și își văd de ale lor. Vorbesc frumos, visează la pace și armonie, la înțelegere între oameni făcând tot ceea ce n-ar trebui să facă pentru a obține ceea ce pretind că vor.

Lulu asculta cu multă atenție, gâfâind de efort, pentru că florile soarelui erau rapide, nu glumă. La un moment s-au oprit lângă un buștean culcat în iarbă. Ceva mai departe se vedea silueta hotelului.

- Aici e granița dintre lumea ta și lumea noastră. Nu putem merge mai departe.

- Primește această mică floarea-soarelui – vorbește pentru prima dată cea mai scundă dintre flori, numită de Lulu „Micuța”. Poart-o asupra ta, arătând celorlați că ești loială celor pe care îi iubești, devotată profesiei și credinței tale, și crezi că pacea este la îndemâna oricui o dorește cu adevărat.

Cu ochii închiși de emoție, dar și de efortul depus, Lulu le-a mulțumit florilor-soarelui care au călăuzit-o înapoi la hotel.

- Lulu! Hei, Lulu!

A deschis ochii larg. Simțea pământul rece sub ea, și firele de iarbă îi gâdilau obrazul. Lângă ea erau două fete din grupul cu care venise în excursie.

- Hai, că ne-ai speriat! Ai stat prea mult în soare și ai leșinat... Cred că delirai! Vorbeai despre un joc Activități de vară, despre trei fire de floarea soarelui pe care trebuie să le înscrii în tabel imediat ce ajungi la hotel...

Lulu s-a ridicat, ajutată de celelalte. Își amintea că ascultase discursul unei floarea-soarelui deci clar delirase, dar nu-și amintea să fi simțit că leșină... Când a realizat că ține strâns în pumn tija unei micuțe floarea-soarelui n-a mai fost sigură de ceea ce i s-a întâmplat, dar a tăcut – avea timp să se gândească la asta.

Florile de floarea-soarelui sunt lucrate (mai mult sau mai puțin) după indicațiile de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=e2x2gClkB-s

N-am rezistat tentației și am postat și o fotografie preluată de pe pagina de FB Brașov, orașul sufletului meu, cu floarea-soarelui din apropierea orașului.

Curcubeul din carton. Activități de vară

După micul dejun au fost anunțați că vor merge într-o plimbare scurtă prin împrejurimi, să asculte liniștea, să-și audă gândurile. Nu prea înțelegea Lulu cum e cu ascultatul liniștii și auzitul gândurilor dar se bucura să iasă din hotel și era foarte curioasă să cerceteze împrejurimile.

A ieșit printre primii și-a pornit în pas vioi spre un grup de trei pietroaie a căror existență acolo nu și-o putea explica. Brusc, a apărut pe cer un arc multicolor. Entuziasmată, a strigat: „Vedeți cât de aproape este curcubeul?” Când a privit spre ceilalți a constatat că e singură. A ridicat din umeri și s-a așezat pe-o piatră, minunându-se de una singură cât de arcuit e curcubeul, cât de aproape și cât de intens se văd culorile. Văzuse multe curcubeie, dar acesta era neobișnuit. Din ce știa ea, acest arc minunat apare, în general, după ploaie, când cerul se înseninează rapid – nu plouase deloc, era sigură.

Trebuie să fie un curcubeu deosebit – mai deosebit decât orice curcubeu văzuse până atunci. De ce a rămas singură nu-și putea explica, dar părea că așa se va întâmpla pe toată durata acestui sejur neobișnuit. Poate că ceilalți „dispăruseră” deoarece curcubeul avea să-i dezvăluie vreun secret menit numai ei. Îi va spune cum găsește comoara de la capătul lui? Era ochi și urechi!

Bine că nu și-a invitat prietena – aceasta s-ar fi plictisit și-ar fi bombănit că ea vrea să se distreze, să vadă clădiri, nu să asculte liniștea și să-și audă gândurile. Și ea tot cam așa era, dar acum simțea ceva deosebit; nu putea explica. Se simțea bine departe de furnicarul și vuietul orașului, departe de mulțimea gălăgioasă și parcă mereu grăbită. Avea sentimentul că poate discuta... cu propriul eu. A zâmbit ideii dar, în fond, de ce nu?! Nu era ca și cum a fi vorbit singură; sau da?!

Capitolul patru din volumul Activități de vară (18-24 iulie) este despre un curcubeu din carton colorat, cu norișori din vată, și va fi înscris în tabel. (AV4)

Paginile din Calendarul Recreativ continuă să zboare!

(prin fotografiere cu telefonul culorile curcubeului par a nu fi cele potrivite, dar sunt: nu e roz arcul interior, e violet)

Evantaiul din carton. Activități de vară

A venit ziua cea mare: plecarea în călătoria surpriză. 

Era un grup mic și fiecare membru al grupului a fost luat de acasă cu un microbuz. La aeroport n-au fost probleme – semn că va fi o călătorie magică. 

Avea bagaj puțin, cu haine care se spală ușor, se usucă repede și nu trebuie călcate – nu prea-i păsa ei de haine șifonate dar, totuși, voia să facă impresie bună.

Avionul a aterizat la timp; au parcurs, tot cu un microbuz, o șosea șerpuită tăiată prin pădure și au ajuns la un hotel mic, vopsit în alb și roz: Hotel „Evantai”. Așa cum era construit chiar avea alură de evantai – pentru cei cu imaginație – intrarea se făcea printr-o „boltă” în formă de evantai.

Lulu și-a spus că aceasta nu e o călătorie prin lumea așa cum o cunoaște, ci pe un tărâm al fanteziei.

La „Recepție” li s-au repartizat camerele și alături de cartela de acces au primit câte un evantai.

Camera era mică, minimalist mobilată și – evident! - nu lipsea evantaiul.

De curiozitate, a căutat să afle cum se face un evantai și-a găsit videoclipuri cu instrucțiuni pentru evantaiul agățat pe peretele camerei:

https://www.youtube.com/watch?v=enh_Eh4hmy0

dar și pentru cel mic, primit la sosire:

https://www.youtube.com/watch?v=-wAGS5l40LY

Și-a amintit că pe blogul Explorator prin viață este o temă în Calendarul Recreativ – la provocarea Activități de vară (11-17 iulie) - fix despre evantai. Va avea și ea unul înscris în tabelul de acolo. 

Până atunci, însă, avea de explorat – cel puțin, așa își imagina.

S-a întins pe patul confortabil și s-a lăsat în voia somnului – aventura începea a doua zi.

Ce-o visa Lulu... ea știe; dacă aflu, zic mai departe.