Ieri, 4 noiembrie, a fost Ziua Internaţională a Bunului Simţ. M-am gândit să
scriu azi despre... nesimţiţi. Adică să copiez câteva fragmente din cartea Ghidul nesimţitului, de Radu
Paraschivescu (Editura Humanitas,
Bucureşti, 2006). Am ales cam la întâmplare pentru că nu mă puteam hotărî.
Decalogul nesimţitului
1. Fii strident. Luptă cu toate mijlocele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e
cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refuză-le de plano.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să-ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta
compromisuri.
10. Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi
cuvânt.
*
Nesimţitul are un fel de a vorbi sintetizabil in câteva epitete: zgomotos,
răstit, grosier, ofensator. [...] Verbul lui trebuie să fie sonor până la
timorare şi excesiv până la vertij. [...] Nesimţitul veritabil se exprimă
răspicat, întrerupe, confiscă atenţia auditoriului, taie macaroana şi nu e
interesat de punctul de vedere al celorlalţi. Contează el şi numai el.
*
In autobuz nu se suie, ci se năvăleşte.
[...] Locul trebuie ocupat cu mişcări viforoase [...] nu te aşeza pur şi
simplu. Trânteşte-te năprasnic pe scaun. Pe urmă tolăneşte-te lenevos, întinzându-ţi
picioarele cât poţi de mult.
*
Odată urcat in tren eşti la
discreţia celui care ţi se aşază alături, vizavi sau pe diagonală. [...] Cea mai
frecventă şi totodată cea mai plastică uvertură a nesimţitului feroviar este
descălţatul. [...] Nimic nu-l opreşte pe nesimţit să-şi dea jos cămaşa, de
exemplu (daca e prea cald).
*
Printre determinările imuabile ale nesimţitului de la bloc se număra capacitatea de a se face văzut şi auzit când ţi-o
doreşti mai puţin. [...] O reparaţie in care nu se face tărăboi e un nonsens.
[...] Un lucrător avizat va şti că patentul sau ciocanul nu se pune pe podea,
ci se trânteşte. I se dă drumul ca din pod. [...] E bine ca lovitura de începere
să fie dată in weekend sau in orele de linişte. [...] Bătutul covoarelor
imediat după ce se crapă de ziuă; scuturarea carpetelor sau a feţei de masă in
capul vecinilor de dedesubt. [...] Sâmbăta şi duminica îşi repară maşina - mai
o îndreptare a tăblăriei, mai o verificare a carburatorului, mai un test de
rutină pentru motor. [....] prăjirea micilor in faţa blocului şi muzica
aferentă; claxonatul pentru a atrage atenţia celor după care sau pentru care a
venit... petrecerile zgomotoase... ştirile de prânz răcnite din televizoare...
[...]
*
Nesimţitul V.I.P.
Una dintre condiţiile obligatorii de afirmare a nesimţitului V.I.P. e să
uite de unde a plecat.
V.I.P ul sindicalist. Forma clasicizată a acestui nesimţiti este opulenţa afişată
de omul nostru la fiecare emisiune TV la care e invitat. El trebuie să arate
bine, fiindcă apare la televizor. A auzit câte ceva despre criteriul
reprezentativităţii, dar e limpede că a înţeles greşit şi a reţinut ce nu
trebuia.
V.I.P.-ul politician. Politicianul nesimţit pendulează constant între două
tentaţii: cea de a face spectacol şi cea de a se da in spectacol. El are
aceeaşi teamă de anonimat ca starletele house, dance sau tehno şi aceeaşi lipsă
de simţ al măsurii ca dătătorii cu piciorul in minge. Lânga ele, nesimţitul din
politică aşază dispreţul pentru lege şi pentru oameni, ambele rezultate dintr-o
îndelungată cultură a sfidării. Trişul, potlogăria, abuzul şi furtişagul sunt
reperele nesimţitului politic. [...] Şi promisiunile mincinoase sunt tot o formă
de nesimţire politică. [...] Marea arenă a nesimţirii politice rămâne
parlamentul. Sub cupola lui, divorţul de buna-cuviinţă se petrece instituţionalizat.
[...] Nesimtiţii din parlament îşi trag forţa din felul in care întâmpină
perioadele spinoase din viaţa ţării. Fiecare val de scumpiri beneficiază de o
ripostă tranşantă. La trei zile după creşterea accizelor, cvorumul întrunit
votează fără emoţii dublarea salariilor pentru parlamentari. La 72 de ore după
ce se anunţă riscul de ţară, înaltul for decide schimbarea parcului auto. In
parlament nu toţi parlamentarii dorm sau beau cafele. Sub cupolă trăiesc şi
spirite energice, pentru care fiecare secundă contează. [...] Unii votează in
timp ce efectuează revista presei, ţinând mâna ridicată mult după încheierea
votului, de parcă ar face semn că le curge sânge din nas. Alţii studiază
proiecte de legi şi trimit e-mailuri prietenilor. Alţii îşi fac vânt cu textul
unei moţiuni de cenzură şi studiază pe internet ofertele de petrecere a
concediului in Bali. Cu toţii sunt oameni dinamici, ocupaţi şi cu o grijă
neostoită faţă de problemele celor care i-au trimis acolo. E o mândrie să-i
priveşti. Printre manifestările nesimţirii parlamentare se numără, evident, şi
chiulul in masă.
Nesimţitul moderator. Cât de oximoronică este această formulă afli din
primele minute ale emisiunii, când constaţi că moderatorul nu e doar lipsit de
moderaţie, ci şi nemoderabil. In locul unui om care ştie să asculte, dai peste
un limbut intratabil. [...] El se lansează într-un discurs introductiv care
durează vreo zece minute, după care catadicseşte in fine să adreseze prima întrebare.
Invitatul se pregăteşte să răspundă şi, când să vorbească, e amânat printr-o
intervenţie hotărâtă: Aflăm răspunsul după
publicitate. [...] Un mugur pe această ramură a nesimţirii V.I.P. e
moderatorul care dă impresia că-şi apreciază invitaţii, dar îi întrerupe ori de
câte ori îi vine bine. El are un modus
operandi altoit pe o vorbă a lui Mark Twain: Nu pot să-i sufăr pe oamenii care continuă să vorbească după ce îi întrerup.
**
Cartea este foaaaarte complexă, autorul amintind o maaaare diversitate de
nesimţiti: de la cei care claxonează aiurea sau cei care scuipă coji de seminţe
până la cei care îşi educă copiii să fie de mici nesimţiţi şi la cei care nu-şi
mai încap in piele de propria importanţă.
Zâmbeşti strâmb cititnd-o, şi ştii fără să ţi se spună că nu există leac
împotriva nesimţiţilor. Îi poate învinge, eventual, doar un nesimţit de aceeaşi
anvergură.
(sublinierile îmi aparţin)
(sublinierile îmi aparţin)
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina
şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc
să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la
un moment dat. Click&Comment Monday!
e sloganul acestui joc.
₪₪₪
Radu Paraschivescu s-a născut in 14 august
1960 la Bucureşti. Este prozator, traducător (a tradus peste 75 de cărţi din
autori englezi, americani şi francezi), jurnalist (a scris peste 2000 de
articole in ziare) şi redactor de carte. A lucrat şi ca profesor de engleză (a
terminat Facultatea de Filologie, secţia engleză-franceză), bibliotecar şi
documentarist. Prezintă scurta emisiune Pastila de limbă, pe canalul Tv
digi24.