Fantomaticii câini negri (black dogs / hellhound)

Legendele despre cainii negri care apar in diferite situatii de exceptie sunt comune intregii lumi, dar par a fi mai multe in Marea Britanie, Irlanda, Scotia. Nu lipsesc din Franta, Italia, Germania, Austria. Mituri despre cainii negri sunt intalnite si in Siberia, America de nord, Asia. In mitologia greaca (si nu numai) apare cainele cerber cu trei capete, cel care supravegheaza intrarea in lumea subterana, cea a mortilor in mitologia greaca.

Folcloristii cred ca sunt atat de multe si cam oriunde si datorita faptului ca aceste animale si oamenii au trait aproape unii de altii timp de mii de ani, cainii fiind utilizati la paza casei, a turmelor, la vanatoare etc. sau doar companioni.

Aceste creaturi mitice mai sunt cunoscute si sub denumirea de “cainii iadului”, fiinte supranaturale extrem de puternice. Sunt fantomatici, uneori sunt insoti de un miros specific, alteori (rar) au capacitatea de a vorbi.

In unele legende europene se spune ca cine priveste, de trei ori sau mai mult, in ochii unui caine negru va muri. In unele mituri e suficient sa fie privit o singura data pentru ca blestemul sa aiba efect si victima sa fie ucisa. Alte surse afirma ca e suficient doar ca cineva sa vada un caine negru si moare. Exista si varianta ca cine il intalneste o singura data va avea noroc.

Cainii negri – se zice - continua sa fie zariti si in prezent, dar oamenii se feresc sa faca astfel de declaratii de teama ridicolului. Cele mai recente aparitii se zice ca au avut loc in Connecticut (in padurile alpine din regiunea Hanging Hills), Kentucky, Louisiana, Ohio si Vilseck, Germania, in sau langa cimitire.

Originea legendei câinilor negri

Originea legendei despre cainii negri s-au pierdut in negura timpului, dar in Marea Britanie cercetatorii o plaseaza in vremea saxonilor sau vikingilor. In mitologia nordica, zeul suprem Odin, avea doi lupi teribili, Geri si Freki (ambele nume insemnand “cel lihnit de foame” sau “cel lacom”) – se presupune ca nordicii au adus povestile si credintele lor in Anglia.

In colectia de poeme anonime, Poetic Edda, apare si Baldrs draumar (Visul lui Baldr), poem (datat prin secolul al X-lea) in care este amintit si un “caine venit din iad”. Poemul descrie moartea zeului Baldr intr-un mod asemanator mortii regelui Gylfi (“rege al unui tinut numit azi Suedia”) care a fost pacalit de o zeita si care incepuse sa se intrebe daca nu cumva zeii se folosesc de magie si trucuri pentru a-si impune vointa. Baldr* are cosmaruri si Odin coboara in infern sa cerceteze despre ce e vorba. L-a incalecat pe Sleipnir (un cal mitic, cu opt picioare) si in timp ce cobora spre Nifhel (cel mai jos nivel al iadului) a intalnit un caine “iesit din iad’.

In iad, Odin descopera mormantul unei volva (femeie saman) si o readuce la viata pentru a-i pune intrebari despre soarta lui Baldr. In final, Odin ii pune o intrebare care-i dezvaluie identitatea iar volva il trimite acasa fara a-i mai oferi raspunsuri.

Estul Angliei, Norfolk, Suffolk, Cambridgeshire si Bedfordshire au fiecare povestea sa cu unii caini fantomatici care apar intr-o strafulgerare si dispar in ceata sau intr-un nor. Black Shuck (varianta din est), de exemplu, e cunoscut si ca “temutul caine al mlastinilor”. Originea numelui Shuck pare sa fie in timpul anglo-saxonilor si provine din “succa”, ceea ce inseamna “demon” in limba straveche.

Padfoot si Bogey Beast sunt variante care apar in povestile din Yorkshire.

Desi cei mai multi ii considera personaje de folclor si legenda, sunt oameni care au povestit despre aparitia lor si in timpurile moderne. De altfel, multe legende si povesti isi au originea in unele intamplari adevarate, iar azi au fost elaborate unele teorii care incearca sa explice fenomenul de aparitie a acestor caini negri.

Exista si aparitii ale unor caini de vantoare, insotiti de spectrul vanatoruli, dar aceste aparitii sunt de rău augur. Cainii de vanatoare se deplaseaza repede si in liniste, mereu la distanta apreciabila de observatorii care descriu apoi o coplesitoare senzatie de groaza si incapacitatea de a-si muta privirea.

In alte situatii cainii nu pot fi vazuti dar pot fi auziti. In Tara Galilor, de exemplu, acest gen de vanatoare e numita Cwn Annwn – cainii isi fac simtita prezenta doar printr-un latrat ce se transforma in scheunat sfasietor care se stinge pa masura ce haita se apropie, in final auzindu-se gafaitul unui singur caine. Pe masura ce haita se departeaza volumul latraturilor creste pana la un nivel insuportabil si apoi dispare brusc. Aceste vanatori, se zice, fie ca sunt vazute sau doar auzite, prevestesc moartea.

Originea câinilor negri in întâmplări adevărate

Cea mai veche aparitie pare a fi cea mentionata in anul 1577 cand, in 4 august, o furtuna teribila a lovit o zona din Suffolk, unde se afla castelul Bungay, ridicat pe la 1100 de Roger Bigod Norfolk. Fiul său, Hugh Bigod, s-a nascut in 1095 si a murit intr-o cruciada, in 1177, si era cunoscut ca un om caruia ii placea sa faca rău. In primii ani de domnie ai lui Henric al II-lea loialitatea lui a fost pusa la indoiala – regele i-a confiscat castelul intr-un final.

Cronicile timpurii consemneaza furtuna care s-a abatut asupra Bisericii din Bungay – turnul a fost lovit de fulger si deteriorat iar ceasul bisericii a fost distrus. Inregistrarile vremii nu amintesc ca ar fi fost cineva ranit dar s-a transmis istoria ca doi barbati aflati in clopotnita au fost ucisi. Oamenii fiind foarte superstitiosi au considerat ca ‘vina” o are cainele negru care ar fi fost fantoma lui Hugh Bigod, dar explicatia logica de azi este ca bisericile au fost lovite de fulger si nu e implicata vreo forta demonica.

Pentru o lunga perioada, insa, oamenii au crezut ca bantuie zona cainele negru al diavolului. Era usor, pe atunci, sa creada ca aceasta fiara a provocat dezastrul.

(povestea apare, desigur, si in alte variante).

In traditiile locale cainii negri sunt vazuti ca aducatori de moarte si distrugere, in special cei observati in cimitire antice unde se presupune ca aveau loc sacrificii. Se spune ca un caine negru bantuie castelul Peel (vikingii au inceput constructia in secolul al XI-lea) de pe Insula Sf. Patrick - Insula Man - si cimitirul din apropiere.

Alte aparitii in sudul Angliei au fost legate de morti subite si alte coincidente cu nenorociri. Exista si doua aparitii legate de decesul real al unui caine care a trait in urma cu cca. 400 de ani – aceste din urma fenomene sunt considerate de unii cercetatori ca fiind rezultatul unor fulgere globulare.

Notă:

* In mitologia nordica Baldr (Balder sau Baldur) e un zeu important, desi rolul sau precis este inca dezbatut. E interpretat ca fiind zeu al iubirii, pacii, dreptatii, puritatii, iertarii, dar nu s-au gasit dovezi care sa ateste cert aceste atributii.

Surse:

http://www.bungay-suffolk.co.uk/bungay/black-dog-legend.asp

http://www.mysteriousbritain.co.uk/folklore/phantom-black-dogs.html (si sursa foto)

https://en.wikipedia.org/wiki/Black_dog_(ghost)

Descrierea si clasificarea câinilor negri (câinii iadului)

Clasificarea câinilor fantomatici

Folclorista Khaterine Mary Briggs (08.11.1898 – 15.10.1980) a impartit cainii fantomatici in caini demon, fantome ale fiintelor umane si fantome ale cainilor insisi.

Folcloristul Theo Brown (1914-1993) a impartit aceste fenomene “caini negri” in trei tipuri distincte: 1). Un caine demon care isi schimba forma; 2). un caine negru de marimea unui vitel, cu blana lăţoasă; 3). Un caine care aparea in timpul unor sarbatori antice din anumite zone ale ţării.

Cainii negri nu sunt numai rauvoitori, ci si binevoitori, ajutand oamenii in anumite cazuri sau ferindu-i de vreo nenorocire, avertizandu-i sau ghidandu-i sa iasa din zone cu ceata foarte deasa. Dar la fel de bine pot fi, pur si simplu, fara a “interveni”.

Daca sunt lasati in pace cainii negri nu sunt interesati de oameni, dar daca cineva incearca sa le faca rău consecintele sunt cumplite; pot provoca rani grave, fatale. Atacurile sunt rare; un caine negru mai degraba terorizeaza oamenii prin misterul pe care il reprezinta, decat sa le faca rau.

Se spune ca sunt foarte loiali celor care le spun pe nume sau ii invoca si sunt foarte vigilenti in ceea ce-i priveste pe acestia.

Cainii negri prevestesc moartea sau nenorocirea, dar au fost semnalate si cazuri in care au fost calauze pentru opamenii rataciti in locuri necunoscute si i-au condus la destinatie in siguranta. Sunt asociati si cu focul – apar inconjurati de flacari. Pe oriunde trec locul este parjolit, sau se vad urme arse de gheare, pe lemn sau metal, dar nu rmele labelor.

In functie de zona, de cultura, cainii negri sunt asociati unui loc anume, un fel de “hotare”, fie autostrazi, strazi, poteci vechi, alei, coridoare, poduri, intersectii, noduri de cale ferata, pe raza unui singur ţinut / oras etc., fapt care se reflecta, in unele cazuri, in denumirea strazii, a locului respectiv, dar nu toate locurile care au in denumire “caine negru” au traditie in a fi bantuite.

Se spune ca ei exista in aceste locuri pentru a proteja comori sau locuri sacre (cimitire, intrarea in “lumea mortilor”). Tot in functie de cultura respectiva pot avea un rol legat de viata de apoi sau de supranatural. Un caine negru poate ajuta unii oameni sa treaca mai usor in lumea mortilor sau poate aparea celor dragi pentru a-i informa despre “marea trecere”.

Cel mai adesea sunt considerati “purtatorii mortii”, pentru ca vestesc o moarte posibila. Un caine negru urland inseamna moarte apropiata sau chiar provoaca moartea.

Rar, sunt insotiti de siluete ce poarta vesminte de culoare neagra, considerate adevarate “unelte ale răului”.

Uneori sunt zarite fantomele unor vanatori insotiti de cainii lor de vanatoare, spectre care fac rău. La fel ca si cainii negri, aceste vanatori salbatice sunt puse in legatura cu anumite zone geografice (unii cercetatori afirma ca spectrele apar de-a lungul anumitor meridiane) si in anumite perioade din an.

Descrierea câinilor negri

In ciuda denumirii, aceste creaturi nu sunt mereu negre, pentru ca au existat rapoarte despre aparitia unor caini albi, pestriti, galbeni si maro. Mai rar, au fost raportati si “caini negri cerberieni”, ceea ce inseamna ca aveau doua sau trei capete.

Au fost zariti si caini negri fara cap, “caini urlatori” care parca sunt la vanatoare dar nu se vede prada pe care o urmaresc; nu se vede nici vanatoruil, despre care se spune ca ar fi diavolul.

Figurile cainilor au aspect inteligent, iar trupurile lor emana putere; sunt agili si rapizi. Sunt vazuti intotdeauna singuri, niciodata in grupuri si oamenii cred ca exista in afara timpului normal, traind poate chiar de secole.

Aparent, fantomele variaza de la o regiune la alta dar cel mai adesea sunt descrise ca fiind caini de dimensiunea unui vitel, care miros a pucioasa arsa, cu ochi rotunzi si blana lăţoasa, dar nu intotdeauna neagra. De exemplu, cainele despre care se crede ca bantuie pe langa Cawthorpe si Haugham, din Lincolnshire, este descris ca fiind alb, de dimensiunea unui vitel si cu ochi rotunzi si foarte mari. Cu Sith, cainele legendar al Scotiei este verde inchis la culoare, cu coada stufoasa pe care o ţine ridicata spre spate.

Ochii le sunt stralucitori, ca de foc. Unii afirma ca au orbite mari, goale, dar cel mai adesea sunt descrisi ca avand ochii sângerii, roşu stralucitor. Ochii par in unele cazuri atat de umani incat multi se asteapta ca acesti caini sa vorbeasca; privirea lor pare mai degraba interesata decat ostila.

Coltii sunt descrisi a fi mai mari decat media, lungi si ascutiti, si pentru multi oameni cainii par ca rânjesc, ca si cum ar sti ceva ce oamenii nu stiu. Uneori, bale albe, mirosind a sulf, li se scurg din bot.

Ghearele sunt lungi si labele uriase, dar nu se aude un sunet atunci cand fiara se misca in intuneric, si nu lasa semne pe unde trece, nici chiar pe pamant moale.

Cei care afirma ca au fost martori la astfel de aparitii sustin ca prezenta acestora provoaca o tensiune stranie si infricosatoare, adesea generand o stare ca de transa.

Cainii apar in amurg, la hotarul dintre zi si noapte si in lumina difuza corpurile lor sunt percepute ca siluete uriase, iar ochii le stralucesc ca niste carbuni incinsi.

In cele mai multe imagini sunt reprezentati ca fiind răi si viciosi, infricosatori, dar nu e obligatoriu sa fie asa, ei putand arata ca orice caine de talie mare cu blana neagra-carbune. Cainii iadului pot fi si creaturi foarte bune sau care simt remuscari atunci cand trebuie sa faca ceva ce nu le este pe plac.

Se mai spune ca acesti caini negri scot sunete ce imita exclamatiile prin care oamenii exprima anumite sentimente si senzatii; faptul, combinat cu expresia inteligenta a chipului ii determina pe unii sa considere ca sub aceasta forma se ascund spiritele unor morti.

Deseori sunt considerati personaje “din povesti”, ca si zânele, si apar in anumite locuri pentru a proteja ori ajuta. Spre deosebire de zâne, cainii negri au o afinitate neobisnuita faţă de metal. Se zice ca zânelor nu le place metalul (in special fierul), il evita, pe cand cainii pot trece si prin porti de fier, iar uneltele din fier (cum ar fi un topor) nu-i pot răni.

Surse:

http://www.bungay-suffolk.co.uk/bungay/black-dog-legend.asp

http://www.mysteriousbritain.co.uk/folklore/phantom-black-dogs.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Black_dog_(ghost)

sursa foto: http://mentalfloss.com/article/58943/16-cryptids-might-or-might-not-exist

Sindromul cainelui negru

Sindromul cainelui negru e un fel de… sindromul pisicii negre, adica sunt oameni care se feresc de ei din superstitie. Multi cred ca si cainii negri aduc ghinion.

Cei care se ocupa cu adaposturile pentru caini (nicidecum cei din RO), dar si organizatiile de profil, au constatat ca numarul de adoptii in cazul cainilor negri (mai ales al celor de talie mare si foarte mare) este scazut in comparatie cu cei care au blana deschisa la culoare.

Fenomenul a fost adus in atentie, pe la mijlocul anilor 2000, de Tamara Delaney, o activista impotriva “sindromului cainelui negru”, care a realizat, in 2004, un site dedicat adoptiei cainilor negri.

Pentru ca cei mai multi caini negri raman in adaposturi ajung sa fie eutanasiati, in statele unde uciderea cainilor fara stapan se practica pe scara larga.

Motivele pentru care cainii negri (mai ales cei de talie mare si foarte mare) sunt mai greu adoptati nu sunt certe, dar exista unele teorii:

Superstitiile. Cainii negri au o legenda a lor, si nu se bucura de o reputatie foarte buna. In vremuri indepartate (dar chiar si azi) cainii negri fantomatici apareau in diverse locuri si oamenii considerau ca prevestesc / aduc moarte sau dezastru, desi aceste fiinte fantomatice nu se luau de oameni daca erau lasate in pace, ba se zice ca au fost multi caini negri care au ajutat oamenii sa gaseasca drumul bun sau sa iasa cu bine din zone cu ceaţă deasa.

In crestinismul timpuriu cainii negri prevesteau moartea, frecventau cimitirele sau apareau la fereastra unui muribund; in evul mediu, cainii negri erau considerati vampiri in unele zone; in zona Americii sunt considerati “cainii iadului”, la fel si prin unele zone ale Europei.

Prea multi asociaza blana neagra cu răul.

Industria cinematografica. Pentru ca albul, in general, e considerata culoarea binelui, eroului, puritatii si negru a raului, in filme raufacatorul apare cel mai des purtand negru – si asa a ajuns sa fie si in cazul cainilor: cei fiorosi, agresivi, periculosi sunt intotdeauna negri. Aceasta industrie inoculeaza in subconstientul colectiv nu doar ideea ca toti cainii negri sunt agresivi, ci si ideea ca exemplarele din anume rase sunt  – fara exceptie – periculoase.

Fotografierea. Azi, toti cei care au caini vor sa-i fotografieze, sa se mandreasca sau sa se laude cu ei – un caine negru fotografiat nu isi arata adevarata splendoare. Cainii negri apar in fotografii cu trasaturile sterse si nu doar in realitate par a nu avea trasaturi bine definite (in fotografie, mai ales, cainii negri s-ar putea sa nu arate cat de dragalasi sunt in realitate).

Cainii negri ar trebui fotografiati pe un fundal colorat, in zile fara soare puternic sau la umbra, pentru ca negrul absoarbe lumina, iar in lumina puternica forma si expresia cainelui sunt estompate.

In fotografie sau in realitate, atunci cand un caine negru e alaturi de unul colorat sau alb privirile vor fi atrase de cel deschis la culoare – ce credeti ca ar alege cineva intre un Labrador negru si un Saint Bernard popularizat prin filmul Beethoven, in special, un Dalmatian (101 Dalmatieni) sau Collie (Lassie)?

Oamenii nu aleg prea des, de pe site-urile de adoptie, caini negri. Din acelasi motiv nu sunt nici foarte des utilizati in reclame.

De luat in considerare

• Cainii negri sunt la fel de loiali, jucausi si iubitori ca oricare alt catel. La fel ca oricare alt catel asteapta sa fie adoptati, sa fie iubiti.
• In loc sa fie vazuti ca rai, agresivi, ar trebui considerati misteriosi. Si daca tot sunt considerati astfel de ce oamenii sa nu profite si sa ii aleaga pentru a le fi companioni si caini de paza?
• Negrul se considera a fi cel mai potrivit pentru o tinuta eleganta, de seara. Cainele negru e mereu elegant. In plus, arata superb pe zapada! Fotografiile vor fi reusite si la fel de reusite vor fi cele ale cainilor negri fotografiati la apusul unei zile cu cer acoperit partial de nori.
• Avand balna inchisa la culoare e si mai usor de intretinut, iar murdaria – in zilele ploioase mai ales – nu se vede asa bine ca pe cei cu blana deschisa la culoare si care arata ca niste purcelusi dupa ce alearga prin iarba. Cand noroiul se usuca pe blana neagra se vede exact unde trebuie sa insisti cu spalatul.
• Se stie ca negrul absoarbe nu doar lumina, ci si caldura – nu le va fi foarte bine in zilele toride dar iarna, caldura lor va emana cand ajung in casa – vor fi ca o sobita in zilele friguroase.
• Nu in ultimul rand: daca toti prefera cainii cu blana deschisa la culoare de ce sa nu iesi in evidenta cu un caine negru, misterios, puternic?

Diverse

In Statele Unite ale Americii, ziua de 1 octombrie este Ziua Nationala a Cainelui Negru.

In mai 2012, intr-un ziar local din estul Londrei, s-a scris despre “Fiara din Mlastinile Hackney”. O studenta a fotografiat un caine negru urias, in parcul Lee Valley, si a trimis fotografiile la ziar, ingrijorata, probabil, de bestia aflata in libertate, sustinand ca “a reusit sa scape” de creatura, “pe jumatate moarta de frica”.

De fapt, femeia fotografiase cainele Terra Nova (Newfoundland) care apartine unei familii din apropiere si care il plimba regulat in acea zona. Desi stapanii cainelui i-au prezentat uriasul negru (pe Willow), studenta nu e convinsa ca acesta e adevarul, afirmand ca ceea ce a fotografiat ea nu e la fel de dragalas cum e cainele.

(alte info + fotografii la sursa: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2149370/Beast-Hackney-Marshes-revealed-huge-Newfoundland-dog-owned-drummer-90s-band-Kula-Shaker.html)

Sursa foto:

http://www.petguide.com/blog/dog/logans-law-will-mandate-animal-abusers-registry-tougher-penalties/
sursa info: https://en.wikipedia.org/wiki/Black_dog_syndrome

Vezi si:

Fantomaticii câini negri (black dogs / hellhound).

Descrierea si clasificarea câinilor negri (câinii iadului).