Cerșetorul, și de Crăciun fii mai bun

În perioada sărbătorilor, mai ales, e epidemie de cerșetori. Sunt peste tot! Unii mai agresivi, unii încercând să-ți vândă fel și fel “de sezon”, rugându-te să le dai bani să-și ia o pâine. Dacă îi cumperi pâine o aruncă. Am văzut așa ceva în zona magazinului deschis non-stop de unde cumpăr de obicei fel de fel. E acolo o femeie care pare foarte bătrână și care repetă ca pe-o litanie fraza: “ia-mi și mie ceva de mâncare, frumoaso/frumosule și să ai noroc cu familia ta”. Unii îi cumpără mâncare. Într-o zi am văzut-o cum aruncă mâncarea în zona verde din apropiere, după un gard viu. Pe ea o interesează banii, nu mâncarea. Tot pe acel pătrat înconjurat de gard viu stau tolăniți, vara, copii și adulți care o însoțesc pe ea, din ceea ce am observat. Sper, doar, că aceia să nu-i fie “stăpâni”. Mă întreb ce-or face cei de la poliția locală - au fost angajați așa de mulți în ultimul timp, dar să dai cu tunul și tot nu vezi vreunul!

Așaaa… In 27 decembrie, unul dintre cerșetorii adolescenți de lângă ieșirea din magazin îmi cere “un leu”. L-am refuzat politicos. El zice, tare: “De Crăciun să fii mai bun!” “De Crăciun am fost! Ne vedem la anu’!” i-am zis zȃmbind, și mi-am văzut de drum. L-am auzit înjurându-mă! Poate că mă înjura oricum, poate m-a înjurat pentru că amicii rădeau de el dându-i întâlnire pentru anul viitor.

Știu că sunt mulți oameni care trăiesc greu, și nu mă feresc să le dau câte un leu, dar am renunțat la acest obicei cu ani în urmă. Era o femeie care susținea că are opt copii și care cerșea zilnic în zona amintită mai sus. Ei îi dădeam de fiecare dată când aveam drum pe acolo - habar n-am de ce, pentru că nu am confirmarea că ar fi avut opt copii și o situație materială grea. N-am mai văzut-o de ceva timp… Unii zic că s-a lăsat de cerșit pentru că e milionară…

 A fost o vreme, cu nu mulți ani în urmă, când n-am mai văzut copii la cerșit - legea pedepsește pe cei care-și trimit (sau își iau) copiii la cerșit. Acum e, iar, plin de copii la cerșit! Din nou: ce-or face angajații de la poliția locală?! Nu e o soluție să amendezi pe cei care suferă de foame, dar cerșetoria poate fi văzută ca un abuz împotriva copiilor. De la cerșitul pentru supraviețuire la victimă în traficul de copii pentru cerșit mai e un pas.

Despre copii la cerșit au mai scris Laura și Stef.

Cetele revin acasa

Cel ce salveaza o viata, salveaza lumea intreaga. (Talmud)

Cand s-a dat liber la granita si plecarea devenise simpla am constatat cum strazile se goleau de cersetori si de indivizi cu aspect de borfasi. O clipa nu mi-am imaginat ca au plecat pe unde au plecat pentru a munci, dar, in egoismul meu, m-am bucurat ca nu-i mai vad la fiecare pas, la fiecare colt de strada, in fiecare magazin, ca nu mai trebuia sa fac faţă hartuirii.

La un moment dat s-a intamplat ca strainii au inceput sa repatrieze anumite grupuri si strazile s-au reaglomerat cu figuri ascutite si ochi de viezure, oameni atenti la tot ce misca doar-doar reusesc sa fure ceva. Prin piete se auzea tot mai des “prindeti hotul!” Din magazine se fura la greu; cersetorii ne hartuiau pe strada, in magazine, in mijloacele de transport in comun, pe terasa, in drum spre munca, in curte, in bloc… Oriunde priveai era un cersetor sau un grup de tineri pusi pe scandal sau pe furat - in cele mai bune cazuri. Apoi au disparut din nou…

In curand, mici devin sansele sa mai scapam de sicanarile lor daca nu ne hotaram sa rezolvam problemele. Statele din Vest sunt hotarate sa repatrieze pe toti aceia care nu muncesc, nu au o locuinta si, in general, nu vor sa se integreze in societate. Probabil ca deja au inceput, pentru ca strazile orasului au devenit si mai aglomerate. Pe langa figurile triste ale oamenilor imbracati cu haine in culori terne se remarca din ce in ce mai mult galagiosii cu priviri piezise, cersetorii agresivi… Azi i-am remarcat din plin pentru ca asa a fost sa fie si am batut la pas mai multe strazi din oras. Priveam si nu-mi venea a crede!

Intr-o statie de autobuz doi pustani, nu mai inalti de un metru, se bagau in sufletul oamenilor - efectiv! - si pretindeau bani: Da-mi un leu! Nu te rog, nu ai sa-mi dai? Nu! Ei pretindeau sa le dai si te tracasau. Cineva le oferise doua cornuri - batoane; le-au luat, au rupt o bucatica apoi au dat cu ele de pamant. Le vor manca porumbeii sau cainii, nu-i problema, dar gestul a fost, oarecum, socant prin violenta, prin furia care parea sa-i stapaneasca atunci cand au aruncat cornurile. Un tanar din statie le-a atras atentia ca n-or sa primeasca bani daca au astfel de comportament. Unul dintre ei a raspuns, prompt: Taica-miu ma bate daca nu-i duc bani! Si cred ca il bate, pentru ca am avut ocazia, candva, sa aflu despre situatii exact de acest gen, de copii trimisi la cersit si batuti daca nu aduc bani suficienti.

Exista, oare, o rezolvare a situatiei acestor copii? Teoretic, da; practic insa… nu prea. Pot fi luati in grija statului - dar ce li se va oferi? Un adapost impersonal unde copiii mai mari si, probabil, ingrijitorii ii vor bate, un adapost unde cei care trebuie sa-i supravegheze si sa-i hraneasca ii vor lasa de capul lor si le vor injumatati portiile de mancare, de haine, de jucarii pentru a duce si acasa - asta cand nu ii vor abuza…

Sunt prea putine centre pentru astfel de copii si mult-mult-mult prea putini oameni care sa se dedice - din tot sufletul - salvarii acestor copii care vor creste, devenind borfasii de maine.

E greu sa salvezi un copil lasandu-l langa parintii alcoolici si/sau bolnavi, unii inclusiv cu handicap mintal… E greu - inclusiv pentru copil - sa il iei de langa parintii lui alcoolici si/sau bolnavi pentru ca oricum ar fi parintii acesti copii chiar vor sa ramana langa cei care le-au dat nastere, fie pentru ca se simt in siguranta langa acestia, fie ca deja cunosc ce le poate capul si au invatat sa se apere, fie pentru ca s-au obisnuit sa faca numai ce vor, cand vor, unde vor… E greu sa salvezi un copil, dar cred ca trebuie incercat - multi se straduiesc, si au succes, dar sunt putini, iar copiii cu probleme sunt multi, mult prea multi…

Unde gasesti atatia adulti responsabili, care sa se implice cu deplina constiinciozitate in salvarea lor?! Bani s-ar mai gasi; dar unde gasesti atatia adulti de incredere necesari pentru astfel de proiecte? Unde gasesti acei functionari care sa-si indeplineasca atributiile si sa verifice caminele existente si sa pedepseasca exemplar - in conformitate cu dispozitiile legii - pe aceia care nu au grija de copii asa cum ar trebui, care nu verifica acele familii unde se stie ca sunt diverse probleme?

sursa foto: couriermail.com

Tiganii si societatea

Sigur că țiganii (dar nu doar ei) fac nația de râs furând sau mai rău. Cei mai mulți cerșesc. E destul de simplu să mai diminuăm fenomenul: nimeni să nu le mai dea bani când îi întâlnește pe străzi; cei care văd adulții cerșind folosindu-se de copii să sune la poliție sau la autoritatea tutelară și să semnalizeze cazul. Dar sesizarea nu e suficientă, polițiștii trebuie să răspundă prompt - și nu prea o fac în toate cazurile, motivând cu diverse. Cei de la autoritatea tutelară au program fix, seara nu mai găsești angajații. Trebuie pus la punct un sistem clar de protecție a copiilor sau de diminuare a numarului de cerșetori copii. Se poate observa, totuși, că nu mai sunt așa mulți copii la cerșit.

Cerșesc și, uneori, sunt agresivi. Aici voi povesti doar ceea ce am cunoscut direct, despre agresivi. Dau năvală cu dă și mie un ban. Râd cu poftă! Și să vreau, n-am de unde să le dau. Le spun: pe controlate și pe luate! Mă controlezi în geantă și în buzunare și iei toți banii pe care îi găsești. Apoi te controlez eu și iau ce găsesc! Fără excepție, toți au renunțat, râzând. Sau le spun: îmi pare rău, dar chiar nu vă pot ajuta - cu politețe, chiar dacă m-au luat cu tu.

Sunt agresivi vara (in special), în jurul teraselor. Trebuie să vină cineva și să le spună: vino să-ți dau ceva de lucru și te plătesc, să poți merge mai repede acasă; dacă nu, chem polițiștii, pentru că cerșetoria e interzisă și voi fi pedepsit și eu dacă îți dau bani și mă pârăște cineva. Garantat dispar din peisaj și nu mai revin - vestea circulă și terasa în cauză va fi evitată. Dă cu pietre după ei și cu pietre te vei alege.

Unii dintre ei fură. În momentul cănd cineva mi-a furat bunurile - în piață sau aiurea - trebuie să sun/să merg la poliție, chiar dacă aceasta înseamnă că voi pierde timp cu declarații și all inclusive, adică chiar citat la judecatorie în cazul în care se ajunge la proces. Puține victime ale furtului sunt dispuse să facă aceasta pentru că e posibil, și probabil, să se expună unor riscuri. Dar vrem sau nu să stopăm fenomenul? Fără să spargem ouă nu putem face omletă.

Un alt minus pentru societatea care se dorește una sigură: polițiștii nu prea se agită - invocând motive diverse, inclusiv prejudiciul prea mic, fără a înțelege (sau fără a vrea să înțeleagă) că e vorba despre principiu, nu despre valoarea prejudiciului.

Uneori, pentru a fi educați cetățenii, reprezentanții statului trebuie să intervină cu forța legii, pentru că statul deține forța coercitivă.

Un (alt) minus enorm - din punctul meu de vedere - pentru societatea în care trăim: proprietarii de terase, baruri, restaurante, magazine etc. nu au dreptul să angajeze fără a încheia contracte - ceea ce este un fapt foarte corect și de dorit. Acum, de bine de rău, există o lege cu privire la zilieri dar care tot nu se potrivește tuturor cetățenilor apți de muncă, chiar dacă aceștia ar dori să muncească. Cei mai multi dintre ei își au domiciliul/reședința în localitățile adiacente marilor orașe și urcă dimineața în tren/autobuz (fără a plăti bilet) și merg în orașe, să cerșească, să caute prin gunoaie, să adune fier vechi, hărtie, cutii din aluminiu și peturi etc. pe care mai apoi le vând la centrele de colectare. Că s-a interzis accesul căruțelor pe arterele orașelor este un lucru bun - incontestabil - dar li s-a mai laut o șansă de a putea face ceva fără a fura: cât pot căra pe brațe sau în cărucioare trase cu brațele?

Revenind la munca ocazională. Proprietarii amintiți mai sus (dar și alții, care au firme cu alt specific) nu își asumă riscul de a plăti, ocazional, pe unul-altul care să curețe halele, ca exemple, să adune șpanul și să îl ducă - în baza unui mandat - la centrele de reciclare, care să taie lemnele necesare pentru încălzire, să vopsească una-alta etc. Pentru cei care au acte se poate întocmi urgent un astfel de contract de zilier, dar numai pentru câteva ore e mai mare daraua decât ocaua! Cei mai mulți nu au acte, deci e imposibil să îi ajute vreun angajator fără a risca amenzi de zeci de milioane. Angajatorul trebuie să își justifice, în contabilitate, toate cheltuielile. Chiar dacă ar da din banii personali, un inspector zelos de la vreun institut teritorial de muncă l-ar acuza de practici ilegale și l-ar amenda cu plăcere.

Știți că există acum așa-numitele zile ale curățeniei când (între altele) edilii se dau în spectacol organizând ridicarea vechiturilor la care cetățenii vor să renunțe. Ceva asemănător făceau țiganii, transportând vechiturile cu ajutorul căruțelor. Vechiturile acestea sunt valorificate iar banii ajung la anumite firme, nu mai ajung la țigani. Dar da, suntem mai civilizați și nu ne mai aruncăm vechiturile pe lângă containerele care dau pe afară de gunoi menajer. E un lucru bun (și nu e ironie - poate doar a sorții), prin care țiganii au fost privați (mai mult sau mai puțin) de o sursă de venit, dar sunt invitați să se angajeze pentru sortarea vechiturilor.

În SUA - dacă imi amintesc corect - chiar a fost promulgata o lege (un Act), la un moment dat, care se referă la obligativitatea firmelor cu N angajați de a angaja un cetățean afroamerican la X angajați. Ar trebui o reglementare asemănătoare și în România, pentru ca cetățenii să observe, nemijlocit, că și țiganii se pot integra și muncesc bine atunci când li se oferă ocazia? Vor fi tratați ca și ceilalți angajați: corespund locului de muncă, vor rămâne, nu corespund, mai caut. Există o astfel de reglementare în România? Se vor declara, oare, românii rromi pentru a ocupa aceste locuri de muncă, așa cum au făcut în cazul locurile rezervate pentru rromi în școli?

Cum îi putem ajuta personal?

Exemple pe care le cunosc: sunt persoane care au negociat cu unii-alții să le aducă fructe de pădure, urzici și altele direct la poartă. Femeia vine mereu și ceilați cumpără cât le trebuie sau cât își pot permite la momentul respectiv.

Mulți cumpără lingurile din lemn lucrate de tigani - se vede care sunt lucrate manual si care sunt lucrate industrial; mulți cumpărau alambicurile pentru țuică - de exemplu - de la meșterii țigani dar pentru că legislația în materia producerii și comercializării de alcool a făcut ca cei mai mulți cetățeni să nu mai poată produce țuica în gospodăriile proprii, și aceasta sursă de venit pentru țigani a fost distrusă și amatorii pot consuma alcoolul găsit în comerț.

Mai sunt (prea puțini, din păcate) meșteri argintari din ale căror mâini ies (și) bijuterii fantastic de frumoase. Se încearcă - cel puțin la nivel teoretic - cooptarea acestor meșteri într-o asociație.

Integrare fara protejarea identitatii culturale

Se dorește integrarea, dar nu se alege și un mijloc de a le proteja identitatea culturală.

Sunt o populație nomadă, de mii de ani! Sunt evitați cei care își poartă costumele tradiționale - dacă bărbaților le este mai ușor să se adapteze la o ținută acceptată de societate pentru femei e mai greu: fustele lungi pe care le poartă au o semificație ancestrală - nici bărbații nu sunt de acord ca ele să aleagă stilul modern.

Când văd fuste lungi, colorate, cei mai mulți cetățeni au tendința de a se feri, de a se distanța. Urcă țiganii în autobuz cu mic cu mare, cu zeci de sarsanele și deranjează călătorii vorbind tare.

Dar de câte ori nu am fost în autobuze - și în alte mijloace de transport în comun - și am fost deranjată de oameni civilizați încărcați cu bagaje și lovind în stânga și în dreapta pentru a-și face loc?

De câte ori n-am fost obligată să ascult cotcodacelile tinerilor care se așezau crăcănați inclusiv pe scaunele rezervate anumitor categorii de persoane și cotcodăcind la un nivel înalt al decibelilor? De câte ori nu m-a deranjat câte un cetățean bine îmbrăcat care înjura politicienii - cu voce foarte tare - doar pentru că șoferul conducea ca și cum ar fi transportat cartofi? Și câte duhori de axile și halene a trebuit să îndur - mai ales în anotimpul cald, de la cetățeni, altfel, cu pretenții?

Sunt oameni care fac silă unora, vazându-i îmbrăcați sărăcăcios, și murdari. Se uită, poate - sau unii nici nu știu - că există oameni săraci lipiți pământului, și murdari, așa cum erau și cei mai multi dintre cei aduși (cu forța, uneori) să muncească în marile întreprinderi care se dezvoltau în orașe la inceputul erei comuniste: erau jerpeliți și murdari și au fost cazați în barăci fără apă curentă.

Au fost luați țiganii cu forța, de prin bordeiele lor, și obligați să locuiască în blocuri tocmai pentru că erau recalcitranți în spații închise și astfel ceilalți locatari erau ocupați cu aceste familii și nu mai aveau timp de chestiuni care ar fi trebuit să le stârnească indignarea! Cât de idiot - sau de rău - poate fi acela care gândește că obligând țiganii să locuiască în bloc rezolvă problema țiganilor? Numai acei țigani care vor la bloc se vor adapta, nu cei obișnuiți să doarmă în cort sau în bordei sau în casă pe pământ. Țiganul e legat de pământ, nu-l putem urca în blocuri!

Modul în care se încearcă integrarea țiganilor cred că este, oarecum greșit. Se alocă locuri speciale pentru ei, în școli, licee, facultăți (poate au renunțat la aceasta idee, acum; poate e ceva de bine, nu știu). Personal, m-aș simți jignită dacă aș păți așa ceva, pentru că e ca și cum mi s-ar spune, indirect: “ești altfel decât ceilalți; nu te duce mintea ca pe ceilalți și de aceea încercăm să te ajutăm.

Pentru a-i ajuta să fie curați - și să nu mai auzim copii spunând că nu vor să meargă la școală pentru că sunt batjocoriți nu doar de ceilalți elevi, ci și de dascăli - poate că nu ar fi rău să se construiască băi publice. Nu e deloc rușinos să meargă cineva la o baie publică dacă nu are puterea economică de a avea acasă apă curentă.

Dacă ne lăudăm că suntem mai buni decât alții poate că ar trebui să ne gândim serios (toți) la a acorda o șansă tuturor acelora care nu se pot ajuta singuri - și nu mă refer numai la etnia rromă. De ce facem așa ceva numai cu ocazia marilor sărbători religioase?

E foarte mult de scris pe temă și nu vreau să scriu o teză de doctorat dar un lucru cred cu tărie: nu toți țiganii sunt la fel dar cetățenii îi tratează pe toți la fel. Faptul că majoritatea nu le acordă incredere - motive există suficiente, e adevărat! - nu e un pas înainte.

Să nu se înțeleagă că sunt utopică! Nunu! Fenomenul este unul complex și o rezolvare favorabilă pentru toate pățtile e greu de pus în practică deoarece există mentalități diferite și prejudecăți adânc înrădăcinate în mentalul social. Ceea ce vreau a se înțelege este că și doar un singur suflet dacă este salvat merită tot efortul și toată indignarea cu privire la ce se întâmpla și la ce s-ar putea face și nu se face.

Există unele întrebări greșite, cred. Mulți întreabă, de exemplu: de ce să plătesc eu pentru ei? de ce să îi ajut eu?

Aceste întrebări se refera la toate persoanele care nu se pot ajuta singure. Gândim în mod egoist și dacă tot suntem egoiști hai să ne imaginăm că ne ajutăm, în primul rând pe noi și pe copiii noștri pentru că stopând infracțiunile (nu de pe o zi pe alta) vom reuși să avem o societate mai bună, mai civilizată, cu mai puține infracțiuni mărunte, cel puțin, dar care ne pot bulversa.

Mă întreb: ce diferență este în faptul că plătesc trimiterea infractorilor (indiferent cine sunt aceștia) la închisoare și îi susțin financiar - indirect - sau plătesc - indirect - pentru a fi trimiși în localitățile de reședință (de unde mereu revin) și faptul că plătesc pentru ca aceștia să aibă șansa de a nu deveni infractori? Întreb despre diferență referindu-mă exclusiv la banii cheltuiti, pentru că, altfel, diferența îmi e clară.

Vezi si:
Alt troc politic, de Ziua Internationala a Rromilor

https://diana-kundalini.blogspot.com/2014/04/alt-troc-politic-de-ziua-internationala.html

Despre eliberarea tiganilor

https://diana-kundalini.blogspot.com/2013/01/despre-eliberarea-tiganilor.html

Cum (mai) cersesc copiii

Vezi pe strada, intre blocuri de regula, un copilas plangand si cautand prin iarba, cu disperare. Cand te apropii plange mai tare, cu sughituri si cu lacrimi. E un copil saracacios imbracat, cu obrajii uzi de lacrimi. Cum sa ramai indiferent cand vezi un copilas plangand, singur pe strada. Il intrebi ce a patit si iti spune ca tata i-a dat bani sa cumpere… ceva, dar a pus banii in punga – iti arata punga mica si gaurita – a alergat spre magazin si o moneda (sau mai multe) a cazut (au cazut) si o sa primeasca bataie pentru ca a pierdut banii. 

Ce faci?! Te apuci sa cauti prin iarba? Nu! Ii dai copilului o moneda – sau o bancnota… si pleci, bucuros ca ai avut ocazia sa faci o fapta buna. Pana cand ti se intampla exact acelasi lucru in alta zona, cu alt copil… Atunci te prinzi ca nu esti decat un “fazan”.

Daurel a aflat de pe blogul lui Ulise despre o “jmekerie” cu bonuri de casa, ceea ce mi-a amintit ca exista (si) "metoda" de cersit amintita mai sus.