Într-o zi, un tânăr veni la un înțelept și-l întrebă: - Părinte, ce trebuie să fac pentru a dobândi înțelepciunea?
Înțeleptul nu binevoi să răspundă. Repetând de mai multe ori întrebarea cu același rezultat, tânărul sfârși prin a se retrage, dar reveni a doua zi, cu aceeași întrebare pe buze. Din nou fără răspuns. Atunci el reveni a treia zi, întrebând iarăși: - Ce trebuie să fac, Părinte, pentru a dobândi înțelepciunea?
In cele din urmă, înțeleptul se îndreptă către un râu din apropiere și, intrând în apă, rugă tânărul să-l urmeze. Ajuns la o adâncime suficientă, îl prinse de umeri și-l ținu sub apă, in ciuda eforturilor făcute de băiat pentru a scăpa. După câteva clipe îl lasă liber și când adolescentul își redobândi, cu mare greutate, suflul, înțeleptul îl întrebă: - Fiule, când erai sub apă, ce-ți doreai tu cel mai mult?
Fără să ezite, tânărul răspunse: - Aer, aer! Voiam aer!
- N-ai fi preferat bogăția, plăcerile, puterea sau dragostea, fiul meu? Nu te-ai gândit la niciunul din lucrurile astea?
- Ei bine, reluă înțeleptul, pentru a dobândi înțelepciunea, trebuie să o dorești tot așa de intens precum adineauri îți doreai aerul. Trebuie să lupți pentru ea, alungându-ți orice altă ambiție din viață. Ea trebuie să fie singura și unica ta aspirație, noapte și zi. Dacă vei căuta înțelepciunea cu o astfel de înfocare, cu siguranță, fiul meu, vei deveni un înțelept.
Textul e copiat din cartea Cosmogonia Rozicruciana (1973), de Max Grindel, editor Asociația Rozicruciana, tipografia Brastar, Brașov, 1996; traducător Adrian Anastasiu.