Fulgi de zapada AF 2/9

De fiecare data când a fost despre fulgi de zăpada decupați m-am încurcat. Privesc filmulețele și... reușesc ce pot. Cred ca problema consta în faptul ca în filmulețe sunt confecționați fulgi de zăpada dintr-o coala de hârtie și eu aleg miniaturi, pentru ca vreau să-i confecționez din staniol și nu mai am coli de staniol așa ca folosesc bucatele de staniol!

Tema zile de 9 decembrie din Adventul fotografic ediția a II-a este (a fost) fulg sau fulgi de zăpada.

Didi s-a arătat mulțumită și a adunat fulgii în jurul ei poziționându-i ca și cum ar fi scuturi. 

Scuturi împotriva toamnei, primăverii?! Ea știe, dar știu sigur ca și ea vrea sa ningă. Pentru ea a fost simplu: a pocnit din degețele și ninge peste ea. Egoista! La alții care vor sa ningă peste ei nu se gândește. Sau poate se gândește, și sunt nedreapta cu ea. Dar dacă nu spune nimic...!

Cei trei fulgi de zăpada i-am așezat în ordinea în care i-am decupat (de jos în sus). Al treilea îmi pare cel mai aproape de forma unui fulg de zăpada.

Prea reușiți nu aș zice ca sunt, dar pe crenguțe de brad ar sclipi, în lumina instalației cu beculețe.

Fotografiile sunt editate cu programul online, gratis:

https://www.online-image-editor.com/

Tablou cu decupaje din hartie de ambalaj

Din nou, „penuria” de hârtie de ambalat cadouri m-a adus în situația de a monta un tablou mic cu doar câteva decupaje dintr-o hârtie în care au fost ambalate niște ouă din ciocolată, de Paște.

Pentru jocul Transformări creative – Ianuarie 2023, la tema doi – tablou din pungă sau hârtie de împachetat cadouri – am decupat, din bucățelele de hârtie pe care le mai am, o fetiță, un băiat, floricelele și inimioara aurie.

E un tablou mic, de circa 10/10 cm, cu ramă din carton roșu (de la o cutie de bomboane) și cu „fundal” din hârtie colorată.

Regulamentul e disponibil pe blogul Explorator prin viață.

Jocul este deschis tuturor celor care simt nevoia să se joace meșterind câte ceva.

Știți cine a inventat hârtia colorată? 😉 Nici eu, dar am găsit câte ceva despre cum se obține. 

Hârtia colorata – istorie pe scurt

Chinezii aveau hârtie de mătase încă dinainte de anul unu era noastră.

Un demnitar chinez a inventat hârtia (prin anul 98, dar procesul de fabricare a fost ținut secret), folosind ca materiale de bază cânepa, țesăturile și bumbacul amestecate cu apă până la transformarea în pastă și apoi întinsă.

Hârtia (aproape cum o știm azi) există de prin anul 105, și ar fi fost inventată (tot) de un chinez, care a amestecat coajă de dud, resturi textile (bumbac, in, cânepă, năvoade) și lemn de bambus – a presat toate ingredientele, după ce le-a măcinat, și a obținut un material foarte subțire pe care se putea scrie cu ușurință.

Hârtia a ajuns la Bagdad, în 793, în Siria și Egipt aproximativ în anul 900 și puțin mai târziu în Africa de Nord. În Europa ar fi fost introdusă în Spania, de invadatorii arabi, prin anul 1100.

Hârtia colorată există de secole. Cea albastră, de exemplu, există de prin Evul Mediu în Orientul Apropiat și Asia.

Hârtia colorată își are rădăcinile la sfârșitul secolului al XIX-lea, când celuloza și coloranții organici s-au întâlnit în cuvă.

La începuturile sale, hârtia colorată era disponibilă doar într-o gamă limitată de culori primare și pastelate, dar astăzi, spectrul este aproape infinit, oferind variații subtile de nuanțe.

Înainte de apariția coloranților sintetici hârtia era colorată cu pigmenți vegetali.

În Anglia, în 1796, Thomas Cobb a brevetat o metodă de vopsire a pastei bazată pe principiul vopsirii textilelor, dar obținea numai hârtie în culori monotone: tonuri închise de maro și măsliniu.

Descoperirea coloranțiilor din anilină au condus la scăderea costului de producție la hârtia colorată, la o mai mare rezistență a culorii și o mai mare varietate de culori. Din anilină se fabrică circa 40 de coloranți, la care se adaugă numeroși produși fabricați din diverși derivați de anilină.

Anilina e o substanță chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obținută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului; se folosește și în industria medicamentelor nu doar în industria coloranților (definiție din dicționarul explicativ)

Primul colorant din anilină a fost mov, și a fost descoperit de Sir Henry Perkin întâmplător, în 1856, pe când încerca să producă chinină sintetică prin oxidarea uleiului de anilină.

Coloranții cu anilină au fost folosiți pe scară largă în industria textilă după 1856, dar destul de puțin în industria hârtiei până în jurul anului 1890.

Industria coloranților cu anilină a înflorit în Europa – în special în Germania – între 1890 și 1914.

Azi, hârtia poate fi colorată și prin amestecarea celulozei cu pigmenții dar și prin acoperire/vopsire sau alte metode. Pentru a obține nuanțe deschise, vibrante, hârtia trebuie decolorată mai întâi, pentru a elimina pigmenții naturali din materia primă.

Etichete pentru caiete. Back to school

O etichetă pentru caiet ar trebui să conțină informații despre deținătorul caietului (nume, prenume, clasa – în cazul elevilor) și, eventual, despre... caiet, adică „materia” căreia îi este dedicat (la fel și în cazul manualelor/cărților).

Exact! Tema cu numărul trei, în Calendarul ReCreativ, este despre etichete – eticheta de caiet/carte nu cea de la Curtea regelui Franței!

Tabelul pentru înscrierea postărilor este pe blogul Explorator prin viață: Back to School.

Am detestat cu pasiune acea hârtie albastră și poroasă (se găsea și lucioasă și mai puțin poroasă), și etichetele acelea dreptunghiulare, albe cu chenar albastru, pe care le-am m„prins” când am început școala. Bine! Și la grădiniță am avut parte de ele; caietul de mai jos e caietul de desen de la... grădiniță! 

Am descoperit cu mai mulți ani în urmă că l-au păstrat părinții. Încă nu vreau să dovedesc că acum desenez la fel de... frumos ca la grădiniță, deci nu fac poze desenelor!

În clasa a II-a am început să personalizez etichetele, să lipesc abțibilduri pe învelitorile colorate ale cărților și caietelor și învățătoarea mi-a „reproșat” că „nu se face așa ceva”, pentru că toți copiii trebuie să aibă la cărți și caiete etichete albe și învelitorile trebuie să fie „curate”. Mi-a intrat pe-o ureche și mi-a ieșit pe alta ce mi-a zis ea (și asta n-avea legătură cu faptul că eram blondă). Atunci i-a chemat pe părinți la școală. Ei ce să zică?! N-au contrazis-o. Și atunci am lipit etichete personalizate și abțibilduri pe „coperțile” interioare (nu pe cărți, pe învelitori).

Pentru că nu mă număr printre cei care s-au întors la școală în septembrie aș fi putut să confecționez etichete pentru borcane cu murături sau gemuri, de exemplu, dar „conservele” mele se reduc la ceea ce cumpăr din magazin; aș fi putut confecționa etichete pentru ghivecele cu flori, dar pentru acelea am „fanioane”, dar numai când plantele sunt foarte mici (sau n-au răsărit) – să nu uit ce e acolo și când le-am plantat. Așa că am făcut trei etichete din hârtie galbenă pentru „jurnale” inexistente.

Am vrut, neapărat, să „conserv” undeva decupajele minuscule cu câini și pisici, imagini de pe „prospectul” unor feluri de mâncare pentru câini și pisici.

Mă „laud" cu etichetele următoare:

Și cam atât. Aceasta o consider a fi cea mai simplă temă – sigur, poate fi și complicată, dar m-am gândit să nu exagerez.

Tablou de primăvară. Provocări verzi

Deja, ziua începe să crească; şi iarba a-nceput să crească, doar timpul nu vrea să crească, adică să-şi facă rost de ore mai lungi. Cândva, in anii trecuţi - trecuţi de mult! - am citit pe undeva că ziua n-ar mai avea 24 de ore, ci vreo 23 şi un pic. O fi, n-o fi aşa, habar n-am, pot doar să-i cred pe cuvânt pe aşa-numiţii oameni de ştiinţă. Hm! Pe care dintre ei? Pe cei care afirmă că ziua are mai puţine ore sau pe cei care afirmă că ziua are tot 24 de ore?

De fapt, cu această introducere vă spun pe ocolite că n-am avut timp să meşteresc ceva mai elegant, mai… altfel (că n-am avut inspiraţie vă daţi singuri seama) dar plăcerea (cred că şi nevoia) de a-mi ocupa mintea şi mâinile cu ceva de gen o am din plin - îmi antrenez şi imaginaţia (încerc să o dezvolt, mai corect spus).  

A doua temă propusă de Rux pentru jocul Provocări verzi -martie 2019 este tablou mixed media de primvară, adică un tablou care să ilustreze primăvara, şi materialele folosite să fie diverse. Am adunat materialele - trei floricele aveam de când m-am chinuit să confecţionez lalele. 

Pe cartonul - dublu (înalt de 17 cm, lat de 10) - de la nişte şosete abia cumpărate (văzând cartonul mi-a venit ideea de “dublu”) am lipit un pom pe care, in prealabil, l-am desenat pe o cutie de ciocolată; din “foaie-spumă” am tăiat frunzuliţele şi firele de “iarbă” (am completat iarba cu creionul colorat - nu prea se vede in poză, aşa cum nu se vede nici albastrul cerului). Un fluturaş şi două floricele sunt decupate din cartonul unei cutiuţe in care nu-mi amintesc ce-a fost; “rama” e o dungă trasată cu un creion cerat verde. Mie-mi place cum a ieşit, dar nu trebuie să ziceţi ca mine. ☺

Pe cartonul doi am lipit un fluturaş decupat de pe cutiuţa amintită, o frunză uscată anul trecut, trei fire de levănţică, un fir de grâu şi floricele decorative dintr-un buchet de trandafiri; “rama” e din paie date cu auriu. Stop! Vine sor’mea pe aici şi-mi vede tabloul într-un raft de bibliotecă. Întreabă, îi zic că-i “de primăvară”, o întreb dacă-i place, ea înclină capul spre un umăr şi zice ceva ce seamănă a da, şi-apoi zice: “Grâul şi frunza arată aşa toamna”. 

Privesc luuuung aranjamentul şi-i dau dreptate: pe o parte e primăvară, pe cealaltă parte e toamnă in toată regula. L-am lăsat aşa, Uf! Zău dacă ştiu unde-mi era plecat neuronul când lipeam simbolurile toamnei pe carton, la o temă despre primăvară!! Şi-a trecut ziua momentelor penibile! 

Trei lalele. Provocări verzi

Am senzaţia că abia am clipit de câteva ori şi deja e luna martie! Primăvara se străduieşte să îşi intre-n drepturi dar iarna nu şi-a retras, încă, întreaga-i trenă.

Rux ne invită la joc din nou, la Provocările primăverii - martie 2019. Sunt propuse două teme: 1. Lalele şi 2. Tablou mixed media de primăvară. (pentru detalii vizitaţi, vă rog, blogul amintit mai sus).

M-am străduit să desenez un tipar pentru lalea dar n-am reuşit mare lucru. Am decupat un material pe care nu ştiu cum să-l denumesc - un fel de foaie din spumă poliuretanică, subţire, foarte moale şi uşor de lucrat. După ce am montat florile am întrebat pe unii-alţii: “ce flori sunt acestea?” Pentru că toţi au zis “lalele” am mers mai departe şi am lipit florile pe un rotund (9 cm diametrul) din carton verde, lucios, căruia i-am montat şi un “suport”, tot din acelaşi fel de carton, recuperat de la o cutie de bomboane.

Etimologii par a fi de părere că termenul “tulipa” (din franceză) îşi are originea in turcescul “tulbend” care ar deriva din cuvântul persan “delbend”, care înseamnă turban.

E numită şi Floarea inimii, fiind asociată cu Iubirea. O legendă persană spune că unul dintre sultanii Persiei îşi arăta dragostea pentru aleasa inimii dăruindu-i lalele de un roşu aprins, ca simbol al iubirii lui puternice. Punctele mici şi negre de la baza florii arătau că inima sultanului se transforma in cărbune de la focul iubirii sale.

Laleaua are mai multe semnificaţii, dar mesajul principal este de iubire sinceră şi nelimitată; e un simbol al declaraţiei de iubire - mai ales laleaua roşie. Laleaua galbenă “zice”: in zâmbetul tău se ascunde lumina soarelui (dar poate fi şi simbolul unei iubiri disperate); laleaua portocalie simbolizează simţămintele de înţelegere şi apreciere reciprocă între doi oameni.

Crăciunul verde. Provocări verzi-decembrie

Mai e un pic şi se termină anul 2018. Pentru mine, începând din Săptămâna Mare totul a luat-o la vale şi a cam trebuit să fac ceea ce trebuia făcut şi mai puţin ceea ce voiam să fac. Dar ceea ce voiam să fac am strecurat - cât s-a putut - între “obligatorii” şi aşa am reuşit să mă joc şi la Provocări verzi.

Tema trei din luna decembrie la Provocări verzi este Crăciunul verde. Rux a realizat şi un flmuleţ cu idei pentru decoraţiuni. Din filmuleţ am copiat cerbul, cu foaie de calc, apoi cu indigo pe carton tăiat dintr-o cutie de grăunţe pentru pisici şi apoi pe… nu ştiu ce material - ceva între spumă poliuretanică moale (ca aspect) şi fetru (la atingere). 

E un cerb portocaliu (12 cm înălţime, cu coarne cu tot), cu umbre de maro făcute de mine - urme care nu se văd in poze, din păcate; cerbul prezentat de Rux mi-a plăcut tare mult - acela e altfel decât ce am reuşit eu, dar şi al meu îmi place mult.

Şi-am făcut şi doi brăduţi (12 cm inalţime) - cel verde închis are marginile franjurate (in poză nu se vede, dar pare a avea ace, ca brazii) şi e decorat cu năsturei in mijlocul cărora am lipit mărgeluţe albastre - mai sunt şi câteva paiete din loc in loc. Bradul vernil e decorat cu paiete (roz şi rosii), dar are, spre vârf, trei “pietricele” (două roz şi una verde) de la nişte cercei care n-au mai rezistat şi-au vrut să-şi schimbe viaţa, devenind decoraţiuni ţntr-un brad confecţionat din materialul descris mai sus. 

Brădutii şi cerbul i-am legat între ei pe fir de lamé auriu. Le-am prins zale aurii şi am legat decoratiunile astfel încât cerbul să fie in prim-plan, pentru a nu se vedea că e cât brazii. ☺ Aici i-am plasat pe o creangă de brad, alături de alte decoraţiuni pe care le-am făcut anul acesta cu ocazia Provocărilor verzi, dar le găsesc locul in holul de la intrarea in casă, lânga bradul din aţă. 

Am adus creanga de brad in discuţie pentru că am găsit-o la picioarele unui brad argintiu de pe lângă bloc. In seara zilei de 18 decembrie a nins serios; când am plimbat-o pe Miki, căţeluşa, am trecut pe lângă mai mulţi brazi, între care şi unul care avea o creangă aplecată de zăpadă până aproape de pământ - am curăţat-o, să nu se rupă. A doua zi, noaptea, creanga zăcea la rădăcina bradului, in zăpadă. Arăta ca un braduţ superb, argintiu (din păcate, nu se vede in poză cât de frumoase sunt nunaţele de verde). Am luat-o acasă, i-am făcut un duş şi am montat-o in suportul pentru brad. Avem un brad mititel, din plastic, de anul trecut şi creanga aceasta pare trimisă de Moş Crăciun - e cam cât bradul din plastic la înălţime (cu suport cu tot) şi chiar dacă nu e la fel de “bogată” argintiul care se distinge in vârful fiecărei crengi e superb.

Miki s-a trezit in timp ce-i făceam fotografia

Pufitică e mereu pe fază - nu-i place deloc să fie fotografiat

(mai 2002 - ianuarie 2019)

Înainte de brazi şi cerb (fără legătura cu Provocările verzi, dar… instigată de Provocări verzi), am confecţionat un semiglob din satin şi material din lamé auriu rămas de la o rochie, decorat cu mărgeluşe (zăpada, fulgii de nea) şi sclipici (stelele), o căsuţă făcută din paie de stuf (tăiate şi călcate) şi brad dintr-o crenguţă. 

Diametrul cartonului învelit in satin negru, pe care am lucrat, este de 7,5 cm. Umplutura este din iarbă de mare. De unde am avut iarbă de mare? Dintr-o saltea hăcuită de motanul Pufitică.

Cred că mai voiam să scriu ceva dar… bine că am uitat - am scris destul!

Crăciun fericit!  

Sticlă decorată, prima încercare

Am tot văzut sticle decorate cu şerveşel şi alte minuni şi-am tot zis că încerc şi eu. Pentru că sâmbătă noaptea tocmai am văzut unele la Dimi: Dimi’s Craft Cottage, n-am mai stat pe gânduri, mai ales că am meşterit şi o decoraţiune pentru bradul virtual pe care îl împodobeşte Rux. Dacă tot eram la cutia cu mărunţişuri sclipicioase… Am început să decorez sticla sâmbătă noaptea şi am terminat duminică noaptea, lucrând pic cu pic.

Sunt obiectivă - nu mă critic singură doar de amorul artei! - şi nici nu trebuie să vă spun: sticlele decorate de Dimi sunt superbe! Sticla decorată de mine arată bine, mai ales in lumina artificială a becurilor cu lumină caldă. La lumina zilei e aşa şi asa. Poza am făcut-o in balcon, să fie cât mai multă lumină naturală - am folosit şi bliţul! Cred că telefonul pe care-l folosesc are bliţ care întunecă, nu luminează!

In ce-am îmbrăcat sticla? Într-o bucată de şerveţel tăiată din cel pe care l-am fotografiat şi care este sub sticla verde; pe sticlă, in partea de jos, şerveţel, in partea de sus vopsea roşie acrilică şi urme de auriu - am lipit şi câteva… biluţe? Nu-s biluţe, dar nici nasturi sau bumbi - ceva lucios, mov, şi-o fundiţă pe care habar n-am de unde o am. Am mai atins şi şerveţelul cu bronz şi gata. Dopul nu e al sticlei, ci e unul de la un pet de pepsi învelit într-o bucată de panglică roşie pentru decoraţiuni de Crăciun - am lipit dopul, altfel cade la cea mai mică mişcare. Sticla nu e acelasi model ca cea verde din poză (am uitat s-o fotografiez când era golaşă) dar seamăna bine, şi e tot de 330 ml. Şi gata. 

Rândunica. Darul verde la Provocări verzi

M-am trezit in miez de noapte (29 spre 30) - adică, nu dormeam, memoria s-a dezmorţit in miez de noapte şi mi-am dat seama că e 30 Noiembrie, ultima zi pentru tema numărul trei de la Provocări verzi - noiembrie 2018. Rux a facut un video, cu idei de daruri verzi. Am ales pentru tema aceasta, Darul verde, să prezint o rândunică desenată pe un pătrăţel de lemn cu latura de 4 cm. Pătrăţelul e tăiat dintr-un placaj mai mare, pe care l-am decupat cândva pentru a lucra o centură (centura nu mai este, era făcută “pe comandă”).

 Am copiat rândunica din cartea “Prinţul fericit”, de Oscar Wilde (f.1). După ce am copiat-o (mai mult sau mai putin fidel) - cu foaie de calc - am transferat-o (cu indigo) pe lemn şi am conturat-o şi colorat-o cu aparatul de pirogravat (aşa s-a întâmpalt că am avut-o gata: conversasem cu Rux despre pirogravat şi mi-am amintit că am un aparat de pirogravat pe care nu-l mai folosisem de ani de zile). Iniţial, am desenat cu creioane colorate (f.2) “decorul” pe lemn (am uitat să-i fac o poză şi fără “fond” colorat) dar pentru că mi-a venit ideea să transform pătrăţelul in dar verde am completat cu argintiu şi bronz (f.3); pe verso am schiţat o rândunică argintie pe fond auriu (luciul discret nu se observă in poză) (f.4). Am găurit pătrăţelul într-un colţ, pentru a-l putea agăţa pe undeva, şi am lipit pe margini fir auriu rămas de la o cutie cu bomboane.

Ar fi fost mai potrivită pentru "Impodobirea bradului de Crăciun", dar... ☺

Bufniţa pe creangă. Provocări verzi

Îmi plac bufniţele, mult, şi n-am nici măcar o insignă sau un desen cu o bufniţă. Acum, datorită Provocărilor verzi - noiembrie 2018 - am o decoraţiune bufniţă. E prima temă a lunii noiembrie: Decorativ. Rux a pregătit un video, cu idei pentru decoraţiuni, şi un tutorial: cum să facem o perdea de frunze. M-am gândit la o perdea de frunze - aveam la îndemână tutorialul - dar, într-o zi, in autobuz, a urcat o elevă de şcoală generală şi avea cu ea o creangă cu două ramuri şi pe fiecare ramură era prinsă o bufniţă desenată pe carton şi care avea picioare, aripi şi urechi din frunze. Mi-a plăcut ideea atât de mult încât m-am hotărât pe loc: o bufniţă pe cracă va fi decoraţiunea mea.

Bineînţeles că nu aveam frunze uscate care să se potrivească astfel încât bufniţa mea să fie la fel de haioasă ca cele ale puştoaicei; am folosit ce-am avut şi am renunţat să pun frunze şi ca urechi - aveam nevoie de frunze mai “ciufulite”.

De unde model pentru bufniţă? Internet! Am căutat una - am găsit multe - şi am ales-o pe cea care se potrivea şi cu timpul pe care-l aveam la dispoziţie şi cu materialele (fig.1). Hm! Şi cum s-o desenez?! Talentul meu la desenat ar fi ratat o bufniţă reuşită aşa că am improvizat: am pus o foaie de hârtie pe monitor şi, uşor, cu un creion cu mină moale am conturat bufniţa (fig. 2) - pe material am transferat-o cu ajutorul unei foi de indigo (fig. 3) apoi am făcut conturul şi am colorat-o cu ce-am avut la îndemână şi putea fi util in cazul materialului care nu ştiu cum se numeşte!

Când am cumpărat “colile” am crezut că e fetru foarte subţire!!! Acasă am văzut că e un material care seamănă bine cu acele lavete de spălat vase sau de şters praful, dar subţiri aproape cât o coală de hârtie: un material poros, moale, fin. Culmea este că pe ambalaj nu e nicio etichetă, să ştiu şi eu ce-am luat de pe raft.

După ce am colorat bufniţa am decupat-o, am lipit frunzele şi am montat-o pe o crenguţă ce-o am prin casă de ani (pentru că-mi place forma ei)! Vaza in care e crenguţa e făcută de tata, din scoarţă de copac. S-a potrivit la fix cu bufniţa - am schimbat decorul colţişorului unde şade, de regulă, vaza cu crenguţa sucită.

Asta am realizat: o bufniţă agăţată de o crenguţă sucită. Şi-mi place acest décor.

Daaa, nu am reciclat nimic de data aceasta - doar dacă numesc reciclare refolosirea frunzelor. 

Felicitări, zambile şi motani. Fleur and Color on Wednesday

Zăpada se topeşte in oraş cam cum se topeşte timpul din zilele mele: văzând cu ochii! (cu nasul nici nu se poate vedea, e sigur). Nu-mi amintesc când am mai avut aşa o perioadă aglomerată! Şi nu-mi place deloc!

Azi, la Miercurea fără cuvinte, Suzana a postat şi un videoclip gen DIY - decoraţiuni de primăvară - şi chiar la început e vorba despre zambile. Haaa-ha! Am confecţionat şi eu zambile. Asta trebuie să vedeţi in paharul umplut cu nasturi albaştri: zambile. Le-am facut din hârtie creponată şi sârmă (pentru tulpini) – nu ştiu unde greşesc, dar îmi ies cam… ofilite.

Duminică noaptea am “pictat” felicitări. Haaa-ha, din nou! Le-am arătat unei prietene care e grafician, între altele, şi… nu reproduc aici criticile. Oricum, mi-a zis să perseverez. Uşor de zis, greu de făcut. Mă pricep prea puţin (si) la felicitări, dar insist.

Văzând cum mă chinuie talentul, mama mi-a arătat ce am făcut pentru ea, de 8 Martie, in clasa întâia: un calendar! Desenele sunt decupaje – ceea ce e pe hârtia din partea de jos e opera mea. Bine, tot eu am decupat şi lipit – dar ce mare lucru o fi?! Oricum, nu ştiam că mama a păstrat “minunile” mele… De regulă, mie nu-mi place să am astfel de amintiri – obiecte ce-mi amintesc de mine in trecut (nici fotografii nu am prea multe). Dar mă bucur că a păstrat unele dintre “creaţiile” mele (cele care au “scăpat” când mă apucasem eu să golesc “podul”).

Pufitică e aproape anesteziat de ce-s in stare se fac.

Johnny e plictisit…

©©©

La mulţi ani de 8 Martie!

©©©

Fleur and Color on Wednesday