Aflat
la „intersecție de drumuri comerciale”, datorită libertăților
comerciale și privilegiilor fel de fel obținute de la regii
Ungariei, de la domnii Moldovei și Ţării
Românești, datorită rețelei comerciale pe care o aveau negustorii
brașoveni în Peninsula Balcanică și chiar mai departe, atelierele
meșteșugărești, puternicele bresle din Brașov au adus o bogăție
foarte mare orașului. Brașov a fost cândva o cetate puternică și
bogată. Apoi, într-o singură zi, aproape totul s-a prefăcut în
scrum...
O
zi de primăvară caldă, cu vânt puternic se pare că ar fi fost în
acel 21 aprilie. Din motive niciodată elucidate, pe strada Fânarilor
(numită azi Castelului) a izbucnit un incendiu care s-a întins cu
repeziciune - mai ales din cauza vântului - și-a transformat
aproape tot burgul în cenușă pentru că cele mai multe case erau
construite din lemn (și cele care erau din piatră erau acoperite cu
șindrilă din lemn) și au ars total. Partea dinspre Tâmpa a
orașului era în flăcări.
Unele
surse documentare atestă că circa 300 de oameni au murit arși sau
asfixiați. În numai câteva ore ardea aproape tot orașul:
magazinele, atelierele breslelor, locuințele erau mistuite de foc.
Incendiul s-a extins pe Târgul Cailor (str. George Barițiu de azi),
pe strada Porții (azi Republicii), pe străzile Spitalului
(Postăvarului de azi), Vămii (azi Mureșenilor), și pe
Târgul Grâului (partea estică a Pieței Sfatului)
și s-a extins la Casa Sfatului, unde era păstrată arhiva orașului,
documentele „de afaceri”, „socotelile orașului”, între
altele. Casa Hirscher a fost puternic afectată. S-a dărâmat și
turnul Casei Sfatului, fiind afectate și turnurile de apărare
aflate în exteriorul cetății: Turnul Alb și Turnul Negru (numit
astfel după incendiul care i-a înnegrit zidurile). Casa Sfatului și
Bastionul Fierarilor au fost aproape ruină timp de doi ani, refăcute
serios fiind abia după 20 de ani. Incendiul a cuprins și cartierul
Șchei.
Tunurile
de pe Cetățuie au început să bubuie, ca să anunțe pericolul,
bubuiturile speriind și mai tare oamenii care oricum nu prea mai
știau de capul lor.
Cel
mai bogat oraș din sud-estul Europei (dintre Viena și
Constantinopol, cum spune o sursă a vremii) ardea din temelii.
Economic, orașul n-a mai ajuns la același statut niciodată. Cel
mai bogat oraș al Transilvaniei, și unul dintre cele mai frumoase,
a fost distrus.
Biserica
Sfânta Maria a fost grav avariată - întâi a ars acoperișul, care
s-a prăbușit, apoi mobilierul și toate materialele sensibile la
foc din interiorul lăcașului de cult. Istoricul de artă Balint
Agnes afirmă că în incendiu altarul și orga au ars și s-au topit
clopotele (zdrobindu-se în cădere). De atunci, lăcașul a
primit denumirea Biserica Neagră - zidurile erau de un cenușiu
închis.
În cronica sa din anii 1689-1691, preotul Markus Fronius
scria că e ciudat faptul că, în timp ce acoperișul bisericii
ardea, focul nu cuprinsese și bolta, deși ardea și în biserica,
unde nu doar lemnul ci și zidurile au fost distruse.
În
marele incendiu din 21 aprilie 1689 au fost distruse toate
manuscrisele și cărțile din vasta colecție a bibliotecii fondate
de cărturarul Johannes Honterus.
Din
cauza devastatorului incendiu puterea economică a Cetății a scăzut
extrem de mult, spre faliment. Mulți ani mai apoi burgul a fost o
ruină înnegrită. În urma calamității, autoritățile brașovene
au interzis construirea caselor din lemn.
Lucrările
de reconstrucție pentru Biserica Neagră au început aproape
imediat și au durat 80-100 de ani (depinde pe cine întrebi). S-a
extins acoperișul (de atunci are forma de azi) și deasupra
galeriei, care înainte era descoperită - galeria e sculptată cu
patru lobi ajurați și înconjura biserica la baza acoperișului.
Pentru
a fi refăcută biserica au fost chemați meșteri din Gdańsk
(Polonia),
deoarece meșterii locali nu știau - se pare - să închidă bolți
atât de mari și noile bolți sunt executate în stil baroc, lăcașul
pierzându-și, în interior, mare parte din influențele gotice
(bolțile gotice inițiale au fost înlocuite cu bolți
semicilindrice). Pentru a mari capacitatea bisericii - enoriașii
care asistau la slujbe fiind din ce în ce mai mulți - între anii
1710-1720 au fost construite în navele laterale galerii în stil
baroc (care se integrează armonios în arhitectura gotică a
lăcașului).
Amvonul
s-a pierdut în marele incendiu; cel de azi datează din anul 1696 și
a fost ridicat cu sprijinul financiar al maistrului măcelar Laurenz
Bömches, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una
dintre laturile amvonului.
Cristelnița
din bronz - donată de parohul Johannes Reudel în anul 1472 - nu a
fost afectată de incendiul din 1689 și este una dintre cele mai de
seamă lucrări ale meșterilor locali turnători în bronz. În anul
1716, fierarul Meensen Hannes a confecționat un grilaj din fier
forjat frumos ornamentat, pentru împrejmuirea cristelniței.
Pictura
murală din pridvorul sudic, realizată după anul 1476, care
reprezintă figura Mariei cu pruncul, așezată între Sfânta
Ecaterina (cu simbolurile ei, roata și paloșul) și Sfânta Varvara
(țînând în mână un turn) am dedus că a fost ocolită de
limbile de foc. În colțurile de jos ale picturii se află stemele
regelui Matei Corvin și stemele soției sale Beatrice de
Napoli-Aragon.
În
anul 2019 s-au descoperit două tavane (în două clădiri din
apropierea Bisericii Negre) de dinaintea „Marelui Incendiu”.
Lucrările
la biserică au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare.
Tot cam pe atunci a fost terminată și reconstrucția orașului.
Posibile cauze ale incendiului din 1689
S-a
presupus că focul a fost pus de o mâna criminală - și adevărul
nu va fi aflat niciodată. Se spune că trupele austriece nu au uitat
refuzul brașovenilor de a ceda orașul și s-au răzbunat. Izvoarele
timpului atestă o scrisoare a generalului austriac Caraffa, din anul
1688, în care îi avertiza pe brașoveni că de se vor opune
instalării trupelor austriece orașul lor va fi făcut praf și
cenușă. În anul următor a avut loc incendiul.
În
1688, s-ar fi semnat la Făgăraș un tratat prin care cetatea
brașoveană trebuia să găzduiască o garnizoană austriacă și
localnicii s-au revoltat. Austriecii ar fi asediat cetatea și lângă
zidurile ei s-ar fi dus lupte grele. Judele orașului și mai mulți
oameni de vază ar fi
fost arestați de protestatari pentru că au cedat ușor, vânzând
cetatea austriecilor. În final, capii revoltei au fost încercuiți
și au predat cheile orașului.
După un an, la 21 aprilie 1689, are
loc cel mai mare incendiu din istoria burgului brașovean.
A
fost răzbunarea austriecilor? Nu ar fi avut vreun interes, din
contră, ar fi dăunat și trupelor imperiale care socoteau orașul a
fi punctul de plecare pentru campania de cucerire a Țării
Românești. A fost răzbunarea protestatarilor? Puțin
probabil să-și fi distrus singuri orașul, pentru că dintr-o
cetatea foarte bogată a ajuns aproape un târg la margine de
imperiu, în plin război. A fost un accident? Probabil că nici nu
mai contează.
Referințe
online:
http://www.honterusgemeinde.ro/ro/biserica-neagr259/
http://www.brasovultau.ro/articol/legende/-incendiul-care-a-distrus-brasovul.html
http://adevarulesubochiitai.blogspot.com/2018/09/brasov-incendiul-din-anul-1689.html