Ședință la blocatari

Comitetul de scară format din trei persoane care s-au numit singure și s-au făcut că plouă cu privire la voturile celorlalți blocatari, au organizat un discurs susținut de una dintre persoane, și i-au spus „ședință de scară”.

"Pentru că mulți oameni au cam rămas fără venituri în ultimii doi ani, pentru că s-au scumpit utilitățile și toate produsele alimentare și nealimentare, noi ne-am gândit să alea-alea-valea! Cui nu-i convine, să se mute." Pe ordinea de zi avem așa:

1. cabină lift nouă, să fie frumos;

2. camera de supraveghere, să știm cine la cine vine, când;

3. femeia de serviciu care nu face curățenie.

(numai paragraful dintre ghilimele e "pamflet")

Discursul s-a axat pe cabina de lift – între cei prezenți cei mai mulți au zis nu, dar nu au fost luați în seamă. În câteva minute, vorbeau toți deodată, ca la Bursă, strigând să acopere vocea persoanei care ținea discursul și care-i punea pe toți în fața faptului împlinit: cabina liftului va fi schimbată, pe banii tuturor. Cei care au apartament cu mai multe camere plătind mult mai mult decât cei care au apartament cu două camere, deși în mai puține camere locuiesc trei-patru persoane care „forjează” liftul zilnic de cel puțin zece ori pentru că au copii pe care-i duc-aduc la-de la școală, cursuri, joacă, iar ei merg-vin la-de la muncă și cumpărături etc.

- Eu folosesc liftul cam de trei ori pe săptămână, când ies la cumpărături – încearcă să se facă auzită vocea pierită a unei pensionare. Suma e prea mare pentru pensia mea.

- Ce să facem, doamnă, asta e; trebuie schimbată cabina – răspunde persoana care a ținut discursul-ședință.

- Cei care-s mulți ar trebui să plătească mai mult, pentru că ei folosesc cel mai mult liftul – își dă cu părerea alt pensionar.

- Legea spune că se plătește în acest caz pe „cotă parte suprafață apartament”.

- Legea spune și că părțile se pot înțelege – se aude o voce mai puternică.

- Consumul de energie electrică se plătește „pe număr de persoane” – insistă vocea-discurs, vocea persoanei care, cu ani în urmă, voia lift cu cartelă, iar cei care nu ar fi plătit nu ar fi avut dreptul să-l folosească. Vocea puternică râde:

- Bineințeles! Consumul e repartizat tuturor, indiferent că folosesc liftul o dată sau de zece ori pe zi. Doamna – arată spre pensionara care a spus că nu poate plăti suma – plătește o parte din ceea ce consumați voi, pentru că nu calculează nimeni de câte ori folosește cineva liftul. Exemplu: sunteți doar voi; tu folosești liftul de 10 ori pe zi, doamna doar o dată, dar în sistemul acesta plata s-ar face jumi’-juma’. Nu-i prea cinstit; nu?

În vocea-discurs se ghicește satisfacția. Ridică din umeri și zice:

- Ce să facem? Așa e legea.

- Avem ce face, după ce scăpam de greierii din călcâie – zice vocea mai puternică. Plătim egal pentru schimbarea cabinei.

- Asta nu! sar și celelalte voci ale persoanelor din „comitetul” autodesemnat, persoane care sunt plătite de la stat pentru munca ce-o depun în vedera unei pensii ulterioare, și care n-au cunoscut nicio pierdere financiară în ultimi doi ani de praf și ceață, cum li s-a întâmplat celor care nu depind de bani statului.

Discursul-ședință se termină; cei prezenți sunt îndemnați să semneze un tabel „de prezență”, practic, dar e ca și cum toți și-ar da acceptul la schimbarea cabinei. Câțiva nu semnează pentru că vor să vadă procesul verbal care va fi încheiat și despre care se susține că va fi afișat, să-l vadă toți cei interesați, dar îl vor vedea numai cei care îl vor cere special, și vor constata că nu e întocmit conform legii, deci ar putea foarte bine să nu dea un ban pentru lift.

Camera de supraveghere a fost propusă pentru că... s-a furat o mușama de pe o masă veche pe care cineva a lăsat-o în holul scării pentru că nu mai avea nevoie de ea și nu avea un loc special amenajat unde s-o lase fără a primi amendă. Tema doi nu s-a discutat în detaliu, și nici tema trei.

Democraţia şi liftul cu cartelă

Unii sunt cu democraţia-n gura şi la piaţă şi la wc-ul public dar când s-o pună in practică…

Democraţia prost înţeleasă poate duce la dezastru.

Pe scurt, democraţie înseamnă puterea poporului. Printre altele, in democraţie sunt respectate drepturile omului şi hotărârile importante se iau prin vot, majoritatea având, practic, câştig de cauză. Această majoritate care hotărăşte e, cumva, un minus al democraţiei pentru că mult nu înseamnă şi bun…

Asta, la nivel macro, să zic aşa. La nivel micro, in hotărârile care se iau in asociaţiile de proprietari, de exemplu, se merge tot pe ideea majorităţii. Majoritatea poate hotărî, dar nu cu încălcarea principiilor democratice, adică, cine nu votează cum vrea majoritatea nu poate fi sancţionat şi nu i se pot interzice drepturile doar pentru că face parte dintr-o minoritate. Şi iată că am ajuns la liftul cu cartelă…

O femeie, sosită in imobil in urmă cu doi ani, prin căsătorie - locuieşte in apartamentul cumpărat de socri, pe acelaşi palier cu aceştia. La etajul cinci liftul ajunge când ajunge – sunt multe etaje, multe apartamente, oamenii sunt activi in scara respectivă, şi ea se plânge că veşnic e liftul ocupat şi se mişcă prea lent pentru cât e ea de grăbită (deocamdată e in concediu pentru creşterea copilului şi iese la plimbare cu căruciorul de trei ori pe zi – şi nimeni nu s-a plâns cât de des e liftul ocupat de ea). De când a venit a început cu idei, ultima fiind "schimbarea liftului". Probabil că e necesară – dacă mă gândesc că blocul e vechi, deşi liftul a avut parte de o reparaţie capitală.

Femeia in cauză doreşte ca schimbarea liftului să fie achitată într-o singură tranşă, in avans, prin adunarea banilor de la oameni. Cei care şi-au exprimat până acum părerea sunt împotrivă pentru că ori nu-şi pot permite să plătească dintr-o dată o sumă foarte mare (sumă care, in cazul unora, depăşeşte câştigul lunar) ori vor să se asigure că nu rămân şi fără toţi banii şi fără lift.

Posesoarea ideilor creţe pretinde că se va supune la vot şi se va face cum hotărăşte majoritatea: liftul va fi cu cartelă şi cine nu plăteşte nu va avea dreptul să folosească liftul iar cui nu-i convine să-şi vândă proprietatea şi să cumpere una unde îşi permite să plătească - o dorinţă care nu-i va fi îndeplinită, desigur.

Ce nu ştia (nu vrea să ştie) femeia in cauză:

- astfel de plăţi nu se fac, in totalitate, in avans (ar fi absurd, pentru că nu există certitudinea că firma angajată va fi una de cuvânt);

- nu poate îngrădi dreptul unora la lift: unii dintre cei care pot plăti doar in rate (mici) sunt vârstnici şi locuiesc la etaj – nu doar că i-ar aduce in imposibilitatea de a-şi procura alimentele de bază dar le-ar pune viaţa in pericol dacă aceştia ar avea vreodata nevoie de ambulanţă (mulţi au avut nevoie, de câteva ori); nu poate obliga pe cei care plătesc să coboare de câte ori vor avea musafiri…

- nu ştie că cei care pot şi vor să plătească nu vor s-o facă in avans şi nu vor să le îngrădească altora dreptul de a folosi liftul – majoritatea pe care se bazează ar fi formată doar din familia ei.

Cei de la etajul unu, in ideea democraţiei aşa cum o înţelege femeia in cauză, au spus că ei vor să fie blocată uşa liftului la etajul lor pentru că oricum folosesc scările, in principal. Femeia nu a fost de acord pentru că in acest mod s-ar mări (şi la ea) cota lunară a cheltuielilor cu liftul.

M-am distrat şi m-am întristat când această femeie şi-a pledat cauza… I-am spus ce am avut de spus şi de atunci mă salută din vârful buzelor când ne vedem prin cartier.

Pe de altă parte, m-am bucurat să constat (din nou!) că mai există şi oameni cu creierul la ei… N-ar trebui să fie de mirare că mai există oameni care nu se gândesc numai la ei dar...