Vivi si martisorul. Salvam papusi

Vivi tot nu-și amintea care-i treaba ei în anul 2023, dar părea că nimănui nu-i prea pasă. Sau... gândeau că de n-o presează pe vizitatoare să-și amintească, și discută despre orice altceva, ceva-ceva îi va readuce în minte mesajul. Poate nu era despre vreun mesaj, ci doar despre participarea la joc?! Evident, n-avea cum ști – posibilități erau prea multe.

Când a ieșit din camera rezervată ei i s-a părut că e pustiu sediul Salvăm păpuși. În hol, pe un afiș, a văzut scris cu roșu și alb: 1 Martie, Ziua Mărțișorului. 

A zâmbit. La ei nu se prea păstra tradiția. La începutul secolului XX erau puține femei care purtau la mână sau la gât șnurul alb-roșu care simbolizează, prin culorile lui, lumina, puritatea, candoarea – prin alb – și vitalitatea, tinerețea, prin roșu. Poate erau multe, dar nu le-a văzut ea. Va privi mai cu atenție cand se va întoarce în timpul ei.

Acest șnur răsucit, numit mărțișor, era menit să ocrotească de rele, să aducă noroc și sănătate persoanei care-l primea. Ea nu-și amintea să fi purtat un șnur roșu la încheietura mâinii sau la gât – cu atât mai puțin pe piept (cum observase în fotografia aflată lângă afiș). Se pare că tradiția purtării mărțișorului se schimbase un pic, prin adăugire, cel puțin, prin alăturarea unei amulete la mărțișor.

A pornit spre ieșire, nerăbdătoare să se mire în continuare. Lângă ușa de intrare, pe o măsuță, era un mărțișor cu o amuletă formată din trei inimioare suprapuse. 

L-a ridicat și l-a privit cu atenție, apoi a ieșit, lăsând mărțișorul unde l-a găsit.

Privea spre femeile care-i ieșeau în cale, căutând simbolul acesta al primăverii. Poate îl purtau la încheietura mâinii sau la gât, pentru că n-a văzut decât două care aveau mărțișorul prins în piept. Celor două le-a zâmbit și le-a urat „Primăvară frumoasă!” Ele i-au mulțumit la fel, zâmbind.

Mărțisorul e realizat în cadrul primei teme a jocului Salvăm păpuși, la Provocări verzi.

E confecționat din fetru roz, spumă roșie și o inimioară rozaliu-movulie din setul de inimioare primit de la Mihaela (Explorator prin viață).

Primăvară frumoasă să avem! Cu bucurii și veselie!

Felicitare și mărțișor inimă

Inima ta, mă joacă-asa: ba nu, ba da, ba nu, ba da, ba nu, ba da.... la la la laaa – n-am știut niciodată mai mult din cântecul Inima ta, interpretat de Corina Chiriac. Mi-au venit în minte cuvintele pentru că e despre inimioare aici.

Lucrând mărțișoare și felicitări pentru luna martie am sentimentul că deja e primăvară. Tradiția spune că mărțișorul a avut la origine rolul de a proteja împotriva deochiului, frigurilor sau bolilor dar a câștigat în timp funcția de talisman pentru noroc, sănătate, iubire, bunăstare. Micuțele obiecte la care se atașează firul alb-roșu simbolizează, fiecare, câte ceva. Inimioarele sunt simbol al iubirii, fericirii, compasiunii, carității.

Pentru săptămâna a șasea din Calendarul ReCreativ tema este „felicitări și mărțișoare în formă de inimioare sau care să conțină inimioare”.

Felicitarea am ales s-o decupez în formă de inimă pentru că am avut carton roșu – nu e mare, are vreo zece centimetri „înălțime”. Ca să fie mai sclipicioasă am conturat-o cu lipici. "Fondul" ochilor - inimioare din plastic pe care le-am folosit cândva la confecționarea mărțișoarelor „bănuți” (cum sunt cele din imaginea de mai jos).

Pentru a fi mai... altfel, i-am lipit ochi. E o inima ochioasa. Firul de mărțișor e plasat pe post de mustață. Fără fir mi s-a părut „sărăcăcioasă” felicitarea; îl puteam aplica în alt loc, dar mi s-a părut comic să fie „mustață”. Mă repet: îmi plac bancurile seci.

Mărțișorul e dintr-un inel de carton decupat dintr-un cilindru de la șervetele, inel pe care l-am festonat și modelat.

Am aplicat câteva strasuri „diamant”, mici-mici, să lucească un pic.

M-am jucat în editorul foto online, pixlr x, și folosind unele dintre tiparele gratuite oferite am încercat o prezentare mai altfel a mărțișoarelor.

Cu un pic de răbdare aș învața să mă joc cu editorul de fotografii amintit mai sus.

Mărțișor și felicitare cusute

Pentru a treia săptămână, în Calendarul ReCreativ tema este „mărțișoare și felicitări cusute, croșetate, tricotate”.

De croșetat nu poate fi vorba! Nu știu să fac nici „șnur” cu croșeta. De tricotat, am mai tricotat: fulare, pleduri, veste, folosind ace groase, să meargă repede, și lucrând un model unic: unul pe față, unul pe dos. Nici ochiuri pe andrea nu știu să pun, dar am învățat cum să închei. Altfel spus: să tricotez mărțișoare cu andrele de 10 ar fi prea de tot! Am ales cusutul! Și alegerea mi-a retrezit „coșmarul” din școala generală, de la orele de „lucru manual”. Detestam cu pasiune să cos pe etamină cruciulițe și liniuțe sau să cos goblen! Oricât m-am străduit reușeam ceva de zicea profa că am cusut cu ochii închiși! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! De ce-mi cerea profa aceea?! Salvarea neuronului meu a venit în anul (nu mai știu în ce clasă eram) când ni s-a dat de ales: cusut pe etamină și altele sau croitorie. Datorită mașinii de cusut am terminat anii de gimnaziu cu neuronul întreg! Plus că profa începuse să-mi îndrăgească pasiunea pentru croitorie și mi-a zis că pot veni la atelier de câte ori vreau să cos ceva. Mama avea mașina de cusut, dar mergeam des la atelier, unde profesoara își petrecea unele „ferestre” din orar să-mi arate una-alta.

Mărțișorul pentru Calendarul ReCreativ din prezent e o inimă cusută (cu ață roșie!) pe o țesătură ușor plasticată; inelul pentru șnur este prins între rotundul cusut și un altul, menit să ascundă dosul operei de artă. 

Am pus și un pic de lipici cu sclipici, să arate mai festiv.

Felicitarea! Beznă totală de idei. Și atunci, neuronul meu credincios m-a trimis mai mult înapoi în timp, în „școala primară” unde, la orele de lucru manual, aveam cartoane desenate și perforate, și puteam coase fel de fel – se găseau în comerț, și erau în cutie nu doar cartoane, ci și ață colorată. Acum îmi amintesc că tot pe vremea aceea erau și niște „truse” numite „să țesem frumos” – erau fâșii de hârtie (cam cum sunt fâșiile pentru quilling) și „urzeala” tot din hârtie. Ceva mai târziu am învățat să țesem la gherghef.

Și asta am făcut: am perforat un carton.

Am desenat trei flori, am perforat contururile și am... cusut! Aproape că-mi place mai mult cum arată pe dos!

Cu șnur e felicitare potrivită în luna martie;

fără șnur e felicitare potrivită în mai multe ocazii.

Cartonul cusut l-am lipit pe un altul, albastru, pentru că mi-am dorit „contrast”, dar nu m-am gândit că pe cartonul albastru nu se poate scrie cu orice, dacă nu vreau să chinui ochii celor care ar primi o astfel de felicitare. 

Am uitat de Mărţişor. Fleur and Color on Wednesday

Pur şi simplu am uitat! Ştiam că urmează curând prima zi de primăvară, dar de mărţişoare am uitat complet! Ieri mi-am amintit, citind pe ici-colo urări de 1 Martie. Deşi n-am mai lucrat un mărţişor de ani şi ani de zile mi-am zis că e timpul s-o fac.

Materiale nu prea mai am, pentru că nu m-am ocupat cu aprovizionarea, dar ceva-ceva am mai găsit. Materialele ca materialele – pot fi de oricare – dar ce mă fac atunci când imaginaţia se încăpăţânează să rămână in vacanţă?!

Se zice ca pofta de mâncare vine mâncând, şi atunci – de ce nu?! – pofta de făcut mărţişoare vine meşterind. N-a venit! Mărţişoare am facut doar şase, cât să ofer persoanelor despre care ştiu că îmi vor oferi.

Ce-a ieşit din câteva bucăţele de piele, mărgeluţe şi şnururi vedeţi mai jos (şi nici măcar nu vedeţi bine! Poza e făcută tot la repezeală). Uuuuf! :)) Nu mă plâng, doar oftez. Cred că de răbdare am nevoie mai mult decât de orice. Şi de ceva timp, e drept.

 Fleur and Color on Wednesday

Ziua de 1 Martie (şi nu numai!) :) minunată vă doresc s-o aveţi!

Nu ştiu cum se numeşte acest soi de cactus fără ţepi, cu flori superbe! (e al unor prieteni).
Actualizare 3 martie 2018
Am mai găsit câteva mărţişoare făcute in anii trecuţi: