Anul acesta, inspirația - dar și pofta de lucrat mărțișoare
- a fost departe de mine. Pentru că m-a rugat cineva să îi fac trei mărțișoare
- oricare - am zis să nu refuz un amic...
Materialele nu se lăsau găsite, și nici tiparele pe care le
mai am. În final le-am găsit și am decupat două capete de pisici (sunt un pic
mai mari decât o moneda de 50 de bani - nu l-am decupat și pe al treilea pentru
că voiam să fiu sigură că-mi iese ceva măcar drăguț. N-a ieșit. Al doilea cap
din poză (primul făcut) e chiar rebut (mă gândesc cum să-l retușez, ‘că ce i-am făcut nu-i
bine: pare un pisoi cu plasture pe guriță). Markerul n-a lăsat o urmă
cuviincioasă pe piele. Al doilea e desenat pe partea cu “pufi” a bucății de
piele și e un pic-un pic mai drăguț, dar sigur nu-i atrăgător pentru o
puștoaică de școală generală.
Și-apoi mi-am amintit că am cumpărat cândva două punguțe cu
motocei mai mari și mai mici, viu colorați (în poză sunt terne culorile din
cauză de lumină nepotrivită pentru foto cu telefonul). Le-am cumpărat doar
pentru că mi-au plăcut.
Am făcut trei mărțișoare. Un cățel, o pisica și un cap verde
- are și un ciuf blond în creștet, dar în poză nu se vede. Pisica e… tristă rău
- în sensul că nu e prea reușită; capul verde mi s-a părut haios, dar nu ar spune
nimic unei copile.
Cățelușul galben mi-a plăcut, și am ales să mai montez doi
cățeluși.
Așa că am ajuns la cinci mărțișoare din motocei și două
(vorbă să fie!) din piele.
Cei trei cățeluși - în cutiile lor de transport - au plecat
deja.
Probleme! Pentru mărțișoare “turtite” mai am câteva
pliculețe, dar pentru mărțișoare pufoase, înalte de 4 cm, ba! Noroc cu YT! Am
găsit un model de cutiuță care mi s-a părut simplu de confecționat și suficient
de mare pentru pufoși; și-avem și carton colorat.
Cum se face cutia pe care am ales-o:
Pentru a treia cutiuță - roz pal - nu am poză “deoarece și
pentru că”… am uitat s-o iau la pozat! Doar când am descărcat pozele mi-am dat
seama.