Renul speriat. Impodobim bradul 2021

Știu că suntem în anul 2022 – cel puțin așa se zvonește. Sigur, nu ar trebui să dăm crezare oricărui zvon dar acesta e o „convenție” universal acceptată.

E despre 2021 pentru că în acel an s-a întrerupt jocul „Împodobim bradul” (XII) tocmai atunci, când cu împodobitul.

Rux a reactivat jocul de curând și tema „restantă” este o decorațiune / un ornament (sau un set) vintage. Ornamentul realizat de mine poate fi numit vintage doar pentru că este făcut dintr-o coajă de nucă – nuci, hârtie, ață și sfoară există de mult timp și, „pe vremuri”, nucile erau folosite ca ornamente pentru bradul de Crăciun.

Mai puțin existau „pe vremuri” ochi mobili din plastic. Cred că nici „sclipici la cutie” nu există de foarte-foarte mult timp – sclipici am lipit „pe verso”, pe un oval de hârtie care acoperă „gaura cojii” (dacă nu mi-a dat prin cap să folosesc o nucă întreagă).

Capul lui „Rudolf” (la acest ren al lui Moș Crăciun m-am gândit) are 5 cm – măsurat din vârful coarnelor până la „bărbie”.

I-am zis „speriat”, renului – s-o fi speriat de mine! - dar poate că e doar mirat de ceva.

În imaginea de mai jos culorile sunt mai aproape de realitate:

Indicațiile despre participare și tabelul pentru înscrierea postărilor tematice sunt pe blogul Copilărim.

Rudolf și Moș Crăciun. Provocări verzi

Continui să mă joc. 
Abia am terminat jocul cu păpușile și am început să mă joc cu podoabele de Crăciun.

Tema cu numărul 61 de la Provocări verzi: Transformăm decorațiuni și podoabe de Crăciun. Mi-a plăcut ideea de a transforma decorațiuni stricate sau “demodate”. Câteva decorațiuni vechi, pentru bradul de Crăciun, le-am păstrat ca amintire.

Săniuța (L= 8 cm, h= 2 cm), pe care am transformat-o (un fel de a spune) în sania lui Moș Crăciun trasă de renul cu nasul roșu, când era mititel, am cumpărat-o când eram în clasa a V-a, din banii obținuți în urma vânzării unor borcane. Am mai cumpărat atunci și altele, dar numai săniuța a necesitat reparații - s-a rupt partea din spate, dar acum am lipit-o. Câteva biluțe își pierduseră luciul și am rezolvat cu ojă sidefată.

Oricum, nu se vede reparația pentru că am lipit micul Moș Crăciun rămas de la un ghiveci cu o “Crăciuniță” primită de mama cu nu mai știu câți ani în urmă.

Pe Rudolf l-am copiat dintr-o poză de pe net și l-am desenat apoi pe o “foaie de spumă” (iar am uitat cum se numește materialul!) Nasul lui e rotund! În poză se vede cilindric! (poate pentru că l-am “decorat” pe ambele părți).

₪₪₪

Următoarele două decorațiuni nu sunt recondiționate pentru această temă, dar dacă tot eram la acest capitol... Le am de la primul brad de Crăciun, pe care l-am avut - mi-au zis părinții - la vârsta de două luni.

Bicicleta (L=10 cm, h=7 cm, la ghidon) îmi place foarte mult, dar n-am prea reușit să o recondiționez.

În realitate arată, însă, mai bine decât în poză (roțile sunt mov).

A doua decorațiune nu prea știu ce reprezintă, dar mă gândesc la conuri (h= 7 cm, L funda = 7 cm).

Am reușit să o recondiționez, oarecum, dar nu sunt mulțumită de cum au ieșit biluțele care formează funda - unele s-au colorat frumos, altele ba.

Aș mai fi recondiționat câteva dar am fost dezamăgită de ceea ce am reușit cu ultimele două. Poate anul viitor. 

Crăciunul verde. Provocări verzi-decembrie

Mai e un pic şi se termină anul 2018. Pentru mine, începând din Săptămâna Mare totul a luat-o la vale şi a cam trebuit să fac ceea ce trebuia făcut şi mai puţin ceea ce voiam să fac. Dar ceea ce voiam să fac am strecurat - cât s-a putut - între “obligatorii” şi aşa am reuşit să mă joc şi la Provocări verzi.

Tema trei din luna decembrie la Provocări verzi este Crăciunul verde. Rux a realizat şi un flmuleţ cu idei pentru decoraţiuni. Din filmuleţ am copiat cerbul, cu foaie de calc, apoi cu indigo pe carton tăiat dintr-o cutie de grăunţe pentru pisici şi apoi pe… nu ştiu ce material - ceva între spumă poliuretanică moale (ca aspect) şi fetru (la atingere). 

E un cerb portocaliu (12 cm înălţime, cu coarne cu tot), cu umbre de maro făcute de mine - urme care nu se văd in poze, din păcate; cerbul prezentat de Rux mi-a plăcut tare mult - acela e altfel decât ce am reuşit eu, dar şi al meu îmi place mult.

Şi-am făcut şi doi brăduţi (12 cm inalţime) - cel verde închis are marginile franjurate (in poză nu se vede, dar pare a avea ace, ca brazii) şi e decorat cu năsturei in mijlocul cărora am lipit mărgeluţe albastre - mai sunt şi câteva paiete din loc in loc. Bradul vernil e decorat cu paiete (roz şi rosii), dar are, spre vârf, trei “pietricele” (două roz şi una verde) de la nişte cercei care n-au mai rezistat şi-au vrut să-şi schimbe viaţa, devenind decoraţiuni ţntr-un brad confecţionat din materialul descris mai sus. 

Brădutii şi cerbul i-am legat între ei pe fir de lamé auriu. Le-am prins zale aurii şi am legat decoratiunile astfel încât cerbul să fie in prim-plan, pentru a nu se vedea că e cât brazii. ☺ Aici i-am plasat pe o creangă de brad, alături de alte decoraţiuni pe care le-am făcut anul acesta cu ocazia Provocărilor verzi, dar le găsesc locul in holul de la intrarea in casă, lânga bradul din aţă. 

Am adus creanga de brad in discuţie pentru că am găsit-o la picioarele unui brad argintiu de pe lângă bloc. In seara zilei de 18 decembrie a nins serios; când am plimbat-o pe Miki, căţeluşa, am trecut pe lângă mai mulţi brazi, între care şi unul care avea o creangă aplecată de zăpadă până aproape de pământ - am curăţat-o, să nu se rupă. A doua zi, noaptea, creanga zăcea la rădăcina bradului, in zăpadă. Arăta ca un braduţ superb, argintiu (din păcate, nu se vede in poză cât de frumoase sunt nunaţele de verde). Am luat-o acasă, i-am făcut un duş şi am montat-o in suportul pentru brad. Avem un brad mititel, din plastic, de anul trecut şi creanga aceasta pare trimisă de Moş Crăciun - e cam cât bradul din plastic la înălţime (cu suport cu tot) şi chiar dacă nu e la fel de “bogată” argintiul care se distinge in vârful fiecărei crengi e superb.

Miki s-a trezit in timp ce-i făceam fotografia

Pufitică e mereu pe fază - nu-i place deloc să fie fotografiat

(mai 2002 - ianuarie 2019)

Înainte de brazi şi cerb (fără legătura cu Provocările verzi, dar… instigată de Provocări verzi), am confecţionat un semiglob din satin şi material din lamé auriu rămas de la o rochie, decorat cu mărgeluşe (zăpada, fulgii de nea) şi sclipici (stelele), o căsuţă făcută din paie de stuf (tăiate şi călcate) şi brad dintr-o crenguţă. 

Diametrul cartonului învelit in satin negru, pe care am lucrat, este de 7,5 cm. Umplutura este din iarbă de mare. De unde am avut iarbă de mare? Dintr-o saltea hăcuită de motanul Pufitică.

Cred că mai voiam să scriu ceva dar… bine că am uitat - am scris destul!

Crăciun fericit!