Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini la Carmen pe blog: Între vis și realitate.
Sursa foto: https://pixabay.com/users/g_lupan-49694949/
Se afișează postările cu eticheta peisaj_iarna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta peisaj_iarna. Afișați toate postările
2025-08-20
2025-02-06
Peisaj de iarna, desigur. RiO
Pentru că nu văd zăpadă când privesc pe fereastră, măcar în poze să văd zăpadă! Când găsesc o poză potrivită pentru jocul Reflexii in oglinda - inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate - e și mai bine!
In descrierea fotografiei nu scrie unde e făcută.
Cred că tare-i liniște în zona din poză. Zăpada pare a fi amortizor pentru zgomote.
Sursa foto: https://pixabay.com/users/wolfgang-1958-32693390/
2025-02-04
De ce mi-e dor
De zăpezile de altă dată. Anul acesta mi-e mult mai dor decât în ultimii ani - poate pentru că a fost doar câteva zile un strat mai gros prin oraș? Poate.
Să fie măcar zăpadă ca în decembrie 2014:
Sau ca în ianuarie 2016...
https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu
Și ei îi plăcea in zăpadă - își băga capul aproape cu totul in zăpadă daca simțea vreun miros interesant. Lătra la oamenii de zăpadă! Și Boby a lătrat la un om de zăpadă, dar la unul înalt și solid! S-au distrat și trecătorii atunci. Și pozele cu Miki in zăpadă îmi sunt inaccesibile (au rămas în computerul defect - le voi extrage cândva).
In 2004 zăpada îmi ajungea până la genunchi... Nu am acces la pozele cu acele pături de nea. A fost anul in care l-am găsit pe Boby, câinele boxer care nu știa să meargă în lesă și care sărea prin zăpadă ca un ied, iar eu loveam cu capul crengile aplecate de zăpadă. Era distracție cum încercam să mă țin după Boby, cum încercam să-l stăpânesc și cum tot ajungeam căzută în genunchi in zăpada înaltă... Mi-e dor și de Boby, care nu mai e din 2012...
Și mi-e dor de Miki, acum. A găsit-o o prietenă, in noiembrie 2009, când era zăpadă și frig - trecuseră aproape două luni de când tocmai îi murise o altă cățelușa.
Tare dor îmi e de ea. Îmi lipsesc plimbările cu ea. Mereu era prima la ușă, să iasă la plimbare.
Și ei îi plăcea in zăpadă - își băga capul aproape cu totul in zăpadă daca simțea vreun miros interesant. Lătra la oamenii de zăpadă! Și Boby a lătrat la un om de zăpadă, dar la unul înalt și solid! S-au distrat și trecătorii atunci. Și pozele cu Miki in zăpadă îmi sunt inaccesibile (au rămas în computerul defect - le voi extrage cândva).
Mi-e dor să fiu prima care lasă urme in zăpada proaspăt așternută - am un pitic care se activează când sunt pe fază la prima ninsoare.
Când aveam câine - și mai tot timpul am avut - era simplu: dacă ningea prima dată la două noaptea - și nu dormeam - lăsam munca, luam câinele și ieșeam. Câinii mereu se bucurau. Câinii nu te lasă niciodată să te distrezi singur - cât timp mai au in ei un dram de putere. Și-i salvează pe alții de la zbenguit in zăpadă în miez de noapte sau zori de zi.
Mi-e dor de acele nopți și dimineți pustii când pe zăpadă se vedeau doar urmele unui om și urmele unui câine. Dimineața mai vedeam urme lăsate de pisici - și mă amuzam.
Poate, dacă ninge iar mult, găsim un cățeluș... Niciodată nu am luat - cu intenție - un câine pe care să-l ținem în apartament, dar ne-au ieșit în cale; nu-i puteam lăsa în drum. 😊
Mi-am exprimat în scris aceste doruri la invitația făcută de Carmen - la rândul ei, a răspuns provocării lansate de Tudor Enea.
2025-01-31
Reflexii pe trecere. RiO
In poza de mai jos se vede zăpada din 12 ianuarie. La ora aceasta e un fel de primăvară timpurie sau toamna târzie. Noroc că cerul, din când în când, e bleu și - alaturi de razele de soare strălucitoare - mai înseninează atmosfera.
Poza e pentru Reflexii in oglinda, jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.
Sursa imagine: Brașov, orașul sufletului meu:
Știu că mulți nu mai vor zăpadă - unii nu mai vor deloc, deloc, apoi se plâng "vai, vai, încălzire globală". Când zăpada e tot mai puțină, spre deloc, e despre încălzire. Când se rezolvă cu încălzirea va fi iar zăpadă, și tot așa. Nu vrei zăpadă unde era = încălzire globală (sau fenomene ciclice obișnuite în viața Terrei); nu vrei încălzire globală = va fi zăpadă acolo unde există patru anotimpuri. Pe scurt: ai grija ce dorești pentru că s-ar putea să primești.
Egoistă cum sunt... 😊 Îmi doresc zăpadă până la sfârșitul lunii februarie. 😘
2025-01-15
Zapada din 10 ianuarie. MFC
2025-01-11
Prima ninsoare mai serioasa in cartier
In seara zilei de 10 ianuarie 2025 s-a produs prima ninsoare mai serioasa din cartier: troienele ajung și la 2 cm înălțime! E zăpadă apoasa, dar e albă, rece, strălucitoare! (in poze nu se vede strălucirea) Și mă bucur că e! N-am lăsat eu primele urme în zonă pentru că a nins prea devreme și m-am prins prea târziu că ninge.
Nu știu pe la ce ora a început să ningă, dar pe la ora 21 am făcut câteva poze - in stilul meu inconfundabil: neclaritatea fotografiilor.
Pe la ora 14 am fotografiat teiul, cu gândul să postez poza la textul cu pisica din tei.
Acolo unde strălucește steaua cu trei raze era inițial, ghemotoc, cu spatele spre bloc. Când m-am auzit in balcon a trecut pe ramura cu stea roșie - unde a stat cât am discutat... Eu: cum să te iau de acolo? Ea: miaaaauuuu. Eu: Chiar nu știu cum să te ajut. Ea: miau! Stătea acolo, in fund, arătând ca o bufniță - la un moment dat o apucase căscatul (uitasem faza).Cât ne-am învârtit noi ce sa facem, ea s-a ghemuit pe craca marcata cu steluță roșie și a tras un pui de somn. Nu aveam liniște in casa, așa că m-am dus în balcon, să văd ce face. Dormea dusa! Aproape că am strigat pis-pis și abia atunci a ciulit urechile, m-a privit, și-a schimbat poziție. A coborât apoi pe creanga marcata cu stea cu patru raze și... voia să doarmă acolo, dar n-avea cum să-i reușească. Cam atunci a început să caute un loc pe unde să coboare.
Seara, pe la nouă, teiul era cam așa:
Am mai făcut câteva poze, straduindu-ma fie cât mai reușite - voință am avut, reușite... mai puțin.
Ziua, căutând un unghi cat mai bun pentru a prinde y-ul unde era pisica a ajuns in obiectiv o mierla.
Sunt destul de multe mierle in zonă. Până în ianuarie 2024 aveau un cuib in unul dintre ornamentalii tuia, dar niște deștepți au tăiat tuia de capul lor, total ilegal, pentru că o craca era aplecată spre trotuar și, iarna mai ales, când era încărcată de zăpadă, își loveau trecători fruntea de ea. Ar fi putut tăia numai parte din acea craca dar au tăiat la ras - tuia obstrucționa obiectivul camerei de filmat și șeful de scara are loc de parcare pe direcția respectivă.
Acum, cred mierlele au cuib in bradul aparent firav care-și împletește ramurile cu cele ale teiului (arata de parca ar fi siamezi, așa li s-au împletit crengile). Cam așa arată bradul cu... urme de zăpadă:
In programul de editare online am făcut norii să-și scuture steluțele peste corcoduș și un pic din tei: https://www.online-image-editor.com/
Cred că dimineața va fi fleșcăraie pe trotuare, daca n-o fi cu ceva colți, in caz că se lasă ger. Nu-i bai! Sper, doar, să rămână mai mult timp albul in zona verde, pe case... dacă mai mult nu se poate.
2023-11-26
Fotografii cu discuri si ciori
N-am rezistat tentației, chiar dacă trecuse de miezul nopții, și-am fotografiat ciori.
Am auzit ciorile discutând intre ele, șoptit, și, din când în când, câte una mai ridica glasul. Erau adunate în doi mesteceni din apropiere – mai greu cu unghiul de fotografiat, dar ceva tot am prins – mă bucur ca nu m-am gandit sa deschid geamul si lumina blițului s-a reflectat in el (lumina din planul îndepărtat) - și aduc aici aceasta poza cu un mesteacăn împodobit cu ciori. Sper să se și distingă ciorile pe care le-am fotografiat în nocturna.
Realitatea momentului a fost mult, mult, mult mai reușită! Din când în când, câte una își schimba locul, trecând de pe o creanga pe alta sau dintr-un pom în altul, ca și cum ar fi făcut prezența.
Discurile sunt CD-urile pe care le-am ales pentru jocul Transformărilor – am folosit doar trei dintre ele.
Inițial, numai aceasta poza o aveam în plan, pentru ca se reflecta în discuri ecranul tembelizorului. Am observat lumina reflectata mult timp după ce am editat fotografiile și, cum tot nu aveam o foto pentru jocul Reflexii în oglinda, găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate...
2023-07-23
Peisaj racoritor
Cald! Cald! Cald! - se tot aude în jurul meu. Parcă și zăpada-i caldă de la atâta foarte cald, lună de foc, temperaturi istorice...
În iulie 1931 au fost 60 de grade Celsius în București! Nu zic c-a fost super, zic doar că au mai fost temperaturi extreme.
Suntem în luna lui Cuptor – cum ar zice străbunii noștri; poate nu degeaba au numit luna iulie Cuptor. N-aveau ei cuptor cu termostat, cu termometru, cu termo nu-știu-mai-ce... Ei aveau termolemne – aruncau lemnele în vatră și le dădeau foc, focul devora lemnele, încălzea și cocea pâinea, și ei știau când e coaptă. Stiau și când era foarte cald afară, dar nu-i interesa in mod deosebit câte grade are aerul. Nu-i așa?
În anii 1980, în Brașov, vara, erau zile în care tocurile pantofilor purtați de femei făceau găuri în asfalt! Așa de cald era! Asfaltul era de proastă calitate zic unii – prin comparație cu ce-i acum... Nu zic nu, dar smoala (bitumul) nu se înmoaie (sau se înmoaie?!) la numai 40 de grade Celsius, oricât de slab calitativ ar fi asfaltul. Zic și eu.
N-ar fi mai fain fără termometre pentru măsurat temperatura aerului?! N-am mai hrăni creierul cu insuportabil de cald...
Purtătorii de microfon și știriștii ne spun în fiecare vară: anul acesta a fost atins maximul istoric la temperaturi mari, de când se fac măsurători... A! Înseamnă că până să se facă aceste măsurători e posibil să fi fost temperaturi chiar mai mari? O fi posibil ca primele termometre să nu fi fost atât de sensibile încât să înregistreze și căldura... respirației celui care privește la aparat?! Doar întreb.
In plus, tocmai au descoperit că au fost 60 de grade Celsius cândva... Ne mint cu cele 60 de grade sau cu n-a mai fost până acum?
Noh! M-am răcorit! Nu-mi era cald, dar m-am răcorit.
Sursa fotografii: Brașov, orașul sufletului meu
2022-03-24
Iarna din luna martie
Mai e un pic și începe luna aprilie iar eu nu m-am învrednicit să adaug fotografii cu iarna din prima jumătate a lunii martie.
Au fost și temperaturi de -11 și -15 grade, dar și -18 zisese cineva - mai ales dimineața și noaptea.
La 1 Martie, Natura a oferit mărțișoare:
2022-01-28
Felicitare și mărțișor cu mărgele
Mai
e un pic-pic și începe luna februarie. Cât un fulg de nea, atât
mai este! A nins în ianuarie, și-a nins frumos, doar că n-am prea
avut timp să mă bucur de zăpadă așa cum mi-aș fi dorit. Nici
n-am fotografiat ninsoarea/zăpada și nu doar pentru că nu mi-ar fi
reușit pozele, dar m-am gândit că iubind zăpada atât de mult să n-o topesc cu dragostea mea fierbinte!
Un pic de zăpadă tot am adus aici, dar poza este preluată de la Brașov, orașul sufletului meu, un fotograf care arată orașul așa cum nu-l văd în fiecare zi, cum nu l-am cunoscut; într-un fel, orașul s-a transformat sub ochii mei – s-a schimbat în bine, în unele puncte, și în mai puțin bine în altele și foarte rău în ceea ce privește construirea de clădiri pe te miri unde, inclusiv pe dealuri, și tăierea exagerată a copacilor pentru a face loc... asfaltului.
Fotografia
este din 21 sau 22 ianuarie.
Pentru un oraș despre care „edilii” spun că îl vor verde se taie cam mulți copaci, se construiește pe cam prea multe dealuri. Oraș verde! Verde de ciudă că nu se mai văd munții din cauza construcțiilor! În fine, trec peste.
M-am
luat cu zăpada și orașul și-am uitat de mărțișor și
felicitare.
În săptămâna 24 – 30 ianuarie Calendarul ReCreativ este cu felicitări și mărțișoare din mărgele.
Felicitarea e pe carton galben-pai – m-am inspirat după una veche (din colecție) și i-am lipit o margine aurie pe partea din „spate”, care e un pic mai lată decât fața.
Și dacă ceva poate merge prost, de ce să nu meargă?! Mă lasă și mouse-ul: eu clic, el clic-clic! Și-nchid două pagini în loc de una, și alte bazaconii. Pe "șoricel", însă, l-am rezolvat rapid: am inversat funcțiile butoanelor.
2021-12-11
Gânduri la început de iarnă
În
a unsprezecea zi a primei luni de iarnă - calendaristic vorbind - se poate
spune că iarna e la început: decembrie e prima lună de iarnă, din
trei consecutive (teoretic consecutive, pentru că ar putea fi una
acum, una în primăvară și una în vară sau în toamnă).
Am de compilat calendarul pentru noiembrie și cel pentru decembrie - dacă am început, să duc treaba până la capăt - dar bat câmpii. Calendarul pentru octombrie l-am fușerit, dar voi reveni la el - cândva (după ce termin de bătut câmpii, probabil).
Iarna este un anotimp care îmi place foarte mult! (același lucru pot afirma despre toate anotimpurile, dar pe celelalte trei le vreau fără zăpadă). Iarna fără zăpadă e toamnă sau primăvară - poate vară supărată - dar nu iarnă. Îmi place zăpada. Îmi va plăcea și când n-oi mai putea umbla prin ea, pe gheață, din cauza de vârstă - dar nu-i obligatoriu să fiu neputincioasă mai spre iarna vieții. Îmi place căldura! Mă simt cum cred că se simte o șopârlă la soare atunci când sunt 40 de grade Celsius la umbră! Dar fără zăpadă, doi ani consecutivi, fără posibilitatea de a inspira aerul rece al iernii cred că aș muri (sau poate nu, dar nu vreau să aflu).
Iernile în Brașov nu mai sunt ce-au fost, dar când e să fie zăpadă nu se sfiește cerul să cearnă. Mă bucur când pot ajunge în pădure iarna (n-am prea mai avut ocazia în ultimii ani). Pădurea are un farmec aparte când covorul alb acoperă rădăcinile copacilor, când verdele brazilor se combină cu albul orbitor al omătului. Și ecoul e altfel iarna în pădure, și liniștea mai adâncă - și e mult mai multă lumină, decât vara, în nopțile senine.
Îmi plăcea mult de tot iarna la sat. Și acum are un farmec aparte, dar... hm, nu e așa cum îmi amintesc din copilărie, din tinerețe. Îmi place acel parfum al aerului, de ger amestecat cu miros de lemn ars; îmi place fumul care iese pe hornurile caselor. Nu-mi ziceți despre poluare, sau ziceți-mi, ‘că tot nu-mi stricați visul.
Și în oraș îmi plăcea/place iarna foarte mult, cu toate neajunsurile: mijloace de transport în comun înzăpezite (nu mai e o regulă acum), substanțele care strică încălțămintea și rănesc „pernițele” de pe lăbuțele câinilor, în special, mormanele de zăpadă murdară lângă borduri, gheața de pe trotuare...
Altădată era zăpadă pe aici, la acest moment. Acum... a fulguit în noaptea de 8 spre 9 decembrie, dar n-a rezistat zăpada, a doua zi, decât pe capotele mașinilor și pe unele porțiuni din zonele cu iarbă.
E
frig; dimineața sunt înghețate bălțile și pe parbrize e strat
de gheață, dar nu e zăpadă.
La prânz, în unele zile, pare că e toamnă blândă. În alte zile: acum e cald și-n cinci minute e ger de-ți îngheață pavilioanele urechilor! Ciudat de tot! Aerul nu mai e curat (măcar atât cât era în iernile când funcționa rafinăria din apropiere!) - se simte duhoare de chimicale, ceva dulceag care pare miros de acetonă (sau derivați)... Cine-i prost să ne spună ce-i?!
În Poiana Brașov s-a așternut un strat serios de nea - peisajul este unul perfect de iarnă, și se schiază. Ieri - sau alaltăieri - am căutat „buletinele de știri” de pe acele canale TV care, de regulă, ne bombardau cu știri despre unde se schiază... Am dat doar de două astfel de „știri” cu privire la Poiana Brașov. Poate că nu „dau” ei la știri (sau n-am văzut), dar oamenii știu.
Aștept să ningă, să se mai diminueze cenușiul orașului.
2021-04-08
Luni, marți primăvară, miercuri iarnă
2021-03-25
Ziua Cucului
Se
spune că în ziua aceasta cucul se aude cântând pentru prima dată.
Nu doar că n-am auzit cucul cântând, dar nici porumbeii nu i-am
auzit gângurind și nici guguștiucii. De când au ciopârțit
teiul guguștiucii au venit tot mai rar, până n-au mai venit. Poate
vor reveni. Sper.
De
Ziua Cucului am auzit, timp de aproape o oră, motorul mașinii
parcate de-o tipă sub ferestre. Am închis fereastra cam târziu -
când am simțit că mă ustură ochii. O mașină cu număr de
Prahova. Tipa a stat în mașină alături de un tip, apoi au coborât
împreună și au intrat în bloc. După stratul de zăpadă de pe
parbriz și din jurul roților pare că cei doi au urcat în mașină
după ce au venit de pe aiurea, nu au venit cu mașina. Sunt aproape
sigură: dacă o întreabă cineva pe tipă despre grija ei pentru
mediu ar spune că-i ecologistă, că ea nu mănâncă deloc carne,
că îmbrățișează copaci etc.. Și cu filtru de particule un
motor pornit poluează, chiar dacă nu la fel de mult ca cele fără
filtru. Prea
mulți nu sunt absurzi
și pot înțelege pe cei care-și turează motorul pe loc câteva
minute, la pornire, mai
ales când
e frig, dar timp de aproape o oră, la sosire, sub ferestrele
altora?! În Ro, staționarea cu motorul pornit e sport național. În
statele spre a căror „civilizație” tindem se sancționează
astfel de acțiuni, și nu sunt tocmai mici amenzile.
Pentru
această zi de joi îmi făcusem „planuri administrative” dar...
de dimineață m-a anunțat o vecină că e Buna Vestire. „Să nu
cumva să muncești prin casă azi”, mi-a zis. Hm. Nu cred că s-ar
fi supărat arhanghelul Gabriel dacă aș fi făcut ce-mi
propusesem, dar am profitat de ocazie să amân. Nu prea aveam chef,
oricum, așa că am amânat pentru o dată viitoare nedeterminată.
Pentru că am avut timp am organizat „colecția de iarnă”:
În
viteză, am fotografiat o intersecție, în seara de 18 martie. De-mi
venea mai repede ideea cu fotografiatul probabil că fotografiam mai
multe în acea seară. Nu mai multe intersecții!
Până
la „închiderea ediției” au venit guguștiucii să pape, dar au
năvălit porumbeii și n-au reușit să se apropie de pervaz. Au
stat câteva minute în tei apoi și-au văzut de ale lor.
Soarele,
pregătit să apună, mi-a permis să-l fotografiez în „vârful”
copacilor.
In ziua
de Buna Vestire (ce coincidență) s-a lăsat cu noi
restricții de circulație, între altele.
Una caldă, una rece. Natura joi
Fotografii pentru Der Natur Donnerstag (DND), joc găzduit de Jutta
tabelul este
deschis de miercuri, ora 18:00, până vineri la ora 23:00.
Pentru o perioadă, Jutta a suspendat jocul DND.
Sursa
foto: Brașov, orașul sufletului meu.
Fotografiile sunt si aici:
2021-03-24
Pe strada Soarelui. Miercurea fără cuvinte
sursa
foto: Brașov, orașul sufletului meu. (18/22 martie 2021)
Postarea
e
înscrisă
și
aici:
https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-192/
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)