Se zice că și România are jurnaliști. O fi având, dar cred că
foarte puțini.
Când urmărești știri și informații în România riști să
ajungi să te cerți cu rudele, prietenii, vecinii și chiar cu necunoscuții,
pentru că fiecare citește alte ziare, urmărește alte canale TV.
Am făcut proba - cu
ceva ani în urmă - și de vreo câteva ori am avut răbdare - o zi întreagă - să
urmăresc aceeași știre / informație pe mai multe canale TV și în mai multe
ziare online. Uimitor (vorbă să fie!) cât de diferit poate fi prezentată aceeași
faptă.
Azi s-a întâmplat din nou. Trei persoane mi-au povestit
despre un ponei împușcat duminică, de un biped…. Unul zicea aia-aia-și-aia,
altul alta-alta-și-alta, al treilea zicea: nu, ci așa-așa-și-așa… No, am trecut
la verificat știrea, să se împace oamenii și să nu se mai acuze de neatenție,
de incapacitatea de a procesa informații și altele de gen.
Ca sa vezi! Toți aveau dreptate. Pe un canal TV au zis într-un
fel, pe altul altfel și tot așa, dar cu o (aparentă) constantă: un ponei a fost împușcat într-o
curte dintr-o localitate de lângă Timișoara și a supraviețuit.
O știre zicea că a fost împușcat dintr-o mașină, în cap și în
picior, cu un pistol cu bile; altă știre zicea că un individ, la lăsarea serii,
duminică, a oprit mașina pe marginea drumului național, a coborât, a armat
pușca și a tras în ponei, lovindu-l în gât;
alții afirmă că poneiul, împușcat în gât
și în picior riscă să rămână paralizat din cauza rănii de la picior; există
și varianta că a fost împușcat doar în
cap. Din altă știre aflu că în
curte erau mai mulți copii la ora
aceea; în alta se zice că în curte se aflau cei doi copii minori ai familiei și tatăl lor care tundea iarba. Mai
aflu că nimeni n-a reținut numărul mașinii sau marca, dar alții spun că
proprietarul familiei a fugit la soția care se afla în casă și i-a spus să
noteze un număr de mașină, după care
a sunat la 112 și la veterinar. Alții scriu / spun că mai mulți cetățeni au văzut
mașina, au reținut marca și numărul;
un ziar scria, în titlul: “a împușcat poneiul rivalului” dar în știre scrie că polițiștii… caută
vinovatul!
Se mai scrie că bipedul în cauză riscă numai dosar penal
pentru folosirea fără drept a unei arme letale. Dar pe latură civilă ar putea
avea parte de un proces care să se finalizeze cu plata unor daune în favoarea
proprietarului poneiului… atât pentru paguba provocată prin împușcarea animalului
cât și pentru trauma emoțională eventual provocată copiilor, în special.
Bonus: unii autori de
știri se întreabă dacă făptașul n-o fi vrut să tragă în proprietar sau în…
copii…
Să mai amintesc că apare câte o fotografie cu un ponei în
mai toate articolele dar poneiul e diferit în cele mai multe și nu ni se spune
că “fotografia e demonstrativă”?
Tocmai am amintit…
Cert pare a fi doar faptul că un ponei a fost împușcat și că
a supraviețuit.
În acest mod se prezintă - ca știri - cam toate faptele,
discursurile etc.. Nu prea ai cum să-ți formezi o părere personală, nu știi ce
să crezi sau pe cine să crezi dacă nu cauți să afli personal, de la cei direct
implicați - și cine are timp să facă asta?! Despre adevăr...
Nu mă credeți pe cuvânt! E foarte simplu să vă convingeți.
Poate la TV nu se mai discută, dar o căutare pe net va dovedi că nu vă păcălesc
când afirm cele de mai sus.
E hilară această goană după senzațional și codul deontologic al ziaristului devine o glumă
proastă. Devoratorul de informații are o contribuție importantă la această
stare de lucruri deoarece ia de bun orice i se dă și comentează fără a face
măcar o minimă cercetare sau să facă un mic efort și să treacă prin filtrul
gândirii ceea ce i se bagă sub ochi.
Când în astfel de fleacuri - care pot fi ușor verificate
pentru o informare corectă - jurnaliștii
se contrazic, cum i-am mai putea crede când e vorba despre chestiuni serioase,
mai greu spre deloc verificabile în timp scurt?