Redresare economica mai incolo

Pentru redresare economică e nevoie, in primul rând, să... existe economie. Sigur, in România, economia duduie! Sunt o mulțime de creșteri! Creșteri de taxe, nu de investiții. Sunt și o mulțime de diminuări! Diminuări de venituri, nu de taxe pe muncă.

Redresarea economică se referă la acea fază a ciclului economic în care o economie începe să crească din nou după o perioadă de recesiune sau de scădere. În această fază, indicatori cheie precum produsul intern brut (PIB), ocuparea forței de muncă și cheltuielile pentru consum prezintă tendințe pozitive, semn de revenire la stabilitate și creștere. Pentru cei care guvernează e crucial să înțeleagă mecanismul redresării economice dacă vor să implementeze politici potrivite, care stimulează creșterea și răspunde nevoilor sociale.

Câțiva factori importanți în buna funcționare a economiei

Politica fiscală și politica monetară

Redresarea economică poate fi alimentată de politici guvernamentale coerente, care vizează stimularea cererii prin măsuri fiscale și monetare (creșterea taxelor și impozitelor nu se numără printre ele).

Politica fiscală implică cheltuieli guvernamentale și ajustări fiscale care vizează stimularea cererii (scădere taxe și impozite de exemplu sau măcar abținerea de a le crește și/sau de-a inventa unele taxe noi).

Politica monetară se concentrează pe gestionarea ratelor dobânzilor și a masei monetare - când puterea de cumpărare scade se cheamă că e inflație (= cresc prețurile la bunuri și servicii și cu aceeași sumă cumpăram mai puțin decât atunci când economia funcționează corect).

Politicile fiscale și monetare bune, coerente, pot crea un mediu propice creșterii economice prin creșterea investițiilor, stimularea cheltuielilor de consum și poate conduce la crearea de locuri de muncă și la creșterea PIB-ului.

Investițiile în infrastructură

Investițiile în proiecte de infrastructură (care să depășească faza de proiect pe hârtie) pot fi o componentă cheie, pentru că se creează locuri de muncă și potențialul economic e îmbunătățit pe termen lung. Infrastructura include toate structurile și facilitățile de bază necesare pentru funcționarea unei economii.

Infrastructura e fizică: drumuri, căi ferate, porturi, aeroporturi, rețele de energie, aprovizionare cu apă, sisteme de canalizare, sisteme de irigații, infrastructură digitală etc. și este socială: școli, spitale, dispensare, instituții de cercetare și alte servicii publice esențiale. Investițiile în astfel de domenii sunt esențiale pentru asigurarea unei economii funcționale. Investițiile în cele enumerate mai sus (și altele) facilitează mobilitatea, conectivitatea, accesul la resurse - sunt stimulate astfel activitățile economice și sunt create condiții pentru dezvoltarea afacerilor.

Încrederea consumatorilor

În timpul redresării economice crește, de regulă, încrederea consumatorilor. Pentru a crește această încredere, guvernele pot implementa măsuri gen oferirea de scutiri de impozite, îmbunătățirea serviciilor publice, asigurarea securității locului de muncă prin programe (reale) de ocupare a forței de muncă. Când consumatorul are sentimentul de stabilitate e tentat să-și crească cheltuielile. Când consumul scade, scade și economia, scad și încasările la bugetul de stat etc.

Indicatori economici care pot oferi informații despre redresarea economică

Ocuparea forței de muncă

Cu cât e mai mică rata șomajului cu atât e semn că economia funcționează. Cifrele privind rata șomajului, nivelul de ocupare a forței de muncă în toate domeniile (la nivel național și la nivel local), dispariția definitivă a unor locuri de muncă și ratele de participare la forța de muncă oferă indicii despre stadiul unei economii.

Cheltuielile de consum

Când aceste cheltuieli cresc e semn că economia se redresează. În România cheltuielile sunt în scădere; cu dorința de a diminua deficitul bugetar, fără a se face un studiu de impact, au fost crescute taxe și impozite, au fost extinse unele taxe și impozite (eliminându-se unele excepții), au fost reduse ajutoarele sociale etc. - exact ce nu se face când vrei să redresezi o economie. Deficitul bugetar nu s-a micșorat semnificativ, in schimb a crescut rata inflației.

Piața construcțiilor de locuințe noi

Când se construiește mult înseamnă că există o cerere mare, iar dacă cererea de locuințe e mare înseamnă că economia e in regulă.

Afaceri noi

Statisticile privind înființarea de noi afaceri e semn bun pentru economia unui stat - ilustrează încrederea în capacitatea de a începe o afacere. Suspendarea activității, închiderea, mutarea sediului principal al afacerilor românești în alt stat sau plecarea unor companii străine din România nu e un semn tocmai bun cu privire la funcționarea economiei.

O creștere constantă a cererilor de afaceri indică o creștere a economiei.

Nivelul populației

Numărul oamenilor și modelele de migrație ilustrează unde sunt locuri de muncă și unde nu. În România, populația pare a fi concentrată în capitală și în câteva orașe mari; in mediul rural - in cea mai mare parte - creșterea economică e... utopie. Pentru a vorbi despre o economie națională stabilă pe termen lung, cu potențial de creștere, trebuie avut în vedere și mediul rural.

Emigrarea ridicată sau părăsirea unei zone pentru alta ar putea indica o problemă pentru anumite comunități deoarece membrii forței de muncă și angajatorii părăsesc zona.

În loc de concluzie

Având în vedere că sunt anunțate mii de concedieri, pentru că firmele reduc numărul angajaților sau închid, rata șomajului e în creștere, fapt ce nu conduce la redresarea economiei, din contră.

Reducerea cheltuielilor guvernamentale și locale încetinesc, de regulă creșterea economică, și nici mărirea taxelor și impozitelor sau inventarea unor taxe noi, desființarea și/sau reducerea unor indemnizații, burse etc. nu sunt utile redresării economice.

Redresarea economică în România va fi lentă, și cred că se va simți mai târziu de 2027 cum, optimist, preconizează unii. Dar, poate au ei dreptate - nu mi-ar fi cu supărare.

Foto: https://pixabay.com/users/geralt-9301/

Capital social pentru incurajare afaceri mici

Între multe altele, încurajarea cetățenilor pentru începerea unei mici afaceri - care să aducă venituri pentru o persoană, o familie, un grup - consider că se află la baza unei economii (mai) funcționale în orice stat; oamenii își câștigă banii lucrând pentru ei, altfel spus, și nu mai depind de salariile primite, de ajutoare sociale și altele de gen. Un om care muncește pentru el, făcând ceea ce-i place e și un om mai mulțumit, având satisfacții mai mari știind că "el comandă, el execută".

Cei care gestionează economia României par a face tot ce pot să distrugă orice inițiativă privată economică, orice mică afacere care abia mai are puls azi.

Cu ani în urmă au permis - pe lângă societățile cu răspundere limitată, pe acțiuni etc. - înființarea de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, asociații familiale etc.. Erau forme de organizare mai simple, mai ieftine, cu mai puțină birocrație - mult mai convenabile decât formele "clasice" de organizare. În timp, diferența între "clasice" și noile forme de organizare s-a micșorat până la aproape a se identifica. Politrucii vorbeau (și atunci) de evaziunea fiscală pe care intenționau să o stopeze, vorbeau despre prea puțini bani care ajung in bugetul de stat - la fel ca și azi, cheltuielile din banii publici erau imense, firme de casă obțineau sute de contracte de la stat, funcționarii publici cu atribuții în materie nu se deranjau să blocheze conturile marilor datornici (dar blocau conturile celor care aveau datorie un leu, motivând că e un "sistem automat" care face asta - automat numai pentru "fraieri", se știe).

Atunci, ca și azi, se lua pielea de pe micii întreprinzători și parte din bani erau direcționați - sub formă de subvenții, de regulă - spre companii de stat falimentare unde - ca și azi! - angajații primeau prime de performanță, iar șefii, pe lângă primele de performanță uriașe, aveau salarii uriașe.

Azi, un angajator care are nevoie de trei angajați, între care unul numai cu jumătate sau cu un sfert de normă, e obligat să plătească pentru un contract de 2-4 ore taxe ca pentru un salariu întreg: asigurări de sănătate, de pensie, de șomaj, impozit pe salarii etc.

Mai sunt multe de spus, dar e cazul să ajung la capitalul social necesar pentru înființarea unei firme.

Capital social înființare firmă

În Legea nr. 31/1990, a societăților comerciale, scria: capitalul social al unei societăți comerciale cu răspundere limitată (S.R.L.) nu poate fi mai mic de 200 de lei și se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. Sigur, in anii 1990 banii aveau alta valoare și 200 de lei nu era o sumă mică, dar nici imposibilă, plus că o parte a acestui capital putea fi aport în natură.

Capitalul social la înființarea firmei a rămas 200 de lei până în anul 2020 - această sumă nu "produce" venit pentru bugetul de stat. În anul 2020, apare Legea nr. 223 (M.Of. 1018/noiembrie 2020), care modifică Legea 31/1990 și în privința capitalului social - se dorea încurajarea micilor afaceri, debirocratizarea și simplificarea procesului de înființare firme. Legea modificatoare se referea astfel la capitalul social: capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată se divide în părți sociale egale - fără a se menționa o sumă. Altfel spus, o firmă cu trei asociați, de exemplu, putea avea un capital social de cel puțin 3 lei (capitalul social nu poate fi mai mic de 1 leu). Sigur, celor care doreau să acceseze fonduri, să contracteze credite li se recomanda să depună un capital social mai mare.

Ce vor guvernanții in august 2025 cu privire la capitalul social

În timp de mare deficit bugetar pe post de bau-bau și în "încercarea" de a micșora acest deficit, pe lângă majorări de taxe și tăieri de sporuri, salarii, burse pentru elevi/studenți și alte venituri, capetele drepte din coaliția guvernamentală s-au gândit să mărească acest capital social de înființare la 8000 de lei! Pe bune? La ce ajută pentru bugetul public aceste sume? La ce e utilă pentru economie, in general, majorarea capitalului social al unei societăți cu răspundere limitată?

Firmele au un an spre doi ani pentru a majora capitalul social sau vor fi radiate. Sigur, firmele/cetățenii pot opta pentru altă formă de organizare, la început, forme pentru care nu e necesar un capital social.

Capitalul social e relevant pentru firmă - fiind mare, poate atrage investitori, e util pentru desfășurarea activității; e relevant pentru asociați... etc. Oh, da! Are și o funcție de protecție a creditorilor! Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns! Să fie siguri creditorii societății că există suficiente resurse financiare pentru a-și recupera datoriile in cazul in care societatea nu poate face față obligațiilor sale financiare. Sunt sigură că politicienii nu-s naivi - n-au cum să justifice această majorare in ideea că ar avea funcționarii statului de unde să rețină eventuale sume datorate de firmă către bugetul de stat.

Un capital social mare dă o notă de seriozitate, dar nu o garantează. Cu 8000 lei capital social România va fi peste media U.E., dar sub Germania. Cele mai multe state au un euro sau fără limită minimă.

De ce s-a optat pentru această modificare în această perioadă în care s-a pornit un "program" pentru a diminua deficitul bugetar știu doar cei care au strecurat șopârla.

Un fel de concluzie

Politicienii - de regulă, prin intermediul unor "analiști economici" - încearcă să ne mintă că investitorii sunt interesați de mărimea capitalului social al firmei, care, dacă e mare, indică seriozitatea firmei. 😂 Investitorii nu sunt interesați de profitul unei firme, de cifra de afaceri, ci de capitalul social. O firmă care are capital social 200 lei și profit anual, in ani consecutivi, de vreo juma' de miliard de lei e total neinteresantă!

Politicienii încearcă să ne păcălească cum că fiind capitalul social mare funcționarii pot recupera ușor datoriile firmei către bugetul de stat.

Capitalul social nu e o sumă blocată permanent; banii circulă, sunt utilizați în interesul societății, chiar și în prima zi după ce aceasta a fost înființată.

Constituție, art. 45 - Libertatea economică: Accesul liber la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.

Nu te descurci pe cont propriu pentru că legile meșterite de politruci nu-ți permit sau te duc in faliment? Nicio problemă! Timp de șase luni ai asigurat ajutorul de șomaj! Ce faci după șase luni, dacă nu găsești un loc de muncă? Te înscrii pentru ajutor social, dacă îndeplinești condițiile. Ce tot atâta independență financiară? Nu-i suficient că suntem o țară cu cei mai mulți proprietari de imobile? (vorbește lumea) Vrem să fim și o țară cu cei mai mulți întreprinzători privați? Mai mare rușinea; nu?

Un cetățean independent financiar e mai greu de controlat/manipulat de politrucii care dețin puterea politică, dar și de cei aflați în opoziție.

Actualizare 25 august 2025

În ședința de guvern de azi s-a pus în discuție majorarea diferențiată a capitalului social pentru firme: 400 de lei pentru cele mici, 5000 de lei pentru cele mijlocii, 8000 ce lei pentru cele mari.

TVA redusa la unele bunuri si servicii

Stirea despre reducerea taxei pe valoarea adaugata

In 31 ianuarie a.c. Comisia Europeană (CE) a decis să deschidă o procedura de infringement trimițând o scrisoare de punere în întârziere către România și alte câteva state membre ale Uniunii Europene (UE) - statele in cauză nu au comunicat Executivului comunitar măsurile de transpunere integrală în legislația națională a Directivei UE 2022/542 in ceea ce privește cota taxei pe valoarea adăugată (TVA). Comunicarea ar fi trebuit transmisă până la sfârșitul anului 2024. Neprimind un răspuns motivat, CE ar putea să emită un aviz care justifică procedura de infringement. Termenul de răspuns este de două luni.

Ceva mai jos, referința la Directivă.

Reglementari prezente privind TVA

Cota care se aplica livrării produselor alimentare este de 9% (cu anumite excepții: conținut mare de zahar, de exemplu) - de 5% daca acestea sunt livrate ca parte a unui serviciu de restaurant/catering și/sau daca au înaltă valoare calitativă: produse tradiționale (certificate ca atare), produse montane, produse bio.

Cota redusa de 9% se mai aplică și altor bunuri (produse) și servicii: livrare medicamente uman și veterinar, livrare alimente, servicii de alimentare cu apă, servicii de canalizare, livrare apa pentru irigații, servicii de cazare (in toate formele), livrare și instalare panouri fotovoltaice (și altele de gen), servicii privind accesul la diverse: cinematografe, bâlciuri etc. Mai sunt și altele.

Cota de 5% se aplica, de exemplu, pentru manuale școlare, cărți, servicii privind accesul la muzee, monumente istorice, grădini zoo și botanice etc.

Nu doar că politicienii din România nu s-au deranjat să scadă/elimine TVA pe ici, colo, au și crescut-o, începând cu 2024 (reforma fiscală, ziceau ei), pentru locuințe, de exemplu: de la 5% la 9%, in funcție de anumite criterii, nu in cazul tuturor locuințelor. Există și cota de 19% TVA, in anumite condiții (de regulă, cei care au multi bani de cheltuit pe case s-ar încadra aici). 

Alt exemplu. A crescut, de la 5 la 19% TVA pentru abonamente la sala sau cursuri sportive pentru copiii, de exemplu, preturile crescând simțitor.

In 2024 cota TVA a fost majorată pentru foarte multe bunuri și servicii - de la 5 la 9% de la 9% la 19% și chiar de la 5 la 19% in unele cazuri când, conform Directivei amintite, ar fi putut și ar fi trebuit să scadă. Toate aceste creșteri ale cotei de TVA au dus la creșterea prețurilor.

La ce se referă Directiva de reducere a TVA

Directiva UE este menita sa ofere guvernelor flexibilitate mai mare in aplicarea cotelor TVA, dar și posibilitatea de a recupera din pierderile economice generate in anul 2020 și de a investi mai mult în energie verde și digitalizare.

Încă din anul 2023 in Romania s-ar fi putut utiliza cotele reduse de TVA față de cota standard care - până la Directiva 542/2022 - nu puteau fi mai mici de 5% (pentru anumite produse și servicii prevăzute în anexele directivei comunitare privind TVA) sau cota 0%, care e diferita de scutirea de TVA, fiind defavorabilă pentru bugetul de stat.

Conform noii directive, TVA ar putea fi mai mică de 5% sau chiar zero pentru produsele esențiale ca: alimente, produse farmaceutice, produse destinate uzului medical (proteze și accesorii, ca exemplu). In general, cota redusa ar trebui sa se aplice la unele dintre livrările de bunuri și prestări servicii considerate a acoperi nevoi de baza (alimente, apa, medicamente, produse sanitare și de igiena, transport persoane, cărți, ziare, periodice - ca exemple).

Statele pot aplica și scutiri pentru livrări de bunuri și prestări de servicii in cazul persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuala nu depășește 85000 euro sau echivalentul în moneda națională. De la 1 ianuarie 2025, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care au o cifră de afaceri mai mica sau egală cu plafonul amintit pot comercializa bunuri și servicii fără a percepe TVA, ceea ce ar reduce costurile pentru consumatorul final, dar nu vor avea drept de deducere a TVA pentru achiziții. Statele au libertatea de a introduce un plafon mai mic decât maximul amintit și de a aplica anumite cote in funcție de diferite criterii.

Scurt istoric taxa pe valoare adăugată

Aceasta formă de taxare (impozitare) - TVA - a fost adoptată începând cu 1 ianuarie 1970, de țările Pieței Comune, dar și de state din afara acestei sfere, fiind concepută pentru a evita impozitarea in cascada cum se face prin impozitul pe cifra de afaceri. Prima data a fost aplicată în Franța, in 1954. Prima directiva prind taxa e din 1967. In România a fost introdusă în 1993 - conform sistemului actual la nivelul Uniunii Europene. Pare că e constant modificată legislația în materie, incercandu-se un control cât mai eficient, în speranța - declarată oficial - diminuării evaziunii și diferitelor fraude.

In trecut, și în România, TVA a avut și alte valori: de 24%, de 22%, de 20% dar și de 18%. Azi, in Romania, cota standard este de 19%, din 2017. Ca taxă redusă a fost cândva și de 11%.

Ce este taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă o impunere pe consum cu caracter general, care se aplica serviciilor prestate, și produselor - indiferent daca acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producție. Se aplica, altfel spus, asupra fiecărui stadiu al circuitului economic și este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările in cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic. 

TVA este o taxă indirectă care se aplica la valoarea bunurilor furnizate sau a serviciilor prestate de o firma plătitoare de TVA. Sub incidența taxei intra, de regulă: livrările de bunuri (către terți cât și consumul propriu), achizițiile de bunuri, prestațiile de servicii, bunurile importate. TVA este una dintre principalele pârghii fiscale prin care se realizează veniturile bugetare. Este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunurilor/serviciilor respective.

Opinie privind reducerea taxei pe valoarea adăugată

Transpunerea noilor prevederi în legislația națională e obligatorie cel puțin din anul 2023, dar politicienii nu s-au grăbit să aplice cota de 0% pentru unele bunuri/servicii (între care se numără și alimentele). 

Poate doar mie mi se pare că cei din CE o tot amețesc nu doar cu taxele și impozitele... Ba sa crească, ba să scadă taxele; ba nu e bună industrializarea, ba e bună, și tot așa. Sigur, vor motiva că se aliniază cerințelor de pe piață și încearcă să stopeze ba evaziunea fiscală, ba fraudele, ba poluarea... ba vor dezvoltare economică inclusiv prin dezvoltarea industriei.

Politicienii români, deși ar fi avut posibilitatea să scadă TVA in anumite cazuri au preferat să plafoneze prețurile (și) la anumite produse alimentare - ceea ce a afectat negativ mai ales producătorii (in multe cazuri).

Diminuarea sau eliminarea cotei TVA la anumite bunuri/servicii ar fi benefică in special pentru consumatori (cei care, de fapt, suporta aceasta taxa). Dar! Nu există garanția că firmele (companiile) vor reduce prețurile daca se reduce TVA. Din evaluările Băncii Naționale a rezultat - in cazul altor diminuări a TVA - că ponderea scăderii s-a simțit la consumatori in proporție destul de mare (nu-mi amintesc cotele și căutările au rămas fără rezultat). Efectul scăderii, însă, e limitat în timp și nu s-ar putea spune că ar conduce la scăderea inflației (sau ar fi o scădere aparenta, artificiala) - pot apărea oricând factori care sa conducă la majorarea prețurilor. 

Având în vedere creșterea accelerata a prețurilor la produsele energetice - care alimentează creșterea inflației - reducerea cotei de TVA pentru livrarea de gaze naturale, electricitate către consumatorii finali ar fi condus la o diminuare semnificativă a sumelor înscrise pe facturile consumatorilor casnici. Dar, nu! Politicienii români au ales să impună plafonarea prețurilor și diferite scheme de compensare pentru consumatorii casnici care îndeplinesc anumite condiții de consum! Ar fi putut colecta mai puțin de la mai mulți, dar au ales să crească cheltuielile bugetare.

Plafonarea cifrei de afaceri până la care IMM pot alege sa comercializeze bunuri și servicii fără TVA - in beneficiul consumatorului final - e lăsată la latitudinea fiecărui stat, in sensul că acestea ar putea dispune un plafon mai mic, dar nu mai mare. Autoritățile din Ro au dovedit mai întotdeauna că vor să asigure bani la buget și vor găsi metode in care avantajat sa fie statul, nu consumatorul final (cetățeanul). N-ar fi un lucru rău dacă taxele ar fi cu spor colectate și banii ar ajunge acolo unde sunt cu adevărat necesari. Veniturile din TVA pot fi folosite, de exemplu, pentru scoli, drumuri, servicii medicale.

Diminuând cota de TVA nu scad, automat, evaziunea și fraudele, deci nu e obligatoriu ca la bugetul de stat să fie colectate sume mai mari. In plus, prin Legea nr. 126/2024, au fost introduse (între altele) cazuri speciale de nepedepsire daca prejudiciul cauzat nu depășește echivalentul în lei al sumei de o sută de mii de euro - ca exemplu: evazionistul trebuie să acopere prejudiciul, majorat cu 15% din valoare, plus dobânzile și penalitățile aferente după ce/daca e prins, in cel mult 30 de zile, pentru a nu incepe procedura penală (procentul de 15 creste în funcție de etapa procesuală). In opinia mea, efectul dispoziției e cam frecție la picior de lemn având în vedere cate sume nu sunt colectate azi chiar și în cazuri in care împotriva unora dintre evazioniști s-a început procedura penală (sau chiar s-a încheiat procesul).

Pentru ca reducerea TVA să aibă efect benefic pe termen (mai) lung, cred că sunt necesare și alte măsuri, cum ar fi un ajutor pentru cei aflați în pragul sărăciei (sau peste acest prag).

Lăsând la o parte faptul că e de batjocură ajutorul, în astfel de situații, fără TVA (sau TVA diminuată) ar putea avea ceva relevanță ajutorul financiar pentru mai multe persoane.

Ce ajutoare acorda statul familiilor cu venituri mici și foarte mici? 

Ca exemple: 25 lei (o medie, să zic așa) lunar ajutor pentru încălzire, când pe facturi oamenii au de la câteva sute de lei în sus (sau consuma lemne de la câteva sute de lei în sus); 125 de lei din șase în șase luni, ca ajutor pentru cumpărarea de alimente. 

Dincolo de faptul că aceste ajutoare nu folosesc nimănui, nici inflația nu scade. Chiar diminuate, aceste cheltuieli tot din bugetul de stat sunt făcute, inutil, practic, adică, nu sunt ajutor real. Desigur, există unele diferențieri: pentru un venit mediu lunar sub 200 de lei pe membru de familie se achita consumul 100%, iar la limita cealaltă, până în 2053 lei venit pentru o persoana singura (sau 1386 lei/membru de familie) se compensează 10%. Pe scurt: scade treptat procentul, în funcție de venit mai mare.

Din cauza unei ordonanțe adoptate la finalul anului 2024 (ordonanța trenuleț) Indicatorul Social de Referință (ISR) va rămâne la valoarea stabilită pentru noiembrie 2024 (660 lei), nu va fi actualizată în martie 2025 cu rata inflației din anul trecut, așa cum prevede legea. Altfel spus, vor fi afectații șomerii, mamele cu copii mici (indemnizația pentru creșterea copilului), persoanele cu dizabilități și alții care beneficiază de ajutoare financiare de la stat care se calculează pe baza ISR.

Un fel de concluzie privind reducerea TVA

Reducerea sau scutirea cotei TVA crește consumul, poate conduce la o mai mica sau mai mare scădere a inflației și la o scădere a evaziunii numai atunci când sunt luate și alte măsuri economico-financiare.

Pe de altă parte, prin inflație și creșterea taxelor și impozitelor scade - mai mult sau mai puțin - deficitul bugetar, deci guvernanții nu trebuie sa se mai agite pentru a păstra acest deficit in limitele admise de CE, și păstrează fără prea mare efort o pondere adecvată a datoriei publice în Produsul Intern Brut (PIB). Nimic din astea nu ajuta la creșterea nivelului de trai al cetățenilor. Dacă tot nu e loc de o creștere economică serioasă e loc de diverse combinații - legale, dar nu benefice celor mulți.

sursa foto: https://pixabay.com/users/perlinator-491438/

Economie. Romania dorita

Am ajuns la secțiunea Economie... Distracția a fost mare și în cadrul celorlalte trei secțiuni de pe platforma online a partidului roșu, numit și social-democrat.

Ce îți dorești TU de la modul în care se dezvoltă economia României? suntem întrebați. Ăștia au citit ceva cărți de comunicare de ne iau cu TU accentuat, ca și cum am fi tâmpiți și-am crede că-i interesează părerea fiecăruia în parte dacă lasă impresia că se trag cu noi de șireturi.

Bifează problema sau scrie răspunsul tău în căsuța de mai jos

Nu bifez pe platformă. Comentez aici.

Vreau ca prioritatea să fie în continuare construcția autostrăzilor.

Asta-i de râsul curcilor! Să fie in continuare prioritate? A fost vreodată prioritate, altfel decât pe hârtie și în discursuri sforăitoare ținute de politicieni aroganți?!

Vreau ca România să susțină toate investițiile care produc local bunuri cu valoare adăugată.

Ce naiba vrei să înțeleg de aici, politicianului? Că TU ești Romania? Altfel, ce naiba să susțină un teritoriu? Mă mir că vă mai suportă pe voi! 

Înainte de orice să permiți cetățenilor astfel de investiții - și să te deranjezi și TU, politicianule, să vii cu ceva investiții. Sau să nu vii, dar nu ne mai încurca cu birocrația ta, controalele aberante (niciodată acolo unde s-ar impune) și taxele până la cer și un hectar mai sus!

Vreau ca micile firme de familie și afacerile începute de la zero să fie sprijinite de stat cu prioritate.

Nu, nu vreau așa ceva! Nu ne mai sprijini, lasă-ne in pace, că ne descurcăm noi. Ai făcut ca aproape să nu mai existe diferențe între persoane fizice autorizate etc. și firme și acu' vrei să-mi dai bani cu niște condiții care m-ar duce la sapă de lemn in al doilea an de funcționare? Nu plătești la timp - și tot scazi - subvențiile la care te-ai angajat deja și vrei să cred că va fi altfel de acum înainte? Acorzi amnistii fiscale marilor datornici, scazi pedepsele pentru evazioniștii de top, hăituiești pe cei care au "ratat" să plătească un impozit infim (prin comparație cu ce amnistiezi), aberezi legi prin care distrugi o sută de firme ca să prinzi un evazionist de doi lei și vii să-mi spui că vei sprijini cu prioritate nu știu ce? Micșorează taxele și ne descurcăm singuri. Nu te mai băga, că te pricepi doar să mărești sau să inventezi taxe și impozite.

Vreau să existe mai multe produse alimentare procesate în România, la prețuri decente și să renunțăm la importuri.

TU, politicianule, faci mișto de noi? Prin ale cui firme se fac cele mai multe importuri? TU, politicianule, rezolvă chestiunea care se întâmplă în supermarket-uri, apoi vino să-mi zici de prețuri decente și produse alimentare... procesate in România. 

Ți se pare că noi, cetățenii, trimitem la export tone de fructe de pădure (și nu numai) și importăm diverse produse făcute la alții din fructele culese în România? Ți se pare că noi exportăm lemn/cherestea și importăm mobilier și alte cele? Ah, da! Lemnul nu-i produs alimentar... Dar dacă tot ai amintit de importuri...

Vreau ca resursele noastre naturale (apa, aerul, gazul, vântul) să fie folosite în interesul românilor, indiferent de naționalitatea proprietarului.

Politicianule, TU chiar faci pe glumețul?! Dă-le și altora, dar cu redevențe serioase, nu cu doi bani... Apa pe care o mai captează câte un șmecheraș din Ro nu se pune? Pe ăsta nu-l vezi? Te-am rugat eu să vinzi aerul? Alții își dezvoltă industria și tu vii cu texte să folosim aerul în folosul nostru? Zici de aer, dar uiți că-i poluat, în cea mai mare parte. Vântul, politicianule, nu ți-l ia nimeni. Cine te oprește să construiești fabrici in care să fie produse... mori de vânt? La eoline mă refer, deși sunt o nenorocire pentru mediu, pe termen lung.

Politicianule, apa, aerul, gazul și... vântul nu sunt singurele resurse naturale ale României. Te faci că uiți de celelalte? De exemplu, ce zici de păduri? Nu le folosești în interesul românilor?!

Hopa! Stai așa, politicianule! TU vrei să te apuci să naționalizezi munca străinilor în Ro?! Haida-de! Ia labele de pe investițiile lor. Eu le-am vândut (și vreau să le mai vând) chestii de interes național? Noi, cetățenii, le-am concesionat nu știu ce pentru sume derizorii?

Vreau ca statul să investească masiv în construcția de locuințe pentru tineri și în infrastructura de sport pentru copii și adolescenți.

Iar?! 😂 N-ai investit destul în săli de sport, bazine de înot care au fost deschise doar la inaugurare, că n-ai mai avut bani pentru personal, pentru întreținere? N-ai investit destul în terenuri de fotbal in pantă?

Ai tăiat banii unor cluburi sportive și acu' vii să zici că investești în infrastructură? Degeaba investești in construcții și alte alea când zici că n-ai bani pentru altele. E plină țara de construcții începute și neterminate - și nimeni nu pare că a fost tras la răspundere pentru risipirea banului public. Prietenii știu de ce. Poți afla și TU, politicianule, urmărind reportajele documentate de cei de la Recorder, de la România, te iubesc! și alții.

Locuințe pentru tineri... Din patru în patru ani ne servești asta... Cine te mai crede? Poate bebelușii să vă mai creadă, politicienilor.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/mohamed_hassan-5229782/?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=6560705

Puterea de cumpărare. Romania dorita

Puterea de cumpărare a banilor reprezintă cantitatea mărfurilor și serviciilor ce pot fi cumpărate la un moment dat cu o uitate bancară sau cu o sumă fixă de semne bănești. Cu cât cantitatea de mărfuri și servicii ce se poate cumpăra cu o unitate bancară sau cu o sumă fixă de semne bănești e mai mare sau se află in creștere de la o perioadă la alta, cu atât se poate spune că avem de a face cu o creștere a puterii de cumpărare a banilor. Cu cât nivelul prețurilor și tarifelor e mai scăzut, cu atât puterea de cumpărare a banilor e mai mare, și invers. Creșterea sau descreșterea puterii de cumpărare a banilor indică situația economică a unei țări, constituind una din condițiile necesare pentru a se asigura dezvoltarea economică și ridicarea nivelului de trai al populației. Orice dezechilibru mai mic sau mai mare produs in procesul de producție și de circulație a mărfurilor, conduc implicit la unele perturbări grave în circulația bănească și, în final, la scăderea puterii de cumpărare a banilor, cu efecte negative asupra populației.

(din Dicționarul economiei de piață, de Gheorghe Gorincu, Editura Danubius, Brăila, 1999)

Altfel spus: puterea de cumpărare e cu atât mai mare cu cât există mai multe nevoi care pot fi acoperite cu o anumită sumă de bani. Exemplu: cetățeanul din țara X câștigă de trei ori mai mulți bani decât cetățeanul din țara Y și, cu toate acestea, își poate satisface mai puține nevoi decât cetățeanul din țara Y - înseamnă că cetățeanul din țara X are o putere de cumpărare mai mică.

Inflația e factorul care influențează capacitatea cetățenilor de a cumpăra bunuri și servicii. Când prețurile la bunuri și servicii cresc scade automat puterea de cumpărare a populației - creșterea salariilor nu ține pasul cu creșterea prețurilor. Concluzie: puterea de cumpărare scade atunci când crește inflația. In luna iulie, inflația în Ro a fost și 5,8% - enorm, dezastruos.

Revenind la... nici nu știu cum să numesc bazaconiile de pe platforma online romaniadorita.ro plătită de politicienii roșii (fără seceră și ciocan in simbolul electoral) social-democrați. Cum încep ei secțiunea numită Puterea de cumpărare, înainte de a cere opinii sau de-a impune opinii (pentru cei mai puțin atenți și când citesc un contract bancar)... citez:

Ce-ți dorești tu de la modul în care trebuie crescut nivelul de trai al romanilor.

Am recunoscut - nu o dată! - că am mari lacune în ceea ce privește gramatica:  sintaxa, așezarea virgulei și toate alea de prin gramatică, și tot îmi dau seama că e ceva aiuristic in fraza albăstrita mai sus. Bănuiam că cei care au scris textele pe platformă au mai multe cunoștințe în materie. Deci! Ce-și poate dori un om de la... modul în care...? Cum se înțelege o ființă umană cu un mod de creștere a orice? Dar, fie! Vreau ca cetățenii să nu mai fie cocoșați de taxe și impozite, amețiți in birocrație atunci când au afaceri mici, când sunt meșteșugari, mici agricultori/producători/procesatori de te miri ce etc. Prea multe și prea mari taxele, prea multe hârțoagele. Oamenii să fie lăsați să se descurce pe cont propriu - cei care vor, cei care pot. Evident, ceva reguli sunt necesare, dar ce e acum... Și apoi zic unele voci că unii nu au chef de muncă. Pe bune acum! E bine pentru cel care muncește 7 zile pe săptămână, 8-12 ore pe zi, să rămână pentru el (după ce-a îndestulat statul) câteva sute de lei (cât un ajutor social sau cât un salariu minim)? Nu-i mai bine să ia praful de pe tobă fără să se epuizeze?

Ce propun socialiștii pe platforma lor? In principal, se oferă să fie tătuci.

Zic ei, manipulând pe cei care se aventurează pe platformă: 

Vreau ca plafonarea prețurilor la energie și gaze să continue și în 2025 pentru ca facturile să nu explodeze.

Cât timp prețurile vor rămâne plafonate vor avea, în continuare, profituri gigant producătorii/distribuitorii de energie și gaze. Ghici cine sunt cei care dețin - direct sau prin interpuși - multe acțiuni în astfel de regii autonome?

Practic, în România, prețurile nu sunt excesiv de mari, comparativ cu alte state europene, dar sunt uriașe pentru puterea de cumpărare a banilor cetățenilor. In unele state s-a renunțat la plafonare in dorința de a se ajunge la o anumită stabilitate. Liberalizarea prețurilor e inerentă la un moment dat... 

Politrucii s-ar putea abține de la a-și mai hotărî salarii/indemnizații lunare o sumă din care și-ar permite (unii!) să cumpere o garsonieră in fiecare lună, într-un cartier ok, în orașul cu cele mai mari prețuri la locuințe. Mai sunt și alte variante... Dezvoltarea infrastructurii, de exemplu... Și altele, dar... de unde bani pentru ei, mai apoi? Ar putea renunța la dorința de a primi miliarde din banii publici pentru partidele din care fac parte... Ar putea renunța la căpușarea unor firme și la înființarea de fel și fel de agenții de stat în care se scurg alte miliarde... Vor? De ce ar vrea? Ar trebui să-și găsească de muncă.

Alta, tot de la ei:

Vreau ca plafonarea să fie extinsă la toate produsele românești, pentru a avea acces la produse bune și ieftine de calitate.

De ce să vrem vrăjeala asta? Vrem altceva: producătorul să-și stabilească prețul astfel încât să își acopere toate cheltuielile și să aibă un profit pentru care merită să se zabată (și ar mai avea, unii, nevoie de subvenții de la stat în cazuri excepționale). Așa, cu subvenții, suntem pe sistemul las' că merge și așa. Prețurile reale la producător ar obliga marile magazine să micșoreze adaosul comercial dacă vor să nu scumpească aceste produse = scade profitul giganților care vând la bucată (supermagazinelor, altfel spus).

In adaos sunt cuprinse cheltuieli cu salariile, utilitățile etc. Când plafonezi un adaos reușești să bagi in insolvență ceva producători, procesatori, așa cum reușești să închizi - indirect - multe firme prin impunerea unor taxe și impozite mari. Politicienii ăștia ne vor lăsa numai cu supermarketuri și mall-uri.

Și plafonarea prețului constituie dezechilibru în procesul de producție, de circulație a mărfurilor = scade puterea de cumpărare a banilor.

Nu vă lăsați păcăliți de vrăjeala cu plafonarea pe termen lung - la orice ar vrea ei să plafoneze. Ah! Stați! Când vor dori să plafoneze acele salarii gigant pentru șefimea din instituțiile de stat să nu vă împotriviți!

Vreau introducerea salariului minim European, pentru ca oamenii să aibă o perspectivă clară asupra creșterii salariilor

Salariul minim european... e obligatoriu de introdus, indiferent de ceea ce vor unii și alții. Directiva a fost adoptată în octombrie 2022; statele au la dispoziție doi ani să o transpună in dreptul național. Dar! Directiva nu prevede un nivel specific al salariului minim pe care statele membre trebuie să îl atingă. Fiecare după economia națională, altfel spus.

Vreau ca după recalcularea pensiilor, pensionarii din România să aibă un mecanism clar și predictibil prin care să crească pensiile în fiecare an, cel puțin cu rata inflației

Poate că unii își amintesc cum, la mai fiecare final de an apare câte un politruc care susține că la începutul anului viitor guvernul pixulescu va crește pensiile. Această creștere a pensiilor, e, de fapt, majorarea cu indicele de inflație din anul care se încheie. Și e scris in lege, așa că e obligatoriu (dar pot fi hotărâte și derogări atunci când bugetul național nu permite - cum s-a întâmplat cu fosta lege a învățământului, prin care se prevedea la educație 6% din produsul intern brut; au derogat an de an, de când se promulgase legea - acum mi se pare că s-a schimbat legea; n-am avut timp să verific).

Pentru indexarea cu indicele de inflație a se vedea art. 102 din legea pensiilor, 263/2010 actualizată.

Nu pensiile și salariile trebuie să crească, ci puterea de cumpărare! Degeaba crește pensia când automat cresc prețurile la mai toate cele. Ăștia se gândesc la un soi de inflație galopantă?

Nici care sunt capcanele, pe termen lung, a acestei recalculări nu am reușit să descopăr - doar puțin, și, încă, neconcludent.

Vreau mai multe locuri de muncă decente și bine plătite, pentru că aceasta este calea cea mai sigură pentru ca oamenii să aibă un nivel de trai ridicat.

Ce bălării le cer ăștia oamenilor să vrea! Dar, fie ca ei! Faza cu locurile de muncă s-a repetat în timpul tuturor guvernărilor ăstora cu platforma (și dacă ei n-au fost la guvernare zeci de ani nu știu cine a mai fost - sigur, își ziceau altfel în 1990). N-au rezolvat in 30 și ceva de ani și rezolvă in patru?! Nici Păcală nu-i crede! 

Cred că indivizii aceștia fac mișto de cetățeni... Cetățenii zic vrem! iar ei... ei zic e bine că aveți voință - cu alte cuvinte, desigur, cuvinte gen: am format o comisie care... Și: nu, nu vreți să știți cât va fi indemnizația pentru fiecare membru al comisiei.

Calea spre un nivel de trai (mai) ridicat ar trebui să aibă punct de pornire prima zi de școală, cel puțin. Infrastructură serioasă in domeniul învățământului, învățământ corelat cu nevoile de pe piața muncii.

Vreau să existe solidaritate față de categoriile vulnerabile – persoane cu handicap, pensionari cu venituri mici, angajați cu salariul minim, astfel încât să existe programe dedicate pentru acești oameni prin care să li se protejeze nivelul de trai.

Ce vrăjeală au în ei! Mai sus au zis de salariul minim european ca și cum ar fost uau! iar aici zic de salariul minim că-i nasol... Cine îi împiedică pe politruci să elaboreze programe sociale în interesul unor cetățeni? De fapt au, între altele, un program prin care oferă locuințe celor care au nevoie acută, dar... ghici cine pare că are prioritate? Ar putea avea o mulțime de programe dacă n-ar mai cheltui aiuristic cu anumite salarii (pentru șefii din instituțiile de stat), pentru pensii speciale, pentru sedii luxoase etc. Ar avea bani dacă ar fi redevențele serioase, dacă s-ar concentra să asigure ceva producție, nu să împrumute bani pentru diverse cheltuieli... Dacă și cu parcă...

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/frantisek_krejci-810589/?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=4561704

Venit de baza universal(1)

Acest venit de bază universal (numit și venit de bază garantat, venit de bază necondiționat) ar trebui să fie distribuit/împărțit tuturor. Se urmărește ca prin acest venit să fie diminuate diferențele dintre bogați și săraci, să se depășească pragul sărăciei, să aibă asigurate nevoile de baza toți cetățenii unui stat, a unei zone geografice.

Susținătorii ideii numesc acest program plasa de siguranță socială pentru toți oamenii.

Înainte de a continua deschid un fel de paranteză: un venit de bază garantat este mai mult decât benefic pentru anumiți oameni deoarece sunt bani (garantați și necondiționați) care îi pot ajuta să depășească ceea ce numim pragul sărăciei. Sunt total de acord cu astfel de soluții pentru a-i ajuta să demareze pe cei care nu se pot ajuta singuri, dar banii să fie împărțiți în mod direct spre cei care au cea mai mare nevoie. Închid un fel de paranteză.

Care sunt nevoile de bază

Forma de asistență socială numită venit de baza universal va acoperi – dacă e să interpretăm strict denumirea – nevoile de bază ale ființei umane.

Care sunt aceste nevoi de bază a spus-o psihologul umanist american Abraham H. Maslow (01.04.1908 – 08.06.1970) în lucrarea A Theory of Human Motivation (1943). Ierarhia nevoilor pe care a comentat-o Maslow sugerează că oamenii sunt motivați să-și satisfacă mai întâi nevoile de bază și mai apoi pe cele elevate (ceea ce nu e tocmai adevărat în absolut toate cazurile). Psihologul știa că teoriile condiționării nu reflectă cu exactitate complexitatea comportamentului uman.

Ierarhia lui Maslow e reprezentată cel mai adesea sub forma unei piramide (el n-a desenat niciodată o piramidă în acest context). Astfel, la baza piramidei (cel mai scăzut nivel) sunt așa-zisele nevoi de bază, fără de care ființa umană nu poate, practic, supraviețui - nevoile fiziologice (fizice de bază/nevoi primare): aer, apă, hrană, îmbrăcăminte, adăpost.

Pe al doilea nivel al piramidei sunt nevoile de securitate: ordine, justiție, siguranță, stabilitate, ca exemple. Nevoile de siguranță sunt esențiale pentru copii.

În afară de cele menționate mai sus, teoriile moderne includ și altele: educația de bază, asistență medicală bună, mediu de lucru nepericulos, controlul nașterilor și altele.

Banii primiți de cetățeni prin programul venit de bază universal vor rezolva problema unui mediu fizic nepericulos, vor asigura o asistență medicală bună? Vor rezolva nevoia de justiție? Poate că banii vor fi doar cât să acopere nevoile primare: hrană (cât pentru supraviețuire?!), îmbrăcăminte, adăpost și, eventual, educație, transport?

De ce a fost relansată discuția despre venitul de bază garantat

Conceptul de venit garantat a fost introdus de Thomas More în cartea sa Utopia (din anul 1516). În timp, s-au alăturat și alții ideii: Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, Bertrand Russell, Martin Luther King Jr., Milton Friedman s.a.; mai din prezent: Mark Zuckerberg, Elon Musk, Bill Gates, Warren Buffett s.a..

În ideea ca majortatea indivizilor să poată face față tranziției tehnologie și climatice a fost relansată ideea venitului de bază necondiționat – progresul tehnologic poate lăsa mulți indivizi fără loc de muncă (deci fără resurse financiare care să le permită acoperirea nevoilor de bază) și schimbările climatice îi pot lăsa... și fără casă.

Ah, da! Pandemia recentă e un alt argument în susținerea acestui venit de bază universal și momentul cheie în care discuția despre acest model de ajutor social a fost reactivată la nivel global. Cu ocazia pandemiei mulți oameni s-au apropiat de pragul sărăciei, unii l-au coborât și alții s-au adâncit și mai mult în sărăcie.

Din aceste motive, în principal, susținătorii ideii insistă că în viitor va fi necesar acest venit și e bine să se înceapă din timp construirea bazei de dovezi și implicarea cetățenilor, pentru ca terenul să fie bine pregătit (ideea bine implementată în mentalul colectiv) când va urma punerea în aplicare la nivel național.

Ce este venitul de bază universal garantat

Venitul de bază universal se referă la un venit minim necondiționat pentru toți cetățenii lumii doar pentru că există.

Teoretic, acest program de asistență socială este un model social-politic de transfer financiar, conform căruia fiecare cetățean, indiferent de situația sa economică, primește o sumă de bani (o plată regulată) stabilită prin lege. Această sumă poate fi aceeași pentru toată lumea și nu presupune un contraserviciu. În alte viziuni, aceste sume ce-ar urma a fi plătite pot varia în funcție de caracteristicile demografice: plăți diferite pentru copii, adulți, pensionari (ca exemplu).

Ideea este pusă în discuție ca model de venit capabil să asigure existența chiar și în absența unei alte surse de venit sau ajutor social.

Scopul venitului, se susține, este prevenirea sau reducerea sărăciei și creșterea egalității între cetățeni.

Ideea de a distribui tuturor cetățenilor o parte din veniturile bugetare, fără a face dovada necesității ajutorului social, este o idee globală, față de care există variații de la o țară la alta.

Pentru a putea implementa un astfel de program fiecare cetățean al lumii – cu sau fără adăpost, locuind în vilă de lux sau în colibă de stuf, din oraș sau dintr-un cătun unde electricitatea n-a ajuns – va trebui să aibă deschis un cont în bancă, toate magazinele din zona ics să accepte plata cu cardul sau să fie măcar un bancomat în zona unde trăiește respectivul cetățean.

Comparația venitului de bază universal cu grantul din Alaska

Unii dintre cei care susțin venitul de bază universal garantat aduc Alaska în discuție, ca exemplu că programul e funcțional. Ceea ce nu se spune este că în Alaska există un fond permanent creat în 1976 din capitalul provenit din veniturile de stat obținute din minerit și petrol, venit (în proporție de x%) care este împărțit (din 1982) tuturor rezidenților. Altfel spus, din acest fond este oferit un dividend, din redevențe, tuturor rezidenților din Alaska. Suma (variabilă – conform prețului petrolului) nu e tocmai mare și de aceea are efecte minime asupra pieței muncii și nu e necesară creșterea taxelor și impozitelor, motive pentru care consider că e cam aiurea comparația pe care o fac unii cu venitul de bază universal.

Venit de baza garantat 2; 

Argumente pro venit de baza universal;

Argumente contra venitului de baza garantat;

Venitul de baza universal. Aspecte generale.

Sursa foto:

License: Creative Commons Attribution 3.0

http://www.vectorfree.com/money-slave

Ipocrizie pe piața muncii

Pare că „ipocrizie” este cuvântul anului. Oriunde privești, de ipocrizie dai.

Cică e inflație din cauză de... una-alta (nici ei, politicienii, nu prea știu cauza). Ce trebuie să facă ei în „vreme de inflație”? Să mărească taxe și impozite! Greșiiit! Dar ei o fac.

Auzi la ei, politicienii: contractele de muncă de 2 ore, de 4 ore etc. (nu-s de opt ore, cum ar veni) vor fi impozitate ca pentru „normă întreagă”. Altfel spus: lucrezi 2 ore și încasezi un salariu de 500 de lei (exemplu la întâmplare) va trebui să plătești contribuții către stat (adică, angajatorul va trebui să aibă sumele) ca pentru salariul minim pe economie (2550 lei brut – 1524 lei net) – angajatul plătește statului 1025 lei, angajatorul plătește către stat 57 de lei (ceea ce face ca salariul complet să fie 2607). Aceste contribuții către stat trebuie, evident, să se „regăsească” în salariu, deci banii trebuie să-i aibă angajatorul, pentru că angajatul trebuie să primească „netul”.

Ce-i asta, taxă de solidaritate mascată?

Pe scurt: în condițiile date, angajatorul trebuie să plătească dublul salariului pentru două ore, către stat (sau îi dă omului salariul întreg pentru numai două ore). Care angajator va face asta?

Vrăjeala aceasta a mai fost la un moment dat, tot cu socialiștii la „cârmă”, dar n-a ținut mult. Oh! Acum e „coaliție” de guvernare: socialiști și democrat-liberali liberali!

Unde-i ipocrizia politicienilor

Protejează angajații, zic ei. Cică, se gândesc la angajați, pentru că aceștia lucrează, de fapt, normă întreagă și sunt plătiți la juma sau sfert de normă.

Replica unei „politicience” către un angajator care zicea că-și plătește femeia de serviciu cu 400 lei, pentru două ore: vreți să cred că femeia aceea poate trăi din 400 de lei?

Cum se vor descurca locatarii săraci cu plata femeii de serviciu?! În unele cazuri este nevoie de ea doar câteva ore pe săptămână. Exemplu: din 30 de apartamente în 25 locuiesc pensionari cu pensii mici și foarte mici, abia reușind să achite cheltuielile comune, utilitățile personale, medicamentele și ceva hrană. Vor fi obligați să „facă rost” de cel puțin 30 de lei în plus, lunar, pentru salariul femeii de serviciu. Nu pot renunța la ea chiar dacă numai pentru că trebuie adunat gunoiul în tomberoane de două ori pe săptămână.

Sunt oameni care au muncit și patruzeci de ani și au pensie de mizerie, de abia trăiesc de pe o zi pe alta și ăștia se gândesc la siguranța pensiei unuia care are azi 18 ani! Dacă asta nu e ipocrizie... nu știu ce e! Bătaie de joc o fi?!

Fractura de logică

Indivizii aceștia habar n-au pe ce lume trăiesc și habar n-au ce fac! Dacă au habar și-o fac se numește altfel...

1. Cu ce-l ajută pe angajatul care primește tot 400 de lei, dacă statul încasează dublu de pe urma muncii lui? Va putea trăi din 400 lei pentru că angajatorul dă statului mai mulți bani?! Nici din 1524 de lei nu se poate spune că cineva "trăiește"...

Îl obligă pe angajator să țină la muncă timp de opt ore un om de care are nevoie zilnic sau săptămânal doar câteva ore? Îl obligă pe angajator să ofere salariul minim pe economie pentru numai două ore? În mod sigur, angajatorul se va lipsi total de acel om.

2. Cine lucrează mai puțin de 8 ore poate avea motive temeinice: vreo afecțiune care nu-i permite să muncească mai mult, de exemplu.

De ce acest aspect ar trebui să oblige angajatorii să plătească dublu către stat dacă nu au nevoie de cineva decât pentru două ore, sau pentru cineva care are dreptul și/sau recomandarea medicală de a lucra mai puține ore?! Unii angajatori și-ar putea permite, dar unii nu. Și chiar dacă-și permit: de ce să o facă? Nu-i cinstit! Prin Constituție statul e obligat să „aibă grijă de cetățeni”, nu angajatorii.

3. Politicienii „oferă” – prin lege – un ajutor social de circa 149 de lei pentru o persoană fără venituri sau cu venituri foarte-foarte mici (versus de la 5000 de euro în sus salarii pentru unii șefi de pe la stat)... Această persoană poate trăi decent cu suma de 149 de lei?! Nu, evident, dar ce mirare în caz de 400 de lei! Nicio mirare în caz de pensii de mizerie după zeci de ani de muncă.

4. La stat au fost angajate vreo două mii de persoane lunile trecute, și s-au programat majorări salariale pentru unele categorii de funcționari publici (în sensul: plătiți de la bugetul de stat); majorări de 15, 25 și 50 la sută – pe motiv de „muncă_complexă”.

Vor primi majorări profesorii sau polițiștii? Nuuuu! Ce, aceștia au „muncă_complexă”?!

De unde să adune administratorii statului bani pentru aceste majorări salariale la bugetari? Din redevențe și investiții de stat? Hă?! Ce-i aia?! Nu! Din taxarea celor care-și mai permit să aibă angajați.

Ce reușește politicianul român să facă astfel?! 

Să „trimită” în șomaj o mulțime de oameni.

Unii vor ajunge, probabil, să solicite statului cei circa 149 de lei, dacă nu au lucrat cel puțin un an. În ambele cazuri, banii vor fi dați tot de la bugetul de stat.

Studenții, e posibil, să nu mai fie ținuți la muncă. Cei care au unele afecțiuni e posibil să nu mai fie ținuți la muncă, cei care au în îngrijire copii minori sau cu dizabilități, la fel s.a.m.d.

Administratorii statului, în loc să-și trimită la verificări pe cei plătiți pentru astfel de controale presupun că toți angajatorii sunt necinstiți și angajează oameni cu un contract de două ore, îi țin la muncă 8-12 ore și diferența le-o plătesc „la negru”. Or fi și din aceștia, dar de ce prezumă administratorii statului că toți fac asta?! În fapt, politicienii nu prezumă nimic, dar au nevoie de bani pentru bugetul de stat și nu sunt chiar așa de haini încât să taie din indemnizațiile lor de politicieni, din indemnizațiile celor adăpostiți prin fel și fel de consilii de administrație sau agenții de stat.

Program de convergență

A converge înseamnă a se îndrepta spre același punct, în aceeași direcție; la figurat e a tinde spre același scop (scrie în dicționar).

Există și o teorie a convergenței care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială.

Programul de convergență pe care fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să îl prezinte Comisiei până la finalul lunii aprilie în fiecare an se referă la un plan bugetar pe trei ani (pentru statele din afara zonei euro – cum e România, care nu are ca monedă euro).

Programele de acest gen detaliază politicile pe care guvernele naționale intenționează să le aplice pentru a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă, dar și pentru a preveni sau corecta eventuale dezechilibre. În aceste programe trebuie detaliate planurile concrete de implementare a recomandărilor specifice formulate de Uniunea Europeană și a normelor fiscal-bugetare generale.

Prin „recomandări specifice” se înțelege consilierea personalizată pentru fiecare stat membru cu privire la modalitățile prin care ar putea fi stimulate crearea de locuri de muncă, investițiile și creșterea economică, menținând în același timp finanțe publice solide. Prin aceste recomandări sunt oferite orientări cu privire la ceea ce se poate realiza în mod realist în următoarele 12-18 luni pentru o creștere economică mai durabilă, mai puternică (și alte de-astea spumoase).

Din programul de convergență 2022-2025 (România, mai 2022)

- documentul (online, pdf) are 71 de pagini și e multă „vorbărie” – ce va deveni fapt și ce nu vom afla mai încolo.

Poate mi se pare doar mie, dar convegența-mi pare a fi că România trage „hăis” și Europa trage „cea”.

România face obiectul Procedurii de deficit excesiv (PDE) de la începutul anului 2020; până cel mai târziu în anul 2024 trebuie să pună capăt acestei situații.

Deficitul public general este considerat excesiv dacă depășește valoarea de referință de 3% din produsul intern brut (PIB) la prețurile pieței.

Prin deficit se înțelege pagubă, lipsă. Sub aspect economic, prin deficit se înțelege suma cu care cheltuielile (plățile) depășesc veniturile (încasările).

Măsuri pentru reducerea deficitului

• Prioritate pentru reducerea cheltuielilor publice

În categoria cheltuielilor bugetare se regăsesc: cheltuieli pentru învățământ, sănătate, cultură, culte, activitate sportivă și tineret, securitate socială, pentru ajutorul de șomaj, pentru asistența socială, pentru asigurări sociale, pentru obiective economice și protecția mediului, pentru cercetare, pentru ordine publică, siguranță națională și apărare.

Vor reduce cheltuielile pentru siguranța națională și apărare? În mod sigur, nu – abia ce le-au crescut.

Cu învățământul suntem lămuriți de mulți ani, cheltuielile sunt reduse: în art. 8 din legea învățământului, 2011 (actualizată), scrie că pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Și an de an se „bagă” o lege prin care se derogă de la aceste dispoziții pentru că – evident! - nu sunt bani.

Conform legii, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației la care se mai adaugă nu știu ce. I se pare cuiva că se întâmplă asta?! Poate în cazul pensiilor speciale.

Cheltuielile cu activitatea sportivă și tineret sunt reduse de prin 1990, probabil: între altele, cele mai multe tabere pentru elevi, care au existat în țară, sunt ruine sau aproape ruine (e scump pământul de sub ele, în schimb).

Cum mai reduc administratorii Ro cheltuielile publice:

1. organizează un recensământ foarte scump: registre, autorecenzare și „din ușă în ușă”, când alte state au ales recensământul pe bază de registre administrative reducând la jumătate (cel puțin) cheltuielile cu recensământul;
2. angajează vreo două mii de funcționari publici (îi numesc astfel pe toți angajații care sunt plătiți din bani de la bugetul statului și bugetele locale) deoarece nu au personal suficient pentru „noile cerințe” ale U.E.: digitalizare, absorbție ajutoare financiare și altele de gen;
3. măresc (cel puțin la nivel declarativ) salariile anumitor categorii de bugetari – cu 15% pentru unii, 25% pentru alții și cu 50% altă grupă (criteriile nu le-am reținut și nici instituțiile statului unde vor fi făcute aceste majorări).

• Reducerea subvențiilor

Un ministru se gândea la reintroducerea gratuității (subvenționării, altfel spus) călătoriilor cu trenul în cazul studenților – cei care ar plăti nu vor mai avea loc în trenuri și, uite așa, se diminuează și banii care ar intra la bugetul statului.

La Comisia Europeană este înregistrată o inițiativa cetățenească privind eliminarea subvențiilor pentru creșterea animalelor și includerea alternativelor „etice și ecologice”, cum ar fi agricultura celulară și proteinele vegetale – introducerea unor stimulente pentru producția și vânzarea de produse agricole pe bază de plante și de produse provenite din agricultura celulară (= „carne cultivată”, „carne curată”, "carne cultivată în laborator” = creșterea celulelor musculare în rezervoare pentru a produce carne curată; pentru lapte înseamnă fabricarea proteinelor din lapte într-un organism cum ar fi drojdia, de exemplu).

În loc de vite pe pășune în Ro ar fi soia, care e considerată „cultură cheie” ca una dintre alternativele la consumul de carne. Ar mai fi insectele, despre care se tot dau „știri” la TV și nu numai sau carnea realizată la... imprimantă 3D.

• Mărirea bazei de impozitare – pe sistemul „cât mai puțin de la cât mai mulți”

Idei ale administratorilor statului:

1. majorarea impozitului pe proprietate, din 2023;
2. impozit redus (din anul 2023) pentru câștigurile din investiții la bursă, pentru investitorii individuali (lege promulgată anul acesta);
3. introducerea „taxei de solidaritate” – a fost vehiculată, din nou, și respinsă, din nou, deocamdată.

• Accent pe impozitele indirecte

Impozitul indirect este „o sumă” cuprinsă în prețul bunurilor și serviciilor sub formă și denumiri diferite: taxa pe valoarea adăugată, taxe vamale, taxe de timbru și timbru judiciar, taxe consulare, impozitul pe spectacole, accize s.a.. Cumpărătorii / beneficiarii de servicii suportă aceste impozite indirecte, agenții economici le încasează și plătesc / virează la bugetul statului. Introducerea sau creșterea impozitelor indirecte duce la accentuarea inflației – în aprilie 2022 rata inflației în România era de 13,8% (enormă!).

Politicienii vor să crească taxele (nu doar pe cele indirecte) și tot speră să mai introducă, după cum se observă.

Pe scurt: inflația reduce valoarea monedei în timp = scade puterea de cumpărare. Inflația se manifestă atunci când se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor, nu doar la unele bunuri și servicii specifice.

Ce idei mai au administratorii României pentru o economie... robustă

1. au anunțat creșterea salariului minim începând cu anul viitor (ceea ce este un lucru bun, în general) – întreprinderile mici și mijlocii, „lovite” rău în anii 2020 (mai ales), 2021 și 2022 (având în vedere și inflația) vor fi nevoite (cele mai multe) să reducă schema de personal; angajații vor apela la indemnizația de șomaj, pentru un timp mai lung sau mai scurt, apoi... unii vor reuși să se angajeze (cei tineri, în special) iar alții vor solicita diferite forme de ajutor social (dacă nu au vârsta potrivită pentru una dintre „formele” de pensionare). Persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale etc, au avut de suferit la fel de mult.
2. oamenilor cu venituri mici le acordă bonuri în valoare de cca. 250 de lei la fiecare două luni până la finalul acestui an (începând din iunie, iulie) – oamenii cu venituri mici au cheltuieli doar din două în două luni. Sigur, e mai mult decât nimic, dar prea arată a praf în ochi, mai ales că din 2023 cei săraci vor fi și mai săraci, cu sau fără „voucherele” primite în 2022.
3. elevii care provin din familii cu venituri mici vor primi bonuri valorice de cca. 150 lei lunar până la finalul acestui an (nu și în lunile când sunt în vacanță) – e o propunere (n-am găsit informația că va fi așa).

Administratorii României abordează o mare parte din provocările de lungă durată prin implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (= se bazează pe „bani europeni” în cea mai mare parte). Nu e un lucru rău, dacă ar obține fondurile și le-ar cheltui acolo unde e necesar (multe „fonduri europene” nerambursabile a pierdut Ro din diferite cauze).

România beneficiază, prin PNRR, de fonduri în valoare de 29,2 miliarde euro, din care 14,24 miliarde de euro sunt finanțări nerambursabile, iar 14,94 miliarde de euro reprezintă sprijin sub formă de împrumut.

Foarte multe dintre măsurile propuse / implementate de politicienii români sunt populiste; dacă (și cu parcă!) ar renunța la astfel de „cârpeli” poate că ar fi posibil să fie și în România oamenii liniștiți, să nu simtă veșnic sabia lui Damocles deasupra capului. Dar! Oamenii independenți financiar de stat nu pot fi „masă de manevră” la alegerile electorale (în special).

De intenții bune avem podul plin. Ceva fapte ar schimba percepția despre politicieni și despre angajații (la vârf) din instituțiile publice, agenții de stat etc.. din România. 

Ar fi fain dacă s-ar merge pe principiul trăiește tu, dar lasă și pe altul să trăiască (de la Mihai Eminescu citire).

surse

Programul de convergență:

https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/pc_-romania_2022_ro.pdf.pdf

Fără subvenții APIA:

https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/fermieri-romani-ue-discuta-despre-eliminarea-subventiilor-cresterea-animalelor-romania-capacitatea-deveni-lider-european-cultura-soia-1_626e8c055163ec4271eef118/index.html

Agricultura celulară:

https://www.agrimedia.ro/articole/o-noua-ramura-in-industria-agroalimentara-agricultura-celulara