Sănătate. Romania dorita

În secțiunea Puterea de cumpărare întrebau ce vreau de la modul în care trebuie crescut nivelul de trai; în secțiunea Sănătate mă întreabă ce vreau de la sistemul de sănătate! 1. Care sistem de sănătate? 2. Ce să vrea o ființă de la un sistem? Ființele construiesc sistemele și le au cum le construiesc - nu vor nimic de la acestea. 3. Ce-or fi vrut să sublinieze cu acel TU? Că ne apreciază pe fiecare în parte? Haida-de! Ăștia chiar cred că avem pene pe spate, și ne cred papagali.

Zic ei: Ce îți dorești TU de la sistemul de Sănătate? Și noi trebuie să bifăm o variantă de răspuns... Ups! N-au specificat dacă e o grilă numai cu o alegere sau putem bifa toate variantele (am uitat să fac proba).

Și incepe grila: 

1. Vreau servicii medicale publice de calitate în spitale moderne

Mmmm...! Nu-ș' ce să zic... Asta ar fi  cazul să se subînțeleagă. 

Asta vrea oricinie, și ne-am manifestat continuu voința in acest sens, iar ei au zis că nu sunt bani. De unde vor scoate banii în următorii patru ani? Câtă ipocrizie! 

Pentru servicii medicale de calitate e nevoie și de învățământ de calitate, unde să se prezinte oameni cu dorința de a-și ajuta semenii, nu de a se căpătui sau... cum zicea mama unei studente la Medicină, cu ani în urmă, când se striga in stradă că medicii au salarii prea mici: Fiica mea a învățat atâția ani ca să câștige bani și să i se spună "doamna doctor".

La fel în cazul asistenților medicali, infirmierilor... Ii plătești bine, statule, le poți pretinde chestii. TU, statule, oferă banii necesari actului medical de calitate. Fără bani in sistem, fără pregătire serioasă in școală - pentru cei ce vor în sistem - eu pot să vreau orice...TU, statule, zici că nu ai bani.

Vreau ca politica de preț a medicamentelor și compensarea acestora să țină cont de veniturile românilor.

Ești la guvernare, omule care-mi zici de asta fără să spui și ce înseamnă politica de preț... Cei din partidul tău au tot guvernat - cine a hotărât politica de preț și taxarea medicamentelor? Exact! Guuuuvernul. Care-s vinovații pentru faptul că de pe piața din Ro aproape că au dispărut medicamentele generice și se găsesc mai mult cele inovative - genericele ajungând, în unele cazuri, să fie și cu 80% mai ieftine decât inovativele? Exact! Membrii guvernului. Ce vrei de la noi? Să-ți zicem că vrem medicamente pe care le pot cumpăra toți cei care au nevoie, fără a rămâne fără bani de mâncare? Asta era cazul s-o gândești singur, nu să-ți spună cineva că vrea! Când medicamentele sunt mai ieftine (și utile, evident) compensarea va fi mai mică și, pe cale de consecință, mai mici vor fi și cheltuielile bugetare. Dar știi asta și TU, statule - de ce n-ai făcut ce era cazul (și nici nu vei face) știi numai TU, statule.

Statule, fă ce e de făcut pentru creșterea puterii de cumpărare a banilor și n-o să mai fie așa probleme mari cu politica cel mai mic preț (între altele)

Vreau ca medicii de familie să acorde cat mai multe servicii medicale accesibile, inclusiv după amiaza și în week-end.

Ha! Eu vreau! Dar tu ii plătești pentru aceste mai multe servicii medicale? (nu înțeleg ce înseamnă, în context, accesibile). Medicii prestează serviciile azi și TU, statule, când decontezi?

Există medici de familie care nu lucrează și după-amiază? Dacă da, probabil că sunt puțini spre deloc. Prin contract, sunt obligați și să facă vizite la domiciliu in anumite cazuri, și mai multe. Când nu-și respectă acest contract pot să vreau eu orice... De ce și în weekend? Decontezi dublu, statule? Poate ar fi cazul să mai tai din birocrație, să digitalizezi ce e de digitalizat s.a. pentru ca medicii (în general) să nu mai pară conțopiști și să poată sta cu un pacient mai mult de 15 minute.

Vreau ca serviciile ambulatorii și de spitalizare de zi să fie accesibile și diversificate, inclusiv pentru investigații complexe.

Pachetul de servicii medicale de bază acordate în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice e diversificat. Accesibil? Depinde ce înțelegi din asta TU, statule. Oamenii din zonele rurale au tot solicitat, dar nimic - nu sunt bani. In plus, acolo unde există (urban și/sau rural), consultațiile sunt limitate, în funcție de probleme - ba una de persoană, ba două in 60 de zile, ba trei în nu știu cât timp... Cine a limitat numărul de consultații (și nu numai) pentru a face economie la buget? Cine a impozitat concediile medicale pe motiv că hop-țop, cum strănută unu' cum vrea concediu medical. In 2020 ne ziceai să stăm în casă dacă tușim, dacă strănutăm... Până la urmă, cum e? TU, statule, presupui că oamenii se prefac și îi sancționezi, apoi vii cu grile de-astea, prefăcându-te că-ți pasă de cetățeni?! Politicianule, îți pasă ție de oameni cum îmi pasă mie de gaura covrigului.

Vreau centre pentru tratamentul adicției față de droguri, mai ales pentru copii și adolescenți.

Câtă ipocrizie! De zeci de ani ți se cer astfel de centre și TU, statule, n-ai timp, n-ai bani... Ai mai și diminuat sumele organizațiilor care sunt preocupate - real! - de problemele dependenței de droguri și nu numai. De anul trecut ți se cere insistent asta și TU, statule, vii să mă întrebi dacă vreau!? Înțeleg că n-ai bani, dar n-ai nici (ținere de) minte?!

Propunere (la finalul fiecărei grile e o casetă in care putem vrea altceva): TU, statule, rezolvă problema cu gunoaiele aduse de pe te miri ce meleaguri străine și depozitate pe te miri unde, scăpa-ne de acele chimicale pe care unii le numesc alimente, stopează tăierea pădurilor, nu mai injecta animale de crescătorie cu fel și fel de seruri și hormoni de creștere etc. s.a.m.d. și, probabil, în timp, cheltuielile bugetare cu sistemul de sănătate vor scădea.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/ds_30-1795490/

Masturbare timpurie

Să nu va șocheze titlul pentru că este ceea ce cred unii că trebuie învățați copiii cu vârste între 0 și 4 ani. Educație sexuală pentru copii cu vârste între 0 și 4 ani! Zero ani? Adică nu a împlinit un an și e dus la creșă, unde va fi „educat” că e firesc să-și atingă organele genitale? Copilul acela nu-i nici măcar conștient că are așa ceva - atingerea e întâmplătoare. Un copil în vârstă de un an sau de doi ani... Unii nu știu să spună corect o mulțime de cuvinte și vor fi „educați sexual”. Nu sunt învățați istorie la vârste așa fragede - 'că nu pricep - dar pricep de-astea cu sex, atingeri corporale? Înțeleg ei ceva din sensul cuvântului „sexual”? Ce i se răspunde unui copil în vârstă de 4 ani (și chiar mai mărișor) care întreabă „ce-i aia masturbare?” I se vor arăta desene, i se va arăta practic, în sala de clasă?

Sigur, ei zic zero ani (adică, sub vârsta de un an) dar nu (cred că) se gândesc că trebuie educați bebelușii să-și „conștientizeze” organele genitale. Cel puțin, așa sper.

Consider că educația sexuală este necesară, dar trebuie făcută într-un mod inteligent, de oameni care știu despre ce vorbesc fără a citi de pe foi, și nu de la grădiniță (am în vedere „standardele” OMS când afirm asta). E o „materie” unde trebuie discutat, nu învățat ca la mate. Opționalul pentru Educație sanitară este introdus din 2004 (pentru clasele I-XII, cu acordul părinților), dar nu au ales prea mulți elevi „materia”. Educația sanitară/sexuală este introdusă prin modificarea Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Adolescenții, tinerii, au nevoie să știe lucruri, vor să afle ce-i adevărat și ce nu din ceea ce văd prin filme sau pe aiurea, și multe altele. Unii copii au părinți care chiar dacă or fi inhibați reușesc să-și depășească „jena” și își încurajează copiii să discute cu ei absolut orice nelămurire, problemă. Dar cei care nu au astfel de părinți? Prin 2018 fusese lansată o „strategie de educație parentală”, dar a fost abandonată ideea. A mai existat și ideea cabinetelor de planificare familială, unde ar fi putut merge și copiii cu vârsta sub 15 ani pentru a solicita informații (le-ar fi obținut gratuit) despre sexualitate, sarcină și altele, dar... de unde bani pentru toate astea, mai ales în zonele rurale?

Informații pe care adulții trebuie să le ofere copiilor cu vârste între 0-4 ani, în ceea ce privește sexualitatea, și care-s enumerate în „standardele pentru educația sexuală”:

- bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie

- descoperirea corpului și a organelor genitale proprii

- faptul că plăcerea apropierii fizice este o parte normală din viața fiecărui om

- tandrețea și apropierea fizică sunt o modalitate de exprimare a dragostei și afecțiunii

(...)

- dreptul de a explora identități de gen (n.b. asta n-o înțeleg! Cum explorează așa ceva un copil în vârstă de un an, de exemplu? De fapt: ce înțelege?!)

Să le vorbim despre plăcerea apropierii fizice la vârsta de... un an? Apropierea fizică de cine și sub ce formă? Vor să-i pregătească pe copii pentru a accepta adulți libidinoși pe lângă ei, pentru că „plăcerea apropierii fizice e o parte normală din viața fiecărui om?” (exagerez un pic) Sigur, scrie pe acolo că trebuie învățați să păstreze „distanța socială” față de anumite persoane... Care persoane?! Profesor, educator, bonă, unchi, popă, vecinu’? Orice persoană ar putea fi un „prădător sexual” - o dovedesc atâtea cazuri.

Nu-s cam multe de învățat pentru un creier care abia începe să acumuleze informații?!

Îi tot trag că-i ok educația sexuală în școli pentru că n-ar mai fi nici așa de multe adolescente-mame. Oare n-ar trebui umblat la legea penală? Să se practice aplicarea acesteia; să fie educați cei cu atribuții în materie să aplice legea atunci când e cazul. Cele mai multe adolescente devin mame din cauza unor masculi adulți mai bătrâni cu mulți ani decât ele.

Departe de mine gândul să nu li se explice copiilor mici despre una, alta, dar nu chiar despre masturbare și „plăcerea apropierii fizice”, pentru că nu sunt sigură că ar înțelege și „nuanțele”: apropiere fizică de cine, de exemplu? Dacă vor înțelege că e firesc ca vecinul/vecina să-i mângâie pe ici-colo?! Sau bona sau oricine are un defect la creier și se excită sexual când vede copilași? E valabilă și altă extremă: orice gest nevinovat de afecțiune ar putea fi înțeles aiurea de copii. Psihologic vorbind, s-ar putea să fie bulversați, nu educați.

Cine își duce copiii la creșă sau la grădiniță trebuie să se aștepte că niște străini le vor explica despre masturbarea timpurie, când ei, părinții, nu sunt acolo, să știe ce li se spune/întâmplă micuților?!

Cei care au elaborat „standardele” pe care le recomandă experții de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) chiar știu ce afirmă?!

Cine se îngrijește de copiii instituționalizați? Statul, dacă e să-l cred pe vicepremier - niște oameni plătiți din bugetul de stat, adică. Vor pompa bani în ceva organizații non-guvernamentale și vor fi educați perfect acești copiii care n-au pe nimeni să-i apere de abuzuri.

Sigur! Zic ei, sfătuitorii, că fiecare stat alege ce și cum. Nu se va începe de la vârsta de zero ani cu educația sexuală, dar numai faptul că au gândit și recomandat de-astea spune multe despre „experții” de la OMS.

Standarde pentru educația sexuală în Europa:

https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/Dokumente/BZgA_Standards_Romanian.pdf

La pag. 38 încep tabelele cu indicațiile prețioase. Unele chestiuni sunt de bun simț, altele... așa și așa, dar unele mi-au înarmat piticii de pe creier. Vorba unui criminalist: „Jos labele de pe copii!”

Așa vicepremier obraznic și prost informată a mai avut Ro, dar nu erau în discuție copiii.

Îl citez pe actualul:

(...) în felul acesta (n.b. fără educație sexuală în școli) obligăm în continuare generaţii de tineri şi tinere să facă lecţia de educaţie sexuală în spatele şcolii sau în toaletă. E de neacceptat. Cu asta vrea să spună că el pe acolo și-a învățat lecția?! N-ar fi mai corect să-l doară de pedepsirea pedofililor? Pentru că pedofili sunt masculii adulți care lasă gravide copile în vârstă de 11-15 ani și când sunt luați la întrebări unii spun că... au fost seduși!!!

Mai zice vicepremierul: Trebuie să ne gândim la copii şi nu la himerele medievale ale părinţilor. Copiii sunt viitorul acestei ţări, iar cei care trăiesc încă Evul Mediu pot să îşi asume lucrul acesta, dar să îşi asume ei retragerea copilului. Nu statul să vină să spună: copiii nu au dreptul la educaţie sexuală şi doar părinţii înţelepţi şi cărora le pasă cu adevărat de copii pot să îşi ducă copilul la oră. Lui nu i-au lipsit doar orele de educație sexuală. Tipul acesta a consultat un psiholog în legătură cu modul în care se dezvoltă creierul la oameni?

Așa de ușor pot fi păcăliți unii părinți să-și lase copiii la „ora de... orice”! Unii nici nu vor ști - pentru că nu li se va aduce la cunoștință - că își pot retrage copilul de la astfel de ore (ca-n cazul orelor de religie).

Se gândește la copii! Ce să spun?! Alocațiile sunt bătaie de joc, bursele de toate felurile la fel... Despre școlile care arată de parcă ar fi din evul mediu nu zice nimic? Unii copii nu au cum să ajungă la școală, alții nu au bani pentru toate „caietele speciale” și tot felul de „cerințe” și el îi scoate din evul mediu învățându-i masturbarea timpurie?! Au rezolvat toate problemele: violența sexuală asupra copiilor eradicată, cei care au lăsat gravide puștoaice sunt „ascunși”, niciun copil nu mai merge la culcare flămând, niciun copil nu mai e trimis la muncă pe câmp sau pe la vreo stână, niciun copil nu mai e obligat să cerșească, toți copiii merg la școală și au manuale, toți copiii dați dispăruți au fost găsiți s.a.m.d. Mai era problema educației sexuale în școli. Sigur că da... Ce tupeu! Cine-i educă sexual pe copiii care nu merg la școală, pe cei care abandonează școala în adolescență pentru că părinții nu-i pot susține financiar, de exemplu? Exact cei mai vulnerabili nu vor avea parte de ce zic ei că-i necesar și obligatoriu. Îi învață cum să se spele pe ici-colo, dar în casele multor copii nu există nici apă caldă, nici căldură, WC-ul e la câțiva metri de casă...

Vai, ce m-am nervozat! Și-am scris aici numai despre „grupa de vârstă” 0-4 ani!

Oare de la ce vor să abată atenția publicului aruncând această fumigenă cu obligativitatea orei de educație sexuală? De la Planul Național de Redresare și Reziliență?

Mișto ar fi să fie restricționat accesul spre acest text, pe motiv că nu e indicat minorilor.

Cred că omul nu s-a născut cu cravată

Premierul Ro a comentat în 16 septembrie a.c., într-o conferință („Împreuna protejăm România”), în legătură (și) cu purtarea măștii, despre care mulți au spus că e greu:

Cred că omul nu s-a născut cu cravată la gât, de exemplu. Cu toate acestea, ne-am obișnuit cu cravată la gât. Omul nu s-a născut încălțat, cu toate acestea mă uit și acum pe gazon la pantoful cu toc cui. Omul s-a obișnuit cu astfel de lucruri și cred că adaptabilitatea noastră e cea care trebuie să genereze resortul de evoluție și de mișcare într-o direcție care mi se pare firească și normală.

(video pe pagina FB a Guvernului Ro, pe la min. 24:47)

Firesc și normal să trăiești cu masca pe față?!

Doar crede (bănuiește?) că omul nu s-a născut cu cravată la gât?! Văleu!

*

Am auzit azi bazaconia și am căutat-o (am citit pe digi24.ro), s-o notez, pentru că tot am mai scris pe aici despre perlele celor de diferite culori politice. 

*

Omul nu s-a născut nici cu lanțurile sclaviei – ar fi trebuit să se obișnuiască?

Image by Sergei Tokmakov, Esq. from Pixabay

Copiii plătesc pensie înaintaşilor in mod direct

Unii politicieni români - in special social-democraţi - par pierduţi in spaţiu rău de tot! Ce le-a dat prin minte!!! Un proiect de lege prin care copiii (cei plecaţi in străinătate par a fi vizaţi, in special) să fie obligaţi prin lege să plătească o pensie pentru părinţii pensionari, pentru bunici şi străbunici. Cum motivează iniţiatorii proiectului aceasta initiativa? Rămâneţi sideraţi!

Marea migraţie a forţei de muncă tinere din România, spre state din vestul Europei, îndeosebi după aderarea la Uniunea Europeană, are un impact economic, social şi uman incalculabil, efectele negative încep deja să se manifeste, cu deosebire asupra persoanelor vârstnice, aflate la capăt de drum şi lipsite de sprijinul şi afecţiunea copiilor sau a nepoţilor. Pe scurt: “abandon emotional” (unii nu mai sunt vizitaţi de ani de zile de copiii plecaţi!) şi “abandon financiar”. Dar cei mai mulţi dintre aceşti vârstnici au muncit întreaga viaţă! Nu are statul rolul de a le asigura o bătrâneţe liniştită?! Pentru ce au cotizat aceşti oameni care azi sunt pensionari? Din cauză de pensii speciale fără număr, fără număr (şi alte cauze) a intrat in faliment sistemul de pensii şi cel de asistenţă socială?!

Ce vor tipii aceştia?! Ca fiecare tânăr apt de muncă să plătească părinţilor, bunicilor, străbunicilor cel mult o cincime din veniturile obtinute! Cică pensia se stabileşte pe cale amiabilă, dar dacă nu există înţelegere se poate ajunge la instanţa de judecată (pe banii cui?). Cine nu vrea să plătească va fi sancţionat - chiar şi cu pedeapsa închisorii!!! Ziceţi şi voi: nu-i demenţială ideea?!

Ce zice deputatul psd de Bihor, iniţiatorul proiectului “Legea recunoştinţei între generaţii”, proiect depus la Senat:

Sunt aproape 2 milioane de pensionari care au în jur de 1000 de lei. Am făcut eforturi pentru acest urmaş al meu, l-am dus la creşă, la grădiniţă, la şcoală, la liceu, la facultate, m-am ocupat de cariera lui şi atunci eu sau cineva care mă întreţine se adresează instituţiilor şi în loc să îmi dea 300 îmi dă 500. Acest proiect de lege nu implică fonduri de la stat, e o reglare, pe linie directă în familie, dar o reglare pe baza unei legi. […] La baza acestei propuneri stă o declaraţie a Consiliului UE, a PE, din 2012, an care a fost desemnat ca să citez exact „anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii". Deci aceste idei circulă în toata Europa.

Cred că ideea cu pensii plătite de tineri părinţilor, bunicilor, străbunicilor bântuie doar prin capul unora.

Legea reglementează raporturile juridice, morale şi materiale între copii şi părinţi, copii şi bunici, copii şi străbunici din aceeaşi familie. Legea stabileşte drepturile şi obligaţiile părinţilor de a-şi creşte şi educa propriii copii. La urma lor, părinţii şi bunicii au dreptul la respect şi recunoştinţă din partea copiilor (art. 1, al. 1 din proiectul de lege).

Multe dintre dispoziţiile din acest proiect de lege se regăsesc, cu alte cuvinte, in legi deja existente.

Aliniatul unu din art. 5 e chiar hazliu: Obligaţia părinţilor este atât faţă de copii cât şi faţă de stat, reprezentat prin instituţiile acestuia. Care o fi această obligaţie a cetăţenilor (in calitate de părinţi) faţă de stat?!

Ce le scapă din vedere?!

1. Există reglementări (in codul civil) despre obligaţia de întreţinere între copii şi părinţi şi există şi infracţiuni cu privire la familie (in codul penal). Între altele, semnatarii (72 la număr, între care unul de la ALDE) - in frunte cu iniţiatorul - au încurcat codurile penale, referindu-se la un articol care, in noul cod penal, face referire la pedeapsa pentru neglijenţa in păstrarea informaţiilor, ei dorind să se refere la infracţiuni contra familiei: abandonul de familie, neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească şi altele de gen.

2. Tinerii care muncesc plătesc taxe şi impozite de care beneficiază statul tocmai pentru a asigura (şi) vârstnicilor o viaţă mai uşoară, conform Constituţiei.

3. Vârstnicii care au nevoie de ajutor şi nu îl primesc de la copiii care îşi pot permite se pot adresa instanţei judecătoreşti şi fără această lege - dacă vor! De ce să se bage statul in treaba lor?

Ajungem, din nou, in faza când membrii “marii adunări naţionale” ştiu ce e moral, ce e mai bine pentru membrii unei familii?

(ştire citită pe digi24)

Citirea motivelor care stau la baza acestui proiect de lege vă garantează o porţie sănatoasă de râs - care poate da in plâns, e drept.

Nu mă credeţi pe cuvânt, citiţi:

Iniţiativa legislativă (proiectul de lege):

https://senat.ro/Legis/PDF/2019/19b338FG.pdf

expunere de motive:

https://senat.ro/Legis/PDF/2019/19b338EM.pdf

(fostul preşedinte psd figurează in proiectul de lege ca fiind preşedinte al Camerei Deputaţilor!?)

Idei de ministru român

E foarte clar că cei care populează Guvernul şi foarte mulţi dintre cei care populează Parlamentul nu au idee ce înseamnă democraţia, ce înseamnă Uniunea Europeană, ce înseamnă drepturile şi libertăţile cetăţenilor…

Ministrul de finanţe, dl Eugen Orlando Teodorovici e plin de idei inovatoare.

In 10 august 2018 a fost organizat un miting al diasporei la Bucureşti. La vremea aceea - înainte şi după - “ieşeau pe sticlă” nu doar trompetele partidului aflat la guvernare dar şi periatorii de serviciu şi chiar “nume grele” ale partidului şi dădeau din gură despre conspiraţii. Ministrul de la finanţe nu putea lipsi!  Ce zicea el, cu vreo săptămână înainte de miting? Că 10 milioane de români sunt plecaţi din ţară şi că un om misterios ar controla (unele) proteste in România (şi) pe subiectul Roşia Montană, al carui dosar guvernanţii l-au retras de la înscrierea in patrimoniul mondial UNESCO pe motiv că altfel statul ar pierde procesul cu Gabriel Resources şi ar fi obligat să plătească firmei canadiene 4 miliarde de dolari (ziare.com). Acest om misterios ar avea interese şi la firma Gabriel Resources şi care, orice deznodământ ar avea povestea, ar câştiga.

In acelasi interviu cu Val Vâlcu (jurnalist la DcNews), ministrul a dat-o pe filmele cu spioni (a declarat că a văzut multe) şi şi-a imaginat că pe românii plecaţi din ţară i-ar putea folosi in interesul României:

Prezenţa celor 10 milioane de români in afara ţării, am întrebat zielele trecute şi atâţi cică ar fi. Pentru mine e un factor extrem de important să am o evidenţă cu toţi aceşti 10 milioane de români, pe ţară, pe structuri, pe funcţii, pe tot. Să pot să comunic eu ei, să am o platformă pe care toţi să o poată accesa, să dau anumite mesaje, să induc anumite idei pe care ei mai departe la locurile de muncă, in funcţiile pe care le ocupă, pentru că au funcţii importante, unii poate sunt in funcţii cheie...

Interviul integral: https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=67LrRYphaUk

O altă idee creaţă este cea referitoare la îngrădirea dreptului la muncă într-un stat - e curat democratic, pricepe exact principiile care stau la baza Uniunii Europene şi are idei clare despre drepturile cetăţenilor, Sigur ca da! Iată ce zice:

Nu ai voie după primul permis, să-ţi reînnoieşti dreptul de muncă, ca să fii obligat să migrezi, în Europa. Aşa, dacă se duce în Germania şi tot primeşte drept de muncă, nu o să se întoarcă cel care lucrează în Germania în veci în Croaţia, România sau de unde a plecat. Este o măsură discutată. Maxim cinci ani şi La revedere, după aceea te duci în altă ţară şi îţi cauţi loc de muncă, a afirmat Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor Publice, în cadrul conferinţei ”Criza forţei de muncă - Corelarea sistemului de învăţământ universitar cu piaţa muncii”. (gandul.info)

De ce doreşte îngrădirea dreptului la muncă? Pentru binele cetăţenilor, desigur! O zice:

Ce dorim să facem ca şi Guvern, şi eu personal ca ministru de Finante, este doar să putem să creăm in România acele motive pentru care românii care trăiesc in afara ţării din motive obiective să aibă acel argument să se întoarcă acasă alături de familie. (ziare.com). 

Bineînţeles că apoi revine asupra aberaţiei şi o dă cotită - ba că a fost scos din context ce-a spus el (cu subiect şi predicat, in public), ba că ala-bala-portocala a fost o exprimare neferictă.

Mai are şi alte idei creţe - aminstie fiscală (alta!) pentru marii datornici, plata tuturor pensiilor pe carduri (când in mediul rural nu prea există ATM), între altele - dar mă opresc aici. 

Ministru de tip nou, al culturii

Poate că luna aceasta i-aş fi lăsat in pace pe politruci (le pasă lor cum le păsă că mulţi oameni mor cu zile), dar de Ziua Marii Uniri ne-au cerut să facem pace, să fim uniţi, să nu mai criticăm, să nu mai cârcotim, pentru a duce România spre progres! I-auzi! Or vrea să stăm in poziţie de drepţi şi când ei spun “adunarea pe clanţă” noi să executăm. Când ne spun “Săriţi!” noi să întrebăm “Cât de sus?” Bine, n-a zis vreunul “Vă cer să…”, ci ceva in genul caracteristic: “Ar trebui să…” “Ar trebui să…” ne spun şi când e vorba despre şcoli, spitale, autostrăzi, nivel de trai decent ş.a.m.d.. Ei nu fac ce zic - deci de ce să-i credem când ne spun că ar trebui “să facem pace”? Cu actualii oameni politici care conduc statul şi cu oamenii care conduc multe instituţii importante ale statului nu vreau să fac pace.

====================

Noul şef la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Daniel Breaz, nu ştie să definească familia. 

Întrebat la un moment dat, înainte de a deveni ministru, dacă un părinte care îşi creşte singur copilul formează o familie acesta răspunde răspicat şi accentuat: Au fost familii.

E clar! In viaţa lui n-a auzit noţiunea “familie monoparentală” şi îşi imaginează că numai cei care au divorţat ajung să îşi crească singuri copii - fie mama (de regulă), fie tata.

Să sperăm că nu se vor apuca parlamentarii să modifice legislaţia pentru ca noul ministru al culturii să pară nu doar cult, cunoscător al prevederilor legislative, ci şi profet.

Familia monoparentală este recunoscută in toate statele membre ale Uniunii Europene. In România, familia monoparentală este recunoscută şi ocrotită prin lege - atât prin Constituţie, cât şi prin prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legii 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei (republicată).

Familia monoparentală este familia formată din persoana singură şi copiii in vârstă de pâna la 18 ani aflaţi in întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta. (art. 2 al. 2, L. 277/2010).

Să plângem sau să râdem?

Oare suntem un popor căruia îi plac foarte mult bufonii?

De când cu premierul României, Vasilica-Viorica Dăncilă, pare că “blonda” din bancuri are un nume. Să mai zică cineva că nu trăim in ţara lui Bulă şi doamna Dăncila este Bulă al anilor 20-20. Spre deosebire de Dăncilă, Bulă era, totuşi, inofensiv şi simpatic (cum zice deputatul PNL Ovidiu Raeţchi, care, la un moment dat, i-a contabilizat gafele).

Nu mă credeţi pe cuvânt, chiar gafează pe rupte!

Nu mi se pare deloc comic ceea ce se întâmplă! In ministere, la vârf, par a fi numai oameni care nu au idee ce trebuie să facă acolo! Cum să sperăm la o economie prosperă cu astfel de oameni la conducere? Cum să sperăm la… orice cu aşa oameni slab pregătiţi din mai toate punctele de vedere?! Şi Bush Jr. spunea prostie după prostie, dar era înconjurat de oameni care au cap nu doar să nu le plouă in gât. La fel, şi in cazul lui Trump!

Toate gafele acestea - diplomatice, de protocol - toate greşelile de limba română, jignirile aduse unora şi altora, aroganţa indivizilor care par a-şi fi obţinut diplomele de studii pe la vreo societate cu răspundere limitată, sunt de groază! Cum putem spera că astfel de oameni doresc ca toţi copiii să aibă parte de învăţătură, ca toţi oamenii să aibă şanse egale in viaţă?! Ar însemna ca tot mai mulţi români să-şi de-a seama cu cine au de a face!

♦♦

Una dintre gafele diplomatice ale prim-ministrului român. Încurcă Podgoriţa (Podgorica) cu Priştina. Aflată într-o vizită in Podgoriţa (Muntenegru), ea declară într-o conferinţă de presă că se bucură să fie la Priştina (Kosovo - un stat nerecunoscut oficial decât de câteva state, un stat preponderent albanez desprins din Serbia).

Bancuri pe temă:

România începe să se impună in regiune. Astfel, “proasta României” a devenit “proasta Balcanilor”.

♦

Măi, oameni de la TAROM, lăsaţi-o pe Platoul Golan, să zică ea “Bine v-am găsit in Damasc”.

♦

Premierul României a răzbunat toate acele “Bine te-am găsit Budapesta!” strigate la Bucureşti..

♦♦

Pentru ea, imunoglobulina este imunoglobină (a zis-o de şase ori într-o şedinţă a Executivului, citind de pe foi). În altă şedinţă de Guvern: Putem spune, pe scurt, că reducem democraţia... ăăă... reducem birocraţia (gura păcătosului adevăr grăieşte?)

A mai zis, la diferite întâlniri / interviuri / şedinţe / conferinţe: abrogăm pe cineva pentru o vină; agricultorii au nevoie de sumbvenţii; orice om îi e teamă de o plângere penală; toată lumea trebuie să credem in justiţie (poţi avea şi succesuri); oamenii termină un liceu şi dacă nu are un loc de muncă…; Dorim să ne anexăm pe prevenţie; Am participat la punerea în funcţie a staţiei de pompare…

Când este intervievată despre momentul in care România va prelua preşedenţia (greşeala aceasta a făcut-o şi preşedintele Iohannis, şi nu doar el) Consiliului European zice: Bineînţeles că nu încercăm să intervenim în problemele interne ale unui stat membru cum este Iranul sau Pakistanul, dar cred că este nevoie de discuţii cu cei care sunt factori de decizie ca drepturile femeii să devină o realitate.

La întoarcerea dintr-o vizită făcută in Portugalia a declarat că a vorbit despre preluarea “Preşedinţiei României”, fiind vorba de fapt despre preluarea de către România a preşedinţiei Consiliului European şi a mai spus, cu aceeaşi ocazie, că a mai vorbit şi despre dezvoltarea relaţiei privelegiate dintre România şi Portugalia.

In Parlament, prima ministră se referă la “criticile aduse Guvernului de opoziţia parlamentală”. Cu ocazia unei moţiuni de cenzură depusă de PNL: Această dezinformare este pur şi simplu o minciună!; "Majorările de preţuri s-au diminuat."

Vorbind despre autostrăzi: […] cei 58 de km va duce la deconcesionarea traficului…

In timpul discuţiilor cu europarlamentarii din grupul Socialiştilor şi Democraţilor, femeia nu se dezminte. Spune:

Cei care au agresat jandarmii, nu ştiu dacă în vreo ţară europeană o femeie jandarm poate fi bătută cu atâta bestialitate de către protestanţi. (se referea la protestatarii din 10 august 2018). 

Astfel de gafe pot duce la conflicte religioase… dar, cred, toţi oficialii străini ştiu deja cu cine au de-a face.

De ziua Mondiala a Educaţiei (5 octombrie) in vizită de lucru la Bacău (mai multe pe digi24):

- toate regiunile ţării trebuie să se dezvolte ca să ajungă la un anumit nivel. Eu susţin toate zonele, susţin şi Moldova;

- Vrem să mergem pe prevenire, şi mai puţin pe înlăturarea calamităţilor sau înlăturarea dezastrelor produse de calamităţi […];

- Am fost aici atunci când calamităţile au provocat atâtea neajunsuri, atâtea dezastre;

- Să nu uităm, după decembrie, vremea nu ştim cum va fi,  în fiecare an a fost vremea foarte capricioasă, vin zăpezile și atunci putem să ne confruntăm din nou cu situațiile pe care le-am avut în iunie – iulie;

- Am văzut anumite lucruri care nu sunt conforme cu realitatea.

Această doamnă a ajuns să fugă de reporteri! Zice ce are de zis - dacă trebuie să zică ceva - apoi pleacă, ignorând orice întrebare - pentru că nu are răspunsurile scrise (ar fi fost auzit spunând, la un moment dat, cineva care se afla in apropierea ei - gurile rele spun că ar fi fost un consilier).

Vrem respect, ca naţiune! Respectul nu se primeşte, se câştigă. 

Actualizare ianuarie 2020. Doamna a anunţat că va publica o carte-interviu despre vremea când a fost premier. 

Ştire falsă difuzată de un senator al României

Iulian Claudiu Manda, senator psd de Dolj, şef al Comisiei pentru controlul S.R.I. (Serviciul Român de Informaţii) a distribuit (acum vreo trei zile) pe pagina lui de FB un articol de tip ştire falsă: Canada a legalizat relatiile sexuale între oameni şi animale.

Alt bufon care nu verifică ce ştiri distribuie sau pe care le ia in serios pe unde le citeşte. Sau… poate că le caută, să se potrivească intereselor sale de moment şi nu îl interesează să verifice (sau ştie şi nu-i pasă), ştiind că “cititorii” lui citesc doar titlul, fără să fie interesaţi de conţinut, de context etc..

Site-ul de pe care a distribuit minciuna este ActiveNews, un site care publică unele ştiri false sau denaturate.

Articolul distribuit de acest politician este scris (publicat) in anul 2016, in ziarul britanic The Independent, despre un caz judecat şi in care scrie despre un complet de judecată al Curţii Supreme din Canada care constată că in codul penal al ţării există doar interdicția explicită a relațiilor sexuale care implică penetrare între oameni și animale. Curtea Supremă din Canada a lăsat în sarcina Parlamentului definirea mai concretă a zoofiliei.

Ce spune purtătorul de cuvânt al Ambasadei Canadei in România:

Afirmaţiile acestea sunt categoric false, ca să nu spunem cât sunt de ofensatoare. Ele provin dintr-o dezinformare deliberată şi o neînţelegere a unui proces controversat canadian, dezinformare care circulă pe internet de câţiva ani. Căsătoria între animale şi oameni este, evident, ilegală în Canada, ideea în sine fiind ridicolă. Mai mult, abuzul şi cruzimea faţă de animale, aici intrând şi acte de natură sexuală, sunt considerate infracţiuni şi pedepsite conform Codului Penal.

Liviu Dragnea (care nu spune niciodată cine sunt “altele” şi cine sunt “alţii” când dă ceva pe gură) a susţinut, între altele, duminică, 1 octombrie 2018, pe un post tv, că in “alte ţări” e legalizată căsătoria între om şi animal. Şi-a bătut joc de naivi (sau a încercat să îi manipuleze) - pe el nu îl pot suspecta de naivitate.

Practic, nu e legalizată nicăieri in lume, dar sunt cazuri in care unii oameni vor să fie căsătoriţi cu animalele de companie - căsătorii care nu implică (in majoritatea cazurilor)  relaţiile sexuale (zoofilia e considerată a fi abuz împotriva animalelor).

Există “căsătorii” între oameni şi animale - destule! In Bali, in India, de exemplu, nişte tipi au fost obligaţi să “ia de soţii” animalele cu care au fost surprinşi că fac sex (cel din Bali a fost obligat să plătească o despăgubire serioasă proprietarului caprei). Tot prin India şi alte zone unde mai există triburi, unii oameni au avut parte de ceremonia căsătoriei pentru a scăpa de blesteme, dar “căsătoria” cu aceste vietăţi care nu-şi pot da consimţământul nu îi împiedică să se căsătorească in adevăratul sens al cuvântului fără a fi necesar divorţul de animalul care le-a fost “partener”.

Există căsătorii la modul teoretic, nicidecum cu implicarea relaţiilor sexuale, şi nu sunt implicaţi ofiţerii de stare civilă sau preoţii (excepţie făcând acele “zone tribale” unde unii indivizi au fost surprinşi făcând sex cu animale sau au fost căsătorţi oamenii cu animalele pentru a scăpa de blesteme).

O milionară s-a “căsătorit” cu un delfin!

Chiar şi Karl Lagerfeld, celebrul creator de modă, şi-a anunţat dorinţa de a se căsători cu pisica lui in vârstă de 22 de luni (el având la acel moment vârsta de 77 de ani).

Zău! Nu putem lua de bun tot ce spun unii indivizi fără sa cercetăm care e, de fapt, adevărul! Să declari: M-am căsătorit cu peştişorul din acvariu - şi să organizezi o “ceremonie” a căsătoriei - nu înseamnă nimic!

O femeie s-a căsătorit cu Zidul Berlinului (in 1979)! Alta s-a căsătorit cu Turnul Eiffel - chiar crede cineva că astfel de căsătorii se pot consuma?! Există multe “căsătorii” ciudate, dar asta nu înseamnă că au valoare juridică.

Desigur, există şi zoofili, dar aceştia sunt consideraţi bolnavi şi aşa vor rămâne, chiar şi numai pentru faptul că un animal nu îşi poate exprima consimţământul. 

Să ne dăm palme sau nu

Să ne dăm palme, poate dormim şi visăm urât şi e timpul să ne trezim.

Fost ministru la Educaţie, Liviu Pop, preşedinte al Comisiei pentru Învăţământ din Senat, s-a remarcat - şi se remarcă - prin greşeli de gramatică, de exprimare şi nu numai.

Perlele produse de acest politician le notez aleatoriu.

Context. Un profesor de istorie care dădea meditaţii a fost acuzat de pedofilie pentru că s-a dat cocoş la o minoră.

Ce zice fostul: Discutăm despre părinţi care nu îşi supraveghează copiii! Trebuia să verifice clar ce fac copiii lor in relaţia cu un anumit profesor. Reporterul: E şi vina părinţilor? Absolut, zice el.

Context. In manualele de anul acesta sunt foarte multe greşeli, inclusiv in cel de matematică: între numărul 12 şi numărul 16 este trecut semnul “mai mic”, dar e interpretat greşit:  “mai mare” - altfel spus,  12 e mai mare decât 16.

La întrebarea pe care i-o adresează jurnaliştii cu privire la greşeală, răspunde:

Deci în baza numerică 10, 12 este mai mic decât 16. În altă bază numerică, 12 s-ar putea să fie mai mare ca 16, adică în baza 5.

(mai apoi şi-a cerut scuze pentru gafă, pretextând că nu a înţeles corect întrebarea - in baza 5 nu exista cifra 16 - in baza 5, 16 e exprimat de trei ori 5 şi 1). Notă: Pop e profesor de matematică. Eu nu înţeleg nimic din aceste sisteme de numeraţie, dar nici nu pretind că aş şti multe in materie.

Context. Videoconferinţa cu inspectorii şcolari din toată ţara, despre Legea Educaţiei Naţionale, despre manuale şi auxiliare, finanţarea şcolilor şi salarizarea profesorilor.

Zice: Rolul elevilor este unul foarte important, pentru că voi sunteţi, şi când spun “voi” mă refer la învăţământul liceal, voi trebuie să fiţi promotorii acestei reforme.

Vă place cum arată şcoala, când aţi intrat acum 18 ani sau 17 ani? Atunci aţi intrat in clasa I.

Context. Ca ministru, a trimis o circulară pentru interzicerea auxiliarelor in şcoli - aici intră şi Gazeta Matematică (revistă cu o tradiţie de 120 de ani). I-a ameninţat cu sancţiuni pe profesorii care folosesc astfel de materiale (auxiliare), de orice fel, de la grădiniţă şi până in clasa a XII-a.

Dupa o zi, se adreseaza editurilor: Începând de luni pot fi depuse auxiliarele pentru autorizare. Nu se pune problema să scoatem auxiliarele.

Context. Discurs la deschiderea anului universitar, in octombrie 2017, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

Zice: Reforma înseamnă egalitate de şanse, înseamnă învăţământ de calitate.Fiecare copil trebuie şi merită să aibă acces direct la şcoala, studii, un viitor mai bun decât cel prezent. […] Vă propun să luptaţi pentru visul vostru cu tenacitate, cu muncă multă, cu inspiraţie, creativitate şi respect pentru cei din jur. Vă propun aşadar o reţetă pentru succes. Iar clasic e fantastic, ca să parafrazez o frază folosită in sfera muzicală. Iaşiul are o putere intelectuală şi o vitalitate creativă atât clasică cât şi fantastică. […] România are nevoie de o mentalitate câştigătoare. Eşecul şi frustrarea nu-şi au locul in învăţământul românesc şi nici in viaţa dumneavoastră.

Context. Discurs in plenul Senatului, in cadrul dezbaterii unei moţiuni de cenzură împotriva lui.

Zice: In viaţă, ca şi in politică, există greşeli şi există erori. Este esenţial însă faptul că greşelile se pot corecta, erorile nu.

(oferă el ceva explicaţii, referindu-se la ”erori de tip 3”, din matematică).

Mai sunt multe, dar ar fi şi mai lung textul. Nimeni nu-i perfect! Greşeli facem toţi - mai multe sau mai puţine - dar cred că astfel de greşeli nu pot fi permise unor cetăţeni care reprezintă un popor. Hm! Sau… aşa suntem, in majoritate, şi aceşti cetăţeni reprezintă realitatea învăţământului din România, reprezintă oamenii care au trecut prin şcolile româneşti? Mi-e greu să cred dar evit să citesc statisticile pe temă.

De ce adun “perle” de acest gen? Să nu uit pe cine să evit la alegerile electorale - pe cei ca el, pe cei care propun astfel de oameni pentru diferite funcţii. Din păcate, nu e singurul. 

13-15 iunie 1990 - un preşedinte mulţumeşte pentru violenţe

N-am fost in Bucureşti in zilele de 13-15 iunie 1990. Ceea ce ştiu am aflat de la sora mea, de la amici şi de la televizor… dar îmi e de ajuns să ştiu că a fost cumplit.

Datele istorice sunt cunoscute (sau ar trebui să fie cunoscute)… Scriu aceste rânduri pentru că nu-mi vine a crede că un şef de stat - Ion Iliescu - pe care doar că nu ne-am rugat de oameni să nu-l aleagă preşedinte, a fost in stare să mulţumească minerilor pentru violenţa de care au dat dovadă! Şi acesta nu e singurul aspect surprinzător - cu sensul de groază. Mai e simpatia de care s-a bucurat (se mai bucură in rândul unora) acel lider al minerilor - caraghios până la paroxism in unele apariţii publice. Cum să simpatizezi un individ care a condus ortacii (câţi or fi fost, cu adevărat, mineri) in Bucureşti pentru a sparge capete şi geamuri, pentru a distruge sedii de partide şi alte instituţii? Ştiu că se vorbeşte mult despre toleranţă - dar aşa ceva nu trebuie tolerat - şi se vorbeşte mult despre iertare - să ierţi, ok, dar să şi uiţi? Poate că iertare fără uitare nu se poate, dar nu cred că-i sănătos să uităm astfel de grozăvii care par să se repete de-a lungul istoriei… “Cine uită istoria e condamnat sa o repete” - şi cine n-o uită, se pare, o repetă. In septembrie 1991, ianuarie şi februarie 1999 au mai fost mineriade… Să sperăm că nu vor mai fi - “gurile rele” zic că nu mai sunt nici mineri: au plecat din ţară sau s-au împrăştiat prin oraşele României.

După ce preşedintele, in 15 iunie, le-a mulţumit minerilor, la Romexpo (unde au fost trasportaţi cu autobuzele), au fost conduşi la Gara de Nord şi au urcat in trenurile care îi aşteptau pentru a-i duce in Valea Jiului, de unde veniseră.

De ce au fost chemaţi minerii la Bucureşti? Pentru că civilii nemulţumiţi de regimul politic care tocmai se instaura şi care mirosea a comunism îşi montaseră corturi in Piaţa Universităţii şi protestau. Dimineaţa, devreme, in 13 iunie, forţele de ordine au distrus corturile din Piaţă şi au făcut arestări.. Fireşte, totul a degenerat. Ceva mai târziu au sosit nişte muncitori de la IMGB pentru “a face ordine”. Atunci s-au auzit prima dată lozinci ca “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!” Cu oameni care pot gândi aşa ceva cum să ne aşteptăm la o viaţă armonioasă in România?! Ne mirăm că nu avem valori, scrie Cartim, între altele, in articolul său.

In 13 iunie, pe tot parcursul zilei, au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie, au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, SRI. Preşedintele citeşte, la televiziune, un comunicat in care zice: Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită. Seara, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti; un al treilea tren a plecat a doua zi, in 14 iunie, tot spre Bucureşti, din gara Motru. Minerii sosiţi in Gara de Nord au fost preluaţi de reprezentanţii instituţiilor de forţă şi ghidaţi prin Bucureşti, in punctele considerate nevralgice. Toţi intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii au fost bătuti, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele. (sursa wikipedia)

Iliescu vorbea despre democraţie, dar cine ştie la ce îi era, de fapt, gândul? Ca mai toţi politicienii (mai ales cei români) spunea ce credea că vor oamenii să audă. Acest om n-a ştiut vreodată ce înseamnă democraţia - să nu vă fie cu supărare, dar nu cred in comunişti reciclaţi, chiar dacă, se spune, oamenii se pot schimba - unii oameni, dar nu şi acesta (a dovedit-o din plin şi o dovedesc şi cei care fac parte din partidul emanat din F.S.N.)

După aceste evenimente a urmat o perioadă de îngrădire a libertîţii presei (nu afirm că azi nu există tentative de a îngrădi libertatea presei prin fel şi fel de proiecte de legi care, din fericire, n-au reuşit să şi devina legi), fiind prezentat - mai ales la televiziune - punctul de vedere unilateral al partidului aflat la guvernare; sediile partidelor de opoziţie erau devastate…

Andrei Cornea,  eseist, istoric al artei, clasicist, publicist şi filosof român, cunoscut pentru traducerea integrală în limba română, sub îndrumarea lui Constantin Noica, a dialogului Politeia al lui Platon, din greaca veche, a scris:

Alcătuind o categorie socio-profesională ce aparţine mai degrabă secolului al XIX-lea decât secolului al XXI-lea, minerii au adâncit, în Romania postcomunistă, schismele sociale, delimitările dintre clase, sporind frustrările şi ranchiunile. În alt articol, Andrei Cornea spune că se poate vorbi despre un pogrom simbolic împotriva studenţilor şi intelectualilor de elită, dar şi asupra ţiganilor, molestaţi şi ei de mineri.

Momentul 13-15 iunie 1990 a fost dovada a ceea ce ne aştepta… In Decembrie 1989 avusesem o şansă, ca naţiune - am pierdut-o.

O mie de lei amendă pentru părinţii care nu îşi trimit copiii la şcoală – învăţământ obligatoriu: 10 clase

In 8 ianuarie 2018, ministrul (poate fostul) de la “educaţie” (cel cu scuzele anticipate pentru greşelile făcute anterior) a schimbat regulamentul şcolar (ROFUIP) şi toate unităţile de învăţământ vor trebui să îşi modifice regulamentele.

Printre modificările făcute se numără şi aceea care se doreşte o “piedică” in calea abandonului şcolar. Ministrul acesta are senzaţia că toţi părinţii îşi ţin copiii acasă pentru că aşa vor ei, să aibă copii analfabeţi. Şi pentru a-i obliga să îşi trimită copiii la şcoală a inventat o amendă de până la o mie de lei! Oamenii aceştia trăiesc pe altă planetă! Sunt in România circa 200 de mii de copii care merg la culcare flamânzi, sunt copii care merg şi câte 10 km (dus-întors) pe jos pentru a fi la şcoală, sunt copii care locuiesc in cocioabe… şi el vine cu amendă între 100 şi 1000 de lei sau obligarea părintelui / tutorelui să presteze muncă in folosul comunităţii! Îi amendează; şi?! Ce face mai apoi? Intervine “fiscul” să recupereze datoria? Cum? Vânzând la licitaţie pisica familiei, cocioaba prin acoperişul căreia plouă pe oameni? Le vinde la licitaţie lampa cu baterii la care învaţă unii copii sau singura pereche de cizme pe care o împart doi sau trei copii?

Sunt copii care învaţă la lumina lămpii cu gaz sau a celei cu baterii. Unii copii mănâncă o dată pe zi, şi nu cine-ştie-ce… Familiile lor nu au bani pentru haine, pentru rechizite, pentru fel şi fel de “caiete speciale” şi alte cele.

Când ajung la şcoală îngheţati, obosiţi de drum, flămânzi… nu se mai concentrează la ore… Când ajung acasă şi au teme de făcut părinţii nu îi pot ajuta pentru că nici ei nu ştiu… Familiile lor nu i-au putut trimite la şcoală şi ei nu au unde munci.

Cele mai multe familii sărace trăiesc din alocaţia copiilor şi din ajutorul social (care se ridică la cca. 442 de lei pentru o familie formată din 4 persoane, alocaţia pentru un copil (cu vârsta între 2 şi 18 ani, sănătos) este, şi in 2018, de 84 de lei. Ar munci “cu ziua” părinţii dar in satul lor (in cătun) sunt tot oameni săraci, care nu au cu ce să plătească; nu există legătură cu vreo comună sau oraş, să zici că ar putea face naveta pentru un salariu de mizerie (minimul pe economie) şi nu au vreo calificare pentru a găsi (eventual) un loc de muncă, chiar şi prost plătit. Dar vine ministrul şi îi amendează, sau îi obligă să lucreze in folosul comunităţii! Şi? După ce lucreaza N zile /  ore in folosul comunităţii vor avea părinţii  bani să-şi trimită copiii la şcoală?! Sau ce? Le vor lua copiii şi îi vor “instituţionaliza” pentru a fi siguri că termină zece clase? Ar fi culmea obrăzniciei!

Întâi creezi condiţii pentru ca toţi copiii să poată merge la şcoală şi apoi amendezi părinţii care refuză să îşi trimită copiii să înveţe carte.

Sunt aproape sigură că acest “bau-bau” e fluturat doar aşa – să nu se spună că politicienii români nu iau măsuri pentru a scădea rata abandonului şcolar – dar nu se vor aplica astfel de sancţiuni. Ar fi… obscen. 

De mână pe stradă

Doamna Pană, din motive medicale, nu mai poate fi ministru şi demisionează, promiţând in demisie (hazliu sună demisia) că va ajuta la programul de guvernare din calitatea de parlamentar – o fi relaxant să fii parlamentar. In locul ei e propusă o persoană de sex masculin, domnul Ioan Deneş: la al doilea mandat ca senator de Bistriţa – in anul 2012 a “prins” un loc in Parlament, pe listele USL din partea PNL (un alt “liberal” care a schimbat repede tabăra după ruperea alianţei).

Domnul are diplomă de subinginer mecanic; in CV publicat pe siteul Senatului mai scrie: director comercial la vreo două firme, electrician la CFR ş.a.. Ce-l califică pentru Ministerul Apelor şi Pădurilor? Calitatea de membru PSD, probabil.

Prin ce s-a remarcat?  De exemplu, in luna martie anul trecut a declarat că se împotriveşte unei legi a parteneriatului civil de care să beneficieze şi cuplurile de acelaşi sex. Motivul? Îi lezează şi îi încalcă libertatea atunci când îşi externalizează comportamentul şi merg de mână pe stradă.

Domnul habar n-are ce înseamnă “externalizare” şi vrea să fie ministru! De fapt, lângă unul care-şi cere scuze anticipat pentru greşelile pe care le-a făcut… , după unul care voia să prindă branconieri şi alţii ca aceştia, mai contează unul?

Cum sună declaraţia dumnealui, publicată la acea vreme (şi) pe bistriteanul.ro:

[…] Vreau să o spun foarte clar: atâta timp cât modul în care se comportă un cetăţean nu-mi lezează libertatea mea, are dreptul să facă ce doreşte dumnealui. Dar, în momentul în care îmi lezează mie libertatea, atunci avem o problemă. Vreau să vă spun foarte tranşant: [...] vor să aibă dreptul să facă înfieri, să meargă de mână pe stradă.

Şi mai spune: Modul în care doresc să externalizeze acest comportament, care eu consider că îmi încalcă libertatea mea de a merge pe stradă cu copilul meu personal sau cu nepotul şi să mă întrebe copilul «care e familia care este normală?», cea pe care o vede acasă şi în care l-am crescut sau cea pe care o vede pe stradă?

(n-am accentuat toate greşelile, să nu scriu doar cu litere îngroşate).

Din exprimarea dumnealui se poate înţelege că toţi cei care sunt de acealşi sex şi se ţin de mână pe stradă îi încalcă şi îi… lezează libertatea. Altfel spus:

Bunicul îi spune nepotului: - Nepoate, nu mă ţine de mână, să nu ne vadă domnul Deneş şi să se simtă lezat… in libertatea sa.

Fetelor, nu vă mai ţineţi de mână când ieşiţi de la şcoală sau când vă plimbaţi prin parc pentru că s-ar putea să vă vadă domunul Deneş, şi-i păcat să-i lezaţi libertatea.

- Mami, nu mă ţine de mână pentru că suntem de acelaşi sex şi se supără domnu’ Deneş…

Domnule senator, aceşti oameni au aceleaşi drepturi civile ca şi dumneata! Aceşti oameni sunt cetăţeni ai acestui stat şi eşti obligat prin Constituţie (şi nu numai) să le oferi protecţie socială şi nu numai. Aceşti oameni se ţin de mână pe stradă şi fără parteneriat civil… Ai văzut mulţi până acum? Dacă vreau, pot merge de mână cu pisica pe stradă! A ţine de mână pe cineva, pe stradă sau aiurea, nu încalcă niciun drept! Ce argumente stupide au unii…

Atunci când un comportament e contrar bunelor moravuri şi e manifestat in public există legi care pot fi aplicate, aşa cum se aplică celor surprinşi că-şi expun in public bijuteriile sau urinează in public sau… sau… Nu interzicând un drept aperi bunele moravuri.