Anticamera la Craiasa Iernii. AEC16

Fără stare, fără stare, Didi a plecat la plimbare. Și mi-a zis doar într-o doară că la Zâna Iarna pleacă, să solicite ninsoare. Am încercat s-o conving sa aștepte până la solstițiu de iarnă – mai sunt câteva zile pana-n 22 – dar ea nu și nu! Nu oprești un spiriduș când ceva în minte-și pune.

Repezită cum e ea, a plecat pe-o pală de vânt și s-a oprit în anticamera Castelului de Gheață.

A așteptat ce-a așteptat, pe un fotoliu special – singurul mai călduros de-acolo, special pregătit pentru vizitatori, cum ulterior a aflat. Și tot atunci a aflat ca neavând programare va trebui sa aștepte până iarna viitoare.

S-a întors cam bosumflată și mi-a povestit pățania. Nu mi-a zis-o-n față, dar părea să-mi spună ca am avut dreptate și, poate, trebuia sa aștepte până la solstițiu. Am consolat-o imediat, spunându-i ce deși n-a reușit în misiunea ei ar trebui să se bucure ca puterile de spiriduș încep să-i revină. Ai plecat pe-o pală de vânt – i-am zis. S-a luminat deodată! Atât de obișnuită fiind cu deplasări rapide cred ca și-a urmat instinctul și nici nu și-a dat seama ca poate din nou sa depășească viteza sunetului în deplasări.

Bucuroasă acum, mi-a povestit cum a fost și-a insistat pe amănunte, pentru ca tema zilei de 16 decembrie în Adventul Exploratorului Creativ este despre tubulețe de hârtie. A fost martoră când din cuibul 16 al bradului-calendar am scos punguța cu tuburi din hârtie.

Ne-am bucurat împreuna atunci și sa vezi coincidenta! Fotoliul (înalt de 7 cm și diametru de 6 cm) pe care a așteptat în Castelul de Gheață era confecționat dintr-un recipient de plastic garnisit cu tubulețe din hârtie. 

Și sfeșnicul (înalt de 17 cm – de la bază în vârful lumânării din mijloc - lățimea brațelor de 6 cm) avea în structură tubulețe din hârtie, doar ca erau învelite în folie de aluminiu, la fel și brațele, la fel ca tija principala a sfeșnicului – cilindrul cel mai gros, în care erau introdu-se trei bucăți de sârma tare, la capetele cărora erau fixați trei nasturi plați și trei bombați, înveliți în folie de aluminiu. 

Lumina caldă a lumânărilor era dată de trei sârme moi, roșii, care erau umplute cu silicon cu sclipici.

A povestit cu atâta entuziasm încât simțeam că eu le-am confecționat.

Fotografiile sunt editate in programul online gratis: https://www.online-image-editor.com/

Fulg de nea din betisoare AEC 9

Iarna calendaristica a început, dar zăpada prin oraș n-am prea văzut. Din când în când – spre foarte rar – dimineața e ceva pudra albă pe acoperișuri, mașini și prin iarba, dar repede se dizolva, deși soarele nu-și arata chipul.

Jocul Adventul Exploratorului Creativ continua, eu sunt în urma tare, dar ma străduiesc sa țin pasul.

Când am scos bețișoarele pentru urechi din cuibul noua al bradului-calendar de Advent am și văzut din ele făurită o stea, mai apoi un fulg de nea. Și-am pornit sa fac mai mulți fulgi de nea sau steluțe, ce-or ieși. Nu mi-am imaginat ceea ce mi-a ieșit:

Dar până la forma finală...

Am îndoit bețișoarele la mijloc, presându-le cu un patent, sa nu se îndrepte. Câte trei eu le-am lipit cu... silicon roșu cu sclipici! Bastonașul roșu era pe țeava pistolului și cum nu știu sa schimb bastonașele... am folosit lipiciul roșu. Evident ca nu mi-a plăcut! Și nu doar pentru ca la lipirea împreuna a celor trei nu le puteam fixa sa nu se miște.

Șapte fulgi de nea mi-au ieșit – am luat un bastonaș din ce-am găsit în cuibul șase, lângă pasta de dinți pe care va trebui sa o folosesc la pictat (inca nu m-am gandit cum rezolv tema). Șapte fulgi de nea nu tocmai frumoși, dar să ne înțelegem: fulgul de nea stilizat care s-a format nu este urât – e doar altfel.

Am introdus bumbii betisoarelor în lipici, apoi în sclipici argintiu. La al doilea fulg mi-am zis ca se va scutura sclipiciul, așa ca am renunțat. Dar ce ma fac?! Și atunci... i-am lipit unul peste altul, introducând undeva la mijloc o agățătoare din fir de nailon alb.

Lipitura cu roșu, ca o tija, nu-mi plăcea cum se vedea și am încercat s-o dreg lipind biluțe de polistiren pe unde se vede mai mult roșu. Și-am reușit ceva de genul na-ți-o frântă că ți-am dres-o.

Timp nu mai este, pentru încă un fulg de nea din bețișoare, așa ca ma prezint cu ce-am reușit.

Bețișoare mișcătoare

Modul în care am așezat aceste bețișoare în fulgii simpli de Advent (pe fond negru fotografiați) mi-a amintit un truc - cu scobitori din lemn/bețe de chibrit rupte de la mijloc (fără a se desprinde cele două bucăți) și așezate alăturat – pe care l-am învățat de la tata, în copilărie; la mijloc se pune o picătură de apă (cu un pai, cu o pipetă sau cu buricul degetului în prealabil introdus în apă, evident) și scobitorile/bețele de chibrit încep să se miște, formând o stea.

Fotografiile sunt editate în programul online gratis (fără înregistrare pe site):

https://www.online-image-editor.com/

Din inele de carton o stea. AEC ziua 6

Numesc stea ceea ce am lucrat din inelele de carton descoperite în cuibul cu numărul 6 din bradul-calendar al Adventului Explorator Creativ, dar ar putea fi și floare.

Inelele le-am colorat pe exterior cu roșu, pe interior cu galben. Peste roșu am mai dat cu puțin argintiu (oja).

Pe steaua din carton am lipit steluțe din plastic movulii făcute cu alta ocazie, și am completat cu biluțe din polistiren descoperite în cuibul 4 din bradul-calendar. Pe una dintre steluțele din plastic am dat cu argintiu, dar nu mi-a plăcut în mod deosebit cum a ieșit, așa ca aceasta parte „argintata” va fi... partea care nu se vede din stea.

Colaj realizat (prin suprapunere imagini)cu programul online gratis, fără înregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/

Ucenic la Mos Craciun

Atelierul lui Moș Crăciun e undeva departe – unii zic ca e în Laponia. Didi n-a ajuns până acolo, sa viziteze atelierul, sa discute cu Rudolf, renul cel roșu (unul dintre renii care trag sania Moșului), dar s-a ivit ocazia sa meștereasca ceva pentru a-l ajuta pe Moș Crăciun cu podoabe pentru brad, jucării și alte cele – fiecare după posibilități (s-a dat anunț în lume ca Moșul are nevoie de ucenici, pentru cadouri). Nu! Spiridușii nu sunt în grevă pentru mărirea salariilor sau condiții mai bune de munca – în atelier la Moș Crăciun se lucrează cu voioșie și răsplata este bucuria celor mici și celor mari. Are Moș Crăciun nevoie de ajutor pentru ca sunt mulți copii pe Terra – mulți adulți și-au regăsit copilul din ei și acum ii scriu scrisori lui Moș Crăciun, iar Moșul vrea sa pregătească acum tot mai mulți făuritori de zâmbete. Ce sa facă, Moșul? Solicita ajutor celor care sunt dispuși să dea din viața lor câteva zeci de minute pentru bucuria celorlalți pentru că, măcar cu ocazia Nașterii Domnului, așa fac cei mai mulți oameni: oferă daruri și ajutor celor care au nevoie.

Didi nu e tocmai o păpușă, cum ar crede unii – e un spiriduș care a călcat pe bec: s-a arătat, cândva, unui băiețel trist. Băiețelul s-a înseninat și viața și-a urmat – a și uitat, probabil, de micul spiriduș fetița care i-a fost partener de joaca chiar cu riscul pierderii capacității de face mici minuni. Nu s-a avântat Didi acum sa lucreze pentru Moș Crăciun spre a-și recăpătat statutul de spiriduș, nu! Ii place să fie păpușa decor într-un raft de biblioteca, aprinzându-și viața numai când e singură. Și acum e singura! I-a venit ideea de a meșteri un ornament pentru bradul de Crăciun și s-a gândit la un emoticon zâmbăreț, cu tichie de Moș Crăciun.

A coborât de pe raft și s-a cățărat într-un raft unde oamenii din acea casa și-au depozitat mărunțișurile despre care i-a auzit afirmând deseori: poate vor folosi la ceva, nu le aruncăm încă.

S-a învârtit Didi ce s-a învârtit și-a ales un fost cercel galben, câteva piese rotunde, albe, pe care sunt lipite piese verzi, în forma de trifoi. A unit câte doua piesele rotunde și pe o parte, peste trifoi, a lipit inimioare argintii. A prins piesele rotunde în șirag, și la capăt o mărgea galbena și una verde, translucide.

Cercelul mare, galben, l-a lipit pe o rozeta roșie, și pentru ca părea cam neterminata s-a jucat cu pistolul de lipit făcând cercuri verzi, cu sclipici, pe dosul rozete, și a pus câte o picătura de silicon la capătul fiecărei raze a rozetei.

Tichia de Moș Crăciun e din fetru, iar moțul e un mic pompon.

Și-a terminat ornamentul și i-a rămas să-l expedieze la adresa publicata în anunțul prin care se solicita, celor care doresc, să fie ucenic la Moș Crăciun. A scris pe micul pachet:

Provocari verzi, Salvam papusi – ucenic în atelierul lui Moș Crăciun.

S-a grăbit tare, pentru ca azi este ultima zi în care se mai pot trimite pachete. Se mai primesc și după, dar... nu-i frumos sa depășești termenul când te roagă Moș Crăciun ceva. Acum, Didi așteaptă confirmarea de primire.

Colaj: https://www.photocollage.com/

Mini ghiveci decorat cu cioburi

Cioburile nu-s chiar cioburi – în sensul ca sunt bucățele de plastic tăiate dintr-un CD și lipite în stil mozaic. Mozaic, un fel de a spune – tocmai mi-am dat seama ca nu ma prea pricep sa aranjez un mozaic.

Pentru ca tot am tăiat CD-ul... am lipit mai toate bucățelele, pentru tema 4 (23-30 noiembrie): Fii creativ! din jocul Transformări creative – noiembrie 2023.

Am fost creativa în sensul ca după ce am lipit bucățelele din plastic am umplut golurile dintre ele cu silicon verde sclipicios. La mozaic, din ce-mi mai amintesc, bucățile se așează pe un strat de... ceva material care mai apoi se întărește.

Pe buza paharului-ghiveci am lipit o bucata dintr-un fost șirag din margele gri sidefate.

Arata destul de bine, doar ca nu știu ce-o sa pun în el – l-am primit cu un răsad de busuioc (busuiocul e uscat de ceva timp).

La tăiere a cam sărit vopseaua de pe CD și unele cioburi arata cam jerpelite, dar una lângă alta, am reușit să-mi mai satisfac o dorința veche: sa decorez un ghiveci cu bucatele tăiate dintr-un CD.

Suport de pahar sau cana

Sâmbăta spre duminica a nins un pic – s-a păstrat ceva zăpada pe unele porțiuni din zonele verzi, pe acoperișuri, pe mașini și pe crengile câtorva pomi (azi a fost destul de cald, a dat și soarele pe la noi și-a topit orice urma de zăpadă).

Porumbeii s-au înghesuit la boabe de grâu și cei doi guguștiuci care vin regulat n-au avut loc de ei. Măcar, mă bucur ca știu guguștiucii ca aici găsesc ceva hrana... Nu știu ce li s-a întâmplat, dar au devenit tare sperioși de câteva luni – nu se speriau de mine (pe unul dintre ei îl puteam atinge și nu fugea, își vedea de grăunțele lui).

În Poiana Brașov a fost destul de mare stratul de zăpada – numai bun de săniuș – și cred ca s-a păstrat pana acum.

Ce legătura au cele de mai sus cu jocul Transformări creative – noiembrie 2023? Niciuna sau una ușor forțată: tema e pentru noiembrie, cele de mai sus sunt un crâmpei din noiembrie.

Tema doi din joc este despre transformarea unui CD, a unei dischete sau a unei placi de vinil într-un suport de pahare/tava.

Lipsindu-mi și ideile, dar mai ales ceva material autocolant, mi-au venit în minte romburile colorate, din plastic, din care am folosit și cu alte ocazii, și le-am lipit pe fața inscripțonată a discului.

Spre surprinderea mea – m-am gândit la asta abia după ce le-am lipit – nu aluneca paharul (nici cana) pe romburile din plastic.

Cam asta ar fi pentru aceasta a doua săptămâna din noiembrie (9-15), care e, de fapt a treia la momentul în care postez.

Discul cu sclipiri și margele

Când bântuiam pe YT, cu ceva timp în urmă, căutând idei de meșterit nici nu mai știu ce, am văzut și câteva filmulețe cu ce făceau unii cu CD-uri și/sau DVD-uri, propunându-mi (așa cum fac de regula: „într-o zi...”) sa ciopârtesc și eu un CD – măcar sa „văd cum e”.

Ceea ce am văzut cândva pe YT e clar ca nu am reținut, așa ca am luat-o de la capăt, dar cu mai puțin timp la dispoziție și pentru bântuit și pentru lucrat.

Cu ocazia jocului Transformări creative – noiembrie 2023 am avut ocazia de a ma juca...

Tema 1 (1-8 noiembrie) este despre transformarea unui CD, unei dischete sau placi de vinil într-un obiect decorativ / util care poate fi agățat în cui pe un perete.

Mi-am imaginat ca am făcut un „prinzător de Soare”. Ha! Prima persoana care l-a văzut a zis: „Să-l atârni în vie, sa țină graurii departe”.

Inițial m-am cam supărat, apoi mi-am zis ca e o idee buna, apoi m-am supărat pe mine: „de ce sa nu aibă și graurii struguri de mâncat?” În fond, (aproape) an de an, cu tot grauri, culegem multe kilograme de struguri.

Discul are un defect, în partea de jos – am crezut ca pot curata „vopseaua” de pe una dintre fețe și sa rămână discul intact (evident, n-a fost cazul și m-am ales c-o „jupuitura”).

Am lipit pe disc margele galbene, în jurul unei buline decupata din staniol auriu. Mărgelele care atârnă sunt desfăcute (cu mult timp în urma) din diferite șiraguri – înșirate acum pe un fir de ață (cel din mijloc are și o parte dintr-un șirag sidefat cu verde în diferite nuanțe).

Discul îl pot agata de un lanț auriu – găurile în disc sunt făcute cu vârful unui ac înroșit la flacăra. Pe celalata parte e acoperit cu folie din aluminiu.

Când razele soarelui sunt orientate în mărgelele translucide sclipirile se văd excelent, doar ca nu ma descurc sa fotografiez... soarele luminând mărgelele.

Clame aurii pentru draperie

În luna august, picătura în ocean în ceea ce privește contribuția la ceea ce numim refolosire, transformare este despre transformarea unor obiecte de plastic și/sau cauciuc (orice formă) bune de aruncat în obiecte utile, decorative.

În jocul Transformări creative – august 2023 am participat pe sărite. Am început cu tema 2 și am sărit la tema 4: Fii creativ! Și-am fost... de numa’, creativă! M-am inspirat dintr-o revistă veche – revista n-o mai am, dar imaginea era rămasă pe creier de ani buni: clame pentru strângerea perdelei, draperiei.

Bineînțeles că se găsesc în magazin (se găseau și când am văzut poza în revistă) dar... piticii de pe creier sunt pitici hotărâți – când se aliniază nu mai scap de gura lor. Desigur, nici nu stau în loc că n-am clame la draperie/perdea (las piticii să se certe între ei).

Am folosit corect timpul gramatical: nu am - deși am făcut două clame nu am clame pentru draperiile din sufragerie, cum am vrut. Le-am făcut prea mici – nu se potrivesc nici pentru perdea, nici pentru draperie pentru că ambele sunt cu falduri prea mari pentru clamele mele: arată ca și cum le-am strangulat dacă le prind cu aceste clame!

Cum am confecționat clamele

Dintr-un recipient din plastic alb am tăiat forme ovale (după un tipar făcut din carton). De-mi dădea prin minte să și măsor cam cât trebuie să fie ovalul pentru a cuprinde elegant perdeaua / draperiile aș fi avut două clame perfect potrivite – draperiei i-am făcut, acum câțiva ani, ciucuri din ață aurie folosită și pentru clame. S-ar fi potrivit clamele și cu ciucurii, nu doar la culorile draperiei și perdelei.

Acum îmi dau seama că și de-aș fi cumpărat clame e posibil să fi ales prea mici.

Ovalul e lung de 12 cm, lat de 8 cm (la mijloc); lățimea conturului clamei festonat cu ață aurie este de 2 cm.

Tija clamei e plastic mai moale; o fâșie lată de 1 cm și tăiată la lungimea de 15 cm – le am din vremuri imemoriale! (când lucram în atelierul unui unchi și pe lângă ceea ce aveam de lucru mai făceam „o mie” de bazaconii).

Cum ziceam: am înfășurat (prin festonare) clama; pe tijă am înfășurat ață, punând adeziv din loc în loc, pe partea din spate pentru a avea rezistență mai mare (să nu se desfacă). În realitate, ața aurie lucește frumos.

Nu mi-a trecut prin cap să acopăr la început capetele cu țesătură din lamé auriu și apoi să înfășor ața (pe vârfurile clamei e imposibil – pentru mine - să fixez firul) La momentul publicării textului nu am acoperit capetele tijelor cu lamé, și cred că n-o să reușesc (am rotunjit, oarecum, capetele și firul alunecă) – voi aplica ojă aurie (când voi cumpăra!) pentru că diluantul din ojă va pătrunde bine plasticul moale al tijei și nu va sări.

Cam atât despre clamele pentru draperie și/sau perdea (fotografiate la o eșarfă)

Pozele le-am editat online, gratis, cu:

https://www.online-image-editor.com/

și le-am așezat în colaj cu pixlr x – sunt permise prelucrări gratuite pentru trei imagini zilnic.

Sunt două programe care nu necesita autentificare (cont) pe site.

Brățări făcute din tub. Transformari creative

În ultimele două (sau trei?) luni am cam ratat participarea la jocurile de îndemânare, imaginație, dar am citit de fiecare dată despre ce e vorba. Așa și acum, la început de august, am citit ce urmează la Transformări creative. E despre plastic, în toate cele patru săptămâni ale lunii.

Obiectele pe care le vor recicla/transforma participanții vor fi din plastic și/sau cauciuc: sticle (pet-uri), recipiente de la diverse produse (de curățenie/întreținere, altele), pixuri, furtun, țevi etc.

Sunt patru teme - trei impuse, una la alegere: 1. recipiente; 2. tuburi; 3. pungi/sacoșe; 4. imaginația poate zburda!

Pentru că imaginația mea zburdă mai greu am ales să încep cu tema numărul doi (nu e obligatorie respectarea cronologiei): tuburi. Am făcut trei brățări din tub, umplute cu mărgeluțe.

După ce am citit temele am pornit motorașul din cap, dar mai mult mă gândeam când aș avea timp să confecționez ceva. Și-ntr-o seară (spre noapte) s-a-ntâmplat să se dea programul peste cap și m-am ales c-o fereastră. Am pus la cale coperta pentru o carte, apoi... a sărit o idee: brățări din tubul de la perfuzie! Am două astfel de tuburi (s-or numi furtun?) în ambalajele originale, dar expirate.

Zis și făcut! Am făcut una, cu mărgeluțe cilindrice bleu, sidefate, intercalate mărgele de nisip în nuanțe de albastru (am închis brățara cu o bucată dintr-un pai pentru suc) – culoarea e mult mai frumoasă decât se vede în poză.

Pentru că am terminat repede cu prima brățară am mai făcut două: una cu mărgeluțe roșii, rotunde, dintr-un șirag care s-a rupt (și nu m-am învrednicit să-l repar), între care am intercalat mărgele de nisip rozalii (roșii nu am) – am încheiat brățara cu o bilă roz în degrade; alta este cu mărgele tubulare mov, sidefate, intercalate cu mărgele de nisip albe – și-am închis brățara cu o bilă mov.

Cum se fac brățările din tub?

Simplu de tot se confecționează. Se taie furtunul la dimensiunea dorită, se înfundă unul dintre capete (să nu curgă mărgeluțele) apoi se introduc mărgelele dorite. Tubul poate fi umplut până la refuz sau poate fi lăsat un pic de gol și brățările vor suna încetișor, discret. Mie-mi place să sune – e ca un sâsâit de șarpe (să zic așa). Când tubul e plin se unesc cele două capete fie într-o bilă, fie în orice alt mod îi vine cuiva în minte. Am pus adeziv pe ambele capete ale tubului și-am pus adeziv și în bila/paiul de închidere, să fiu sigură a nu se va desface prea ușor în caz că se agață de ceva.

A durat mult mai mult să scriu textul și să editez fotografiile, decât să confecționez brățările. Intr-o noapte am reușit două proiecte: coperta și brățările. Ce-nseamnă ferestrele astea in programul cotidian! Imi pare rău că nu a fost lumină suficientă pentru pozele cu brățări - dacă amânam, să fie mai multă lumină, mă tem că nu mai reușeam să postez.

Trei flori din cofraj

Floricele pe câmpii... Nuuuu! Floricele din cofraj în borcănele! Sigur, la acest moment sunt floricele și pe câmpii.

Pentru luna aceasta, în cadrul jocului Transformări creative – aprilie 2023, Mihaela s-a gândit la refolosirea cofrajelor. Astfel, a treia temă propusă este despre flori: trei floricele, cel puțin, orice model, așezate în coșuleț, vază, coroniță, lipite sau cum vrem.

Desfăcând (desfășurând) un colț de cofraj am observat că are forme ovale așa că am decupat pe contur și au ieșit ca niște petale.

Floarea mai mare (roz închis de felul ei) e confecționată din doi colți de cofraj; cele mici (roșie și galbenă-portocaliu) din câte un colț (pentru că nu aveam colți pentru trei floricele mari).

Mijlocul e carton galben înfășurat și franjurat.

Codițele sunt din sârmă mai groasă învelită în hârtie creponată; frunzele din aceeași hârtie creponată.

Pentru asamblarea pieselor (corolă, tulpină) am folosit pistolul cu silicon.

Ideea vazei mi-a venit în vizită la cineva – am văzut un borcănel cu ceva pastile gen suplimente alimentare și-am întrebat (cam într-o doară) dacă nu are vreun borcănel ca acela, gol. Mi-a oferit două, identice.

Le-am șmirgheluit etichetele și ce se vedea din plastic, le-am uns cu aracet și le-am înfășurat într-o jumătate de șervețel cu dungi în nuanțe de portocaliu.

Pentru că arătau cam sărăcuțe le-am pus eșarfă din același șervețel și două inele aurii – tuburi făcute din staniol. Tot mi s-au părut prea modeste așa că le-am lipit și câte doi fluturași verzi, cu sclipici, tăiați din ceea ce fusese cercel cândva.

Am făcut două vaze pentru că aveam florile-soarelui cărora nu le găsisem un loc (la vedere)...

Acum am două vaze, și floricele, care-și vor găsi loc în balcon – nu au nevoie de apă, nu sunt pretențioase la temperatură și lumină, și vor colora zona fie iarnă, fie vară. N-o să le așez chiar în bătaia soarelui, să reziste culoarea cât mai mult timp.

Am tot văzut lalele pe ici-colo, așa că nu am rezistat tentației de a fotografia lalelele aduse de mama înainte de Săptămâna Mare - sa ofer, la randul meu, un buchet de lalele prietenilor care trec pe aici.

În grădină are multe-multe! Cu muuuulți ani în urmă, reușise să planteze câțiva bulbi în jgheabul (jardiniera) balconului – au făcut flori! În anii următori, însă, nu s-au mai arătat lalele, deși bulbii fuseseră plantați.

Stiu că sunt in afara jocului dar întarzierea a fost lipsă conexiune Internet, în principal.

Un nou personaj si recuzita. Salvam papusi

Cei doi melci, Kiyi și Yogo, sunt din alt timp, din altă lume – a aflat Vivi, mirată, însoțindu-i în drumul lor. Ea crezuse că povestea s-a transformat în realitate.

Cumva, trecutul s-a întrepătruns cu viitorul când ea era aici – poate așa trebuia să se întâmple? Îi era total neclară posibilitatea universurilor paralele, posibilitatea lumilor paralele... Dar trăia această posibilitate și se străduia să o înțeleagă – poate nu trebuia să înțeleagă, ci doar să accepte posibilitatea.

Frații melci erau pe drum pentru că Yogo a răcit rău când a căzut într-o băltoacă cu apă foarte rece...

Pentru a-l ajuta pe Yogo, la început Kiyi l-a acoperit cu o frunză, să-l ferească de răcoare, dar frunza a fost luată de vânt. 

Mai apoi, Kiyi a căutat un adăpost mai sigur și a găsit niște găuri într-un zid – în una din ele și-au și găsit adăpost frații melci; Kiyi a adunat frunze uscate făcând un culcuș călduros. Când Yogo s-a vindecat au ieșit la plimbare, pentru că era soare, era cald dar – vai! - soarele s-a ascuns și din cer a început să toarne cu găleata, iar Yogo a răcit din nou, pentru că n-a ajuns la timp în adăpost. Și atunci au plecat să-l caute pe vraciul Bufniță.

La un moment dat, după ce frații melci au vorbit cu vraciul Bufniță, și acesta nu prea i-a putut ajuta, Vivi a hotărât că e mai bine să îi lase pe cei doi frați singuri, dar să stea pe aproape, știind că o vor căuta pe doamna Broască țestoasă.

Ce-au vorbit cu doamna Broască țestoasă Vivi știa deja, din cartea de povești, dar se temea ca prezența ei să nu sperie țestoasa și, astfel, să schimbe trecutul, dând viitorul peste cap - mai ales viitorul lui Yogo.

De ce nu apare Vivi

Lucrând pe repede înainte am uitat sa fac o poza în care să apară, pe undeva, și păpușa-mesager Vivi... Așa că am inventat un motiv pentru ca ea să stea deoparte în acest episod.

Cum am confecționat broasca țestoasă și frunza

O frunză căzută trandafirului japonez am vopsit-o cu galben apoi am presat-o pe o bucată de mătase verde și am decupat pe contur frunza – după ce s-a uscat vopseaua.

Carapacea pentru broasca țestoasă e dintr-o cutie de cremă învelită într-o bucată de material rămasă de la covorașul împletit.

Capul, picioarele și coada - din materialul amintit mai sus - sunt umplute cu melană. Sunt croite separat și toate sunt lipite între cutia învelită și un carton verde. Ochii sunt albaștri – m-a amuzat să fac o broscuță cu ochi albaștri.

Broasca țestoasă e un nou personaj în serialul Salvăm păpuși, iar frunza e recuzita – recuzita fiind tema cu numărul trei din jocul găzduit pe blogul Provocări verzi. 

Broscuța cu ochi albaștri apare aici pentru că ideea unui alt personaj - alături de cel principal - nu e respinsă.