Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini, la Carmen, Între vis și realitate.
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/zsuga-1172430/
Blog generalist in nota personala. Parerea mea despre una, despre alta.
Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini, la Carmen, Între vis și realitate.
In poza de mai jos se vede zăpada din 12 ianuarie. La ora aceasta e un fel de primăvară timpurie sau toamna târzie. Noroc că cerul, din când în când, e bleu și - alaturi de razele de soare strălucitoare - mai înseninează atmosfera.
Știu că mulți nu mai vor zăpadă - unii nu mai vor deloc, deloc, apoi se plâng "vai, vai, încălzire globală". Când zăpada e tot mai puțină, spre deloc, e despre încălzire. Când se rezolvă cu încălzirea va fi iar zăpadă, și tot așa. Nu vrei zăpadă unde era = încălzire globală (sau fenomene ciclice obișnuite în viața Terrei); nu vrei încălzire globală = va fi zăpadă acolo unde există patru anotimpuri. Pe scurt: ai grija ce dorești pentru că s-ar putea să primești.
Egoistă cum sunt... 😊 Îmi doresc zăpadă până la sfârșitul lunii februarie. 😘
Miercurea fără cuvinte, cu fotografii, e jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.
În Brașov - probabil că în multe alte orașe - un bilet de autobuz e valabil timp de 60 de minute: urci-cobori în-din câte autobuze vrei/ai nevoie până expiră timpul. Un lucru bun.
Sâmbătă am bântuit cu o prietenă prin oraș - era în trecere prin Brașov a doua zi dimineață pleca mai departe. A făcut ceva cumpărături și le-a pus în rucsacul meu. Pe la ora 16:30 ne-am despărțit, ea urmând să întâlnească și alți prieteni.
Am plecat direct unde aveam întâlnire mai mulți, încă de la ora 16. Pe la cinci și ceva sună telefonul. Era prietena de care abia mă despărțisem - în acel moment mi-am dat seama că lucrurile cumpărate de ea sunt la mine! Exact motivul pentru care mă suna. Mă scuz față de cei prezenți - după ce că întârziasem (anunțând, evident) acum plecam iar, să revin mai târziu. Pentru că nimeni nu venise cu mașina am luat autobuzul pe care mi l-au recomandat pentru a ajunge unde aveam întâlnirea foarte scurtă. Mai aveam la mine o "jumătate" de bilet (biletele sunt numai pentru două călătorii - pentru una singură nu există).
Pe la ora 18 (plus/minus cinci minute) urc in autobuzul 32, ștampilez (validez) biletul, văd că e ștampilat - uneori se vede foarte șters scrisul - și-mi văd de drum. Ajung la destinație, îi dau prietenei cumpărăturile, mai stăm un pic de vorbă până vine un autobuz care să mă ducă de unde am venit. Urc in autobuz și-mi zic "să fiu sigură că mă încadrez in timp". Scot ochelarii "pentru citit" și mă pufnește râsul! Or fi zis călătorii că sunt sărită... Apoi m-am îngrijorat un pic: dacă vine vreun controlor? Oricum, nu avea rost să cobor pentru că nu aveam de unde cumpăra bilet - șoferii vând numai în anumite autobuze. Se mai poate plăti cu cardul, în unele, sau cu o aplicație pe telefon și, desigur, există abonamente, pe card special (nu e cazul meu).
Pe bilet se ștampilează ora la care a fost validat (ora și minutul), ziua, luna, anul. Pe biletul meu scrie așa: 04:24; 01/01/2020. Era 26 octombrie 2024, dar "validatorul" trăia în trecut. Cineva a făcut o glumă: "începutul sfârșitului democrației în lume".
Deh, se mai întâmplă, nu-i capăt de lume, dar nu se știe niciodată care poate fi reacția controlorilor; controlorii pe care am avut ocazia să îi întâlnesc în ultimii ani sunt, de regulă, ok - s-ar fi cercetat ce și cum și, probabil, s-ar fi lămurit situația.
Reflexii in oglinda e un joc cu fotografii, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul ei, Între vis și realitate.
Mi-a plăcut mult ideea de a imagina fosta Poartă Principală a Cetății Brașov printr-o rețea de luminițe strălucitoare. Cumva, e ca o poartă fantomatică.
Am ales poza pentru jocul Reflexii în Oglinda, găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.
În anii 1970 a fost modernizata strada Republicii (Ulita Căldărarilor, numita pe la început, apoi a Porții) și pe noul pavaj au fost marcate contururile zidului exterior al bastionului de poarta și al turnului interior. Cei care au refăcut pavajul în anii 2005-2006 au reluat inițiativa.
Cu ocazia Sărbătorilor de Iarna din acest an (poate și în alți ani dar n-am băgat de seama) a fost imaginata Poarta cu luminițe.
Aici a fost, cândva, Poarta Principală de acces în cetate. Ca și Poarta Vămii (în capătul dinspre Livada Postei a străzii Mureșenilor de azi), Poarta Principală avea un pod mobil peste apă. Grav afectată de incendiile și cutremurele din 1605, 1620, 1681, 1689, 1701, refăcută intre 1724-1725, a fost afectata serios de cutremurul din 1802. Fiind în pericol să se prăbușească, a fost dărâmată în 1857.
Pe o parte din zona vechii porți a fost construita Vila Kertsch (construita intre 1886-1887), dărâmată și înlocuită, în anii 1970, turnul rotund Modarom (vila fusese grav afectata de cutremurele din 1916 și 1940, și mai apoi de bombele Aliaților, în 1944). Tot în zona unde a fost Poarta au fost ridicate noua primărie a orașului (azi, sediul unor agenții și magazine) și Școala de meserii (azi Regionala CFR Brașov).
Cu aer mai curat în Brașov aburesc, acum, oficialii cetățenii. În primul rând, ar trebui scris aer curat în Brașov – prin mai curat se presupune că ar fi (deja) curat, dar în Brașov pute din nou, oribil!
Cred că toți politicienii din Ro sunt ipocriți până-n măduva oaselor sau sunt... incompetenți.
Cu ce ne ia politicianul, pentru aerul mai curat: creșterea taxelor de parcare în zonele centrale ale orașului, cu tren metropolitan, cu parcuri și zone verzi, cu restricționarea traficului autovehiculelor cu motoare pe benzină/motorină și alte de-astea la modă prin rezoluțiile/recomandările de la Uniunea Europeană.
Indivizilor! Aerul pute a rahat, a mortăciune, a gaze, a chimicale fel de fel... Și nu-i de la parcuri neîngrijite sau mașini cu motor pe benzină sau gaz.
Mulți șoferi staționează cu motoarele pornite, sub ferestrele oamenilor sau pe unde-i apucă! Nu 2-3 minute, 30-40 de minute! La parterul blocurilor de locuințe sunt magazine mari – aprovizionate de la 6-7 dimineața (prin lege e prohibit zgomotul între 22 și 8) - cu aparate de climatizare care aerisesc în atmosferă și în casele oamenilor mirosuri de detergent, căldura emanată de acestea distrugând tot ce-i plantă în jur și transformând pământul în praf! Aparatele de aer condiționat – ale magazinelor mari, instituțiilor, apartamentelor zumzăie continuu (eliminarea poluării fonice nu are de-a face cu sănătatea oamenilor?) Mai sunt la parter de bloc – și chiar la mezanin în unele cazuri, cluburi de noapte, baruri, restaurante, plăcintării și alte asemenea bucătării! Zona pentru fumat de la magazine și toate celelalte e sub ferestrele oamenilor, pratic. Aerisirea localurilor, plăcintăriilor etc. unde se face?! Tot în casele oamenilor! Astea nu înseamnă poluare, desigur! E tot cu litera P, de la profit.
Noi zone verzi și întreținerea celor existente? Au ras dealurile prin Brașov – inclusiv pe muntele Tâmpa au tăiat – pentru a construi vile, pensiuni, hoteluri, și plantează trei copăcei?! Și, cică, vine ursul, că „e” tot mai mulți urși. Unde să stea cocoșul de munte dacă nu mai e pădure?!
Pute aerul în multe orașe din România, și ei ne iau cu energia regenerabilă!? Ne spun că au montat aparate care măsoară nivelul diferitelor chimicale din aer. Așa, și?! Dacă știm că e în parametri sau peste limita legală și ne ustură ochii în continuare, la ce ne folosește să știm cifrele?! Vor să justifice pe ce se duc bani tuturor?!
Bine, să nu-și imagineze cineva că aerul în Brașov e infect 24 de ore din 24! Nu! Daaaaar! Să fii noaptea în Brașov, mai ales în unele zone, nu știi de ce te ustură gâtul, nasul, ochii.... E o duhoare greu spre deloc suportabilă și e ideal să dormi cu fereastra deschisă și să inhalezi la greu ce-or „elibera” cine știe cine în aer. Apoi te-ntrebi, diminineața: de ce mă doare capul, mă ustură în gât, am nasul uscat, tușesc, am sângerări nazale? Ete d-aia: la orele mici ale dimineții (cam între unu și cinci) aerul e toxic efectiv, dar tu dormi, nu simți, și-apoi, când îți solicită cineva semnătură pe o petiție pentru aer curat zici că nu semnezi, pentru că tu n-ai simțit duhoarea. Ciubucul tău – du-te la medic, înghite pastile pentru tratarea efectelor. Cum să elimini definitiv efecte dacă nu umbli la cauze? Poate-ți recomandă medicul ceva antivirale, sau mai rău, cu simptomele pe care le descrii.
Din 5 septembrie în 10 septembrie, în Brașov s-a desfășurat a treia ediție a Forumului Orașelor Verzi (FOV). În afară de ceva evenimente de stradă, în aceste zile literele de pe Tâmpa și clădirea primăriei au fost iluminate în verde – culoarea oficială a FOV 2023. O fi nuanța verde de potasiu?
La Conferința Internațională de Politici Publice pentru Mediu (din 5 septembrie) au participat (așa s-a anunțat) 27 de primari din țară și din Europa, 6 viceprimari, 54 de experți în domeniul mediului, 30 de reprezentanți ai afaceriștilor, peste 100 de funcționari publici.
Coincidența coincidențelor! În ultimele zile n-a mai duhnit aerul noaptea așa de tare ca înainte de aceasta conferință. Din noaptea asta reîncepe?! Sunt curioasă tare.
Strada Sforii din Brașov este a treia cea mai îngustă stradă din Europa, după Spreuerhofstraße din Reutlingen, Germania (cea mai îngustă stradă din lume, în Cartea Recordurilor) și Strada Parlamentului din Exeter, Anglia.
La origine delimita spațiul între două grupuri de câte zece case – specific sistemului urbanistic medieval implementat în interiorul cetății.
Prezența polițiștilor locali (absolut inexistentă, aparent) prin oraș le permite vandalilor să distrugă.
Există și o legendă legată de strada Sforii din Brașov, dar am sentimentul că este o invenție recentă.
Se spune că în epoca medievală se ascundeau aici cuplurile, să se sărute, pentru a avea intimitate; tot aici se întâlneau tinerii îndrăgostiți ai căror părinți nu erau de acord cu relația lor. Legenda mai spune că tinerii îndrăgostiți care se sărutau pe strada Sforii rămâneau pentru totdeauna împreună.
Autor foto: Dan F. (august 2023); clic pe foto pentru marire.
Primarul din Brașov vrea ca cetățenii municipiului să fie jandarmi! Bine, poate nu chiar jandarmi, dar măcar polițiști locali.
Sigur, un pic de spirit civic nu strică, dar chiar așa?! Spiritul civic se manifestă în principal prin a păstra curățenia și altele de gen – constatarea și sancționarea contravențiilor intră în atribuțiile altora, pentru că nu e în atribuțiile mele de cetățean să fac educație civică altora – pentru asta (între altele) mă gândesc că există polițiștii locali, plătiți să fie prezenți în comunitate și să-și îndeplinească atribuțiile.
Și dacă faci ce zice primarul... Până ajung polițiștii... prinde orbul, scoate-i ochii (te mai alegi și cu o amendă, că i-ai pus degeaba pe drumuri).
Chiar dacă postarea primarului e din iunie nu cred că și-a schimbat dorința. Ideea, în sine, e absurdă. Cred că primarul nu știe care-s atribuțiile polițiștilor locali sau, dacă știe, nu știe că atât de rar văd un polițist local încât uit că există polițiști în România, nu doar în Brașov. Îi mai întâlnesc prin centrul orașului, în zona gării (sprijinind clădirea), dar în rest... Nici ziua și nici – cu atât mai mult – noaptea nu întâlnesc polițiști locali pe stradă. Noaptea, la anumite intervale, mai trece câte o mașină (echipaj, cum se zice) – se plimbă pe bulevardele largi.
De-ar fi mai mulți polițiști pe străzi poate că nu ar mai fi atâtea chiștoace de țigări în dreptul unor magazine, coji de semințe pe lângă bănci, poate că n-ar mai fi atâta mizerie în jurul altor magazine, poate că n-ar mai fi moloz și nici tei rupți complet pentru o mână de flori pentru ceai. Probabil, mai mulți cetățeni ar da dovadă de spirit civic dacă ar ști că pot fi văzuți de vreun polițai atunci când fac o nefacută.
Când îmi amintesc că-i joi, și e cu jocuri, nu reușesc să ajung pe blog. Când reușesc să ajung pe blog - să fac ceea ce aș fi vrut să fac joi - lovesc în câteva taste și - Uuups! - iar intervine (alt)ceva. De data aceasta am reușit. De fapt, să nu zic hop! până nu sar.
Dacă e de joi până marți, inclusiv, este despre Reflexii în oglindă, joc lansat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/) și reactivat de Carmen (Între vis și realitate, blogul unde este tabelul pentru inscriere postări tematice)
În fotografiile preluate de pe pagina de FB Brașov, orașul sufletului meu sunt imagini de pe malurile Lacului Noua din Brașov.
În 29 decembrie 2022:
După șapte ani de procese (din 2015 începute), în toamna 2022, Cetățuia a intrat din proprietatea Aro Palace în proprietatea Statului Român. Astăzi, 9 martie 2023, premierul României trebuie să se pronunțe asupra viitorului Cetățuii. Conform procedurii, cei de la Ministerul de Finanțe au solicitat memorandum de la toate celelalte ministere, în caz ca există vreun interes. Pentru că există interes, ministrul de finanțe, cică, nu poate satisface cererea primarului Brașovului de a reda Cetățuia în administrarea municipalității.
Ministerul Educației, prin Universitatea Transilvania Brașov și Ministerul de Interne, prin Direcția Asigurare Logistică Integrată, au făcut cereri pentru a primi Cetățuia în administrare.
Cei de la Universitatea Transilvania vor ca Cetățuia să fie baza materiala și nu rezultă clar care va fi destinația acesteia.
Cei de la Direcția aflată în subordinea M.A.I. vor să fie (un fel de) hotel pentru angajați.
Argumentele celor de la Universitatea Transilvania:
Știm ce s-a întâmplat cu palatul pionierilor, mai apoi palatul copiilor care au funcționat în Palatul Știrbey unde era și un super parc dendrologic (palat retrocedat și vândut unei companii care a falimentat, apoi cumpărat o companie de salubritate deținută de sora celui care avea compania care a dat faliment...)
În fond, de la primărie a pornit procesul în 2015, chiar dacă Cetățuia a fost câștigată de Statul Român prin Ministerul de Finanțe.
Polițiștii, pompierii, jandarmii etc. care sunt, de regulă, în miezul problemelor ar trebui să aibă, în primul rând, salarii la nivel de 2-4 mii de euro, cum au cei din alte state europene, și apoi o Cetățuie pentru a se reface – cine garantează că angajații din eșaloanele inferioare ale ministerului (și structurilor din subordine) vor avea loc în acest complex de refacere și pregătire?
Nici în administrarea universității nu are ce căuta. În administrarea universității există, totuși, o șansă mai mare ca prin exploatare să ajungă ceva și în visteria municipiului (taxe și impozite), există șansa să aibă acces acolo turiștii și localnicii.
Primarul în funcție zicea că vrea Cetățuia în patrimoniul municipiului, pentru a fi reintrodusă în circuitul turistic.
Pe scurt: Cetățuia ar trebui să fie administrată de municipalitate pentru că este a brașovenilor. Cu toate acestea, ministrul finanțelor a înaintat executivului numai cererile celor doua instituții menționate mai sus. Ce legi stupide avem...
Cetățuia de pe Straja (Dealul Cetății) e atestată prin secolul al XV-lea, sus, pe coama dealului. A fost o fortificație esențială, situată în afară Cetății Brașovului, pentru a împiedica atacurile de pe înălțimile care înconjoară Brașovul.
Cetatea Brașovului e una: ansamblul fortificațiilor care înconjurau centrul istoric al orașului de azi. Cetățuia de pe Straja e alta: fortificația de apărare suplimentară.
În anul 1773 împăratul Iosif al II-lea a ordonat renovarea Cetățuii, ridicarea turnului în formă hexagonală și o construcție cu două nivele pe latura de est. În forma de atunci se prezintă și azi.
În timp, și-a pierdut importanța ca fortificație de apărare și a fost folosită ca depozit, mai apoi cazarmă pentru plăieși (grăniceri, străjeri însărcinați cu paza granițelor) și, pentru că brașovenii nu au vrut s-o cumpere când le-a fost oferită spre vânzare la nouă ani de la ultima renovare, a funcționat un timp ca închisoare pentru prizonierii turci din Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792), iar în perioada uneia dintre epidemiile de ciumă a fost amenajată acolo o secție specială pentru cei atinși de boală (probabil că epidemia din 1813).
În timpul Revoluției de la 1848 în Cetățuie se refugiaseră câteva sute de insurgenți care au fost asediați și bombardați de armata rusă chemată în ajutor de austrieci; au rezistat două zile în Cetate dar li s-a terminat muniția și ajutorul așteptat nu a sosit așa că s-au predat trupelor rusești.
În timpul primului război mondial a jucat un rol important. În bătălia decisivă din 24.09/8.10.1916, armatele austro-ungare au cucerit (cu greu) înălțimile și de acolo mitraliau trupele române, forțele române fiind nevoite să evacueze Brașovul și să se retragă spre Predeal, pe vechea frontieră.
După terminarea războiului, Cetățuia a fost închisoare militară, iar în anul 1932 a fost donată regelui Carol al II-lea.
În 1945 comuniștii au preluat puterea și, curând, au început marea naționalizare. În 1948 clădirea a fost expropriată și a devenit închisoare și stație de bruiaj pentru Securitate. Din 1954 până în 1975 a fost depozit pentru Arhivele Statului din Brașov.
În 1981, Oficiul de Stat de Turism (O.N.T. Carpați) a înființat aici, după renovare, un complex de restaurante în stil medieval; aleile au fost pavate, au fost montate bănci și instalații de iluminat public împrejurul fortăreței, fără a tăia prea mulți copaci din pădurea care o înconjura (copacii au început a fi tăiați la greu după 1989).
Începând cu 1990 a început marea privatizare. O.N.T. Carpați a fost privatizată și Cetățuia (în 1990) a intrat în administrația companiei Postăvarul S.A, devenită în anul 2000 Aro Palace. În 2015, Primăria Brașov a început un proces (în instanță) pentru recuperarea Cetățuii de la Aro Palace. Interiorul castelului nu a mai fost vizitat de atunci, restaurantul a fost închis, zidurile fortăreței au început să se deterioreze.
La inceputul lunii iulie a.c., Cetatuia Brasovului a intrat oficial in proprietatea municipalitatii. Primarul vrea ca pana la sfarsitul anului Cetatuia sa-si deschida portile pentru vizitatori; ar vrea ca monumentul să aibă destinație de obiectiv turistic, care să ofere posibilități de recreere și evenimente. Destinația spațiilor existente va fi stabilită abia după studiile privind restaurarea obiectivului.
Sursa foto: © Brașov, orașul sufletului meu.
Avem în municipiul Brașov primar progresist – unii zic că-i neomarxist, dar rămân la progresist, conform „doctrinei” partidului din care emană.
„Progresism” sună bine – ca orice teorie – dar cu aplicarea practică e ceva mai greu (pentru unii).
Progresismul s-a conturat în așa-numita Epocă a Luminilor, a Rațiunii (Iluminism), undeva între secolele XVII-XIX. Iluminismul a fost o mișcare intelectuală, culturală, filosofică, antifeudală, care avea ca scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (susține Carp Maxim).
Adepții progresismului susțin că acesta are aplicație universală și că este posibilă îmbunătățirea societăților umane prin acțiune politică. Progresismul urmărește – ca mișcare politică – să îmbunătățească/avanseze condiția umană prin reforme sociale bazate pe pretinse progrese în știință, tehnologie, dezvoltare economică și organizare socială.
Între altele, progresismul este un fel de politică bazată pe progresul social.
Păăăiiii... cum să vă explic? Pe scurt: un progresist care nu-și folosește rațiunea și îmbunătățește viața oamenilor făcând-o mai dificilă când e vorba de-o parcare la ce ne putem aștepta în chestiuni extra importante?
Despre ce e vorba... Modernizarea zonei gării, pe scurt. Fostul primar n-a apucat să-și definitiveze opera cu „terminalele” de prin stațiile autobuzelor din oraș, așa că o continuă cel de acum. Să nu fiu înțeleasă greșit! E cazul să se facă ceva, dar să fie ceva făcut cu... rațiune.
Prin proiectul „Terminal transport urban gara Brașov” se urmărește, între altele, mobilitatea urbană cu mijloacele de transport în comun în locul autoturismelor proprii. Vor fi vreo 12 peroane, autogara va avea acoperiș acoperit cu gazon, copertina peroanelor va fi prevăzută cu panouri fotovoltaice. Se va amenaja și spațiu verde cu gazon, vor fi plantați 70 de arbori și 20 arbuști decorativi și alte bla-bla-bla-uri care sună frumos. Sunt curioasă ce se va întâmpla cu toți oamenii care azi își fac veacul prin zona gării.
Altfel spus, când ieși din gară cari după tine valizele, printre peroane, autobuze, oameni, și iei un taxi. Dacă vii cu autobuzul în oraș trebuie să parcurgi circa 200 de metri pentru un taxi. Oh! Am uitat: primarul progresist vrea să îmbunătățească viața oamenilor: mersul pe jos face picior frumos! Căratul bagajelor dezvoltă anumite grupe de mușchi... Dar ce fac persoanele cu dizabilități când ajung la gară pentru că vor să plece sau au venit? Pentru că trebuie să parcurgă o întreagă întortocheală până la clădirea gării.
Fapt. În dimineața zile de 29 decembrie 2022 am ajuns în oraș pe la ora 5, cu trenul. Ieșim în fața gării... niciun taxi! Foarte rar, în mulți ani, la acea oră nu am găsit acolo măcar o mașină. Sunăm la firmă și solicităm o mașină la gară. Dispecerul ne spune că nu poate trimite acolo pe nimeni pentru că oprirea e interzisă, dar găsim un taxi de la firma lor la circa 100 metri distanța (unde va fi amenajată parcarea, după cum am dedus ulterior). Am privit movila de valize, am privit în zare, spre parcare... și-am zis pas. Am avut noroc că cineva venise la gară cu un taxi, șoferul ne-a văzut și a venit la noi, oprind aiurea, în mijlocul drumului. Cred că dispecerul de la cealaltă firmă a urmărit să nemulțumească intenționat clienții pentru a-i determina să se revolte împotriva ideilor crețe ale primarului progresist. Ne revoltăm! Vorba taximetristului care ne-a dus la destinație: „degeaba” .
Sper, totuși, că vor regândi aberația asta de „terminal”. E inadmisibil să fie stație de taxi la distanță de 100-200 de metri de o gară! Despre locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități la acea distanță ce să mai zic?!
Amănunte despre proiect, și imagini, aici: