Care e utilitatea recensământului?

Doar întreb care e utilitatea recensământului în România – poate că nu reușesc să-i înțeleg utilitatea - și încerc să-mi argumentez întrebarea.

De ce afirmă administratorii statului că e util am cam înțeles, dar tot nu mi se pare că-i util.

Pentru ce e util recensământul

Teoretic, din punct de vedere constituțional, recensământul ar fi util pentru a determina numărul de parlamentari în cele două Camere ale Parlamentului. Rezultatele sunt utilizate pentru reorganizarea circumscripțiilor electorale în funcție de cum a crescut sau a scăzut populația într-o zonă sau alta.

Mi se pare foarte interesant un fapt: populația din România scade, dar numărul de parlamentari crește... În legislatura 2004-2008 erau 470 de parlamentari, iar la alegerile parlamentare din 2012 numărul lor a crescut la 588. Populația stabilă la recensământul din 2011 a fost de 20.121.641, iar la recensământul anterior (2002) au fost numărați 21.680.974 de oameni. Azi sunt 466 de parlamentari.

vezi: https://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2021/11/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL_2011.pdf

Conform legii, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților este de un deputat la 73.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 168.000 locuitori. (art. 5, L. 208/2015, actualizată)

În timp, recensământul a devenit util pentru „politicile guvernamentale”, pentru organizațiile nonprofit, pentru cercetători, pentru sistemul de sănătate, pentru producătorii și prestatorii de servicii de larg consum și nu numai etc. s.a.m.d..

Teoretic, rezultatele recensământului ajută la determinarea modului în care sunt distribuiți banii din taxe și impozite, diferite finanțări, inclusiv granturi, sprijin financiar pentru județe, orașe, comune (implicit sate) – pentru următorii ani – fiecare urmând a obține o cotă echitabilă (necesară) pentru școli, spitale, drumuri și fel de fel de lucrări publice.

Afaceriștii se bazează și ei pe rezultatele recensământului când iau decizii pe termen lung, cum ar fi: unde să deschidă noi magazine, restaurante, fabrici, birouri; de unde pot recruta angajați și ce produse și servicii să ofere. Producătorii de bunuri de folosință îndelungată (televizoare, mașini de spălat, mobilier etc.) datorită recensământului beneficiază de informații exacte despre gospodării și caracteristicile acestora...

Informațiile exacte ale recensământului privind limba vorbită acasă ajută posturile de televiziune și radio să definească zonele de servicii în limbi străine și companiile de marketing să dezvolte produse și servicii adaptate celor care vorbesc alte limbi decât limba națională.

Registrele administrative

La nivel de localitate - comună, oraș, municipiu, județ – în cadrul instituțiilor de stat, există fel și fel de registre (situații) administrative pentru fel și fel de chestiuni, de la caz la caz: nașteri, decese, căsătorii, divorțuri, urbanism, rata infracționalității, persoane cu dizabilități și multe altele. Se știe aproape totul despre aproape orice.

La nivel local se știe (ar trebui să se știe) unde sunt necesare drumuri, autostrăzi, canalizari, racordări la gaz, energie electrică s.a. de gen. Se poate ști fără recensământ unde există pericolul de contaminare a apei, unde sunt necesare sisteme de purificare a apei sau de irigare a terenurilor agricole. Se cunoaște numărul asiguraților în sistemul de sănătate (ce boli au, ce tratamente urmează etc.), se știe numărul șomerilor în plată, numărul angajaților, numărul locurilor de muncă disponibile; se cunosc date despre rețeaua de transport public; se știe unde trebuie să se construiască, ce se construiește, din ce se construiește, pentru câți oameni etc. și se știu zonele unde trebuie reabilitate imobile diverse. Se cunosc (ar trebui să se cunoască – în virtutea atribuțiilor de serviciu ale diverșilor funcționari publici) date despre numărul persoanelor care au nevoie de ajutor financiar; dacă sunt suficiente școli, cabinete medicale, medici, polițiști în cutare zonă etc. s.a.m.d. Se știe aproape totul despre fermele agricole și zootehnice.

Pentru toate cele de mai sus (și altele) sunt obligatorii evidențe clare, actualizate cel puțin anual, dar multe situații trebuie centralizate mai des și întocmite punctual.

Aceste date locale se coroborează regional și apoi național – administratorii statului au, astfel, o imagine clară a chestiunilor care trebuie rezolvate.

Altfel spus, datele recensământului sunt esențiale pentru evaluarea precisă a bunăstării economice a populației dintr-o zonă dată, în ansamblu, dar și în funcție de etnie, rasă, vârsta, sex etc.. Ce și cât s-a schimbat în bine de la ultimul recensământ?

Toate datele care sunt solicitate în formularele recensământului pot fi obținute din alte surse, oficial și legal, anonim. Ce nu poate fi obținut – în mod legal - din surse oficiale se poate spune că nu-i treaba guvernului să știe: dacă unii trăiesc în concubinaj, dacă sunt singuri, dacă au altă orientare sexuală decât cea heterosexuală etc. De câte ori și-a căutat cineva un loc de muncă – de exemplu - este, efectiv, irelevant statistic pentru că oamenii pot minți lejer și nu pot fi verificați.

Era de înțeles necesitatea unui recensământ în anii în care tehnologia în materie era inexistentă sau la început, dar acum, când totul e „digitalizat” îmi e dificil să cred că funcționarii statului nu pot avea evidențe clare despre ceea ce-i interesează – pentru bunăstarea populației, desigur.

Diverse

Organizația Națiunilor Unite recomandă realizarea recensămintelor.

Recensămintele, mai ales în statele dezvoltate, costă din ce în ce mai mult.

Danemarca, Finlanda și Norvegia folosesc de câțiva ani registrele administrative pentru a se ști ce trebuie și pe unde trebuie. Nici în Olanda nu se mai folosesc chestionarele pentru recensământ, ci se colectează datele – în funcție de necesități – tot din registrele administrative, fără a interacționa cu populația. Turcia, Letonia, Lituania au recurs tot la registre. Acest gen de recensământ este mult-mult mai ieftin și mult mai acceptabil din punct de vedere social.

În Franța și Germania se practică „Micro-recensământul” sau „Recensământul eșantion” – recensământ de tip Rolling (se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp, cu actualizări periodice, pe zone)

În România s-a ales metoda combinată: chestionar și registre.