Nu există nici fericire, nici nenorocire în lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă și – atâta tot. Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ți dai seama cât de bine este să trăiești, trebuie să fi dorit să mori. (...) Nu uitați niciodată că până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înțelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: Așteaptă și nădăjduiește!
(fragment din scrisoarea de adio scrisă de Edmond Dantes lui Maximilien, fiul fostului patron, un om de onoare cu suflet mare)
Din Contele de Monte-Cristo, de Al. Dumas.
Pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.
Îmi vorbești de fericirea generală? Dar, tinere, fericirea n-o putem da nimănui cu de-a silă! Dacă n-o vrea, nu-i trebuie!(Cezar Petrescu, în romanul Întunecare - 1927-1928)
De ce se ucid oamenii? De ce se urăsc? De ce uită să se bucure de această nespusă fericire care e viaţa şi care nu mai are întoarcere?(Cezar Petrescu, în romanul amintit mai sus)