Îmi era dor să mă joc în acest fel. Rux, pe blogul Provocări Verzi mi-a trezit pofta de a-mi exersa talentul. Talentul! Este un fel de a spune. Aș fi ipocrită să neg că mă pricep la câte ceva, dar prea puțin, spre deloc, la pictură, la desen și la multe altele. Îmi cam lipsește și imaginația artistică – e o realitate, nu falsă modestie. Mai mult copiez (mă inspir) din lucrările altora și îmi iese ceva original pentru că nici să copiez cum trebuie nu mă pricep.
Am ales gărgărița – sau buburuza, cum mai este numită – pentru că mi s-a părut mai ușor de desenat (de copiat modelul-desen) și nu am nevoie de prea multă imaginație la colorat.
Felicitarea are 10,5 cm – cu cât mai mic e desenul cu atât mi-e mai ușor să mă descurc, dar chiar și atunci mă împiedic. Am greșit încărcarea pensulei cu vopsea și „iarba” (în colțul stânga-jos) a ieșit prea accentuată. Asta e; n-am putut „dilua” pentru că nu ar fi rezistat cartonul și m-am ales cu o felicitare mai încărcată decât aș fi vrut.
Mărțișorul este confecționat dintr-o scoică și un bumb pufos – scoica albă am pictat-o cu vopsea, bumbul pufos și roz (capul) cu markere.
Gărgărița este și simbol al fericirii, al iubirii. În folclorul românesc (dar și în altele) se spune că femeia nemăritată care găsește o gărgăriță se va mărita curând. Gărgăriță Riță, zboară-n poieniță! / Unde vei zbura, acol’ m-oi mărita! O superstiție asiatică spune că cine prinde o gărgăriță și apoi o eliberează aceasta va zbura direct către persoana iubită și-i va șopti numele "expeditorului", ceea ce va determina acea persoană să vină repede la "expeditor". În Norvegia se credea că un bărbat și o femeie care zăresc în aceeași clipă o buburuză se vor îndrăgosti.
Deși mititică, buburuza se apară cu succes de prădători și, probabil, e motivul pentru care a devenit și un simbol al victoriei binelui asupra răului, victoriei asupra dușmanilor dar și asupra bolilor (de exemplu, în vechime, medicii recomandau celor care sufereau de dureri de oase – reumatism – să poarte haine roșii).
Într-o legendă care datează din Evul Mediu (spun cunoscătorii) buburuza este asociată Fecioarei Maria. Se spune că țăranii ajunseseră la un moment dat în pragul disperării din cauza pagubelor pe care le produceau afidele mâncând frunzele grânelor. Au cerut ajutor Fecioarei Maria și aceasta a trimis mii de gărgărițe care au distrus afidele. Se presupune că acesta e motivul pentru care englezii au numit insecta „ladybug” (gândacul Doamnei). Se mai spune că, tot în Evul Mediu, creștinii considerau că punctele negre de pe spatele buburuzei reprezintă cele „șapte dureri ale Fecioarei Maria”: 1. profeția bătrânului Simeon; 2. fuga în Egipt; 3. pierderea Lui Isus în templu; 4. drumul Lui Isus pe Golgota; 5. răstignirea; 6. coborârea de pe cruce; 7. îngroparea.
Despre buburuză sunt multe legende, povești, superstiții, dar pentru o postare care are, de fapt, alt subiect, cred că e mai mult decât suficient.